vineri, 19 decembrie 2014

Abia, abia am stins incendiul publicului medieșean...

 
Flacăra românismului a ars cu putere astă seară la Mediaș. Un decor de sărbătoare, un cenaclu deprins cu ticăitului ceasului național și zeci de foști sau actuali combatanți din Ministerul de Interene, iată câteva date simple dar făcătoare de un amplu concert...

Avram Iancu a fost din nou personajul principal al acestei seri... El, Horea, Părintele Arsenie Boca, colindătorii de odinioară, eroii, crucile sfinte din cimitire, au fost limbajul comun al celor ce cântând alături de Cenaclul Lumină Lină și-ar readus aminte de VEȘNICIE...

Deși s-a desfășurat într-un loc public, într-o ambianță ce te-ar fi îndemnat mai degrabă la patimi, la cererea conducătorului cenaclului, spectatorii au fost excepționali de conștincioși și nu au consumat decât colinde, patriotism și emoții înalte... Felicitări!
Mediașul rămâne un loc al iubirii aprinse de neam... Români, români adevărați... Ce ne-au dovedit, dacă mai era nevoie, că bunele maniere nu se schimbă niciodată... Și patriotismul rămâne cheia de devenire a propriulu nostru viitor...
A fost frumos la Mediaș... Abia, abia, am putut domoli entuziasmul unui public incendiar... Și colindul nu a fost mai mult decât se cuvenea... iar noi ne-am despărțit de medieșeni cu prietenie și evlavie... pe colind și pe lacrimi de recunoștință... La mulți ani prieteni!



joi, 18 decembrie 2014

DE LA FLASELE LUMINI...LA MINUNEA DE AZI D ELA BISERICA T.B.C...

DE LA LUMINIȚELE BUDISTE LA ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI DE LA T.B.C.

Centru Sibiului. Raiul beculețelor... Un fel de poartă budistă, cu creneluri orientale fascinează 
ochișorii copilașilor. Părinții pășesc fericiți... Mii și mii de beculețe multicolore. În Piața Mare avem COLORS OF CHRISTMAS. Adică 18000 de beculețe, obsesia delirantă a unor edili citadini care merg după principiul vechii conduceri: PÂINE ȘI CIRC CÂT MAI MULT...
Nimic creștinesc... Niciun simbol ortodox... Nicio cruce... Doar cetățenii insensibili ai bulimiei naționale, sau al nesimțirii spirituale, care la fiecare minut, pășesc în număr de 5 sau 6(pardon calăcă) pe CRUCEA-MONUMENT din pardoseala PIEȚEI MARI... Crucea închinată eroilor din Decembrie 1989 și ajunsă covor de trafic pentru picoare de români-occidentalizați... Iar copiii și părinții zâmbesc fericiți... În sfârșit, mai avem o distracție...
Ne inervăm doar când se construiesc biserici și considerăm că numai atunci se aruncă cu bani aiurea... Ia acum suntem de-a dreptul fericiți... Am ajuns în EDEN... În EDENUL păcatului... Pe Centru... În RAI... AL slavei deșarte... A  spălării pe creier a unor copii care preferă fascinația falselor lumini, mai mult decât candela smerită a unei rugăciuni... Iar părinții, masonizați, occidentalizați, orientalizați, ateizați, renunță la orice identitate și le fac duhurilor pe plac... Păcate care trebuie nu doar spovedite, ci și oprite, definitiv... 
LA TBC... DOUĂ ICOANE FĂCĂTOARE DE MINUNI ȘI O LINIȘTE TOTALĂ...

