sâmbătă, 3 decembrie 2016

LA LUDUȘ DE 1 DECEMBRIE A FOST GALA DE IUBIRE A NEAMULUI ROMÂNESC!

Joi 1 decembrie
Ora 8.00
   Nu știam că ziua de 1 Decembrie 1916 va fi un memorabilă, dar parcă o dream și o așteptam ca să fie așa. În zorii dimineții Părintele Adrain Beldeanu de la la Biserica Mihai Vodă din București a poposit la Biserica Sfântul Ioan Iacob din Sibiu, în drum spre Alba Iulia, realizându-se un prim moment de excepție pentru sibieni. Și împreună cu o parte din membrii Cenaclului Lumină Lină  am plecat la Alba Iulia. Vorba lui Adrian Păunescu: ”Spre Alba/Spre Mecca/ de-a pururi...
...
ora 10.00
   Orașul Marii Uniri ne-a primit în straie de lumină. Zeci de mii de oameni, steaguri tricolore, zâmbete, entuziasm patriotic și peste toate ”mâna lui Dumnezeu” care binecuvintează acest adevărat Ierusalim al românilor. Ne-am deplasat la Biserica Bunavestire din centru Albei, unde ne așteptau Părintele Doru Gheaja și unul din cei doi preoți parohi, Părintele Dumitru Vanca. Primirea a fost deosebit de călduroasă, astfel că am început să cântăm TU ARDEAL aproape spontan și să primim gândurile bune ale ospitalierelor noastre gazde.
   Am urcat apoi în CETATE, că să reluăm cumva atmosfera trăită de cei peste 100 000 de români, care acum 98 de ani, veneau la Alba cu simțăminte puternice și animați de visul de veacuri al poporului român, acela ca să se înfăptuiască ROMÂNIA MARE. Pașii noștri au curs spre CATEDRALA REÎNTREGIRII, unde supă Sfânta Liturghie, I.P.S. Irineu, Arhiepiscopul Albei Iulia, ne-a numit: ”Patrioți Adevărați!” și ne-a binecuvântat drumurile noastre misionare. A fost un moment incredibil de frumos, ca să primim această harismă arhierească tocmai în mijlocul catedralei sfinte din Alba, loc în care se adună parcă toată istoria majoră a neamului românesc. Am mulțumit lui Dumnezeu pentru toate și am cerut să fie cât mai milostiv cu poporul român, dar să nu uite nici de noi cei care îi slujim dorurile.
Ieșind afară am ascultat colinde, am întâlnit și un fost veteran de război, care de 50 de ani nu lipsește niciodată de la Alba, ne-am fotografiat cu dânsul, ne-am închinat la statuia REÎNTREGITORULUI VOIEVOD MIHAI VITEAZUL și am plecat spre Luduș. Pe drum am avut din nou privilegiul de a sta lângă Părintele Doru Gheaja, căruia i-am sorbit cu emoție toate cuvintele, adevărate documente de înaltă simțire ortodoxă și românească. Și poate că, ar fi păcat să nu menționăm și faptul, că în drum spre mașinile noastre, parcate la Biserica Bunavestire, ne-am oprit preț de câteva clipe la statuile marilor bărbați ai neamului românesc: Episcopul Emilian Biradaș și Adrian Păunescu.
...
ora 15.00
  La Luduș am ajuns la ora 15.00, dar parcă nu intuiam nici pe departe atmosfera incendiară care avea să se nască la concertul nostru. Părintele Protopop Lucian Vosloban, împreună cu Primăria Luduș, au făcut tot ce a fost omenește posibil ca noi să ne simțim bine și pot să spun că efortul dânșilor este un model de organizare pentru oricine dorește să realizeze un moment măreț așa cum va fi seara de 1 Decembrie. Așadar, ajunși la Luduș, după ce ne-am odihnit puțin și am făcut planurile de concert am pornit spre sală.
  Vreau să vă spun că nu există cuvinte pentru a povesti ce a fost acolo. Deși Cenaclul Lumină Lină a intrat în ”bătălie” abia la ora 17.25, publicul, aproape 800 de români, au realizat o atmosferă incredibilă. Valuri de patriotism, luceferi de steaguri roș-galben-albastre și peste toate foarte mulți tineri, ne-au făcut să ne simțim mândri că trăim un astfel de moment.

