marți, 31 octombrie 2017

LA CHEMAREA PĂRINTELUI CĂTĂLIN SUTE DE SIBIENI AU SPUS. ”NU” HALOWEEN!


Părintele Cătălin: ”Cei ce mă cunosc nu trebuie să zâmbească văzând faptul că am dat o replică pacifistă nebuniei occidentale ”HALOWEEN”. Am trezit inimile unor oameni care nu se joacă
cu ortodoxia și spiritul patriotic. Au venit să mă susțină prieteni din Mediaș, din Dumbrăveni, Brașov etc, și din toate cartierele Sibiului. Unii au venit din spital, alții cu febră, unii cu dureri de oase, alții cu operații, iar alții învoindu-se de la patroni. Este replica pașnică pe care o dăm celor ce s-au declarat ”societate civilă”. este o replică românească 100%.Îmi pare rău de cei care au ratat prezența, își merită locul în inerția lor...  
Am demonstrat că numai o stranie întâmplare a făcut ca Sibiul să fie asociat cu Germania, loc din care vin toate nebuniile luciferice. Priviți la cei ce sunt lângă mine și înțelegeți că există și o altă Românie. Astăzi am demonstrat pe deplin acest lucru!
ÎN TIMP CE NOI ERAM PE STRADĂ, IATĂ CE FĂCEAU COPIII ACTUALEI GENERAȚII, LA  CAREFOOR, SAU CUM SE POATE SPĂLA PE CREIER VIITORUL UNUI NEAM!
Imagini pentru STIRI SIBIU HALLOWEEN
Imagini pentru STIRI SIBIU HALLOWEEN
Imagini pentru STIRI SIBIU HALLOWEEN
Imagini pentru STIRI SIBIU HALLOWEEN

luni, 30 octombrie 2017

LA POIANA MĂRULUI CA ÎN GRĂDINA RAIULUI...

CU PERIPEȚII, DAR CU INIMĂ MARE


Nu este ușor să faci misiune, dar nu există bucurie mai mare decât aceea de a te ști de folos poporului tău. Așa a fost și duminică la Poiana Mărului, localitate cu buni români, unde s-a desfășurat un spectacol entuziast, care merită maxim de puncte. Recunoștința noastră se îndreaptă și către organizatori, Părintele Nicolae și Comitetul Parohial care au primit cenaclul la modul cel mai ospitalier, iar spectacolul în sine, mă repet, dar a fost unul fantastic. Publicul a  vibrat secundă de secundă și a meritat să ajungem în acest loc frumos, cald și prietenesc.
Pe drum am avut o pană la mașina cu instrumente, autoturism care începe să cedeze tot mai mult, după sutele de drumuri naționale. Dar am rezolvat totul, colegii din cenaclu, Nelu Ivan, Romică și Mihai, s-au transformat în veritabili  mecanici și au adus în cele din urmă instrumentația la locul faptei. Apoi s-a rezolvat și  pana la Zărnești, pentru că unul din ferodouri era blocat, mașina având nevoie de o intervenție specială pentru a merge mai departe...

DOMINIC SIMIONESCU- DEBUT DE EXCEPȚIE
Ne-am bucurat alături de Dominic Simionescu, tânăra de 16 ani căreia i s-a dat prilejul să debuteze în Cenaclul Lumină Lină. O fire caldă, emotivă și plină de bun simț, Dominic a fost excepțională în fața microfonului, stârnind admirația sutelor de spectatori, oameni de bună condiție românească, care au apreciat interpretarea frumoasă a pricesnelor LA UMBRA CRUCII TALE ȘI FLORICICA Felicitări lui Dominic, familiei care a dat acest vlăstar talentat și să dea Dumnezeu să aibă mereu curajul și demnitatea de a-i cânta lui Dumnezeu și neamului nostru, pentru că este bine să dăm și cerului ceea ce-i aparține...