La Bisericuța de la T.B.C., locul unde s-au adus două icoane făcătoare de minuni athonite, adică de La Muntele Sfânt e liniște totală... Duminică seara pășesc vreo 3-4 pelerini sfioși... Ceilalți creștini sunt pe Centru... Cu lumea... Luni mai vin câțiva... Azi, joi seara 3-4 – 5, deși s-a făcut o mare minune în Biserică...
DINTR-O ICOANĂ A VENIT PROTESTUL HARULUI SUB CHIP DE...
Dar nu o spunem pe INTERNET... Veniți mai bine MÂINE LA T.B.C. să vedeți ce s-a întâmplat...Pentru că, și pe INTERNET lumea e destul de fragilă... Și ce folos dacă numai citim sau dăm LIKE-uri ca ieri... Dar, nu venim unul la închinare...
LIKE la anunțuri...DELETE la practică... Aceștia suntem, altceva nu se poate invent... Cel mult încă 800000 de becuri și fericirea de a spune: Da, scumpul meu copil, hai să mergem și noi pe CENTRU... Tu la becuri, eu la o bere și la o slavă deșartă..”… Maica Domnului mai poate aștepta…
Părintele Cătălin Dumitrean
dumitreancatalin@yahoo.com

joi, 11 decembrie 2014

TURNEUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ ÎN DATE SINTETICE!


- Cenaclul Lumină Lină, a desfășurat,începând cu luna noiembrie, 12 manifestări de muzică și poezie național creștină.
- Localitățile care au primit cenaclul au fost: București, Baia Mare, Băsești- Maramureș, Udine-Italia, Mestre-Italia, San Dona di Piave-Italia, Bazna-MEDIAȘ, Moșna, Valchid și Priboieni.
- S-au parcurs peste 6000 de kilometri cu microbuze, sau mașini personale, sau aproape 1600 de litri de carburanți. La drumurile Cenaclului s-au adăugat și drumurile autoturismelor de la Mediaș, Dumbrăveni sau Bistrița la Sibiu.
- Locul de plecare în turneu a fost mereu același: Biserica Sfântul Ioan Iacob din Sibiu.
- Echipa maximă a Cenaclului a fost: Preot Mihai Petian, Nelu Ivan, Ștefan Ion, Andrei Lazăr, Andreea Tecar, Alexandru Dănilă, Romică Harșanyi, Sorin Popa, Valentin Rațiu, Florin Loloiu, Dumitru Beu, Adrian Bunaciu, Preot Gheorghe Știrb, Ovidiu Contiș Preot coordonator Cătălin Dumitrean.
- S-au cântat peste 70 de piese, unele mai vechi și cerute de public, altele mai noi, altele creații speciale realizate la fața locului.
- S-au însumat în medie două ore de concert.
- Un cuvânt de mulțumire pentru inimosul șofer Vasile Kolosvari și pentru toți ceilalți colegi care au asigurat asistența tehnică a turneelor.
- S-a dormit în condiții bune, sau în microbuz,  a fost o atmosferă deosebită în grup, responsabil buna dispoziție fiind dragul nostru coleg Romică.
- Un plus pentru doamna Mirela Ivan- omul de suflet care a pus efort și inimă la toate concertele noastre.
- Toate concertele au fost prefațate pe postul național RADIO TRINITAS de colegul nostru Cosmin Rus.
- Ne-am deplasat cu boxe și material tehnic, greutate suportată de microbuze și de mașinile noastre personale.
- Ospitaliere au fost toate gazdele noastre, care au depus eforturi vizibile ca noi să ne simțim bine și să nu ne lipsească nimic.

miercuri, 10 decembrie 2014

PRIBOIENI... DE LA NOI LA EXAMENUL DE CARACTER REUȘIT...

Frații mei,
Eu unul aveam nevoie de Priboieni. Părintele Modest a făcut din nou ca minunea să se întâmple, iar Părintele Stelian și Părintele Ion Popescu, frații mei de suflet, au dat contur de excelență minunii...
Scriu la câteva zile de la concertul de duminică, și nu sunt încă deconectat de la “miza” acestui moment… Și spun tare, deși sunt convins că unii colegi au fost la capătul puterilor după trei săptămâni de turnee, că Priboeieni a însemnat examenul nostru de caracter creștin, de prietenie la greu și de jertfelnicie… Da, au trecut cu brio peste acest examen oamenii tari: Nelu Ivan, Romică, Andrei, Ștefan, Ovidiu, Sorin, Alexandru, Dumitru și toți ceilalți…

