sâmbătă, 26 martie 2016

GALA ALBA IULIA- SAU RĂSPLATA CERULUI PENTRU ACEST MINUNAT CENACLU!


În sfânta cetate a Marii Uniri, Cenaclul Lumină Lină a reușit să-și împlinească un mai vechi vis, o gală adevărată, într-un loc emblematic pentru istoria poporului român. Dumnezeu în straie românești, a participat la Alba Iulia alături de  cenaclul nostru, și nu cred că metafora este forțată, mai ales că 350 de drumuri înseamnă binecuvântare și ocrotire cerească.

Concertul 350 a fost posibil datorită minunatului Părinte Emil Jurcan, parohul Bisericii Sfântul Mina, gazdă cumpătată, harnică și generoasă. Un om frumos la suflet, care și-a asumat destinul acestui concert și nu a regretat. Dimpotrivă, ne-a căutat și în zilele de după spectacol și ne-a mulțumit în numele întregii comunități.
Gala 350 a avut tot ce trebuia să primească în dar o astfel de manifestare: public superb, un program complet, aplauze entuziaste, poezie, iubire și lumină lină. A fost gala cea mai reușită din istoria acestui cenaclu, chiar dacă toate celelalte concerte au avut spiritul și nectarul lor. Iar cuvintele noastre noastre de acum sunt pasive și prea simple pentru a descrie entuziasmul celor peste trei ore de concert total. Întrebați albaiulenii și vă veți convinge de ce a fost acolo. Mai ales că Maica Domnului nu ne-a părăsit niciodată. De fapt și ea a fost acolo cu noi... Tot în straie simple românești!
PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN

duminică, 13 martie 2016

ILENI-349! CONCERTUL CARE A ÎNTORS STRĂMOȘII ACASĂ!


La Ileni a strălucit cu putere soarele României Mari. După o noapte mirifică petrecută la Mânăstirea Brâncoveanu membrii Cenaclului Lumină Lină au ajuns la Ileni plini de duh și dor mărturisitor. Doamne ce dimineață superbă și ce concert minunat a urmat...Duhul adevărului ne-a făcut să ne limpezim gândurile în apa dulce a pricesnelor ardelene și să constatăm că încă mai există daci pe vatra românească. Dacii de astăzi, sunt nepoții luptătorilor din munți, căci la Ileni încă se mai simt urmele partizanilor verzi, oameni de geniu național, eroi care au sfințit cu sângele lor tranșeele demnității noastre sufletești. Și parcă îi simțeam acolo lângă noi pe cei din ceata lui Gavrilă, sau pe toți românii care au murit pentru sfânta cauză a iubirii de țară.

La Ileni totul a fost așa cum trebuia să fie. Membrii cenaclului s-au autodepășit în cântecele lor și au lăsat o speranță de mai bine localnicilor și tuturor celor care au venit să vadă cenaclul din alte localități. Iar Părintele Doru, Nelu Ivan, Andreea, Romică, Florin, Vali, Gabi, Sorin Popa, grupul de studenți teologicu frații Ion în frunte, și toți ceilalți cred care astăzi au semnat din nou cu iubire în catalogul istoriei naționale. Condica prezenței în sufletele oamenilor.
La Ileni neamul ceresc al românilor s-a reîntors acasă. Cei vechi au stat de vorbă cu cei de astăzi. Și toți au vorbit de o renaștere națională,de alungarea trădărilor de pe acest pământ și de ortodoxie, singurele căi prin care mai putem spune că mâine acest neam vă trăi. Mulțumim Ileni, oameni buni, români neîntinați și blânzi credincioși. Ne vom revedea curând!




marți, 8 martie 2016

DOR DE MAICA DOMNULUI...ȘI UN POEM DE MIERE PENTRU CRINUL MĂICUȚEI....

