joi, 31 ianuarie 2019

DE CE NU VENIM LA ICOANĂ...DE CE NU NE MÂNDRIM CU LUCRURILE SFINTE...

Vreți să știți cine suntem?
Vreți să știți de ce aveți rușine de a mărturisi public (chiar și internet) lucruri importante despre condiția dumneavoastră mărturisitoare?
Iată câteva răspunsuri:
1. Noi nu mai știm ce înseamnă a fi creștin adevărat.

2. Considerăm că ortodoxia este doar un fel de strai de sărbătoare.

3. Nu ne rugăm și nu mergem normal la biserică.

4. Ne e teamă de prieteni. Devenind ”prea” credincios” riști să pierzi slava deșartă, adică laudele prietenilor.

4. Nu postim.

5. Nu ne spovedim regulat, ci doar ocazional sau deloc.

7. Nu avem un duhovnic.

8. Avem interese omenești imediate. Mântuirea, adică dobândirea raiului nu este o prioritate. O acceptăm rațional, dar nu o considerăm o urgență, considerând că mai e mult până acolo...

9. Nu credem în harul icoanelor, a mirului. Considerăm icoanele doar simple podoabe, cu oarecare sfințenie.

10 Nu știm ce este sfințenia, că dacă am ști nu am mai sta în biserică ca în restaurant. Unii în biserică mănâncă, mestecăm gumă, își iau sticle cu apă și se servesc ca la bar, alții povestesc, judecă, se mândresc, se fălesc cu haine, aur, bijuterii etc. Ori acolo e ”foc” în toată regula, e mulțime de îngeri. Dar noi nu mai vedem aceste lucruri.

11. La Biserică, dacă nu am avea ”motive” ocazionale, nu mergem duminică de duminică. Ne-am obișnuit fără Liturghie, chestia asta ne-a intrat în sânge...Noroc cu câte un parastas, s-au când suntem în excursii sau pelerinaje. În rest, stăm ”cuminți” acasă.

12. Duminica luăm dimineața micul dejun chiar când mergem la Biserică și nu ne mai jertfim trupul câteva ore pentru Hristos.

12. Suntem obsedați de boli, de moarte, de doctori, de micile noastre plăceri. Nu sacrificăm niciun tabiet de dragul lui Hristos.

13. Mereu ne victimizăm și ne considerăm bolnavi sau înșelați de semeni.

14. Nu mergem la Sfintele Masluri.

15. Ținem sărbătorile de nume, dar în ziua respectivă, adică la onomastici, nu mergem la Biserică să mulțumim sfântului al cărui nume îl purtăm. Spunem că nu ne lasă datoriile de servici, dar la o adică știm să ne învoim când avem ceva lumesc.

16. Obligațiile creștinești sunt mereu pe locul al doilea.

17. Ne place lumea. Ne plac onorurile lumești, mesele, traiul ”bun” și ”tihnit”.

18. Ne plac distracțiile, glumele, moda și mașinile.

19 Am făcut din telefon IDOLUL cel mai căutat, iubit, adulat și dorit. Telefonul ne conduce viața. Cu el ne trezim, cu el adormim, cu el stăm la masă, cu el stăm în biserică, prin el spunem totul.  

20. Am pierdut energiile Duhului Sfânt, pe care le căutăm în oameni, în cafea, în droguri, în băuturi ”energizante”, în sport, în mâncare, în ape, în stele, în sexualitate, în prietenii... Suntem yoghini nedeclarați. De fapt, nici nu știm că HARUL DUHULUI SFÂNT este singura energie adevărată. Iar această energie nu se dă la sport, la masă, în excursii pe munte, ci la slujbe, acolo unde curge abundență de har. La Sfânta Liturghie, la Sfântul maslu, prin postire etc...

Sunt adevăruri. Știți ce e ciudat? Că marea majoritate le citim, dar rămânem prizonieri în închisoarea cugetului nostru strâmb. Păcat!
Părintele Cătălin

vineri, 25 ianuarie 2019

LA BRAD ÎN CETATEA DE SCAUN A NEÎNTINĂRII!