PREZENT!
   Cu Părintele Doru Gheaja și Nelu Ivan la timona corabiei, Cenaclul Lumină Lină a trezit zeci de minute de momente magice, cu aplauze repetare care nu mai încetau. Lumea cânta, noi cei de scenă eram aprinși de energii nebănuite, iar organizatorii se felicitau pentru inspirația de a oferi un astfel de dar comunității, iată reperele istorice ale unor ore în care parcă am trăit cel mai frumos concert al ultimului an. Pot spune  că a fost o gală. Și omagiez aportul colegilor Sorin Popa, Andreea Tecar, Ștefan Ion și Andrei Lazăr, oameni care au pus mai presus de orice ”misiune” , dragostea de neam și dorința de a fi prezenți ”integrali” la cel mai efervescent concert al cenaclului nostru. Îmi pare rău de lipsa motivată a celorlalți colegi.Și, mă rog Maicii Domnului, ca toți colegii, inclusiv cei care din pricini motivate nu au mai venit de vreo câteva luni,  Vali Rațiu și Florin Loloiu, să fie așa cum i-am cunoscut, gata de jertfă pentru Biserica lui Hristos...
   Cenaclul Lumină Lină rămâne o stare de spirit și mai presus de toate o revelație a Maicii Domnului, făcută cu dragoste poporului român. În acest cenaclu te încadrezi și exiști ca într-o corabie care merge spre Împărăția Cerurilor. Nu există jumătăți de măsură, nu există motivații care să contrazică posibilele idei că ”ar fi prea mult” sau ”prea puțin”. Cenaclul nu este nici bărcuță și nici popas între alte lucrări existențiale. El este rădăcină de iubire și de lumină. Și de aceea, toți cei ce înțeleg să-l slujească sunt oameni binecuvântați.
   La Luduș a fost divin. Cine a fost acolo a simțit totul. Și când spun ”totul”, spun dragoste da țară, dragoste de om, bucurie, demnitate și onoare. Mai mult decât atât cred că nu se poate...

Părintele Cătălin 

miercuri, 30 noiembrie 2016

LA MULȚI ANI ROMÂNIA MARE! AZI CÂNTĂM LA LUDUȘ-MUREȘ!



VIS DE UNIRE

Dacă regret ceva, să știți că aș fi vrut,
Să fiu atunci la Alba, cu mama și cu tata,
De acel 1 decembre, măreț, să fi avut,
Și parte și speranță, dar alta mi-a fost soarta.

O mie nouă sute și încă 18 ani,
A fost timpul de slavă, de rugă și onoare,
În care noi românii, cu sânge și elan,
Am scris pe arme frânte: Vrem România Mare!

Acum la Luduș, însă, simt sânge de erou,
Și da, e poate astăzi, altfel de sărbătoare,
Mi-e greu, îmi pare totul și vechi, și trist, și nou,
Dar încă am nădejde  de România Mare.

De ce nu-ți ți măsura, îmi spun cei mari de azi,
Nu vezi că nu se poate, că am pierdut unirea,
Că nu are rost poete, de țară să mai arzi,
Și neamului tău fraged să-i aperi nemurirea.

la Alba, doar stindarde, mincIuni, festine seci,
Nu va mai fi vreodată, în toate România,
Cât frații ei de-un sânge își fac din ceartă legi,
În Alba, da în Alba, e stinsă veșnicia.

Îl vezi pe Avram Iancu, pribeag în țara lui,
Mai moare într-o poartă, cu fluierul de jale,
El Crăișorul nostru, e azi al nimănui,
Și Horea rătăcește pe-o roată și pe-o cale.

Și Doamne, câtă ură, și vai ce neam trudit,
De patimi, de invidii, de triste execuții,
În lacrimile morții noi iarăși ne-am sfârșit,
Armata dezbinării își leagă-n frâu recruții.

Venim aici la Luduș, venim că nu avem loc,
În Alba seculară, sunt prea multe imperii,
Și dragostea de țară e pentru unii joc,
Ni s-a făcut rușine de patria tăcerii.

Venim cu toți la Luduș, că doar aici putem,
Să spunem ce ne doare, să ne vărsăm speranța
Că într-o zi românul, va spune: Nu mă tem!
Vreau România Mare! Trăiască cutezanța!

