miercuri, 30 mai 2018

LA RÂPA DE JOS-REGHIN SAU CÂT DE FRUMOS ÎNSEAMNĂ SĂ FI PATRIOT!


 Râpa de Jos, un loc în care istoria se scrie prin cântec si vers de poem
Cenaclul Lumină lină își continuă peregrinul drum a redeșteptare și iubirii de țară, în acest an jubiliar al Centenarului Unirii, cum de fapt în toți anii,  în care nu ar trebui să existe zi lăsată de Dumnezeu  să nu-i mulțumim și preamărim bunătatea a purtării de grijă,  pentru darul Unirii de acum o sută de ani și în vecii vecilor de acum înainte, prin acel brâu de jertfă și luptă întru aceleași hotare de țară  întregului neam românesc. 
Cenaclul Lumină lină  ajuns la al 456-lea spectacol, hălăduind cu același neostoit dor și drag pe întinsul pământ al țării, având același drag și respect față de valorile naționale românești, purtând lumina învierii prin cântecul evocator unor momente înălțătoare din istoria neamului românesc, Ca buni creștini, avându-l în suflet pe  Hristos – logosul întrupat al omenirii, cel care ne ocrotește și ne poartă de grijă. Luni, 28 mai, în după amiaza celei de a doua zi de Rusalii  ajungând în satul Râpa de Jos, din mărginimea județului Mureș, unul dintre cele trei sate ce compun comuna Vătava, condusă de primarul Zaharie Șular, comună așezată la extremitatea nord-vestică a județului Mureș, situată din punct de vedere geografic, în zona premontană  Câmpiei Transilvaniei. În acel loc binecuvântat în care lumina iubirii de Hristos și de țară își are purtători oameni destoinici, unei comunități creștin - ortodoxe cu tare și multă trăire duhovnicească, oameni de ispravă  care ne-au primit cu acea îmbrățișare frățească cum numai românul știe s-o facă, deschizându-ne unii spre ceilalți largile porți ale inimii prin îmbrățișarea frățească, așa cum îi place părintelui Dumitrean Cătălin – conducătorul,  putătorul de grijă al cenaclului Lumină lină, a ceea ce ar însemna pentru noi, dreptul la frățietate, dreptul la unitate, dreptul la libertate, dreptul la identitate. 
Cuvântul de deschidere l-a avut părintele protopop Valentin Vârva, cel care a invocat puterea lui Dumnezeu, cu ajutorul Lui, „să ne bucurăm de acest an centenar al Marii Uniri, să-i cinstim cum se cuvine pe cei care  s-au jertfit pentru unitatea statului român” Spectacolul a debutat având girul câtorva cântece religioase interpretate magistral de impetuosul cor ”Ecclesia”alcătuit din preoți ai protopopiatului ortodox Reghin, condus de  Pr. Dr. Vasile Fărcaș. Membrii cenaclului și-au adus aportul în toată desfășurarea spectacolului în care cântecul patriotic, pricesnele, evocările istorice și poezia au înnobilat sufletele celor prezenți odată cu apariția pe scenă a bunului părinte Doru Gheaja din Alba iulia, cel care întruchipează istoria vie unor cântece patriotice evocatoare și de răsunet care ne-au cuminecat sufletele de-a lungul multor ani, autorul cântecelor ”Așa-i Românul, Tu Ardeal, Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, cât și  ai altor cântece minunate, component de bază a Cenaclului Flacăra condus de poetul Adrian Păunescu. 
Unul dintre membri de bază ai  cenaclului Lumină lină, și anume Romică Harsany, a interpretat cântecul dedicat sfintei cruci ”La crucea din Dealul iubirii” completat de poemul scris de mine despre însemnul crucii pentru noi oamenii și a noastră trecere efemeră prin lume, în care bunătatea, facerea de bine, neuitarea de Dumnezeu, au darul să mântuiască suflete dornice de iubire cerească. Minirecitalul grupului „Balada”  din care face parte Nelu Ivan și Marius Catalan, aducând prinos de iubire prin nai și chitară, acordurile baladei lui Ciprian Porumbescu, în care sunt cuprinse toate dorurile și năzuințele noastre ale românilor prea răbdători și smeriți. Urmat de cântecul răzbătător de triumfal „Baladă pentru Transilvania”continuând cu poemul a clipă de înfiorare   „De ce stau frate păstrăvii ascunși…” apoi cântecul ”În munții Abrudului/stau feciorii Iancului/La masă  de lemn de brad /privind la Iancu cu drag… Un spectacol de înaltă ținută în care ne-am regăsit atât spectatorii cât și noi cei de pe scenă, vorbind la adresa inginerului Sorin Popa – membru de bază a cenaclului, cu a lui cântec care ne aduce aminte, că a purta căciula pe frunte, „stând de veacuri ca un munte” este o mândrie pentru oricare român neaplecat de vânturile tot mai potrivnice ale  atâtor nimicnicii și a-i atâtor vânzători cumpărabili  de țară. 
Neuitatul   poem al poetului Adrian Păunescu, ”Repetabila povară” interpretat magistral de părintele Cătălin Dumitrean
Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn, ochii lumii plângând
Că n-am fost, că n-am fost ori că suntem cuminți
Astăzi îmbătrânind nu e dor de părinți
 versuri care au stârnit ropote de aplauze prelungite, iar multor mame, lacrimi neoprite pe seama aducerilor aminte celor plecați dincolo de umbre.  Revenindu-i părintelui Doru Gheaja meritul apoteotic, cu  a sa voce inconfundabilă, să aducă din vârfurile carpatine ale munților , odată cu  trecerea batalioanelor armatei Române, Carpații,  aducând odată cu ei, libertatea dezrobirii Ardealului „Un cântec istoric ne-aduce aminte/Că frații în veci vor fi frați/Un cântec de luptă bătrân ca Unirea/ Voi compatrioți ascultați… un omagiu adus Eroilor neamului, în luptele purtate pe fronturile izbânzilor atâtor bătălii. Într-o notă de duioșie a interpretat cântecul mamei venită la oraș să-și vadă fiul, „A venit la mine mama din sătucu-i de departepe versurile poetului Vasile Militaru.
 O zi binecuvântată în care a coborât Duhul Sfânt peste noi toți odată cu acele cântece pline de seva iubirii de neam și de țară, atât de armonios și firesc împletite  cu vrerea noastră a românilor, de a trăii într-o țară ce ne aparține de la născare și până dincolo de noi, purtând-o de-a una  în inimi, ca ce avem mai scump și mai drag.
Încheind prin crezul părintelui Cătălin,  „pregătiți din nou la drum, spre a câta plecare,  vom merge până la capăt, cât ne vor ține puterile pentru că este timp de renaștere.”     
                    