Parcă revăd mulțumirea de suflet a familiei Ivan, cu doamna Mirela- un suflet dăruit creștinismului, și un înger întăritor pentru blândul coleg Nelu Ivan, deci, spun, parcă le văd satisfacția de a fi dus la bun sfârșit această jertfă pentru Hristos. Erau și dânșii obosiți, dar nu au cedat, și mi-au dat și mie tărie…
Cu astfel de oameni poți merge liniștit până la capătul drumului… Rari…

Parcă îl văd și pe ceilalți având puterea de a zâmbi și de respire cot la cot cu coordonatorul
cenaclului, vrând și ei să își dea măsura onestității și a iubirii de Dumnezeu…
Priboieni a însemnat mai mult decât o victorie, sau de consemnarea bornei 275 din istoria Cenaclului. Priboieni a fost întâlnirea cu oameni duioși și vrednici de a fi colindați, cu poporul muntean încă în așteptarea bucuriilor adevărate, segment de oameni dezinvolți, poate mai iuți decât ardelenii, dar mereu gata de iubire…
Concertul de la Priboieni parcă continua… În inima Părintelui Stelian, în entuziasmul Părintelui popescu și în noi toți… NOI CEI DIN LINIA  ÎNTÂI!
PĂRINTELE CĂTĂLIN


duminică, 7 decembrie 2014

BUCUREȘTI! DOUĂ CONCERTE DE VIS! (273 ȘI 274)


Cele două manifestări ale Cenaclului Lumină Lină la București-Băneasa au fost un prilej ideal de a descoperi niște oameni frumoși, calzi la inimă și plini de efervescență românească. Paradoxal, așa cum spunea în timpul concertului, chiar colegul nostru Ioan Ivan, bucureștenii au avut momente de înălțare naționalistă chiar peste unele din concertele noastre din Ardeal.

Vizibil emoționat, chiar aprins de bucurie, Părintele Nicolae, a trăit o zi fericită, la aniversarea zilei de naștere și de nume. A părut chiar surprins și foarte mulțumit, fapt care l-a determinat să spună că ne-ar ține mereu și mereu lângă dânsul.
Noi, am venit, am colindat, am aprins flăcări naționale și am plecat... Cu regret mare... pentru că am lăsat în urmă oameni frumoși, pentru care am reveni mereu la București.

A fost o sâmbătă lină, deși dacă ați putea privi la înregistrările video din concerte, ați remarca un public care s-a manifestat cu viață și cu intenție de desăvârșire.... Am spus colinde noi: Romică, Alexandru și Ovidiu Contiș... La fel a făcut și Sorin Popa, iar Nelu Ivan a dat siguranță grupului și pace în suflete... Voci line, dornice de a revărsa har... Andrei Lazăr a dovedit și el o bună formă melodică și a întregit puterea grupului...de fapt, toți au fost minunați ...
Acum ne va fi greu fără București... Fără acei oameni civilizați, plini de duh ortodox și de iubire românească... Am plecat fără ei, dar ne-au rămas în suflet și îi vom purta mereu cu noi...
Mulțumim cu plecăciune Părinte Nicolae și gazde dragi!



joi, 4 decembrie 2014

A ÎNVIAT PINTEA ȘI MARAMUREȘUL...TREI ZILE CU CENACLUL ÎN ȚARA MARAMUREȘULUI!

Maramureș...  Trei zile cu  țara... Un 1 decembrie unic...
Ce ziceți dragi colegi? Oamenii aceia... Care? Băimărenii... urmașii lui PINTEA... Părintele Gavriș, cel mai surprins dintre toți... Parcă îl aud: Nu știam ce este acest Cenaclu! Pe internet se vede una, în realitate e altceva... Și tot Părintele a mai zis: DE ZECE ANI NU AM TRĂIT AICI ÎN BISERICĂ AȘA CEVA! MINUNAT...