Și țineți minte oameni, tot ce ați auzit,
Nu e o doar o baladă în flacără de fire,
Ci visul nostru simplu, și chiar desăvârșit,

De-a ști că România mai crede în UNIRE!

marți, 29 noiembrie 2016

DUPLEX DE CONȘTIINȚĂ ROMÂNEASCĂ LA SÂNGIORGIU DE MUREȘ ȘI ȘEICA MICĂ

SÂMBĂTĂ 26 NOIEMBRIE

Drum spre Sângiorgiu de Mureș. Cotim pe dealurile Târnăvenilor. Mașina pare să simtă starea de spirit limpede și cutezătoare a membrilor cenaclului. De fapt suntem mai multe mașini, îmbarcați ca pentru un nou asediu sau o nouă aventură spirituală. Ce simplu scriu acum, sau poate tot mai greu, căci fiecare concert ce vine înseamnă o luptă și o biruință în fața problemelor neamului românesc.
Și iarăși vale, iarăși deal, spunem trăind splendorile unei zile de sâmbătă superbe în care regăsim curajul mărturisirii. Suntem cu Nelu Ivan, cu Romică, cu Sorin Popa, Andrei, cu alții, iar mâine urmează să vină și ceilalți, grupul de mucenicie frumoasă, mereu jertfit prin cântec pe altarele ortodoxiei românești.
...
Intrâm în Târgu Mureș. Ne rătăcim puțin, apoi revenim pe traseu și la intrarea în Sângiorgiu iată-l pe Părintele Eugen așteptându-ne cu emoție. Îmbrățișări calde. Părintele este un om de mare calitate sufletească, un preot curajos și eficient în enoria sa. Nu a stat mult pe gânduri când i-am propus, acum două luni, ca să realizăm această manifestare cu Cenaclul Lumină Lină. Acum, iată-ne în fața faptului împlinit. Și ne simțim atât de bine.
...
Bisericuța este mică, aflat-o într-o casă, dar are mult har. Nu spațiul însă contează, cât inima acestui loc. Și iată-ne închinându-ne cu evlavie în fața icoanelor pe sticlă, piese excepționale de artă creștină,care împânzesc până la refuz  sfântul altar. Lăsăm mașinile în curte și ne împărțim pe la gazde. Suntem tratați cu multă ospitalitate și închei seara îngenunchiat, făcând rugăciunile de seară alături de stăpânii casei. Adorm liniștit, de parcă m-aș afla chiar în pridvorul raiului.

DUMINICĂ 27 NOIEMBRIE

De dimineață încă bisericuța geme de oameni. Este o atmosferă liturgică deosebită. Sosesc și
ceilalți colegi, și Părintele Doru Gheaja și suntem cu toții plini de entuziasm. Lumea fibrilează, așteptând concertul, dar mai întâi ne dăruim total momentului de rugăciune. Și fiecare simțim în suflet ceva cu totul și cu totul aparte. Bucuria se înmulțește prin apariția fratelui Ovidiu, membru mai vechi al Cenaclului Lumină Lină. Este o surpriză cu totul și cu totul deosebită. Mi-era chiar foarte dor de dânsul. Mie și colegilor din cenaclu.
...
Concertul are priză la public. Mureșenii sunt buni români. Tresară la fiecare piesă muzicală și aplaudă cu putere. Împletim colindele cu cântecele naționale. Vorbim cu oamenii și le explicăm mai bine demersul nostru misionar, iar pe fața lor observ bucurie. Sunt chiar surprinși de ceea ce se petrece lângă dânșii. Unora parcă chiar că nu le vine să creadă că asistă la un astfel de moment patriotic. Ne dăm și noi toată energia ca să iasă bine momentul. Nu mai spun că Părintele Eugen se află parcă în stare de extaz. Cântă alături de noi și își privește cu dragoste credincioșii. Cântecel curg ca din valuri de mare, astfel că abia la ora 14 reușim să ne oprim. Și purtăm toți o stare de aleasă fericire.
...
Ne despărțim greu se Sângeorgiu. Drumul spre Șeica Mică pare lung. Noaptea coboară încet peste căile noastre. Stăm la barieră aproape de Blaj, apoi socotim că suntem în întârziere, dar părintele din Șeica ne spune la telefon că nu e nicio problemă deoarece lumea ne așteaptă. Și nu mică ne este mirarea când ajungem la destinație și vedem o bisericuță plină de lume. Mulți
copii, chiar și tineri și credincioșii obișnuiți ai satului.
Intrăm în viteză. Descărcăm din nou aparatura. Punem stativele, boxele, stația, face probe scurte de microfon și gata, putem începe... Și o facem în forță: LA TINE VIN MĂICUȚĂ! Iar lumea prinde pulsul melodiei și începe să cânte la unison. Extraordinar de frumos e totul. Lumea cântă, noi cântăm, alegem piesele pe loc, mai ales pe cele care ar implica reacția publicului și nu greșim. Între timp ni s-au alăturat și Părintele Alexandru și Părintele Nicu Vlad. Suntem o echipă frumoasă și chiar unică.
...
Credincioșii din Șeica au o inimă mare. Mă provoacă să fiu plin de energie în fața microfonului. Îi provoc și eu, abia de mai au timp să se așeze pe scaun că alt cântec îi ridică în picioare.  Este un spectacol complet. Un mare concert al Cenaclului Lumină Lină tocmai se realizează. Și unde? Nu în București, nu la Craiova, nu la Cluj, ci aici, la Șeica Mică, unde oamenii sunt extraordinari. Deci, imposibil ca să nu reușim să ne autodepășim. .
...
Plecăm din Șeica cu gânduri pline de iubire. Drumul spre casă pare blând, curat și misterios. În Ardeal se simte mai mult ca oriunde în lume fiorul viu la veșniciei. Iar noi suntem soldații de elită al sfântului destin românesc. Ce șansă, ce onoare și câtă splendoare!