                                                                                                             Vasile Luca


CENACLUL LUMINĂ LINĂ LA ACILIU ACOLO UNDE SUFLETUL DEVINE RAI....


„Ne stim aceeasi, pe unde mergem suntem noi”
Dragostea de țară, de pământul natal românesc, de tot ce ne leagă , fie evocare istorică, fie  cânt patriotic, pricesne sau poezie,  cei care compunem Cenaclul Lumină Lină, îmbrăcăm cu sfințenie odăjdiile straiele  portului românesc, purtând în cuibarul sufletului, acel frumos evocator adunat de-a lungul vremurilor în creuzetul inimii acestui  popor mult încercat aflat de-a lungul istoriei la răscrucea stihiilor marilor  imperii. 
În drumurile noastre a redeșteptare de țară, ne-am oprit pentru câteva ceasuri în satul Aciliu, aflat  la nici o zvârlitură de măciucă de Sibiu, o zonă bogată în tradiții, în mărturii ce aparțin Mărginimii Sibiului. Oameni pricepuți, știuți mari baci de oi,  luând atunci când se mai ținea cont de îndeletnicirile de bază ale pălmașului țăran român, în slobozenia oilor luând de-a dunga meandrele hotarelor cu turmele  purtate până în marginile dinspre marea câmpie a Bărăganului ,  drumuri lungi anevoioase cum altădată ”porneala” după hrana oilor, vara la munte iar pe timp friguros coborând spre câmpiile bătute de vânturi și ierni mai cuminți prin acele părți de țară. Numai că astăzi lucrurile stau altfel, iar baci de oi din păcate tot mai greu afli, cum de fapt și posibilitatea de ați valorifica ceea ce cu sudoarea palmelor bătucite de muncă ai putea obține. Avem parte mai mult de o politică distructivă în toate ramurile agriculturii decât  dezvoltarea ei. E-urile Europei sunt mai bune în produsele aduse de la dracul din praznic, decât promovarea unei agriculturi tradiționale care să micșoreze cimitirele tot mai de necuprins, de numărul celor duși și pomeniți întru aducere aminte, de unde a fugit toată durerea și întristarea, de atâta bine clamat ce ni-l doresc politrucii, mulți dintre ei ajunși să conducă mai abitir  puși pe căpătuială și jaf, decât având acea dragoste pentru binele și aproapele lor.. 
Dar să ne întoarcem la oile noastre, ca unicitate, în apropiere de satul Aciliu se află ”viaductul Aciliu,” socotit o capodoperă a construcției zilelor noastre, din păcate prea puține în rândul construcțiilor benefice pentru o apropiere veridică de Europa, socotit  cel mai înalt viaduct din România, în lungime de 1100 de metri, legat printr-o șea de șosea,  susținută de imenși piloni ce se ridică la înălțimea de 80 de metri. Ca date istorice,   Aciliu  este locul de origine  al primului  episcop ortodox al Episcopiei, Vadului, Feleacului și Clujului ( Nicolae Ivan – 1855- 1936), De numele acestui mare om, se leagă ridicarea Catedralei Mitropolitane, cât și, a clădirii Facultății Teologice, ambele din Sibiu. Aciliu se poate mândri cu o frumoasă și impunătoare biserică ortodoxă cu hramul Sf. Arhangheli ”Mihail și Gavril”, de asemenea  face parte din una dintre cele zece localități ce compun orașul Săliște. Ca întotdeauna, precum  la ridicarea unei baghete magice unui dirijor nevăzut, vorbind la adresa preabunului părinte Cătălin Dumitrean – conducătorul cenaclului,  în acordurile de chitară și orgă, ne-am început programul,onorați să-l avem ca  ales spectator pe Horațiu Dumitru Racuciu – Primarul orașului Săliște, alături de Pr. Petre - Toader Damian în calitatea sa de protopop acestor ținuturi, iar purtător de grijă al bisericii din Aciliu, pe părintele paroh Florin - George Radu. Începutul spectacolului revenindu-i mai tinerei componente a cenaclului, Dominique Simionescu, cu a ei  voce caldă, reverberantă care uimește prin puternica-i și melodioasa voce, interpretând cântecul  Pentru Ea
Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră –
Pentru limba, pentru limba noastră.
Pentru ea e bolta mai albastră
Poem scris de Grigorie Vieru pus  pe muzica  de  regretatul Aldea Teodorovici