 LA Brad românismul pur încă nu a apus. Acolo, ieri, am găsit o stare de spirit deschisă la istorie, sau un fel de regiment românesc plin de energie tonică națională. A fost simplu și frumos. Am dat mână cu mână și s-a întins o horă mare. Oameni faini, plini de lumină.

La Brad au fost cu noi ”în duh” și Părintele Arsenie, ca să nu mai vorbim de moțul Avram Iancu. Erau acolo în sală și i-am văzut cu ochii sufletului. Ne priveau și ne binecuvântau. Fiecare cu harul lor. Și de aceea a fost un concert reușit...
La Brad cenacliștii au fost o familie. Aparent segmentați în grupuri, dar nu în ”bisericuțe”. La distanțe fizice în viața de fiecare zi, ei rămân pe scenă o mare familie. Chiar azi dimineață vorbeam cu Nelu Ivan cum să facem un efort comun pentru spectacolele de la sfârșitul lunii februarie și am simțit energia pozitivă cu care ne întăream unul pe altul. Cu extraordinarul Romică și cu părintele Alexandru suntem ca frații, am început să ne concentrăm eforturile pe piese noi și chiar a ieșit deosebit de bine, semn că avem o singură inimă. Cenaclul e mai viu ca niciodată și nu îl putem înlocui cu nimic.
Duminică ora 17 suntem la Brașov... Brașovenii ne aud?

PĂRINTELE CĂTĂLIN

luni, 21 ianuarie 2019

PĂRINTELE CĂTĂLIN CERE PACE

Reporter Trinitas: 
-Părinte vă deranjez cu o întrebare, mai ales după emisiunea de sâmbătă în care îndemnați la rugăciune, parcă, culmea contrariilor, lucrurile se întâmplă astfel; lumea a ieșit în stradă, iar la Sibiu, mai să se încaiere două tabere politice. Ce mai spuneți acum?

Imagini pentru ochii lui hristos

- Sufăr că poporul meu e trist și agitat. O maladie a nervilor și a viselor lumești. Sincer, mi-e milă de toți, cum a reușit satan să-i facă să se încaiere. Pe unii i-a îndemnat la hoție, la legi strâmbe, la corupție, pe alții la revanșă, la ură. Priviți pe fețele lor și veți înțelege că Hristos pentru unii încă nu a venit. Sunt musulmani, mozaici, orice, dar creștini nu sunt. Suferă. Aprinși de cel ce se bucură. M-am uitat pe fețele celor două tabere. Doamne ce aprinși erau. Ce disperați! Ce dezumanizați... Trist...
Dar, evident ei nu înțeleg aceste vorbe. Creștinismul nu poate fi înțeles decât în genunchi, cu Icoana Mântuitorului crucificat pe față. Creștinismul se trăiește doar cu lacrimi de milă. Noi, o să ne dăm seama mult prea târziu ce șansă mare am avut de iubire și cum ne-am bătut cu morile de vânt. De fapt cu propriul nostru eșec. Pentru unii însă va mai fi o strigare la pace. Ultima!

Hai să vă spun câteva versuri, și să le luați ca un sol de pace. Iertați-mă! eu nu pot ține ură pe nimeni. Pentru mine a Înviat Iisus Hristos!
Poporul meu a iești din nou în stradă

Tu iartă
(Poem scris de un om, care a descoperit creștinismul)

Tu iartă, e mai bine, tranșeea nu-i de noi,
Creștinii nu au ură, ei sunt un vas cu mir,
Se strâng în jurul crucii, precum un fel de roi,
Cu vorbe de împăcare, cu lacrimi în priviri.


Tu iartă, lasă marea să treacă peste maluri,
Furtunile mulțimii nu fac nicicând dreptate,
Ci dar aruncă pacea, ca valul peste valuri,
Iubirea e mai bună în mințile curate.