vineri, 25 noiembrie 2016

COMUNICAT IMPORTANT PENTRU MEMBRII CENACLULUI LUMINĂ LINĂ

Informăm pe acestă cale următoarele:       1.   Membrii permanenți ai Cenaclului Lumină Lină sunt rugați ca întotdeauna, cu cel puțin o săptămână înainte de concerte să anunțe disponibilitatea de a veni la acțiunile noastre. Excepție fac colegii de la orgă, care fiind înscriși și în alte acțiuni muzicale vor anunța cu 48 de ore disponibilitatea de a fi prezenți în concerte. Ei vor informa pe coordonatorul cenaclului, Părintele Cătălin Dumitrean, prin email, sms sau apel telefonic,posibilitatea sau imposibilitatea deplasării. Dat fiind faptul că fiecare deplasare presupune unele cheltuieli, știindu-se că organizatorii nu plătesc concertele noastre,care au factură misionară, spre a ajuta la bunul mers al organizării, vă rugăm să luați act de aceast comunicat. 
2. Coordonatorul Cenaclului Lumină Lină își păstrează dreptul de a nu suna înainte de fiecare concert, invitând în mod special pe cei care sunt deja membrii permanenți ai cenaclului. Pentru conformitate publicăm lista cu membrii permanenți ai cenaclului:  1. Părintele Cătălin Dumitrean-coordonator   2. Părintele Doru Gheaja- membru de onoare  3. Părintele Alexandru Dănilă 4. Ioan Ivan   5 Romică Harșany     6. Ștefan Ion   7. Sorin Popa  8. Andrei Lazăr    9. Andreea Tecar   10. Vali Rațiu   11. Florin Loloiu      12. Vlad Părău.
Deasemenea, în cenaclul nostru mai există și un important nucleu de persoane care se ocupă cu partea managerială și publicitară a concertelor, a căror prezență este necesară și permanentă în concerte. 

3. Concertul de la Câmpeni, programat inițial în ziua de 5 decembrie, a fost amânat pentru ziua de 21 decembrie-ora 17
4. Concertul de la Brad, programat inițial pentru ziua de 9 decembrie, nu se va mai desfășura, noi neputând fi prezenți la această dată. 
5. Ecipa cenaclului va porni sâmbătă, 26 noiembri, ora 13 din Sibiu spre Mureș, cu escală în Mediaș, unde vom face joncțiunea cu colegii Nelu Ivan și Romică Harșany la ora 13.45.  