ECHIPĂ FRUMOASĂ...
A revenit Andrei Lazăr lângă noi și s-a simțit lucrul acesta. Au lipsit din motive binecuvântate Părintele Alexandru (reținut la slujbă, în parohie) și Sorin Popa (cu câteva probleme de sănătate) dar echipa a mers șnur, sub calda îndrumare a lui Nelu Ivan, omul care dă respirație, ritm și echilibru grupului. Evident că nu-l uităm nici pe Părintele Doru Gheaja cu al său recital de excepție. Pe unde merge cu noi, Părintele Doru încântă asistența cu exprimarea sa artistică de vârf, cu modul colegial în care se face una cu colegii de pe scenă și mai ales cu dragostea sa unică și nemuritoare. Mulțumim!

joi, 26 octombrie 2017

DUMINICĂ CONCERTUL 429 LA POIANA MĂRULUI

Și iarăși vom fi împreună. Cum drumurile ne-au rămas lungi și inimile nu s-au desfăcut de iubire, mergem la Poiana Mărului, și o facem cu entuziasm. Practic de duminică începe un turneu adevărat, lung de aproape două luni de zile. Și ce dor ne era să cântăm. Vom fi din nou pe scene, în biserici, în Case de Cultură sau chiar în aer liber. Vom aduce în față o echipă rodată, unită și plină de frumusețe. Cred că la ora actuală cenaclul are cea mai frumoasă echipă muzicală național-creștină din România. E mare păcat că încă nu avem un site, un sponsor, un prilej de publicitate mai concis, dar ne facem loc așa cum putem printre mii de sponsori sau manageri care preferă playbackul sau muzica de uzină. Și uite așa, încet-încet noi ajungem să fim prezenți prin toată țara. Concertele se țin lanț și urmează și câteva surprize plăcute și mai ales, o spunem cu mâna pe inimă, vă promitem adevărate evenimente de conștiință românească.
Echipa care pleacă la Poiana Mărului. Până la această oră au confirmat prezența:
Părintele Doru Gheaja
Părintele Mihai Petian
Ioan Ivan
Romică Harșanyi
Sorin Popa
Andrei Lazăr
Andreea Teacar
Ștefan Ion 
Și Părintele Cătălin Dumitrean


luni, 23 octombrie 2017

DE CE NU MAI VREM GENERAȚIA ÎN BLUGI!

Imagini pentru BLUGI BARBATESTI RUPŢIDe ce vă e rușine de haina românească? Întrebare retorică? Nu, nicidecum, întrebarea e  deplin realistă și pe undeva are chiar și câteva conotații de durere. Mă uit în inima generațiilor din ultimii 50 de ani și mai bine, ei cei care au îmbrăcat pantalonii blugins sau tricourile de firmă cu ”emulație” și mă întreb oare chiar să nu înțeleagă nimeni nimic din tot ceea ce au făcut și fac? Căci dornici de a se emancipa, de a se occidentaliza, și această pacoste o avem de pe vremea lui Caragiale, românilor a început să le fie lehamite, rușine și chiar silă de hainele populare, de unde și o fugă nebună cu accente uneori disperate după un pantalon străin, după un parfum occidental, ca să nu mai vorbesc de alte bunuri materiale mult mai ...

În sufletul românului diavolul, că cine altul, a așezat un sentiment de frustrare. Mi-aduc aminte că pe vremea lui Ceaușescu, 90% din tinerii care intrau în servici, chiar la primul salariu își cumpărau o pereche de blugi ”originali”. Puțini erau aceia care se duceau cu primii bănuți la părinți, la soție, la copii, să facă o milostenie sau la biserică ca să-i mulțumească lui Dumnezeu de tot ceea ce au primit. La al doilea salariu lucrurile nu se schimbau, ci se mai cumpăra o pereche de blugi, apoi un parfum, apoi deodorante, țigări, băuturi etc. Și unii au tot cumpărat din toate salariile ajungând ca la un moment dat, în preajma bătrâneții, să nu aibă adunat nimic, doar clipe și amintiri de slavă ieftină. Căci banii se scurgeau peste astfel de ”nimicuri”, pentru fericirea unei clipe în care ieșeai pe ”Centru” sau pe la ”chef” ca să demonstrezi cu blugii tăi că ești valoros, spălat cu săpun ”AMO” și parfumat ca în revistele străine, iar anii treceau repede. Asta aveau în cap românii și din păcate asta mai au și astăzi. Iar astăzi ”mândria” a luat cote și mai înalte de emancipare, căci între timp s-au înmulțit ofertele firmelor de piață și visele noastre de fericire...
Imagini pentru IA ROMANEASCA FESTIVAL
Am fost uneori invitat să particip la diferite sărbători ale ”iei românești”. Totul excelent ca demers, ca început, dar până la un punct. Căci doamnele care se îmbrăcau ”cu mândrie” în ia românească, dădeau apoi cu ”bâta în baltă” și tot la năravuri occidentale reveneau. Cu ia pe ele se fardau, se parfumau și mai dădeau și alte mirosuri peste biata cămașă autohtonă. Apoi, ca în ”Cenușăreasa”, de a doua zi toată lumea era la loc comanda. Uitam de ie, de strămoși, de bunele intenții, de tradiții și ne reîntorceam la stări precare. Adică la blugi, la haine de firmă, punând cuburi de naftalină peste bietul costum popular. Falsitate, ipocrizie sau pur și simplu simplitate în gândire? Nu știu...
Simplu, mă gândesc că degeaba tot facem festivaluri, anamneze și demersuri spre tradiție dacă ele nu au și o continuitate. Ia românească trebuie să ne dezvețe de a mai dori ”emanciparea occidentală, de a avea curajul ca să ne îmbrăcăm în hainele noastre cât mai  des și să nu ne mai tot simțim ”rudele sărace” ale lumii. Suntem prea bogați ca să ne credem săraci. Și de aceea e timpul să medităm.... Mulțumesc!