Tu iartă, doar te roagă, nu osândi, îți cer,
Nu fi aprins de stele care promit mireasmă,
Hristos ne-a dat promisul că vom trăi în cer,
Ne-așteaptă bucurie, nu ceartă omenească.


Tu iartă, ști, dreptatea nu înseamnă pocăință,
Satana bântuiește prin lume cu nectar,
Promite fercire, iluzie, ființă,
Și-apoi îți fură viața, ea, cel mai mare dar.


Tu iartă, vezi, cum lumea se încaieră în ură,
Își strigă reci sudalme și alte vorbe reci,
Creștinule, tu astăzi, mai bine taci și îndură,
Ca liniștit prin lume și mântuit să treci.


Tu iartă, vezi cum Domnul, ți-a dat cuvânt pe Cruce,
El ne-a iertat de toate și ne-a iubit frumos,
Căci dragostea și mila, spre paradis te duce,
Tu iartă, fii tu altfel, cum a  voit Hristos!







duminică, 20 ianuarie 2019

PREGĂTIRI

PREGĂTIRI FRUMOASE și SERIOASE
 sau  NOUTĂȚI PENTRU VIITOARELE CONCERTE

Ascultați o piesă nouă. Versuri: Traian Dorz.
Înregistrare în studio cu Părintele Cătălin Dumitrean, Părintele Alexandru Dănilă și Romică Harsany


sâmbătă, 19 ianuarie 2019

marți, 15 ianuarie 2019

LA ANIVERSARE- un cântec de ultimă oră. Versuri: Părintele Cătălin,: muzica: Ioan Ivan

Dacă există Eminescu, există și poemul meu, scris cu dor de a da cuvântului măreția paradisiacă. Vă mărturisesc că singura rațiune a poeziei mele este faptul că într-o zi, în rai, sunt sigur că nu vom mai vorbi decât în versuri. Vor dispărea propozițiile cu topică omenească, cuvintele fade și nule, scrierile fără morală etc. Vom fi doar noi și Logosul Iisus Hristos... Noi și Cuvântul cel din început, astfel că în fața Lui nu vom putea vorbi decât frumos. Adică în versuri...
Nelu Ivan mi-a făcut deosebita surpriză de a premia aceste versuri cu o melodie pe care a făcut-o chiar aseară. Incredibil de frumoasă. De dragul lui Eminescu. îi mulțumesc și sper să o auziți și în concerte. 

LA ANIVERSARE


Pe unde  e pădurea, pe acolo e și pasul,
Stă inima în mine și nu înțeleg nimic,
Se apropie durerea, se va opri și ceasul,
Și aș vrea ca încă o dată din morți să mă ridic.

Pe unde e o apă,  o piatră stă cu pace,
mi-aduc aminte ziua când cerul s-a deschis,
Și-am înțeles că omul e-un Dumnezeu ce tace,
Și dacă, vai vorbește, atunci nu e nimic.

Pe unde e lumina, un întuneric plânge,
Am fost o lăcrimare, într-un spital de dor,
Din rana mea un înger s-a împărtășit cu sânge,
Vă las iubiți prieteni, de acum aș vrea să zbor.

Pe unde mă voi duce, prin paradis de datini,
Să-mi însoțiți cununa cu sfinte liturghii,
Îți spun Adio lume! te las să stai în patimi,
Mă duc în bucurie, mă duc între vecii.


Pe unde este lacul, și-un nufăr alb mi-e minte,
Îmi schimb seninul nume, cu altul: Fericescu!
Și-n zilele iubirii, să îți aduci aminte,
Că a exista o taină, pe nume: Eminescu!


luni, 14 ianuarie 2019

Vă mulțumim! ICOANA A PLECAT...NE REVEDEM ÎN 2020!