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN 
VĂ ROG DISTRIBUIȚI ȘI VOI ACEST COMUNICAT PE PAGINILE FACEBOOK

miercuri, 23 noiembrie 2016

POEM PENTRU MAICA DOMNULUI- Părintele Cătălin

Imagini pentru icoane pe sticlaUneori ne este tare greu. Punțile noastre de lumină, zbuciumul nostru de a face bine, parcă nu-și găsește împăcarea. Știm că Iisus ne-a spus că ”în lume necazuri veți avea”, dar ceva greu în inima noastră nu ne lasă să fim liberi în Domnul.
A fi liber în Hristos înseamnă a iubi. Iubirea este un fir nesfârșit de iertare și împăcare cu toată lumea. Un ghem de bunătate care se desface din inima mea. Și constat, după patru decenii și după două decenii de preoție, că cele mai bune ofrande aduse cerului nu au fost nici bisericile și mânăstirile ridicate, nici sutele de vieți ce le-am așezat pe drumul mântuirii, nici miile de poezii scrise, nici multele cărți cu vorbe meșteșugite, nici alte reușite care dau mulțumire la capăt de drum condiției de a fi preot, căci cel mai mult m-am înălțat în viață atunci când am știut să iert, să rabd și să iubesc... 
Dacă în numele zidirii lucrurilor sfinte, pe care le edificăm, vom sacrifica fericirea altora, atunci să știți că niciodată nu l-am văzut pe Hristos!

SUFLET BUN

Îți pierdusem fața, ochii tăi Măicuță,
M-am rugat o noapte iarăși să te văd,
Mi s-a frânt icoana, aici, pe măsuță,
Și-am crezut că vine iarăși un prăpăd.

Temerare lacrimi, nu au vrut să iasă,
Oare ce le ține, dincolo de vis,
De ce câteodată simt un dor în casă,
Parcă rugăciunea îmi iasă din abis.

M-am luptat cu stele, am vrut să fac bine,
M-am crezut năvalnic, m-am zbătut în toți,
Dar de-o vreme Maică, doar un gând îmi vine,
Să îmi las iertarea pe la mii de porți.

Unde îți văd chipul, curge cu blândețe,
Sfintele Icoane ce te poartă ard,
Și a ta iubire vine să ne învețe,
Să vărsăm pe suflet mirul cel de nard.

Noi suntem pastelul, poate iconarii,
Ce-au pictat pe inimi punți la vreme grea,
Dar mai bine îmi este ca să treacă anii,
Și să vină clipa când te voi vedea.

 Nu există totuși nicio fericire,
Dincolo de aceea de a fi mai buni,
Mila împăcării să ne fie fire,
Și icoane sfinte ca la cei străbuni.

Și de aceea Maică, nu lăsa pe cale,
Deznădejdea tristă să îmi fie veac,
De-o fi să se spargă și un deal , și-o vale,
Eu, întru răbdare, voi găsi un leac.

Astăzi își văd chipul pe o sticlă lină,
Dulce închipuire a raiului ceresc,
Mâine, după moarte, desfrunzit de vină,

O să-ți spun în față: Maică, te iubesc!

JURNALUL PĂRINTELUI CĂTĂLIN. DE LA IUBIRE DE NEAM LA COCA COLA ȘI ALTE DURERI...

  Redăm pentru opinia publică o parte din jurnalul scris pe drumurile pline de sărbătoare ale Cenaclului Lumină Lină, în ideea în care fiecare dintre voi veți înțelege mai profund starea de spirit care caracterizează aceastî echipa mărturisitoare, grup unic în România secularizată de astăzi:
CHIȘINĂU 6 NOIEMBRIE, ORA 17