duminică, 22 octombrie 2017

CU NERO LA DANS-SAU DE CE NU DANSEAZĂ CREȘTINII

În Biserica Ortodoxă este la modă ”aggiornamento” dar nimeni nu recunoaște acest lucru pe față. Se aduc acuze catolicilor, că ar fi singurii ”smintiți” de pe suprafața pământului, dar teologul și credinciosul ortodox nu-și recunoaște propria sminteală, modul în care încearcă să adaptaze ”teologia” la ”lume” și nu cum ar fi firesc ”lumea” la ”teologie”. La noi formula de scuză e tipic dâmbovițeană, adică ”șmecheră”. Zic teologii: ”Ne dăm puțin cu lumea, ca să-i pescuim”, adică vezi Doamne să-i aduci la dreapta credință. Numai că mutați în ”tabăra adversă” teologii, oamenii bisercii și credincioșii se laicizează cu totul... 
Imagini pentru dans club
Acum 30 de minute pe un post cu semnificații ortodoxe am auzit o emisiune pro-dans. M-am uitat de câteva ori pe bordul mașinii, spre aparatul de radio, ca să fiu sigur că nu sunt pe KISS fm. Și nu eram... Probabil, vor zice unii, că emisiunea era tot una de genul ”aggiornamento”, care de fapt zicem-ni că nu e ”aggiornamento”... Și m-am mâhnit... 

Desigur că nu o să stau să parez argumentele pro-dans pe care le debitează ”lumea”. Eu cu ”lumea” nu am nimic. Dar de aici până la a da senzația că dansul e ceva firesc, într-un context de lucru ortodox, asta e prea mult. Ori înțelepciunea filocalică trebuie să mai aștepte, ori Sfinții Părinți au greșit atunci când au vorbit împotriva teatrelor, a dansului, a nunților cu lăutari... Știu, că avem și smintiți de genul celor ”Anti-Sinod Creta”, care văd masoni peste tot, până și în proprii acoliți, dar astfel de cazuri intră în zona patologicului și nu are rost să le luăm urma acum. Consider însă că la fel de smintiți sunt și cei care, sub acoperirea ”ortodoxiei cuminți”, ”ascultătoare” și ”deschisă misiunii” își fac de  lucru prin vestiarul păcatului mergând la nunți, la petreceri și în cluburi.

Să fie clar. Dansul nu este un mod nici de viață, nici de sănătate și nici de divertisment pentru un creștin adevărat. Dansul este o sminteală, născut în ruma păcatului și dezvoltat în forme ultraemancipate de manifestară. Dansul atrage mândrie și de clee mai multe ori păcate și mai grave. Creștinul adevărat nu practică dansul, ci caută rugăciunea și o viață liniștită. Primii creștini nu dansau. Poate doar Nero și cei pe care, dansând cu noi, în chip de ”aggiornameto”, de fapt le legitimăm păcătoșenia. Căci până să să vină Nero la ortodoxie, devenim noi buni castelani la masa împăratului... Păcat...

SPRE SLATINA...HĂRMAN...BRAȘOV...

Existăm! PĂRINTELE CĂTĂLIN: Noi, cei care mergem astăzi la Slatina, punem început de bun turneu. Apoi duminică două concerte mari, toat...