În biserică era plin de flori... Am citit Acatistul Buneivestiri...Plecasem apoi cu mașina spre casă. Era ora 20... Lumea continua să vină la Biserică pe Dealului. Am început a lăcrima. Eram pentru o clipă conștient că sunt ”responsabil” de tot acest flux care se pornește spre Maica Domnului. Mii de oameni, care se roagă, citesc acatiste, vin și se închină la Icoana Rugului Aprins, ca și la celelalte icoane care au mai fost...
... Mi s-a oprit respirația. Același sentiment de sufocare l-am avut și în amiază. Mă emoționasem foarte tare, la ideea că Măicuța Domnului o să fie fericită, văzând lumea care vine la Biserică, că bucuria mea i-a stârnit pe oameni să mai vină o dată mai ales că veacul e unul de lepădare... M-am întrebat dacă dânsa știe ceea ce fac și să nu mă judece că am slavă deșartă... Nu, nu mândria căuta să vorbească cu Măicuța, ci jalea de mine... Căci uneori sunt atât de trist și fac umbră semenilor mei... Dar nu am vrut să cad în ispita disperări... Căutam un lucru bun în viața mea. Cât de mic, ca să suport durerea mai ușor... Și mă gândeam că Maica Domnului poate nu va uita... Cum i-am chemat copiii la rugăciune, poate și drumul Cenaclului, poate și altceva... Și pentru o clipă am avut revelația liniștirii. Ea era acolo... Mi-era greu cu mine, mi-era ușor gândindu-mă la ea. Blândețe și palmă de mângâiere pe o inimă păcătoasă și suferindă Și, poate că uneori e bine să suferim. Să nu mai știm nimic bun despre noi... Dar să nu uităm niciodată că există Maica Domnului, crinul care reînflorește în cele mai grele nopți și lacrima iertării...


CRINUL DE MIERE

Of, Maică mi-e ora de gânduri străine,
Degeaba am plâns, la icoane o noapte?
Ce nori pot să fie, ce vise puține,
Ce dusă-i lumina, ce zgomot, ce șoapte?

Și inima mea, ce mai poate să ceară,
Un stol viu de păsări, în ea se frământă,
Topită e mila, se scurse în ceară,
Și numai iubirea în veci nu se întâmplă.

Măicuță, doar tu ști că sunt grădinarul,
Ce-am pus pasiune pe crin și pe suflet,
Și nu din trufie se întinse hotarul,
Ci doar din mulțimea de doruri pe cuget.

Mai ști când un înger venise la ușă,
În palme l-am luat și i-am dat toată zestrea,
O rugă, o vorbă, un rug, o cenușă,
Ce tristă e lumea, ce grea e povestea.

Am plâns, dar pesemne că totul e moarte,
Azi lumea e mută, uitându-și divinul,
Mi-e dor de o seară, citindu-ți în carte,
Și crinul în glastră, cerându-mi suspinul.

Bolnav de iubire, de cer, de tăcere,
O cruce m-apasă cu jale târzie,
Măicuță întoarce-mi lumina în miere,

Și crinul, da crinul, mai lasă-l să fie.

PROGRAMUL CORECT AL SPECTACOLELOR CENACLULUI!


13 MARTIE- ILENI-FĂGĂRAȘ - ORA 11 BISERICA SATULUI

20 MARTIE- ALBA IULIA -ORA 16 BISERICA SFÂNTUL MINA-CARTIER CETATE 

9-10 APRILIE- IAȘI TURNEU CU DOUĂ CONCERTE LA IAȘI

17 APRILIE  ERNEA-DUMBRĂVENI- BISERICA SATULUI ORA 16

23 APRILIE- HĂRMAN (în sală)

24 APRILIE-MEDIAȘ BISERICĂ

8 MAI- FELDIOARA - BRAȘOV

14 MAI- COVASNA

15 MAI - ZAGON


duminică, 6 martie 2016

SLIMNIC-348! MAI MULT DECÂT FRUMOS!


