luni, 29 septembrie 2014

ALĂMOR... VISUL 258 AL PĂRINTELUI CĂTĂLIN... ȘI E ATÂTA LINIȘTE ÎN VOI... (dumitreancatalin@yahoo.com)

ALĂMOR...ALĂMOR..ALĂMOR...CONCERTUL 258...Parcă e un vis...

Visul meu... Visul unui cenaclu care trăiește încă după 258 de distribuții... Visul unor inimi de români... Visul românesc ...Poate singurul...
Și ieri... Alămor... Ce minunat concert...


Mă durea inima. Eram frânt, ieri seară după concert. Am venit acasă și am adormit imediat. Somn profund și lin. Vedeam oamenii de la concert, minunații săteni din Alămor, calmi, blânzi, descătușați de limite și plini de exuberanță națională. Parcă mă și uitam pe calendarul de pe perete, întrebându-mă retoric dacă mai e așa ceva posibil în veacul 21...


Mă durea inima în somn... o, de ce nu e toată țara așa, ca la Alămor? De ce s-au urâțit românii? De ce s-au obișnuit să trăiască atât de pasivi, fără Maica Domnului și fără patriotism? De ce nu se ridică din amăgire? De ce nu renunță la patimi? De ce? De ce? De ce?


Inima... Inima cea săracă... Durea... Cu dor mare... De cer, de neam, de tot ce ar putea fi frumos... Inima mea... Am adormit... Ce mai puteam oare visa?

duminică, 28 septembrie 2014

ALĂMOR -CONCERTUL 258... INCREDIBIL DE FRUMOS!

Mi-ar fi plăcut să nu se termine nici acum concertul de la Alămor. 
Un concert specific
Cenaclului Lumină Lină. Cu o sală plină, cu oameni simpli și curați, cu entuziasmul aproape imposibil de egalat în orașele prin care mai cântăm și noi... Alămorul mi-a dat fiori și investiția dăscălicească de a nota cu 10 participarea publicului la frumoasa emulație a colegilor noștri.

Gazdele au fost și ele calde și minunate. Familia Părintelui Gligor, Doamne, ce oameni minunați, ne-a făcut să ne simțim excelent la Alămor. Ospitalieri, blânzi,inimoși, ne-au pus al dispoziție tot ceea ce am avut nevoie, și mai ales sufletul lor...

Cum au fost oamenii? Dacă mă gândesc acum, la aproape două ore de la sfârșitul concertului, parcă pot să vă răspund dintr-o suflare: Minunați! Au lăcrimat, au aplaudat spontan, chiar și în timpul cântecelor, s-au ridicat zeci de minute în picioare la piesele patriotice și ne-au însoțit cu vocile lor aprinse la absolut toate melodiile propuse. Au avut ceva nefiresc de frumos, ceva divin, ceva ce cred, desigur subiectiv fiind, că numai în Ardeal se poate întâlni, în felul acesta.

Mi-e din nou greu acum. De ce? Pentru că, s-a terminat concertul și simt nevoia să o iau cât mai repede de la capăt... Să aștept încă două săptămâni de chin până mergem la Viscri. Să visez noapte de noapte pe acești români, poate ultimii autentici, așa cum i-a lăsat Dumnezeu pe pământ. Deja mi-e dor de Alămor... 

Spuneți și voi, ce să fac?

PĂRINTELE CĂTĂLIN

marți, 23 septembrie 2014

MODIFICĂRI ÎN PROGRAMUL CONCERTELOR CENACLULUI LUMINĂ LINĂ?

PROGRAMUL CONCERTELOR CU DATĂ FIXĂ:
Din motive binecuvântate, legate de posibilitatea organizării concertelor Cenaclului Lumină Lină, anunțăm pe cititorii noștri, faptul că, trei dintre concertele programate inițial nu se mai pot desfășura, respectiv cele de la Cioceni, Pitești și Sibiu. Astfel, rămân deocamdată sigure următoarele manifestări:
28 SEPTEMBRIE -
ALĂMOR: Duminică ora 16 la CĂMINUL CULTURAL