Spectacolul s-a desfășurat într-o notă de înalt nivel spiritual, fiind anul centenarului Marii Uniri,  cântecele patriotice,, pricesnele, momentele poetice, au fost un preambul la apariția pe scena spectacolului a preaiubitului de noi, cei din cenaclu dar și de public,  părintelui Doru Gheaja, emblematic prin purtarea-i aleasă, îmbrăcat în odăjdiile smereniei Lui Hristos, prin haina preoțească, purtându-l dea-una în suflet pe cel născut în ieslea Bethlehemului,  venit pe pământ să dezrobească omul din nimicnicia păcatului.  De la început  am fost înconjurați de oamenii satului cu multă dragoste.  Copiii îmbrăcați în straie de srbătoare românești, l-a chemarea părintelui Doru Gheaja, i s-au alăturat atât de firesc de parcă cine știe de când s-ar fi cunoscut, Părintele  Doru s-a adresat copiilor  prin cântec, aducând dar ceresc, chemarea Domnului Iisus  Hristos adresată lor Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea ” Apoi  părintele Cătălin Dumitrean, ca vorbă înțeleaptă de luat aminte, îndemnând pe cei duși spre zările lumii, cât și cei rămași acasă, să-și păstreze obiceiurile, tradițiile, sfintele sărbători, să nu-și uite nicicând obârșia, limba, ”pentru noi a cânta în limba română este o taină ce dăinuie peste veacuri, limbă făuritoare de frumusețe prin însăși latinitatea cuvântului, prilej de mândrie și statornicie” Subliniind  acest mirific adevăr, colega noastră de cenaclu studenta la medicină Andreea Tecar, cu al ei  glas plin de noblețe și gingășie, tot în aceeași notă de mândrie națională a interpretat cum numai ea știe cântecul   ”O, Măicuță sfântă”
O, Măicuță sfântă
te rugăm fierbinte
Te rugăm de-a pururi
marea rugăminte
Nu lăsa, Măicuță,
să pierim pe cale,
căci noi suntem fiii
lacrimilor tale
Un cântec a căror versuri, nu rareori înlăcrimează ochi întru îndurare și rugă, celei Preamăritei Maici la care în smerenie ne adresăm, presărând la icoana sfintei fețe, durerile, cererile și mulțumirile noastre pentru tot darul și bunătatea ce ne-o arată. 

Nouă celor ce-i suntem aproape de suflet, nu ne rămâne decât să-i mulțumim părintelui Cătălin Dumitrean,  preaiubitul părinte  ce ne poartă de grijă în drumurile atâtor concerte. Pentru efortul și jertfa de care întotdeauna dă dovadă, având același țel dimpreună , de a ne iubi necondiționat noi românii țara și năzuințele ei, să simțim acel dor neoprit care ne face să trăim prin porii ființei noastre crâmpeie  înălțătoare  de aducere aminte din istoria jertfitoare a neamului românesc. Fiecare  odă dedicată preamăririi multor înaintași, asemeni unui izvor apă vie, de bunătate, înțelepciune și plinătate   din care sorbim cu nesaț seva existenței noastre, știuți ca popor pașnic iubitor de pace, neuitându-ne înaintașii, aducând cu aceeași neîncetată osârdie, ruga închinată  Preasfintei Marii și Fiului ei,  Iisus Hristos, cât și, veșnica pomenire eroilor știuți și neștiuți, cei care precum  Sfântul Brâncoveanu cu ai lui fii, cât și nenumărați sfinți români,  presărați de-a latul și lungul pământului românesc,  prin neștirbita lor credință, au îmbrăcat prin  faptele lor haina muceniciei, jertfei și iubirii de țară, a  tot ceea ce ne este ca faptă, întregire de hotare sfânt  pământ  românesc, neuitând vreodată de lacrima neoprită a  Basarabiei,  sora cea  de dincolo de Prut
 Sus pe cer mai este înc-o rană grea
Bucovina plânge după mama sa     
Ce putem să facem, e doar să sperăm
Că-n tr-o zi acasă iar o să te-avem
Finalul revenindu-le mai tinerilor fluierași din Săliște, conduși de iscusitul instructor Sandu Tătăreanu și fiul acestuia, cu acest prilej, copiii din sat au prezentat în fața spectatorilor o seară de șezătoare cu obiceiurile, transpuse scenic, din partea  Mărginimii Sibiului. Un  program artistic condensat gustat de publicul spectator,  încheiat de corul bărbătesc alcătuit din localnicii satului, care au interpretat un mănunchi  de cântece patriotice,  chiar de petrecere și voie bună din această binecuvântată parte de țară.
Mulțumim Aciliu pentru ospitalitatea  și calda primire!                                               Vasile Luca

joi, 24 mai 2018

Marș ANTI-FUMAT Părintele Cătălin: ”Nu eu am inițiat acțiunea, dar vă chem la datorie!”

Părintele Cătălin: ”Poate o să vă mirați, dar de data asta nu sunt eu organizatorul. Și chiar dacă aș fi unii o să spuneți doar că eun ”capriciu” al meu, că am ce am cu ”victimele” fumatului, că nu îi înțeleg și așa mai departe... În primul rând că victimă sunt eu, mai ales că de fiecare dată când fumătorii stau pe lângă mine nici nu le pasă că fumul lor e greu. Că marea majoritate sunt egoiști, nu le arde că ești și tu pe acolo... E urât, miroase greu, mă inhibă, mă trimite în depresii.... Să mă iertați, știu că poate sunt oameni care au nasul ”mai gros” și care s-au obișnuit cu cele mai oribile mirosuri... Eu însă nu mă pot adapta... Apoi, din chestia asta se moare pe capete... Apoi, mai toți sfinții consideră că numai diavolul se simte tămâiat la un astfel de viciu... Dumnezeu niciodată....DA! PARTICIP LA MARȘ! PENTRU VIAȚĂ! PENTRU SĂNĂTATEA NOASTRĂ