 Vă mulțumim tuturor celor care ați fost alături de noi la acest eveniment minunat pentru ortodoxie. Cele 4 zile petrecute alături de Icoana Maicii Domnului „Hodighitria”-Îndrumătoarea au fost un dar al cerului pentru noi toți. Să fiți convinși că rugăciunile voastre au ajuns acolo unde trebuie, să nu deznădăjduiți pentru ca ajutorul este aproape. Vă mulțumim încă odată și vă așteptăm și anul viitor să ne bucurăm, să cântăm și să ne închinăm la Icoana Maicii Domnului „Hodighitria”-Îndrumătoarea.



vineri, 11 ianuarie 2019

REÎNCEPEM TREABA! HAI SĂ VĂ SPUN CUM...

Duminică ora 15, Cenaclul Lumină Lină are bucuria uverturii în marele concert realizat cu
prilejul venirii la Sibiu a Icoanei ÎNDRUMĂTOAREA de la Biserica Mihai Vodă din București. O oră jumătate de pricesne frumoase, care vor prefața startul stagiunii 2019 într-un mod sfânt și fericit.
  M-am gândit mult să facem câteva modificări de program în viitoarele concerte, bucurându-ne de faptul că avem voci frumoase, intrumentiști animați de doruri frumoase și mai ales caractere puternice. De exemplu, mă gândesc că programul concertelor să cuprindă de anul viitor, pe lângă excepționalul recital al divinului părinte Doru Gheaja și alte două recitaluri de grup. Un prim grup ar fi deja duetul Ioan Ivan - Marius Catalan (chitară și nai) care au calitate și atractivitate prin prisma faptului că vin mereu cu cântece noi, bine lucrate în repetiții. Am spus că Cenaclul nu poate merge la nesfârșit cu aceleași pricesne  obositor de lungi, care sunt atractive la nivel de strană( deși, după părerea mea în secolul XXI sunt neeficiente pentru generația de la 60 de ani în jos), fiind nevoie ca vocile excelente ale cenacliștilor să încerce să se producă într-un grup, în care fiecare să intre în parte în melodii. Asta presupune repetiții, o strategie de grup și mai ales înțelepciunea de a înțelege că un spectacol trenează atunci când cântecele solo sunt interpretate lent. 
  Desigur, în mentalitatea strănii ortodoxe, ideea este că tot ce este nou e o deraiere de la tradiție, că lumea se bucură mai mult de o priceasnă cu 10 strofe, ceea ce este absolut fals. Mai ales cântăreții de strană din bisericile noastre au îndepărtat poporul de la cele sfinte, ei fiind puțini și, deși dotați cu voci bune, au rămas impresia că lacrimile a trei ”bătrânele” sunt decisive în raport cu cei care nu mai suportă mediocritatea. In fapt probabil că mulți nu se aud, s-au consideră că, câteva onduiri de glas sunt capabile să ducă omul direct în rai. Cert este că, într-o țară care l-a dat pe Enescu, pe Tudor Gheorghe sau alte genii, este foarte greu să accepți ideea că Dumnezeu nu merită ceva mai stilat în propovăduirea valorilor sale. Dar mă rog...
  Cenaclul din fericire are oameni deschiși la minte și la nou, care ei înșiși vor să se autodepășeasacă și să realizeze lucruri optime, în raport bun cu sălile de concerte în care adresează. De exemplu, așa cum grupul ”Balada” a adus calitate în concerte, închipuiți-vă cum ar suna un grup (chiar acum îmi trece această idee prin minte) cu Părintele Cătălin, Părintele Alexandru și Romică, sincronizați în trei cântece pe spectacol, în care la referen să-și unească vocile, să lucreze pe sincronizări de ton (vocea 1 și vocea 2) și doar la strofe să-și exprime singular capacitățile interpretative. Ar fi și mai dinamic și mai eficient la nivel de răbdare de public.
Adevărul este că în concertele din ultima vreme membri cenaclului s-au smerit foarte mult, renunțând la veleități singulare, deși s-au deplasat uneori sute de kilometrii, renunțând la pricesnele proprii, neavând vreo frustrare și punând mai presus de orice binele colectiv. Și aici începând cu toți au fost extraordinar de unitari, mai ales că momentul istoric (vezi spectacolele de Centenar) au impus un anumit program cu cântece patriotice în forță și potrivite situației.
Ar fi frumos ca până la concertul din 27 ianuarie de la Brașov (în 24 la Sighișoara nu se mai ține) să reușim să intrăm pe scenă cu ceva nou, cu repetiții, cu entuziasm, din respect pentru cei câteva sute de oameni care deja și-au anunța dorința de a fi lângă noi. Avem deci nevoie de toți colegii, de marea familie a cenaclului, aceste rânduri scrise fiind un semnal, dragi suporteri, că vă respectăm, că ne gândim mereu să vă provocăm cu lucruri noi, adică cu daruri care să merite aprecierile dumneavoastră. 
Bucuria noastră mare este că îl avem alături pe Părintele Doru Gheaja, ctitorul cântecului patriotic contemporan, modelul nostru de bunătate, de iubire și de continuitate. Cu un astfel de profesor alături ești mereu tentat să te autodepășești, să te înnoiești și să fi un model de prietenie pentru orice conștiință cumpătată. 
Vă iubim, ne antrenăm și ne pregătim pentru concertele viitoare. Va fi frumos și anul acesta. Vă asigur de surprize frumoase. Până atunci ne vedem duminică pe Dealului. La ora 15...
părintele Cătălin 