Apoi, Părintele  Gheorghe care a dat clasă de civilizație... Tot concertul a stat numai în picioare... Păi, da, îmi spune un coleg...căci a cântat mai mult ca noi... Da-îi răspund- a cântat mai mult ca noi... Și a cântat frumos... Ce minunat- adaugă colegul, ce om minunat!... Zâmbim amândoi... Merită remarca... 
Baia Mare... Sute de oameni în picioare...
Băsești... Greu la început... Uimiți... Ce se întâmplă... par stane de piatră... Parcă sunt monumentele de la Moisei... Nu le vine să creadă că totul e real... Văd acest cenaclu și mai tare încremenesc... Până când intervin: HEI CE FACEȚI? SUNTEM REALI! ÎN PICIOARE POPOR ROMÂN!..Și se declanșează furtuna de aplauze...
Și din nou Baia Mare... Teama de a nu repeta începutul de la Băsești... Nu mai pot parcă să trag de guler poporul român... Dar, poporul mă contrazice și se ridică de la primul cântec în picioare... Doar unii colegi ai noștri îngenunchează... se așează pe scaune încremeniți... Sunt tineri după acte, îi înțeleg ce simt, ei cred că au dat totul din ei, dar mai au mult, foarte mult de dat... Lupta e abia la început...
Domnul primar, un om minunat ne privește extaziat... Pentru oameni ca el există cenaclul nostru... El și noi putem schimba România... Măcar la capitolul demnitate și lipsă de blazare...

 Le cer forță... Încearcă... Sunt obosiți...Concertul 271... Da, își revin... Romică zâmbește și cântă frumos... Alexandru, roșu în obraz, puțin confuz la început,  încearcă și declanșează o emoție minunată.... Are resurse... parcă vrea o provocare în plus... Andrei caută să fie de folos... Pune suflet... Nelu Ivan conduce valul de emoție și de patriotism... Iar eu le cer totul... Până la capăt...
Băimărenii au fost superbi... 10! 10! 10! Baia Mare devine orașul nostru de gală... Și de candoare...
Abia am plecat de lângă ei...
Abia am uitat acel concert...
De fapt, nu am uitat nimic... Totul e încă real și viu...

Cenaclul înseamnă înviere... A noastră și a poporului român!

joi, 27 noiembrie 2014

LA ORA LA CARE ALȚII DORM...EU VISEZ MARAMUREȘUL

PĂRINTELE GHEORGHE.
Mergem a patra oară cu Cenaclul în Maramureș... Doamne fain o să fie! Cu o revenire minunată în echipă a Părintelui Gheorghe, primul folkist din primul concert al Cenaclului Lumină Lină... Un om minunat... Autorul melodiei PENSIA DE UN LEU... Alte trei zile de vis...
Obosim?... Parcă nu... Parcă de abia cum începe urcușul Cenaclului... Sper că nu spun vorbe goale...Sau laude ieftine... cum am spus poate de prea multe ori...
Of, ce dor mi-e de Maramureș... E ora 22.30 și ard în Duhul Maramureșului... Duhul lui Pintea Viteazul... Eroul, care mă face să mă simt oportun... El, haiducul pe care aș vrea cumva să-l reînviu sub semnul cântecelor de demnitate națională...
La acestă oră alții dorm... Și visează frumos... Eu visez Maramureșul... Și să fiu acolo cu Cenaclul meu... 

Precum se întoarce mirele acasă,
Ducând mireasa peste brațe, iureș,
Așa mi-e dor de un colac pe masă,
Mi-e dor să mă întorc în Maramureș.

Și cum poftesc ciobanii nopți cu stele,
Cum Oltul și-ar dori să fie Mureș,
Așa aș vrea să fug din orice rele,
Așa-mi doresc un cer de Maramureș.

Ninsorile de ar veni pe lacrimi,
Și soarele furtuni ca să îndure,
Cu datinile calc pe orice patimi,
Ca să mă întorc smerit, în Maramureș.

Și Pruncul Sfânt de ar fi să mai coboare,
În noul Betleem, de inimi pure,
Pe-Un singur plai ar regăsi splendoare,
În linul strămoșesc  de  Maramureș.

Așa se întorc strămoșii să colinde,
La porți deschise cu sumane sure,
Acolo unde țara nu se vinde,
În blândul nostru, dulce Maramureș.

marți, 25 noiembrie 2014

ITALIA A PRIMIT SOARELE ROMÂNIEI...TREI ZILE DE SPERANȚĂ ROMÂNEASCĂ ÎN CONCERTELE 267, 268 ȘI 269!


