Har şi binecuvîntare am primit toţi credincioşii, toţi prietenii cenaclului care am participat la aceste evenimente minunate de la Şelimbăr şi de la Cisnădie. Într-o atmosferă înălţătoare, duhovnicească, tămăduitoare sufletului, s-au desfăşurat aceste concerte ale Cenaclului Lumină Lină, închinate Maicii Domnului şi eroilor neamului nostru românesc.
Doamna
Mirela Slavu a recitat blând şi cu trăire, poezia “Buna Vestire”, apoi Alexandru a
interpretat “Prea Sfântă Maică şi Fecioară” atât de frumos. Mezina cenaclului, Casiana recitând “Măicuţa mea” şi “Veniţi la Măicuţa” de la
micuţa ei înălţime şi de la frăgezimea vârstei interpretează creaţii proprii.
Ce frumos lucrează Dumnezeu prin copii! Aşa
cum ne-a spus şi părintele Cătălin, la cenaclu
se împlineşte însăşi dorinţa
preasfinţitului nostru Patriarh, de a da posibilitatea la dialog, să nu se ţină
lumina ascunsă sub obroc. Astfel părintele
Cătălin Dumitrean, iniţiatorul şi coordonatorul Cenaclului Lumină Lină, cultivă spiritul ecumenic şi dialogul
artistic veritabil în dezvoltarea culturii şi
artei religioase. Iată, aceşti oameni
minunaţi, pe care îi conduce:
Adina,
Cosmina, Cristina, d-na Mirela, Andreea, Andrei, Alexandru, Romică, Mihai, Ştefan, Cristian, Ionică, Ioan, Dan,
Vlad, au pus în lumină lină patrimoniul creştin-cultural, care reprezintă bogăţia şi zestrea poporului şi din care ne
hrănim fiinţa neamului românesc. Slăvim memoria eroilor neamului a primului
domnitor al celor trei ţări româneşti
unite, Mihai Viteazul care în 1599, a învins
oastea lui Andrei Bathory la Şelimbăr,
unde duminică am cântat: Capul lui Mihai Viteazul la Torda se ridică,/ Şi
întreabă de ce ţara a rămas aşa de mică/Şi Câmpia Tordei tristă îi răspunde lui cu jale:/”Fiindcă astăzi
ducem lipsa capului Măriei Tale.”. Ne închinăm, în faţa faptelor măreţe săvârşite
de înaintaşi pentru neamul românesc. Astfel se vor transmite si cu ajutorul
membrilor cenaclului din generaţie în
generaţie, cu respect şi recunoştinţă jertfa
celor care au pus mai presus de orice, dragostea de ţară. Nu vom uita niciodată paginile de istorie scrise cu
sângele eroilor noştrii.
Scriind
pentru prietenii acestui blog, al acestui loc de bucurie, Părintele Cătălin
lucrează cu cuvîntul Lui Dumnezeu dar si cu
fapta pentru români si pentru poporul nostru.Iată, cântecele cenaclului, multe scrise de Sfinţia
sa, au la bază sfaturi ale marilor duhovnici cum ar fi si cel al părintelui Porfirie”Să mergi la biserică în
mod regulat, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti des şi-atunci vei scăpa de toată
frica şi ţi se vor tămădui toate rănile sufleteşti”;
iar cântecul a cărui interpretare a fost
sublimă şi îmi răsună încă în minte,
ne spune: Şi nu mai e greu, se
vindecă rană cu rană/ Când vrea Dumnezeu Măicuţa
să plângă-n icoană. Sublim! Apoi Vlad ne face o
mărturisire de suflet chemându-L pe Iisus
la fel ca în anii copilăriei, a fost prima priceasnă pe care a învăţat-o, a cântat-o
adesea la biserica şi care a rămas în
sufletul lui: Să faci , o, Iisuse, din inima mea,/ O harfă divină, să cânţi
Tu cu ea/ Şi-n corzile-I sfinte, să sune mai
plin/ Acordul iubirii, măreţ şi sublim!/ Să
faci , o, Iisuse, din inima mea,/ O candelă sfântă, să ardă în ea/ Tămâia
iubirii cu focu-I ceresc,/ Ca pururi în lume iubind să trăiesc! Impresionant!
Sublim! Fii sigur Vlad, că a rămas în
sufletul tuturor celor care te-au ascultat. Iar eu închei citându-l pe domnul
director Ciprian Olinici, care spunea că “Cenaclul Lumină Lină, nu promovează curente, ci promovează veşnicia
mereu prezentă în sufletul poporului românesc”.