JOI - 31 Mai, ora 15:00 - Farmacia 24


miercuri, 23 mai 2018


„Lumina Lină, în tinuturile de basm ale Saschizului”
   Precum păstorii mânându-și turmele mioarelor pe înălțimile dealurilor, rămase aceleași de veacuri,  tot așa mănunchiul de oameni ce alcătuiesc inimosul Cenaclul  Lumina Lină, de curând a poposit în comuna Saschiz, unde a susținut un spectacol  adresat inimii, în care cântecul patriotic, pricesnele, poezia gândurile înălțătoare nutrite la adresa dăinuirii noastre ca iubitori de Hristos, de neam și de țară, acel cântec „de aduceri aminte” s-a înălțat precum un balsam înmiresmat peste coamele dealurilor și a cetății umbrite de lăsarea înserării. Am avut parte de o lecție de istorie  într-o bineplăcută alcătuire de cântece patriotice de o trăire înălțătoare în care istoria Ardealului pătimirii noastre a fost încununată de izbândă, rămânând pe vecie leagănul  nostru de luptă și mândrie atâtor generații. Scump  Ardeal  reîntregit întru aceleași hotare de ”Românie dodoloață”rămas de aminte  strigătul copilului din Lancrăm devenit emblematic prin  actul istoric consfinți în urmă cu o  100 de ani,  la Alba Iulia - socotită pe bună dreptate  mecca noastră a românilor de pretutindeni. Atunci când, sute de mi de români porniți cum apele dinspre izvoare spre marea cea mare  a Albei Iulia,  în acea zi de 1 Decembrie 1918, hotărâți să înfăptuiască prin vot popular, năzuința  de veacuri a ceea ce avea să se numească România Mare. Nelu Ivan, aducând prin vers și cânt năzuința de veacuri a poporului român, cel înrădăcinat cu însuși pământul acestor binecuvântate locuri ”Eu mi-s ficior făcut în cânt și dintr-o țâta-am supt pământ/Și din cealaltă vale deal și-un piept de spart pentru Ardeal/Nici n-am cerșit nici n-am furat nici cine mi-a greșit n-a stat/N-am fost nici slugă nici stăpân doar taică-meu murea român” 
  Exemplu elocvent despre menirea noastră de a rămâne dintotdeauna cu tot ce este al nostru, părintele
Cătălin Dumitrean,  dezvoltând ideea întoarcerii spre obârșii, oriunde ne-am afla și unde ne vor duce cărările vieții să nu uităm că aparținem unui popor ales, chiar dacă astăzi netrebniciile atâtor vânzători de țară ne fac să suferim văzând cât de ușor, și pe ce mâini nemuncite au ajuns bogățiile pământului, ducând în cele din urmă ca vlăstarele tinerimii să ia calea bejeniei  risipiți pe ce coclauri ale lumii, unde oricât am dori tot străini vom fi considerați ”o să fim niște caricaturi de englezi, de italieni, de francezi, de spanioli, oriunde vom merge, rătăciți, ne comportăm ca rudele sărace ale Europei” Uimiți de gestul părintelui sas Halmen, cel care ne-a invitat la final de concert în imensa și trista biserica Evanghelică sin Saschiz, să cântăm, aducând odă de preamărire răbdătorului nostru Domn Iisus Hristos, o declarație mai mare nu există. De asemenea părintele Doru Gheaja, dumnezeu să-l țină și să-i dea sănătate prezent la Saschiz, aducând argument de iubire acestor locuri, fapt cunoscut Saschizul a dat culturii, pe renumitul tenor Ioan Dacian cunoscutul Artist al Poporului, dar și prim solist și director al Teatrului Național de Operetă din București, instituție ce-i poartă în prezent numele. Amintind de părintele Dumitru Călugăru, coleg pe vremuri de protopopiat cu părintele Doru Gheaja, aducându-și aminte de o persoană dragă lui și anume, părintele Ioan Cătană, în prezent stabilit în America. Prin voce-ai hotărâtă, puternică, doinitoare, prin cugetu-i curat, fiindcă era Ziua  de Înălțare la cer  a Domnului Isus, totodată Ziua Eroilor, părintele Doru, a înălțat  Imn de pomenire pentru toți eroii români știuți și neștiuți, căzuți de-a lungul veacurilor pe toate fronturile de luptă pentru reîntregirea  și apărarea neamului românesc. Știind, în această zi de  proslăvire a fiecărui an, în  toate sfintele biserici și  monumentele dedicate jertfei de sânge atâtor eroi, au fost ținute slujbe,  parastase de pomenire, pentru cei care, noi astăzi ne avem hotarele neștirbite întru aceleași granițe, Transilvania –Ardealul pătimirii noastre, binecuvântata  Moldova și mândru Banat,  Țara Românească cu al ei întregitor domn Mihai Viteazu,, așteptând în acest rotund înfrățit cum este și firesc să reintre sora de sânge Basarabia – Moldova cea jertfitoare precum o lacrimă însetată aflată  dincolo de Prut,  ca unică și indestructibilă voință de frățietate întru aceleași nedespărțite hotare. ”Presărați pe-a lor morminte, ale laurilor foi/Spre a fi mai dulce somnul, fericiților eroi” urmat de cântecul pătimirii noastre ”Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal. Știind, cotul acela al Mureșului de lângă localitatea Oarba, apa lui era roșul de sângele eroilor, luptătorilor, cântecul acesta devenind Imnul de rugăciune pentru cei care au plecat din lume, cu dorul Ardealului în suflet, ca pământ românesc. 
 