Mai sunt foarte puține clipe până la concert, iar emoțiile se cer plătite cu fiorul unei stări grele care mățintuiește la pat. O povară grea în trup, cauzată de excesul de febrilitate mă oprește de la a porni laolaltă cu colegii mei pe drumul către sala de spectacole. le cer colegilor să înceapă singuri spectacolul și în cele din urmă sper să reușesc să ajung lângă dânșii. Minutele trec greu, dar la ora 18 punct, exact atunci când ar trebui să înceapă concertul Maica Domnului simt că mă trece dincolo de zidul suferinței. Mă ridic din pat, comand un taxi și pornesc spre sală. Ajung exact la 18 și 35 de minute. De acum totul este posibil...
...
  Duminică 13 noiembrie. Ora 9.30. 
  Luptăm cu nămeții. Împingem mașina lui Nelu Ivan și ne simțim incredibil de fericiți. Suntem împotmoliți într-un sat de munte, nu mai contează acum numele, Pe o pantă stă blocat un tir, noi cu toții împingem mașina și râdem. Imortalizăm
momentul printr-o fotografie năstrșnică, care să ne aducă aminte peste ani de clipele unice pe care le-am trăit noi. Parcă trăim într-un decor de aventuri, dar ceea ce este cel mai important este faptul că ne simțim minunat împreună.
Ninge puternic. Uniți la greu, mașina începe să pornească și să pindă viteză. Ne privim în ochi și ne vedem fețele strălucitoare. Numai Maica Domnului știe ce purtăm în suflete și cum ne-a ales ca să devenim o forță de iubire. Și poverile sunt biruite. Ne îndreptăm spre Șeulia și suntem siguri că suntem pe drumul cel bun...
...
   CHIȘINĂU - E trecut de miezul nopții. Mă complac într-o stare de reverie, ceva între vis și realitate. Mă gândesc la câte ispite nu am întâmpinat ca să duc mai departe acest cenaclu, la colegii mei care uneori ca niște prunci curați la suflet se uită mirați spre ispitele care le vin în urma misiunii și nu înțeleg ce se petrece în jurul lor. Unii reacționează omenește, dar grațios, alții se mâhnesc că nu e totul perfect, dar ceea ce este cel mai important noi toți ne dăm curaj unii altora. Suntem o echipă frumoasă... 
Somnul nu se lasă. Am trupul istovit, dar fericit. Concertul a fost incredibil de frumos. Parcă nicio urmă de amenințare rusească, de președinte Dodon, de comunism, de Siberii, de limbă falsă moldovenească. Mi se părea că sunt în România și atâta tot. 
...
ȘEULIA
   Drumul spre Sibiu este mai bun ca az dimineață. Nu mai ninge, dar îmi vin tot felul de gânduri.
  Când vorbești despre Hristos așteaptă-te la reproșuri. Vrăjmașul vine ca să te mâhnească și să-ți arate că tot ceea ce faci este ”inutil”. Ba la un moment dat, te simți chiar și tu puțin ”exagerat”. Citești din literatura sfinților, te minunezi de tot ceea ce au spus dânșii depsre patimi, ești sigur că lecturând cărțile lor ai intrat pe drumul cel bun, ai vrea ca la rândul tău să strigi adevîrurile aflate, dar ceva te oprește... Oare ce, dacă nu mândria ta de om, că nereușind să-i convertești pe ceilalți, dar iată că vine și ”eșecul” misionar și nu știi unde ai greșit. Începi parcă să fi nesigur pe tine, pe noua ta ”viață”, ba chiar simțindu-te prost că ai ”exagerat” cu lecțiile de ortodoxie, începi să cazi și tu în ispită și să-ți dorești ”locuri” mai căldicele.
  Eu însumi, ca preot am trăit uneori ”eșecul” încreștinării altora. Le-am vorbit de nevoia de a ne debarasa de anumite patimi și apucături ”mondene” și am constatat că mai nimic pozitiv nu s-a atins de viața lor. Și constat, că doar în cazul unei mari încercări emoționale, oamenii sunt dispuși cât de cât să schimbe ceva din obiceiurile și aspectul lor exterior. Abia la necaz îi mai poți spune omului să nu lipsească de la Sfânta Liturghie, să se roage acasă în fiecare seară, să țină post, să renunțe la bijuterii, să se îmbrace decent, să nu mai fumeze, să nu mai bea, să se lipsească de prietenii care-l duc în ispite. etc.
...
SIBIU 23 NOIEMBRIE
Cea mai mare dezamăgire a mea sunt oamenii care, deșii au necazuri și văd că Dumnezeu le tot trimite încercări, ei tot nu schimbă ceva esențial în viața lor. și nu pot spune că nu aud ”Cuvântul lui Dumnezeu” Dar, fie nu au rădăcini în credință, fie sunt convinși că încercările sunt un fel de ”așa mi-a fost scris”, ei tot nu ”se prind” că Dumnezeu îi ceartă și le cere indirect o schimbare. Sunt labili la ”lume”, odată uită de binefacerile lui Dumnezeu, nu le trebuie mult că să se distreze, să consume orice, să rupă postul, să se comporte ca și cum nu au avut niciun necaz... 
...
Imagini pentru coca cola la masă   Cât de rău poate face COCA-COLA, acest suc pe care-l întâlnesc mai la toate mesele pe unde mergem. Gazdele, fie din exces de ospitalitate, fie poate chiar din slava deșartă a ospitalității, ne sufocă la mesele de după concerte cu COCA COLA ȘI FANTA.
Eu am încercat să mă ofer exemplu și să nu beau. Este foarte adevărat că la gust aceste băuturi otrăvitoare de trup sunt plăcute, dar câteodată mă și mir cum oameni care au citit Sfinți Părinți sau care nu sunt în cele mai fericte stări fizice de sănătate, la vederea pe masă a sticlelor de COCA-COLA devin febrili, pofticioși, dând impresia că se pot trezi și din moarte, mințindu-și inima că s-ar energiza cu ele. 