13 OCTOMBRIE 
-VISCRI- ORA 16

19 OCTOMBRIE
 -TÂRGU MUREȘ -ORA 17 PENITENCIAR
20 OCTOMBRIE
 - TÂRGU MUREȘ - ORA 11 BISERICA DIN CENTRU

23 NOIEMBRIE  
VENETIA-ITALIA BISERICA ST. DONAT ORA 18
24 NOIEMBRIE 
 PADOVA -ITALIA BISERICA ROMÂNEASCĂ - ORA 11

30 noiembrie: BĂSEȘTI-MARAMUREȘ

6 DECEMBRIE -BUCUREȘTI ORA 18
7 DECEMBRIE PRIBOIENI-ARGEȘ ORA 11

Desigur, în program mai sunt și alte concerte, la Mediaș, Sibiu, Copșa Mică, Brașov și multe alte localități. Deocamdată, le-am afișat cele la care sunt 100% stabilită data și condițiile de desfășurare.
Vă mulțumim și vă așteptăm!
PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN

joi, 18 septembrie 2014

PĂRINTELE CĂTĂLIN: ERAM PLIN DE SLAVĂ DEȘARTĂ....


Media Music Awards 2014 în Piaţa Mare din SibiuOra 19.30... Piața Mare Sibiu... E concert cu “vedete” … 3 Sud-Est…Cargo… și pe ceilalți mi-e greu să-i pronunț, dar să le mai și scriu numele… Lumea e fericită… Femeile și-au scurtat fustele, și-au vopsit opulent obrajii cu fond de ten și culori de pleoape… Geci de piele,bărbați cu tricouri pline de chipuri turbate, inele în ochi, în buze, în urechi… Tatuaje, mașini parcate la grămadă, nervi, fericire, hărmălaie, într-un cuvânt e rost de distracție… De la 10 la 60 de ani, toată lumea poartă ceva fals, o mască, un pantalon sau o pieptănătură “la modă”…
Locuiesc la câțiva pași de Piața Mare… Mi-e greu să suport ideea că poporul român arată așa… Plec la casa bunicilor de la Veștem… Fug, acesta e cuvântul potrivit… Încerc să-mi adorm luciditatea în aerul calm al satului patriarhal… Dar gândurile îmi zboară… Acolo, la locul carnavalului, la locul unde un neam își caricaturizează fața și își spoiește cu, culori diavolești destinul național…
Probabil că la această oră concertul a început… Băutura curge în valuri, ospătarii i-au comenzi “din greu”… iar fumul țigărilor întunecă cerul îngerilor…


Când eram mai mic, mi-aș fi dorit să fac poze cu vedete… Mi-aduc aminte cât de important m-am simțit, când m-am băgat și eu în vorbă cu câțiva fotbaliști ai naționalei noastre… Era prin 1988 și România avea a doua zi meci cu Italia, la Sibiu… Eram mândru că sunt pe acolo… Apoi, slava deșartă m-a cuprins pe măsură ce anii au trecut… Mentalitatea aceasta era însă generalizată… Am observat că oamenii se simt mai importanți când stau pe lângă vedete… Când își fac o fotografie cu idolii vieții publice… Când dau mâna cu un cântăreț care apare la televizor, când li se face un gest de amabilitate din partea celor ce “apar pe sticlă”… Când sunt băgați în seamă de așa zisele “valori” ale vieții artistice sau politice...
Mentalitatea „băgării in seamă” cu cei „valoroși” era cât de aproape să mă cuprindă și la începuturile Cenaclului Lumină Lină... Ca dovadă că nici atunci, și sunt sigur că nici acum nu am scăpat de slavă deșartă... Mă frământa ideea că trebuie să aduc în cenaclu ”nume sonore” și nu oameni cu suflu curat și modești... Dacă cântam în fața unor oameni care iubeau  “plăcerile” paharului, a țigărilor, a distracțiilor, aceștia îmi recomandau să aduc în cenaclu “valori”… Când însă cântam la țară, în comunități blânde, în fața oamenilor lui Hristos, trecere aveau cei curați... Adică, “neprofesioniștii”… Oamenii simțeau Duhul Sfânt venind, mai repede din gura celor cu care duceam greul în cenaclu… Oameni care nu aveau nici o legătură cu vedetismul și patima slavei deșarte… Așa s-a născut actuala formulă a Cenaclului Lumină Lină… Cu oameni deosebit de talentați, dar dornici să cânte pentru neam și Hristos…