Turneul Italian al Cenaclului Lumină Lină este de astăzi istorie. Ne-am reîntors acasă și la vatra focului rememorăm cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu, dându-ne posibilitatea ca în trei zile, prin entitatea spirituală a Cenaclului Lumină Lină , să ne adresăm poporului român din diasporă, în limba română și în felul special al mărturisirii noastre naționale.

Părintele Florin Cherecheș, păstorul românilor din San Donă poate fi de acum liniștit. Și este liniștit, deoarece Cenaclul Lumină Lină și-a atins scopul, acela de a uni preț de câteva ore diaspora românească din trei frumoase comunități: Venția-Mestre, San Dona di Piave și Udine. Timp de aproape opt ore și jumătate, atât cât au durat însumate cele trei manifestări ale Cenaclului Lumină Lină, evlavia față de Maica Domnului a fost la ea acasă, în contextul unei Italii în care românii au și necazuri, sunt uneori și dezbinați, iar alteori descurajați de durerile înstrăinării.

Noi le-am adus oamenilor aer de acasă, colinde, duhul strămoșilor și al marilor noștri înaintași și pot spune că la această oră, fără a forța măsura metaforei, suntem parcă, ca niciodată mai aproape de dragostea lui Dumnezeu. 
CĂLĂTORIA
Cenaclul a mers în Italia cu duh bun, cu pace sufletească, într-o atmosferă de pelerinaj, cu ore de discuții duhovnicești, cu rugăciune și citire de acatiste, cu cântece de pace creștinească și cu frumosul unor oameni bucuroși și calzi la inimă. Astfel, atât la ducere, cât și la întoarcere, drumul a părut mai scurt și plin de candoare lăuntrică. Să nu ne închipuim că totul a fost un ambient de plăcere și  confort. Timpul a fost extrem de scurt, vizitele minunate de la Basilica San Antonio din Padova sau din Veneția veche au fost făcute în grabă, atenția noastră fiind sporită pe concerte și pe ideea de a oferi lui Dumnezeu și oamenilor tot ceea ce avem mai bun  în personalitatea nostră. Și sunt convins că am și reușit...

GAZDELE
Părintele Florin Cherecheș a fost o gazdă strașnică. Am avut condiții frumoase de cazare, hrană și atenție din partea sa și a comunității sfinției sale. La fel a procedat și Părintele Protopop Avram la Mestre, ca să
 nu mai spun de dragul meu coleg Părintele Iustinian Deac din Udine, care ne-a încurajat și ne-a dăruit sentimentul că nu ar trebui să mai plecăm niciodată de lângă el. Un motiv de bucurie personală a fost și întâlnirea cu alți preoți deosebiți și credincioși din alte localități, care au venit special ca să ne vadă la cele trei concerte.

Atmosfera în concerte a fost identică cu cea a celor mai frumoase concerte din România, adică multe lacrimi, unitate a glasurilor în interpretarea cântecelor și vibrantă explozie de iubire națională la cântecele patriotice. Am avut un sentiment deosebit să auzim sute,sute și sute de glasuri( femei, bărbați și copii) uniți de la începutul până la sfârșitul concertelor. Un fior incandescent și ireal, a fost atunci când după fiecare cântec patriotic lumea a aplaudat minute în șir fără întrerupere, așa cum s-a întâmplat de exemplu duminică seara la Udine. Niciodată parcă nu a fost așa ca atunci...

O PRIMĂ CONCLUZIE
Acum suntem acasă și ne lipsesc românii din Italia. Am revenit la lucrurile noastre firești, cu dor de faptele divine care s-au întâmplat în Italia. Și pot spune, ca o concluzie, că acest Cenaclu Lumină Lină, parcă nu a fost creat de noi, ci el ne-a creat pe noi... Fără el, am fi fost cu siguranță ALȚII”… Așa însă, prin el, nu suntem  decât “NOI” înșine…

Părintele C.

duminică, 16 noiembrie 2014

BAZNA- CONCERTUL 266 AM ALES IUBIREA DE PACE...