   Ori tocmai aici este înșelarea. Coca-Cola, Fanta și toate celelalte sucuri sunt pline de E-uri și omoară vlaga organelor din corpul nostru. Dar ce ciudat este omul. Se știe bolnav, cunoaște teoretic toată lucrarea otrovurilor din corp, dar tot pe drumul distrugerii merge... Uneori chiar zâmbind, zicând: ”Hai să nu mai facem pe eroii, căci cu o moarte suntem toți datori!”, sau altădată chir legitimând copilărește nebunia: ”Ei, mai lăsați morală, eu am citit că COCA-COLA  are și calități!”... Păcat, pentur că Sfinții părinți, care ne-au învățat să ne ferim de autodistrugere, și pe care deși îi cităm cu atâta patos, în fapt în viața de zi cu zi nu ne sunt modele și exemple pentru mortificarea propriilor noastre patimi. 
...
Imagini pentru iisus   Nu știu, dar am uneori gândul că mulți dintre cei ce vin la biserică, sau poate sunt chiar teologi nu dau doi bani pe învățătura lui Iisus Hristos. Este așa o mare diferență între ceea ce propovăduim și ceea ce suntem de fapt, că te miri cum unii acceptă atât de lejer impostura. Ne-am obișnuit să vorbim mult de Maica Domnului, de iubire, de iertare, dar să nu îi imităm viața. Ne ținem ortodocși practicanți, dar nu putem sta dimineața zilei de duminică nemâncați, ca să luăm și noi o bucățică de anaforă. În ulitma vreme, asta o știu și din discuțiile cu fii mei duhovnicești, remarc că unii, deși i-am învățat tot ceea ce am știut că le poate fi de folos, ba chiar ei înșiși au văzut binefacerile lui Hristos, nu dau doi bani pe post, pe înfrânare, pe reținere. Au o ”teologie” în cap tare ciudată. Mai mult fac valuri de fațadă, dar la o adică nu pot ierta niciun ”greier mic” care le-a călcat piciorul... Sunt mai adaptabili la patimile lumii decât la virtuțile lui Iisus Hristos. Și e ciudată religia în care omul nu-ți respectă Dumnezeul. ba chiar se face că nic n-a auzit de tabla de valori morale...
  Asta suntem noi româniii, un fel de șmecheri care uneori arborăm cu tupeu o față evlavioasă.  Foarte puțini sinceri, și mai puțini plini de iubire...Mă uit la foarte mulți diuntre cei ce ne stau în față și cântă cu noi. Pe unii îi simt oameni curați la suflet, dar pe marea majoritate nu îi intuiesc ca find pregătiți să jertfească ceva pentru acest neam. Să nu uităm, că noi trăim într-o țară în care foarte mulți au încălcatlegi sau au furat cam tot ceea ce s-a putut. Într-o Românie în care patriotismul nu este decât pe emeblemă. Ca dovadă că nu am putut naște o generație de oameni politici sau de oșteni care să aducă Basarabia acasă. 

...
   Am îngenunchiat  rând pe rând în fața tuturor politicienilor care s-au perindat la putere. Am găsit ”părți pozitive” și în Iliescu, și în Băsescu, și în neamțul care stă acum pe scaunul de la Cotroceni. Dar nu am girat decât lașitatea. Pentur un MOL, pentru o COCA-COLA, pentru un BLACK FRIDAY. Orice străin care ne aruncă în față o ”reducere” este un ”om minunat”. Orice primar care ne asfaltează două străzi și ne oferă ”concerte” în Piața Mare este un ”sfânt”. Mda, actuala generație sanctifică minciuna, ipocrizia și desfrâul. 
...
   Colegii mei de cenaclu merită tot respectul. Le văd fețele pline de hotărâre atunci când sunt în concerte și îmi pare că suntem cu toții în Rai. Îmi lipsesc mult atunci când nu suntem în misiune. Număr zilele săptămânii și îmi par ani. Chiar, oare cât a trecut de când ne-am văzut CU TOȚII ultima oară? Parcă a fost o veșnicie. Îi iubesc și îmi e tare dor de ei. Sâmbătă pornim din nou la drum... Se simte iarăși lumina lină a Raiului...