Cei trei oameni se seamă: Ovidiu Șoaita -Primarul comunei  Saschiz, apoi Nicolae Șovrea – Primarul comunei Albești și u în ultimul rând, Felegean Mircea – Primarul comunei Vânători, cei care, alături de comunitatea saschizeană au dat frâu liber,  acel imbold de trăinicie și frumusețe însuflețind spectacolul prin vi și îndelungate aplauze, emoții nestăpânite de lacrimi, unei  zile dedicată frumosului,  dedicată sufletului setos de mândrie și redeșteptare  națională. De o trăire aparte a fost și va rămâne în sufletele noastre cântecul, oda de preamărire închinată Domnului Iisus Hristos , ”Pleacă Doamne urechea Ta, Doamne urechea ta/Și auzi-mă Doamne, auzi-mă, Pleacă doamne urechea Ta, și auzi-mă/ și auzi-mă Doamne auzii-mă,/A ,ea inimă greu încercată, greu încercată./ Nu o urgisi Doamne, nu o urgisi…” Un elocvent semn de prețuire venit din partea părintelui Johannes  Halmen, cel care  la terminarea acestui preaslăvit cântec, și-a arătat dorința de a continua această întâlnire spunând ”rămâne să închidem porțile cetății, a bisericii,  și să ridicăm imne de slavă prea bunului părinte ceresc, având un cor bisericesc care nu mai pleacă de aici”adăugând  acestui binecuvântat gând de iubire, un cânt scris în sec XIX-lea, cunoscut ca Imnul Transilvaniei, a binecuvântării, cântat de vreo 150 de ani, potrivit părintelui, poate fi socotit singurul imn  care nu se distanțează de alte neamuri, imn care are în tot-cuprinderea lui dorința de pace de preamărire și iubire de Hristos ”Transilvanie, plai de graiuri diferite în fel și ton/dar în rugăciuni unite, urcă limbile-mpărțite spre dumnezeiescul tron!” 
La final de întâlnire în sfânta biserică a fost ridicată spre cer rugăciunea de căpătâi întregii lumi Tatăl nostru, în cuprinderea rugăciunii cunoscute, în toate limbile pământului mântuire. L-am lăsat pe părintele Halmen în a lui biserică binecuvântată, văzut ca un străjer slujitor al neamurilor de etnie săsească, care au luat drumul Germaniei, sau unii își dorm somnul de veci în cimitirul satului,
  dornică de rugăciune împărtășită într-o sfântă biserică pe a cărui altar a rămas mărturie trecerii noastre flacăra pâlpâindă luminii unei lumânări întru aduceri aminte și rugăciune îndreptată spre înaltul ceresc, luând drumul altei și altei întâlniri binecuvântate de Dumnezeu.

                                                                                     Vasile Luca








joi, 17 mai 2018

Hram la mănăstirea Veștem

La praznicul Înălțării Domnului, IPS Mitropolit Laurențiu a săvârșit Sfânta Liturghie la Schitul „Înălțarea Domnului” din localitatea Veștem, județul Sibiu. Ierarhul a sfințit înaite de Sfânta Liturghie un altar de vară al așezământului monahal unde vor fi oficiate slujbele religioase în sezonul călduros. Alături de ierarh s-a aflat un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte protopopul de Sibiu, Ioan Coșa, precum și mai mulți slujitori ai sfintelor altare din parohiile apropiate de așezământul monahal. 
În cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Alexandru Rareș Armie a fost hirotonit preot pentru Parohia Șoala, județul Sibiu.
În cuvântul de învățătură de la finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Laurențiu a vorbit credincioșilor prezenți despre praznicul Înălțării Domnului, sărbătoare care leagă cele două mari praznice, Învierea Domnului și Rusaliile.
„Mântuitorul Hristos le-a spus ucenicilor că El, coborât din ceruri, trebuie să se întoarcă la Tatăl, dar le va trimite lor pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului care de la Tatăl purcede și îi va învăța pe ei tot adevărul. Mântuitorul S-a desprins de pământ, S-a înălțat la Ceruri și ucenicii privindu-L au fost cuprinși de mare bucurie. Sfânta Biserică a alcătuit un tropar al praznicului care cuprinde într-o strofă poetică și melodică realitatea prăznuirii. Troparul Înălțării ne arată bucuria ucenicilor: «Înălțatu-te-ai la Ceruri, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor Tăi prin făgăduința Sfântului Duh, învățându-i pe ei prin binecuvântare că Tu ești Fiul lui Dumnezeu Care ai venit să mântuiești lumea». În momentul în care ucenicii au primit această binecuvântare a făgăduinței venirii Duhului Sfânt au rămas într-o stare de așteptare. Sunt zece zile în care așteptăm sărbătoarea cea mare a Pogorârii Duhului Sfânt, sărbătoarea care stă la temelia Bisericii creștine, ca instituție dumnezeiască și omenească”, a subliniat ierarhul.


marți, 15 mai 2018

BRAȘOV! BRAȘOV! INFINIT DE FRUMOS!

„Brasovule venim spre tine/Munții tăi-i purtăm în vine”
”La un semn deschisă-i calea”                          CU acest vers din Scrisoarea
III a poetului Eminescu putem asemui apropierea noastră, a Cenaclului Lumină lină, de frumosul oraș de sub Tâmpa, poposind duminică în frumosul oraș Brașov, în acel răgaz de câteva ore, dând glas iubirii de Hristos în biserica ce poartă hramul ”Schimbarea la față și ”Sfântul Elefterie” așa cum scrie pe  placa de marmură prinsă de zid,  ”ridicată din contribuția credincioșilor, prin  strădania preotului Ioan Comșulea, ajutat de familia epitrop Enache Radu, în anii 1991 -1998 și sfințită de IP Sf. Dr. Laurențiu Streza Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul  Ardealului, la 29 august 2006”, văzând numărul mare de credincioși ce-și așteptau rândul la intrare, să se închine la sfintele moaște ale sfântului Andrei ocrotitorul României,  împreună cu  osemintele întregitorului de neam Mihai Viteazu, aducându-le prinos de mulțumire și neuitare,  pricesnele, poezia, cântecele patriotice ce poartă înlăuntrul lor, acel sâmbure de adevăr adresat inimii, conștiinței naționale a fiecăruia dintre noi. 
  