La Slimnic a fost unul din frumoasele concerte ale cenaclului și aș vrea să-mi argumentez această afirmație pe lacrimile și aprecierile celor aproape 300 de oameni care au umplut până la refuz biserica satului. Rețin și acum în minte, cum am încercat la sfârșitul concertului ca să ies afară din biserică, în timp ce oamenii stăteau cuminți ca să se închine la Icoană și zeci de bunicuțe încă mai plângeau. Se ridicau de pe scaune, se uitau uimite spre noi și apoi ne întindeau mâinile ca să ne mulțumească. Cu cei mai mulți dintre săteni ne-am îmbrățișat. Iar unul dintre consilierii bisericii mi-a spus: ”Nici nu am putut să cânt, așa cum ne-ați îndemnat, pentru că am plâns tot timpul. Pentru neam și pentru ceea ce ne-ați oferit. Vă mulțumim!

Grupul psaltic al studenților teologi a fost o pată de culoare cu totul deosebită în acest peisaj. Nu este priam experiență de acest gen al Cenaclului Lumină Lină, ca să aducem și muzica bizantină în ambianța concertelor noastre, dar o fost o frumoasă reușită. Și Sfânta Liturghie a suna t altfel, parcă se făcea în cer. Iar colegii din grup s-au străduit să intre cu glasul lor curat și în calupul cântecelor patriotice, ceea ce a dat măreție interpretării noastre.

Mai vreau să remarc un fapt deosebit de sensibil, felul în care priceasna ”De-aș ajunge cea mai mare slavă pământească” a ajuns să fie o adevărată predică în inima oamenilor. Iar felul blând al interpretării lui Nelu Ivan oferă consistență și credibilitate celor spuse. La fel și Andreea a fost la înălțime. O mică comoară pe care o avem chiar în ”casa noastră”, cu o exprimare deosebită la cântecul ”Un singur dor mai am și eu”.

În rest, cronica nu are nevoie de prea multe cuvinte. Un concert mai mult decât reușit,nu foarte lung, dar suficient pentru ca mesajul nostru misionar să fie înțeles. Și e așa de bine...

sâmbătă, 5 martie 2016

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MERGE LA SLIMNIC ÎNTR-O FORMULĂ INEDITĂ!


   Mâine avem câteva noutăți extraordinare la concertul 348, în Slimnic, 10 Km depărtare de Sibiu. În primul rând, ținând seama de faptul că apar mereu probleme de efectiv, sunt colegi care, din binecuvântate pricini, nu pot veni mereu la concertele noastre, am căutat să lărgesc lotul efectiv cenaclului:

1. În Cenaclul Lumină Lină vor fi prezente mereu două grupări psaltice, la fiecare concert urmând să ne bazăm pe unii dintre acești. Marea majoritate sunt studenți la teologie și vor fi implicați implict în susținerea cântecelor patriotice.
2. Avem patru colegi la clape, cel puțin doi vor veni la fiecare concert. O să încercăm sistemul rotației, pentru a putea permite mereu o bună armonie instrumentală a concertelor noastre.
3. Revine domnul Mihai Enescu, cu poezii dar și cu susținerea bazei tehnice, reglaje mixer și microfoane.
4. Nu mai primim în echipă persoane care, deși ne-au însoțit la unele deplasări, nici în ziua de azi nu au avut implicația sufletească de a învăța piese noi sau pur și simplu una singură.  Dragostea pentru cenaclu înseamnă fapte și nu vorbe. Deplasările sunt de asemenea costisitoare, iar numărul membrilor trebuie să fie unul flexibil dar eficient.
5. Rămân oameni de bază Nelu Ivan- o chitară și o voce indispensabilă, Sorin Popa-spirit altruist și colegial, Andreea și Romică. Din păcate, ne lipsește Părintele Alexandru, pe care îl așteptăm ca în curând să găsească soluții practice spre a fi mai mult lângă noi.
^6. Vlăduț a revenit ocazional în Cenaclul Lumină Lină și cred că este o soluție fericită pentru echipa noastră, mai ales că sufletul său este unul deosebit de frumos.
7. Ne cerem scuze că nu sunteți informați la timp și pe facebook, cu programul cenaclului și alte lucruri importante, care se găsesc însă pe blog. Nu suntem încă foarte bine pregătiți la nivelul comunicării electronice, dar sper ca în viitor să remediem lucrurile din mers.
8. În a patra sâmbătă din Postul Mare avem turneu la Iași. plecarea este de vineri după-amiaza. Rugăm colegii să își rânduiască cât mai bine programul spre a merge cu un efectiv cât mai complet în marele oraș din Moldova.
Cu dragoste: Părintele Cătălin

În această dimineață am scris pentru Basarabia!