O ECHIPĂ FRUMOASĂ ȘI CURATĂ SUFLETEȘTE
“Vedetele” nu au avut niciodată „chef” de Hristos... Chiar dacă unii făcuseră parte din vechiul Cenaclu Flacăra... Nu dăm nume, dar, la dânșii “neamul”, “arta” și “exprimarea artistică ” erau în funcție de bani… Ceea ce , eu nu am putut să înțeleg și să susțin… Nici la propriu și nici la figurat… În final o recomandare de preot, să fim mai atenți domnilor și doamnelor, atunci când dăm mai mult credit fotografiilor cu “luceferii”… Lumina noastră, deși vine din Cer, este eternă și lină... Chiar dacă, în schimbul ei ne pierdem prietenii și nu primim nici un LIKE...

miercuri, 17 septembrie 2014

ARDE INIMA CLUJULUI - PARTEA A DOUA... FAMILIA RĂDUȚ...

 DEZVĂLUIRI PE CARE NU LE ȘTIȚI... SAU,CUM SE PREGĂTEȘTE UN MINUNAT CONCERT....
Clujul etern... Mi-a fost greu să ajung cu Cenaclul în Cluj... Mi-au trebuit vreo trei ani de zile până când a reapărut un coleg uitat... Părintele Ilie Răduț și soția sa Ramona... Doi oameni de cuvânt și de pasiune creștină... Doi oameni adevărați... Doi oameni incredibili... După familia Părintelui Lazăr din Cioceni și familia Părintelui Cioară din Hădăreni... familia Răduț este a treia noastră inimă... Inima Clujului...

Ei sunt autorii celor trei concerte de la Cluj-Napoca... Le țin minte ca pe o poezie...1 Decembrie 2013...debutul... 9 Martie...Confirmarea... Mai greu ca prima dată parcă... Apoi,strălucirea... Concertul de duminică... Al treilea de la biserica Sfântul Lazăr... Doamne, ce emoții am avut... Doamne, ce greu mi-a fost... Mă pregătisem ca pentru GALA 1000... Eram istovit de telefoane... Biata doamnă Ramona, cât a mai trebuit să suporte... Zeci de apeluri... 
IATĂ O MICĂ STENOGRAMĂ...FĂRĂ LOGICĂ, DAR PLINĂ DE VIAȚĂ:

ALO... Tot eu vă sun... Da, părinte.... Știți, vine și X la concert... Alo.... Dar mai vin încă doi... Da, se rezolvă, părinte... Alo, știu că vă e greu.... Dar, nu am la cine să apelez... Suntem mai mulți... Mai e nevoie de o cameră... Ba nu, de două... Auăleu, nu răspund cei de la RADIO-RENAȘTEREA... Publicitatea e mai grea... Nu se știe de concertul de duminică... A, ba nu, am auzit eu știrea....Oare vine lumea?... Ce să facem, a mai apărut încă cineva... Trebuie două camere de vineri... A cât, Aproape 400 de lei... două camere... Cum, atâta? ... Hai  totuși să rezolvăm, să fie bine... Vă rog, eu depind de ei... Suntem șase mașini... Deși, suntem misionari, n-ar trebui... Da, nu se poate undeva mai ieftin...  La Casa Armatei... A, e în renovare... Cum, doriți ca noi să ne simțim bine? Mulțumim frumos!... Bine, fie... Dar, știți... Sâmbătă ne trebuie șase camere... Da, mai trebuie una...Șapte... Da, e rezolvată problema... Cum? Ce cântăm? ... Păi,ne dăm și sufletul... La Liturghie...stați liniștită cântă și băieții... Cum, nu e cazul să își dea și sufletul pentru eforturile gazdelor...? ... Duminică? Micul dejun?   O nu... Nimic... Fără micul dejun... Doar suntem teologi... Fără cafea... Cine mai vine? Domnul Timiș? Da, să vorbim pe rând,și scurt...ca să fie cântece mai multe... Știu, pricesne...  Combustibil? A, e o problemă...Dar, avem canistre la noi, am venit pregătiți...Ne descurcăm, nu mai e nevoie de altceva și așa ați făcut prea multe... Facem ce putem... Părintele Mărcuș, să aveți puțină grijă... A, e totul minunat... Masa, de post... Nu, e bine așa... Ajunge... Suntem mulțumiți... A fost bine... Deosebit...