  Semne de preamărire   grădinii Maicii Domnului  prea binecuvântate
numită România. Aducând dar ales prin strădania și grija părintelui Cătălin Dumitrean, Icoana făcătoare de minuni, loc de închinare și binecuvântare pentru fiecare creștin. Începând rugăciunea prin cântec  adresată inimii,  Maicii Domnului ”O Măicuță sfântă, te rugăm fierbinte/Să ne-asculți de-a pururi marea rugăminte/Nu lăsa Măicuță, să pierim pe cale/Căci noi suntem fiii, lacrimilor Tale” Rugă îndreptată spre cer, comuniunea și evlavia întru același glas de mărire alcătuind un cor imens prin vocile întregii biserici.  
   Cenaclul, cum de altfel ca întotdeauna și-a continuat impetuosul
program de data aceasta în fața a mai mult de 2000 de credincioși, setoși să asculte  acele cântece aducătoare de alinare adresate inimii, sufletului,   au prins aripi de cer,  balsam de iubire,  și pace, știind că acesta este mesajul Domnului Iisus Hristos adresat fiecăruia dintre noi. Nu odată, în timpul recitalului au putut fi văzute perle de lacrimi ivite la colț de geană de ochi multora dintre cei prezenți. ”Pe crucea din dealul iubirii/Pe culmea lipsită de flori/Se stinge făclia iubirii/Privind spre albastrele zări/ Te plânge izvorul din vale/Și raza de soare-n amurg/Se scutură florile-n cale /Și stelele toate se-ascund… La Brașov, am avut parte de o primire plină de bucurie, de oameni calzi primitori, plini de dragoste, la rându-ne, prin purtarea de grijă a părintelui Cătălin,  ne-am străduit să realizăm  un spectacol ,a căror cântece nemuritoare adresate prezentului, acea  lacrimă arzătoare  plină de dor, prin cuvântul  limbii române ce-și are puntea de legătură între noi cei de aici, și frații noștri de peste Prut, așteptăm zoritul semn de Unire cu Basarabia, acea zi dorită a imperiilor destrămate,  în care să trecem slobozi Prutul, fără să ne dea voie cineva de la răsărit sau de la apus Păcat că nu avem puterea, voința și dârzenia pe care a avut-o Mihai Viteazu, voința nestrămutată de întregire, dar avem  talent, avem artă, rezistăm prin cultură , prin credință și crez.
    Fapt elocvent prin vocea plină de gingășie și frumusețe a talentatei și
mai tinerei interprete Dominic Simionescu, cea care a adus versul cântecului regretatului Ion și Doina Aldea-Teodorovici, odă limbii române  Pentru ea la Putna clopot bate/Pentru ea mi-i teamă de păcate/Pentru ea, e bolta mai albastră/Pentru limba, pentru limba noastră….” De asemenea Alexandra, cea mai tânără membră a cenaclului  Lumină Lina a recitat  poezia Doina de Eminescu, aducând prin reverberația glasullui ei, acel inefabil frumos, al dulcii noastre limbă românești. Nelu Ivan, Sorin Popa, Romică Harsanyi, studenta la medicină Andreea Tecar, subsemnatul, dar mai cu seamă părintele Doru Gheaja, cel care este liantul, puntea de legătură între istorie și prezent, își are inconfundabila lui măreția, alături de părintele Cătălin Dumitrean, porniți de-mpreună pe drumul iubirii de neam și de țară, Nu ne facem decât datoria știind că în aceste zile ale prezentului, este nevoie mai mult de oricând de Unire, unirea din noi, poate și de aceea Unirea în cuget și simțire nu este numai apanajul marcării sutei de ani de 1918, ci o continuă și neîntrerupt asalt la porțile trezviei iubirii de neam de tot ceea ce este românesc, în care apele mării sufletului se vor liniștii doar atunci când hotarele de altădată ale țării vor fi reîntregite în fireasca și milenara  lor matcă. Până atunci nu vom înceta, și ca noi alte milioane de români, să aducem în sufletele nației noastre flacăra vie a redeșteptării  iubirii  neuitaților atâtor eroi și luminați cărturari ”Ioni fără de mormânt” presărați pe harta netrebniciilor trecutelor și prezentelor imperii, ca o urmă presărată de glorii, însemn al popoarelor spre neatârnate și libertate  peste popoarele lumii avide de dăinuire. Magistrala interpretare a lui Nelu Ivan a poemului ”De ce stau frate păstrăvii ascunși/De ce sunt noaptea apele cu stele/Și noi de ce ne naștem printre urși/Sau printre alte fiare și mai rele… a adus în lumina adevărului, nesecatele năzuințe ale noastre, ale  românilor de mai bine, de nesugrumare a libertăților, de pace, de bună rodire al ogoarelor din păcate tot mai în-sălbăticite
 Iar părintele Doru Gheaja,după un program bine timbrat cu cântece patriotice, a adus pe fețele multor mame lacrima plină de dor la adresa acelora mame  plecate în lumea de dincolo de această lume, altele rămase  cu dorul de cei dragi ai lor,  prin cântecul ”A venit aseară mama, din sătucu-i de departe… Așa cum ni s-a destăinuit părintele paroh Eugen Comșulea, cel care s-a ostenit ca totul să ne fie la îndemână pe timpul spectacolului, cu bucurie neascunsă ne-a spus că a luat parte la o duminică bineplăcută înaintea Lui Dumnezeu, care a început cu Sfânta Liturghie și a continuat, nu greșim dacă îi spunem cu o ”rugăciune cântată” cu patriotism, cu înflăcărare pentru anul centenar într-o biserică care adăpostește pentru câteva zile moaștele  sfântului apostol Andrei cel întâi chemat, și al urmașilor săi Epictet  și Astion - sfinții doctori fără de arginți, dar și părticele din osemintele marelui domnitor de țară Mihai Viteazu, toate acestea : sfintele moaște, osemintele,  cântările, versurile , emoția, au creat un moment  înălțător de rugăciune  înțeleasă de toți,  un moment evocator ai celor 100 de ani trecuți de la Marea Unire, care nu pot genera altceva decât acel imbold de a fi mai uniți noi românii și a pune interesele țării mai presus de interesele șterșilor inși. Știind, oricând ne paște la hotare primejdia cea rea, ceea ce ne face să fim uniți în credință, în fapte  și-n rugăciune, să veghem ca acest  binecuvântat pământ românesc să nu fie în-feliat și dat pe mâna atâtor netrebnici. Plăcut să vedem oameni ai căror credincioșie și iubire de țară, și-au unit glasurile  creând acel indestructibil sentiment de statornicie și iubire frățească, redeșteptând totodată mândria de a fi ROMÂN
Vasile Luca