Nu avem puterea de a împărți o pâine, Sau cum zicea poetul Adrian Păunescu: ”Ne facem socoteli de precupeți!”. Ne-a mai rămas doar versul și rugăciunea...
Imagini pentru basarabia uitată
BASARABIA
Ref: 
Fără ea, fără ea,
Fără sora mea dragă,
Nu există nici neam,
Doar suspin și otravă.

Niciodată un drum, doar popas și așteptare,
Soră, frate de neam, nu te văd, dar te știu,
Pâinea noastră e dor, se înnegrește și doare,
Ce-mi doresc e să pot, lângă tine să fiu.

Niciodată noi doi, ardeleanul și cerul,
Moldoveanul în Prut se îneacă în dor,
Pe troițe e praf, doar ce-a fost și misterul,
Ce să fac, cum să port acest tragic fior.

Niciodată la nunți, parastasul e masa,
Morți, poporul pierdut pe o carte poștală,
Grăniceri peste tot, și ce tristă e casa,
Cum să-ți dau mâna mea, peste cușca vamală.

Niciodată în rai, doar în iad și în sânge,
Basarabia mea, te-am vândut încă o dată,
Pe la târguri de soi, unde inima plânge,

Și de acum nu mai am nici iubirea curată.

vineri, 4 martie 2016

PĂRINTELE CĂTĂLIN: GENERAȚIA ”DEȘTEPȚILOR” ANTI-ROMÂNIA! CUM ARATĂ OMUL FĂRĂ ISTORIE”

Imagini pentru GENERATIA FACEBOOK
Știți, și uneori vă mai și îndoiți, citind texte de genul: ”Horea  a fost mason și a făcut parte dintr-o frăție vieneză”; ”Mihai voteazul nu a fost român”; ”Ștefan cel Mare a fost răzvrătit trupește și nedrept” etc. Dacă vreți este noua modă de a citi istoria, aparținând generație care vine din urmă, dar și a uneia ce-și întinde vârsta până aproape de borna a 50 de ani trăiți pe pământ, noul ”look” cum le place internauților facebook ca să-și prezinte vorbele în deja prea ciudatele ”socializări” pe care le practică.

Imagini pentru SMECHERImagini pentru PRIETENI LA GRĂTARAceastă generație facebook, nu are niciun Dumnezeu. Unii au început să se declare atei. Îi întâlnești zilnic pe internet. Adorm și se trezesc cu telefonul  Samsung sau Ipfone în palmă. Se simt datori să treacă România într-o zonă pur universală, fără identități, fără istorie și EVIDENT fără ortodoxie. Mai nou au prins gustul de a vorbi de ”averile popilor” și de a-și demonstra că le este imposibil ca să fie religioși câtă vreme moare și capra vecinului. Ei nu sunt filantropi, iertători, milostivi. Nu-și oferă averile și nic telefonul săracilor. La fel nici mașina din garaj. Dar aplică ”grila milosteniei creștine” atunci când vor să atace pe creștini. Adică sunt un fel de ”dascăli de morală”, care-ți arată ție, creștine, cum să te rogi, cum să renunți la mașina ta, cum să mergi mai rar la slujbe etc...
E generația poftelor. Izbânda lor este un grătar de cărămidă zidit în spatele curții. Baxurile cu bere, meniurile bine răsfoite în restaurante și evident ”drăgălașul selfie” sunt moduri concrete de a trăi cu frenezie până la mormânt. Căci, dacă Dumnezeu nu există ce rost are să crăpăm de foame? Mai bine să ne trăim viață.