ORA 22
Scriu... Poate pentru mine și încă un om...doi...trei... Nu știu cine ar avea ceva de învățat din cronicile concertelor mele... Ard însă de recunoștință pentru Maica Domnului... Cea care mi-a dat posibilul unei zile imposibile... Zile în care românii au fost mai împărțiți ca niciodată... În ce? În false iluzii, că un om le va dărui fericirea... Uitând de Dumnezeu, criticând preoții și Sfânta Biserică... O zi  a dezunirii, adică a infernului...

Iar eu am fost la Bazna cu minunatul nostru cenaclu... Ce zi mare am trăit... Ce ore de vis... Nimic lumesc...totul divin... Acolo în frumoasa biserică a Baznei... locul în care România a fost mai autentică decât cea pe care o vedem toată ziua... Cu Nelu Ivan puțin răcit, dar plin de jertfelnicie... Cu Vali Rațiu și Florin, prietenii mei de bun simț creștin-instrumentiști care vor să dăruiască lui Dumnezeu ce au mai bun, cu același Ștefan, cu Andrei motivat de inimă și exact în toate, cu Alexandru-în bună formă de voce și cu inimitabilul Romică...
Acum scriu greu... Mă obosește politica... Și dincolo de ea, cu televizorul stins... mă întorc la Bazna... La tratamentul condiției umane... Locul în care ȚARA încă nu minte... Locul în care politica a murit...

 Rămâne doar ISTORIA ETERNĂ, DUMNEZEU ȘI NOI!

ORA 20
Am ALES Bazna...E ora 20 și scriu aceste rânduri fără a mă gândi la oamenii care vor conduce România, ci numai la Dumnezeu... Dumnezeu care a fost cu noi la Bazna, ca să alegem opțiunea cea veșnică...
Îmi  bate inima când scriu aceste rânduri, pentru că a fost atât de simplu, de curajos și de frumos... Cu oameni care au preferat să se rupă de cotidian, dar nu de istorie și de esența vieții, adică de dumnezeire...
Am VOTAT cu poporul român... Cu Evanghelia iubiri și a împăcării, într-o țară dezbinată de politicieni...
Am cântat din inimă și a rezultat un concert curat. Oamenii s-au simțit bine și ne-au lăsat să-i purtăm spre Cer... Acolo unde e patria noastră cea bună..
Vom reveni...







vineri, 14 noiembrie 2014

PENTRU CEI CE ÎNCĂ NU POSTIȚI!

DE CE SĂ MAI POSTIM?

Întrebarea corectă ar fi: De ce a venit Hristos pe pământ? Și răspunsul ar fi, simplu: “Pentru NOI și pentru mântuirea noastră!”

Sunt aproape 2000 de ani de când oamenii nu înțeleg evenimentul  Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Se fac că nu văd și nu pricep ce a fost atunci. Rămân la nivel de MOȘ CRĂCIUN, adică la o minimalizare a consecințelor dramatice pe care le-a adus ÎNTRUPAREA DOMNULUI…

Ce pricepe omul din acest POST? O înfrânare, fără logică pare a spune omul… Adică, o privare de la carne, de la lactate, de la bucuriile care dau “vla” pântecelui și papilelor gustative. Și înfrânarea este acceptată, cel mult în condițiile în care omul consideră că ar avea ceva SĂNĂTATE de câștigat pe seama acestui POST… Omul nu vede cum dracii fug de el, atunci când renunță la mâncarea de animal, la băutură, la clevetire, la desfrânare, la multă vorbire…

BICI PESTE DIAVOLI
Postul nu e dietă. E bici peste diavoli. E întoarcerea spatelui către păcat, către iluzia că făcând ceea ce ne place avem fericire . Postul este cărare sigură spre Rai. Postul înseamnă curățirea cărnii de impurități, și loc liber pentru ca Duhul Sfânt să intre în om…

Deci, de ce s-a ÎNTRUPAT IISUS HRISTOS? Răspunsul, tocmai l-ați aflat. Ca să ne înfrânăm de la rău, de la greu și de la materie. Și să mergem mai ușor spre RAI!