CIOCENI! CIOCENI! ȘI DOAMNE, CE FRUMOȘI OȘTENI!


”Din nou la drum, cu-acelasi drag pornim/ 
Spre tine țară cântec, iubire de sublim”

  Cenaclul  Lumină Lină, și-a făcut în timp, prestigiosul obicei de a lua țara
în lung și-n  lat aducând dar preacurat iubirea de neam  odată cu dragostea nețărmurită pentru Hristos și a Lui Maică Sfântă și Preacurată. Așa se face, din timp, programul prestabilit de părintele Cătălin Dumitrean,  își urmează nezdruncinata cale, însoțit într-o frățietate creștinească, de cei care alcătuim acest cenaclu. Simțim din plin în timpul spectacolelor, trăirea înălțătoare,  vibrația publicului, fie că este vorba de cântecul patriotic, fie  că este vorba de poezie, fie de cântecul religios. Trăim acest sentiment înălțător odată cu cei care ne ascultă, ne suntem unii altora aproape de suflet, așa cum celor ce vin și pregustă din darul redeșteptării, dându-ne tăria de a ne urma calea misionară, fără a simții greul acelor drumuri, nu rareori de sute de kilometri parcurși, gata ca întotdeauna să înnobilăm prin cântecul patriotic nebănuite resorturi din inima fiecărui român prezent la spectacolele noastre aducătoare de mândrie națională și creștinească Având credința că bunul Dumnezeu odată cu țara, ne ocrotește și ne este aproape de inimă, mergem mai departe pe drumul redeșteptării întru iubire, mânați de acel dor mistuitor al apropierii de marile valori ale istoriei care ne definesc ca popor. La data de 10 mai 2018, în formație completă am luat drumul pădurii Bogății, mai apoi Brașovul, calea Bucureștiului, intrând pe Valea Prahovei admirând înălțimile munților Bucegi îndreptându-ne în goana mașinilor spre localitatea Cioceni, unde de-a lungul anilor, la invitația inimosului  părinte Dumitru Lazăr, am susținut cel de-al  zecelea spectacol. 

  De data aceasta întâlnirea a avut o mai mare semnificație întâlnirea
înscriindu-se în amplele evenimente culturale ce premerg marcarea istorică a 100 de ani de la făurirea Statului Național Român – Centenarul Unirii. O astfel de evocare istorică a fost înscrisă în cercul pastoral al preoților din Protopopiatul  Urlați,  subiect legat de anul omagial a Marii Uniri de la 1918, sărbătoare ce a însuflețit întreg poporul român, anul acesta prin densitatea  evenimentelor evocatoare ce premerg covârșitorul act istoric de acum 100 de ani. Acest popor cu valori și repere bine determinate care urnesc capacități morale și de mândrie națională până mai ieri latente, ca în prezent să asistăm la o redeșteptare ce se dorește un nou pas, cu totul mai hotărât, în gloriosul drum al devenirii națiunii noastre pe calea progresului, pe calea valorilor nepieritoare demne de luat ca repere. Anul 1918 a fost împlinirea supremă a neamului românesc. Noi credem în Hristos, în Eminescu, în credința și destinul neamului românesc, având drept pavăză bunătatea Lui Iisus Hristos și grija preabunului  Dumnezeu Tatăl, avându-i aproape cu a lor rugăciune neîncetată  pe sfinții neamului românesc. De fapt înainte de concert a avut loc o întâlnire pastorală în care rugăciunea îndreptată spre cer a fost întregită prin glasul celor 30 de  preoți din împrejurimi, cei  care au înălțat glas de rugăciune și mulțumire  preabunului Dumnezeu pentru purtarea de grijă și darurile revărsate cu prisosință peste cererile   credincioșilor. 