Cam așa au sunat sutele de minute, între mine și familia părintelui Răduț... Totul pentru un singur concert... Totul pentru o amiază excelentă... Plină de putere patriotică și de iluminare ortodoxă... Totul pentru a duce mai departe lumina cea lină a Cenaclului nostru...

Mulțumim familiei Răduț... Mulțumim Cluj-Napoca... Sunteți minunați...

marți, 16 septembrie 2014

ARDE INIMA CLUJULUI...SAU CE MIC E DRUMUL DE LA LANCEA LUI HOREA LA CRAZY MUSIC...(I)

ȘANSA MEA...ȘI A VOASTRĂ...
Gând smerit ce mi-a rămas... Concertul de le Cluj, primul, cel de sâmbătă de la Biserica din Deal Biserica lui Horea... Locația cuminte și irepetabilă: MUZEUL SATULUI... Iar beneficiari, au fost românii clujului care au găsit puterea de a urca în Deal...

Au trecut câteva zile. Revăd acum altcumva concertul cenaclului... Îl văd pe Părintele Dinu căutându-și emoționat locul... Era când între oameni, când în fața microfoanelor... Odata chiar a lăcrimat, ceea ce i se întâmplă destul de rar, eu cunoscându-l de peste 25 de ani... Semn bun...
Cenaclul a fost așa ca întotdeauna. Gata de jertfă... Drumul de la Sibiu sau Mediaș făcut de colegi... Carmen Stețco a venit din Borșa... Părintele Mărcuș din Caransebeș...  Jertfă... Sau, e mai corect zis, șansa noastră, a tuturora, de a face o jertfă pentru Hristos și România.... Șansa mea, a lui Romică, a lui Alexandru, a lui Andrei... Șansa lui Vali Rațiu, a lui Ștefan... Șansa minunatului Nelu Ivan de a aduna lacrimile poporului în căciula demnității naționale... A, da, șansa blândului Sorin Popa și a tuturor celor prezenți...

DE LA LANCEA LUI HOREA LA CRAZY MUZIC...
(sau cum asociem pricesnele cu preferințele muzicii moderne)
Nu știu cum e să nu fi un român autentic astăzi... Știu că ne străduim să fim buni români... Dar curentele vremii, ne trag tot timpul parcă înapoi... Modernismul, moda, cântecele internaționale, parcă vor să-i spună lui HRISTOS:
- DOAMNE, E  CAM DEPĂȘITĂ CONCEPȚIA CLASICĂ A CREȘTINISMULUI... Astăzi, trebuie să îmbinăm, moda cu baticul, cântecele moderne cu pricesnele, crucea cu podoabele lumești, mirul de la icoană cu fardurile opulente, apa sfințită cu alcoolul, tămâia cu alcoolul...

Of, ce eroare... Ce mare eroare...

  Mă gândesc, la faptul că în anul 2014,  acum când apar atâtea nebunii muzicale moderne, când există atâtea  dubioase formații de muzică și glasuri isterizante, repet, mă gândesc că este foarte greu să fi  membru și spectator al concertelor Cenaclului Lumină Lină... 