Imagini pentru PUȘTOAICE ÎN FUSTIȚEImagini pentru GENERATIA FACEBOOKAceastă generație are și duioșie. Afecțiunile față de copii, au însă ceva ciudat. Când copilul își pune un tatuaj, sau face o prostie, sau scoate o înjurătăură, părinții, adunați laolaltă cu ”prietenii” încep a se distra: ”Ce nostim!”; ”Ce inteligent și ce distractiv!” Sunt de acord ca acești copii să se uite la MTV, să înțeleagă de mici cum se unduiește corpul ”divelor” care imită sexualitatea. Nu au nimic împotrivă ca pruncii să-și  cumpere haine de firmă, fetițele să poarte fuste scurte și ciorapi cu portjartiere. Nu contează că au 10 sau 12 ani, unghiile pot fi înnegrite și fondul de ten e aproape necesar. Totul sub acoperirea unui ciudat: ” Mie mama mi-a interzis așa ceva. Eu nu vrea ca copiii mei să suporte vreo frustrare!”

Despre Hristos mai nimic. Cine o fie El? Ce vrea de fapt El? Ce ne tot chinuie și încurcă planurile de distracție cu terorismul ”mersului la biserică”, cu ”măgăoaiele ăstea de biserici ce se tot ridică” etc?. Ce nevoie avem noi de biserici. Mai bine facem autostrăzi, pensiuni, piste de ski, saloane de cosmetică și încă vreo 4-5 hipermarketuri ca să avem de unde colecta E-URILE... A, ȘI SĂ NU UITĂM DE SPITALE... E nevoie și de ele... lA URMA URMEI, NUMAI DE ELE...

miercuri, 2 martie 2016

PĂRINTELE CĂTĂLIN VĂ RUPE CEVA DIN SUFLETUL SĂU!

DRAGI PRIETENI!
Cu Părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru-Cluj, la Sfântul Mormânt!
Aș fi putut să vă vorbesc între patru ochi sau să vă transmit mesajul meu și altfel. Am simțit însă nevoia ca să vă scriu, încercând să nu spun multe lucruri ci doar ceea ce sunt sigur că vă va intra direct în inimă. Vă rog doar să citiți și să considerați că ceea ce vedeți este un cuvânt pe care însuși Dumnezeu dorește să vi-l spună:
1. Vin vremuri grele pentru neamul românesc. Ne paște pericolul alienării ca etnie și ca destin dumnezeiesc.  De aceea, nu ratați fiecare întâlnire cu Cenaclul Lumină Lină. Sunt întâlniri istorice, această comunitate fiind printre puținele care mai militează pentru ortodoxie și românism.
2. Colegilor din cenaclul, le cer modestie. Considerați scena un loc al harului și nu al propriului nostru talent. Să nu vă simțiți nicicând neimportanți și neimplicați. Însăși prezența dumneavoastră acolo înseamnă o biruință. Performanțele tehnice și vocale nu au o mare importanță în a ne transmite propriul mesaj. Ați văzut că în orice condiții oamenii au primit cu entuziasm manifestările noastre.
3. Ținuta noastră pe scenă trebuie să fie una deosebită. Haina populară nu trebuie să lipsească la niciun concert. Noi suntem datori să ne exprimăm mesajul și prin veșmintele ce le purtăm.
4. Nu există comunități ”mari” și ”mici”. Fie că suntem în fața a 20 de oameni sau în fața a o
Pe Tabor, locul Schimbării la Față a Mântuitorului
mie de credincioși, implicația trebuie să fie aceeași. Fiecare suflet dobândit pentru neam și ortodoxie înseamnă o biruință pentru Hristos!
5. Vă rog să vă iubiți la fel de mult unii pe alții, comunicați din plin, fiți ca o familie și bucurați-vă pentru că nu suntem niciunul mai diferit decât altul. Dumnezeu ne-a vrut așa să fim, o familie de misiune creștină. Și, să nu vi se pară prea mult acest lucru. Voi, familiile voastre, doar în asemenea moduri veți avea parte de răsplata lui Dumnezeu. Suntem o mână de oameni inimoși, așa să rămânem până la sfârșit. Iar ”sfârșitul” să-l hotărască numai și numai Bunul Dumnezeu.
Al vostru, umil coleg, prieten și duhovnic
Părintele Cătălin Dumitrean