  Așa cum spunea părintele paroh Lazăr,  un praznic de mare trăire,
aducând în sufletele dreptcredincioșilor bucuria Învierii domnului nostru Iisus Hristos, bucuria primului centenar de la Marea Unire – 1 Decembrie 1918, zi socotită una din cele mai mărețe realizări ale neamului nostru, aducând prinos de venerație și recunoștință față de făuritorii României Mari. Părintele Dumitru  Lazăr, nu și-a ascuns bucuria la vederea  prezenței noastre, a fraților de peste munți, cum îi place să ne numească, mâna de oameni,  venind de la Alba Iulia, Sibiu, Mediaș, Sighișoara, dar și de la București” aducând din preaplinul inimii noastre dragostea pentru neamul românesc Așa cum spunea părintele Cătălin Dumitrean conducătorul cenaclului Lumină Lină,   am adus cu noi dorul și cântecul Ardealului, fiindcă iubim România, ne iubim unii pe alții trăgându-ne stirpea dintr-un același neam de gintă latină” 
   La Cioceni s-a putut auzi cântece care acum 10 ani nu le mai cânta nimeni, în
afară de cei din cenaclu Lumină lină, fiind actuale și în prezent, trăite cu aceeași forță lăuntrică dătătoare de mândrie și verticalitate, Noi românii  având acel drag pentru  limba română ce-și spune istoria în acest fel. Fiind de față și înăuntru cenaclului, cel mai de seamă tribun al cântecului istoric din frumosul Ardeal,  părintele Doru Gheaja, unul dintre componenții cenaclului ”Flacăra” a regretatului poet Adrian Păunescu Încă din anul 1980, fiind autorul unor cântece patriotice naționale de mare vibrație pentru orice român. Aducându-ne aminte de cântecul ”Așa-i românul,  cântecul ”Tu Ardeal” scris împreună cu Adrian Pănescu, cântecul Ștefan cel Mare , ”Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal”  ”Hai să-ntindem hora mare  cât și alte și alte cântece devenite peste timp cântece a întregii românii. Vocile  de o frumusețe și trăire aparte, a părintelui Alexandru Dănilă,   a cant autorului Nelu Ivan cu  a lui voce melodioasă și inconfundabilă,  a viitorului  medic  Andreea Tecar,  să nu-l uităm pe prietenul tuturora medieșeanul Romică Harsanyi cu a lui cântec ”Pe crucea din dealul Iubirii” urmat de sibianul  Sorin Popa, cu a lui cântec ”Cu căciulile pe frunte,  apoi Vasile Luca, Liviu Ureche, Mihai Dodă, alături de Părintele Doru Gheaja și nu în ultimul rând fiind aproape de noi cel ce coordonează până la detaliu orice plecare în țară cât și în diaspora românească, și anume părintele Cătălin Dumitrean, împreună aducem frumusețea cântecului ardelenesc  răsplătiți la final de concerte cu vi și îndelungate aplauze oriunde am merge. Părintele Negoiță Ionuț - protoiereu în Protoieria Urlați  și-a arătat bucuria plinătății unei zile întru rugăciune și cântec închinate  Luminii sfintei Învieri destăinuindu-ne, recitalul cenaclului Lumină Lină, prin cântec și dăruire a însuflețit până la lacrimi inimile multora dintre cei prezenți. De asemenea părintele paroh Dumitru Lazăr, nu și-a ascuns emoția revederii cu membri cenaclului Lumină lină, spunând, sărbătoarea omagială chiar dacă a fost întrucâtva atipică și-a atins scopul. La spectacol, alături de preoții invitați au luat parte  oficialitățile locale care  sprijină biserica, cât și obștea de creștini. Catalogând întâlnirea, o bucurie deosebită, o reușită deplină, o zi plină de lumină, chiar dacă afară a fost înnorat, recitalul a avut loc în curtea frumoasei biserici, vorbindu-ne  cu patos despre acea punte de legătură nezdruncinată, peste munți între Ardeal și acea parte de țară, numită cândva ”Regat” Pentru părintele Doru Gheaja întâlnirea cu credincioșii a fost o surpriză plăcută, nu  a participat la niciunul  din cele 9 spectacole anterioare, dar   a avut prilejul să-l cunoască pe  părintele paroh Lazăr, îi cunoștea băiatul, a rămas impresionat de evlavia, trăirea, bunătatea și cumințenia credincioșilor, nu au ținut seama de vreme,  picăturile de ploaie nu i-a speriat, participând cu aceeași râvnă și stoicism la slujbă și apoi la spectacol. 

  Ca răspuns la spectacolul cenaclului Lumină Lină,  tinerii localității
Cioceni  ne-au prezentat un bogat program artistic în care jocul, cântecul popular românesc, straiele românești de o frumusețe aparte, spectacol ce a întregit în mod fericit o zi dedicată iubirii între oameni, chiar dacă distanțele uneori se măsoară în sute de kilometri, inimile, gândurile curate rămân chezășie neuitării și bunei înțelegeri frățești, dorind ca asemenea întâlniri să mai aibă loc în decursul anilor,  o dovadă în plus de prietenie și frățietate  de nezdruncinat, între adevărații creștini și frați întru aceeași limbă și sânge, răspundem cu același drag și respect, românilor oriunde s-ar afla atât în țară cât și, pe orice meridian a lumii.    Întoarcerea spre casă ne-a fost răsplătită prin vizita făcută la Sinaia, la casa unde sfântul Ardealului  părinte Arsenie Boca  și-a petrecut 12 ani  din viață  primindu-ne la poartă măicuța Maria, supărată și amărâtă la vestea atâtor nelegiuiți ce vor să-i fure identitatea sfântului părinte, prin acea nesăbuință acceptată de autoritățile române, prin care un ins neștiut ar deține în România drepturile asupra   mărcii ”Părintele Arsenie Boca” înregistrată în 2017, la Oficiul European de Proprietate Intelectuală,  spunându-ne securitatea  din zona Sinaia din contră l-a apărat pe părinte și nu cum se vorbește că ar fi fost schingiuit, mărturii care spulberă întrucâtva susținerile multora. O vizită care a avut darul să ne umple inimile de bucurie, chiar dacă nu am ajuns sa vedem chilia părintelui, ne-am simțit împliniți văzându-i casa unde a pictat, a creat și s-a rugat pentru binele, propășirea  și mântuirea neamului său românesc.                               
                                                                                                                           Vasile Luca

SPRE SLATINA...HĂRMAN...BRAȘOV...

Existăm! PĂRINTELE CĂTĂLIN: Noi, cei care mergem astăzi la Slatina, punem început de bun turneu. Apoi duminică două concerte mari, toat...