Pentru că, patimile trăiesc numai în asociație... Răul se simte bine dacă mai vine un rău lângă el... E mai ușor să bei, și apoi să și fumezi, sau să te porți cu slavă deșartă,  pe muzica unui Puya, sau a Innei, a lui Marius Moga... Vorba aceea Crazy Music, adică tot ceea, ce înseamnă aproape totul pentru un tânăr dornic de distracții. Deci cum să dai like sau să asculți un Părinte Marian Mărcuș sau un Nelu Ivan... Pentru că, se vede clar că muzica păcătoasă merge foarte  bine asociată cu alcoolul, cu țigarea, cu poftele carnale, cu drogul etc... Însă, cântecele noastre pioase și naționale nu pot fi acceptate chiar de oricine... Pentru că nu se asociază nici cu paharul, nici cu țigarea, nici cu plăcerea...
Vai însă de cel ce asociază lucrurile sfinte cu cele ale veacului nebun... Vai de cel ce acum cântă pricesne și apoi își aprinde țigarea... Duhuri necurate se încuibează în sufletul lui... Da, ceea ce este însă greu de înțeles, dar este încă o nebunie reală a acestui veac bolnav, este faptul că unii, chiar oameni ai bisericii, în inima lor, asociază cântecele populare, cele naționale, sau duhovnicești, cu cele ale modernismului...  Nu se poate așa ceva... Și totuși, când te uiți pe preferințele lor, mi-e și rușine că desconspir o asemenea realitate, și vezi unele pagini de Facebook, sau  când le citești opțiunile sufletești ale unor semeni ( pentru că acolo, pe net, oamenii își exprimă acolo vădit preferințele) rămâi uimit, cum amestecă ei excesul pătimaș al cântecelor mondene-drăcești cu lucrurile lui Hristos... Și, te întrebi, oare ce o fi în inima lor? Un malaxor de venin și încercări  slabe de a fi creștini... Cred că, e o părere a sfinților părinți, pentru aceste lucruri vom da seamă cu toții la Judecată... Cum ne-am împărțit prea lesne viața între rugăciuni și plăceri, între cântece frumoase și lirisme satanizate...

CONCERTUL DIN MUZEU... PĂCAT DACĂ UITĂM...
Eu nu pot să uit cum a fost la Cluj... Nu au mai fost o mie de oameni ca și la Lechința, nu au mai fost înflăcărații români din Hădăreni, nu au mai fost blânzii oameni din Valea Șesii, dar a fost foarte bine așa cum a fost... Gazdele, puse în fața ineditului, au făcut atât cât au putut, iar Parohia Bisericii din Deal numără abia vreo două luni de zile... Părintele Dinu, pus în fața unui moment nou, bine intenționat, nu cred că avea cum să strângă mai mulți oameni... Vadul de evlavie se formează după mulți ani și multă muncă duhovnicească într-un singur loc... Iar publicitatea momentului făcută pe postul de Radio Renașterea nu a fost se pare prea  bine recepționată...  Dar, a fost bine așa cum a fost... Oricum, felicitări gazdelor pentru că au fost generoși, calzi și ospitalieri... Totuși, gazdele noastre, meritau mai mult pentru osteneala de care au dat dovadă, meritau ca să fie prezenți acolo cel puțin o mie de oameni...
"REMARC SINCERITATEA CENACLULUI, OARE VOI AȘA SUNTEȚI MEREU?"

După concert s-a apropiat o doamnă de mine și mi-a zis în lacrimi: "Remarc sinceritatea exprimării voastre... A fost cea mai frumoasă zi din viața mea... Oare, așa sunteți mereu?"... 
Elogiul doamnei m-a pus desigur pe gânduri... Oare așa suntem noi mereu?  Eu, voi, noi, și toată această populație a României anului 2014? Oare așa ne trăim mereu viața, vorba lui Țuțea,între Dumnezeu și iubirea de neam? Sau o trăim între bine și rău...între Dumnezeu și Mamona?
....

Cei care au fost duminică în Deal, au avut parte de multe lucruri surprinzătoare. Și aceasta pentru că, la această oră, încă de existența și misiunea Cenaclului Lumină Lină nu se vorbește prea mult... Internetul , pagina blogului, sau cea de facebook, nu aduce oameni la concerte, ea fiind doar un mijloc eficient de arhivare a informațiilor pre și post-concert, deci alte moduri de a face publicitate nu există... 
Însă, cei care au fost în Muzeul Satului, au văzut niște oameni sinceri, care au cântat din inimă tot ce știau ei a fi mai potrivit cu locul, cu timpul și cu idealul la care au fost chemați... De aceea, primul concert de la Cluj, cel de sâmbătă, rămâne în inima noastră, ca o dulce amintire  sau ca o răscolire a idealurilor noastre jertfitoare.  Noi ne-am făcut datoria... Numai și numai cu Maica Domnului și cu dorul nostru de a  fi niște buni români.  

FELICITĂRI TUTUROR COLEGILOR PREZENȚI...BUNII MEI ROMÂNI...