luni, 25 martie 2013

CENACLUL LUMINĂ LINĂ, DE ZIUA ORTODOXIEI LA ŞELIMBĂR, IAR AZI LA CISNĂDIE CȂNTȂND MAICII DOMNULUI ŞI EROILOR NEAMULUI NOSTRU ROMȂNESC


Har şi binecuvîntare am primit toţi credincioşii, toţi prietenii cenaclului care am participat la aceste evenimente minunate de la Şelimbăr şi de la Cisnădie. Într-o atmosferă înălţătoare, duhovnicească, tămăduitoare sufletului, s-au desfăşurat aceste concerte ale Cenaclului Lumină Lină, închinate Maicii Domnului şi eroilor neamului nostru românesc.
Concertul a început printr-o frumoasă evoluţie la toacă a lui Cristian, apoi părintele Emil urează bun venit cenaclului şi mulţumeşte părintelui Cătălin, care leagă această manifestare românească, de biserică şi de credinţă. Şi pentru că Maica Domnului veghează acest cenaclu, ca un dar special pentru credincioşii din Şelimbăr, Părintele Cătălin, a adus la ȋnchinare spre bucuria tuturor, icoana Măicuţei, care a plȃns prin minune dumnezeiască, ȋn biserica de pe strada Dealului. Urmele lacrimilor se văd foarte clar cum izvorăsc din locul ȋn care sunt pictaţi ochii Preasfintei Fecioare. Ca o adevărată binecuvîntare pentru sufletele noastre, Cristina, cu glasul ei curat şi clar, a recitat “Rugăciunea de dimineaţă” scrisă de părintele Arsenie Boca: Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul. A fost înălţător! Pătrunse de fiorul cântărilor sfinte, Cristina, Adina, Cosmina, Andreea, Ana cea mică, au interpretat un purpuriu de cântece închinate Maicii Domnului: Cuvine-se să fie, Măicuţa e numai iubire, O Măicuţă Sfântă, aceste minunate pricesne închinate Preacuratei Maicii noastre, de o frumuseţe deosebită, au fost imediat îndrăgite de public şi cântate în cor de toată lumea.
Doamna Mirela Slavu a recitat blând şi cu trăire, poezia “Buna Vestire”, apoi Alexandru a interpretat “Prea Sfântă Maică şi Fecioară” atât de frumos. Mezina cenaclului, Casiana recitând “Măicuţa mea” şi “Veniţi la Măicuţa” de la micuţa ei înălţime şi de la frăgezimea vârstei interpretează creaţii proprii. Ce frumos lucrează Dumnezeu prin copii! Aşa cum ne-a spus şi părintele Cătălin, la cenaclu se împlineşte însăşi dorinţa preasfinţitului nostru Patriarh, de a da posibilitatea la dialog, să nu se ţină lumina ascunsă sub obroc. Astfel părintele Cătălin Dumitrean, iniţiatorul şi coordonatorul Cenaclului Lumină Lină, cultivă spiritul ecumenic şi dialogul artistic veritabil în dezvoltarea culturii şi artei religioase. Iată, aceşti oameni minunaţi, pe care îi conduce:
 

Adina, Cosmina, Cristina, d-na Mirela, Andreea, Andrei, Alexandru, Romică, Mihai, Ştefan, Cristian, Ionică, Ioan, Dan, Vlad, au pus în lumină lină patrimoniul creştin-cultural, care reprezintă bogăţia şi zestrea poporului şi din care ne hrănim fiinţa neamului românesc. Slăvim memoria eroilor neamului a primului domnitor al celor trei ţări româneşti unite, Mihai Viteazul care în 1599, a învins oastea lui Andrei Bathory la Şelimbăr, unde duminică am cântat: Capul lui Mihai Viteazul la Torda se ridică,/ Şi întreabă de ce ţara a rămas aşa de mică/Şi Câmpia Tordei tristă  îi răspunde lui cu jale:/”Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale.”. Ne închinăm, în faţa faptelor măreţe săvârşite de înaintaşi pentru neamul românesc. Astfel se vor transmite si cu ajutorul membrilor cenaclului din generaţie în generaţie, cu respect şi recunoştinţă jertfa celor care au pus mai presus de orice, dragostea de ţară. Nu vom uita niciodată paginile de istorie scrise cu sângele eroilor noştrii.
Scriind pentru prietenii acestui blog, al acestui loc de bucurie, Părintele Cătălin lucrează cu cuvîntul Lui Dumnezeu dar si cu fapta pentru români si pentru poporul nostru.Iată, cântecele cenaclului, multe scrise de Sfinţia sa, au la bază sfaturi ale marilor duhovnici cum ar fi si cel al părintelui Porfirie”Să mergi la biserică în
mod regulat, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti des şi-atunci vei scăpa de toată frica şi ţi se vor tămădui toate rănile sufleteşti”; iar cântecul a cărui interpretare a fost sublimă şi îmi răsună încă în minte, ne   spune: Şi nu mai e greu, se vindecă rană cu rană/ Când vrea Dumnezeu Măicuţa să plângă-n icoană. Sublim! Apoi Vlad ne face o mărturisire de suflet chemându-L pe Iisus la fel ca în anii copilăriei, a fost prima priceasnă pe care a învăţat-o, a cântat-o adesea la biserica şi care a rămas în sufletul lui: Să faci , o, Iisuse, din inima mea,/ O harfă divină, să cânţi Tu cu ea/ Şi-n corzile-I sfinte, să sune mai plin/ Acordul iubirii, măreţ şi sublim!/ Să faci , o, Iisuse, din inima mea,/ O candelă sfântă, să ardă în ea/ Tămâia iubirii cu focu-I ceresc,/ Ca pururi în lume iubind să trăiesc! Impresionant! Sublim! Fii sigur Vlad, că a rămas  în sufletul tuturor celor care te-au ascultat. Iar eu închei citându-l pe domnul director Ciprian Olinici, care spunea că “Cenaclul Lumină Lină, nu promovează curente, ci promovează veşnicia mereu prezentă în sufletul poporului românesc”.