joi, 10 ianuarie 2019

A venit Măicuța!

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Hodighitria” de la Biserica Mihai Vodă din Capitală, oferită Domnitorului Mihai Viteazul de călugării athoniţi, a fost adusă la Sibiu şi va fi aşezată la biserica de pe strada Dealului. Sibienii au posibilitatea de a se ruga Maicii Domnului prin intermediul acestei icoane de joi până duminică, între orele 08:00-21:00. Icoana a fost dăruită Domnitorului Mihai Viteazul de călugării athoniţi în semn de recunoştinţă pentru ajutorul oferit. Icoana a ajuns la Bucureşti în anul 1666 şi momentan nu se cunosc motivele pentru care nu a ajuns la voievod cât timp acesta era în viață și nici împrejurările prin care icoana a ajuns la ctitoria sa din București. „Pe icoană se află o inscripție: «Ioan din Rusicon, am adus această icoană în anul 1666». Noi am considerat că această icoană este un dar pe care atoniții l-au făcut voievodului pentru daniile făcute la Mănăstirea Simonos Petras și sigur la celelalte mănăstiri atonite, unde viețuiau români în acea vreme și unde era nevoie de ajutor”, potrivit părintelui paroh Adrian Beldianu de la Biserica „Mihai Vodă” din București.


Vă așteptăm la conferință!


marți, 8 ianuarie 2019

Icoana Maicii Domnului "Îndrumătoarea" revine la Sibiu

Icoana Maicii Domnului "Îndrumătoarea" revine la Sibiu pentru a zecea oară. Aceasta se va afla la Biserica de pe strada Dealului. În anii ce au trecut, sute de sibieni au mărturisit vindecările miraculoase și felul în care această icoană i-a liniștit. Icoana va ajunge joi, la ora 13, iar de la ora 18 va avea loc Taina Sfântului Maslu lângă Icoană. "Ultimul caz de vindecare este al unei femei din București, doamna Călina, care, având cancer în stare de metastază, a apelat în ultimă instanță la Paraclisul Maicii Domnului citit în fața Icoanei. După mai multe zile de rugăciune, femeia s-a vindecat complet și astăzi mărturisește public minunea petrecută", spune pr.  Cătălin Dumitrean. De asemenea, acesta a adăugat că "Îndemnul nostru este: dacă aveți boli, necazuri și alte supărări, să veniți cu cei ai casei la Icoană în fiecare zi și citiți până duminică Paraclisul Icoanei!". Biserica de pe Dealului va fi deschisă zilnic între orele 7-21, în fiecare seară având loc Sfântul Maslu. O procesiune se va desfășura vineri seară, când icoana va fi purtată pe străzile  Dealului – Transilvaniei – Coșbuc – Donici, urmând ca la reîntoarcerea în Biserică fiecare credincios să treacă pe sub icoană.