joi, 11 octombrie 2018

Timp de 7 zile, începând cu 17 octombrie se va afla la Sibiu spre închinare Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Sihăstria Putnei. 
 Vă puteți închina la Sfânta Icoană în toate aceste zile la Bisericuța din lemn din curtea spitalului T.B.C. între orele 8:00–21:00.
Această Icoană veche, care a scăpat de furia turcilor și care păstrează și astăzi urmele unei tăieturi de sabie, este cunoscută mai ales pentru puterea ei de a izbăvi de patimi, precum fumatul și beția și de a vindeca boli grele. Ea a fost dăruită Mănăstirii Sihăstria Putnei de către o familie evlavioasă din localitatea Putna și se află la închinare în partea stângă a naosului Bisericii „Bunavestire” a acestei Mănăstiri.
Icoana Maicii Domnului de la Sihăstria Putnei va fi găzduită timp de o săptămână la Sibiu cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a  Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților și din purtarea de grijă a Presfințitului Damaschin Dorneanul, episcop vicar al acestei Arhiepiscopii.

duminică, 7 octombrie 2018

SPOVEDANIA UNUI ÎNVINGĂTOR: BISERICA ȘI NOI!


Mai întâi îmi cer iertare față de toți, dar consider că am obligația acestei spovedanii, pe care o fac sub epitrafirul bunului simț și nu din jenanta grijă de a mă lăuda că eu am făcut ceva foarte bun în viață. Dimpotrivă, consider că încă sunt foarte dator Bunului Dumnezeu și că dacă mâine aș merge la JUDECATA SUFLETULUI, poate că faptele mele ar fi prea puține ca să mă mântuiesc. Dar, văzând ”nemulțumirea” națională, transformată în dispreț față de chemarea Mamei-Biserică, conform căreia poporul meu, e  de azi gata să primească orice anomalie morală, și constatând faptul că, mai ales în aceste zile, noi preoții am fost puși violent la stâlpul infamiei, acum se cuvine să vorbesc și să mărturisesc câteva adevăruri uitate. De ce fac aceasta? Iată de ce:

Pentru că, Biserica a fost mereu lângă oamenii bolnavi. Am fost la căpătâiul a mii de oameni aflați în suferință și am mers cu drag lângă dânșii. În case, în azile de bătrâni, în spitale. Eu însumi sunt parohul a patru astfel de locuri sociale unde timp de două decenii am muncit pentru ajutorul semenilor mei.
Dar unii au uitat...


-La botezuri încreștinat copiii ca să devină ortodocși și la cununii le-am explicat oamenilor că ceea ce facem în Biserică nu este o scenografie pentru casetele video, ci o alipire de Iisus Hristos, cel care cunună nevăzut pe oameni.
Dar oamenii nu vor să creadă...

-Am ridicat biserici și nu spitale pentru că în ”casa Domnului” s-au vindecat mai mulți oameni decât în unele policlinici. Am fost martorul a sute de vindecări de cancer, de ciroză și a altor boli incurabile. Dar oamenii au uitat...
- În biserică am făcut educație civică și morală cu mii și mii de oameni. Am învățat copiii să vorbească frumos, să fie politicoși, să se roage la Dumnezeu, să fie cinstiți și darnici cu prietenii lor, să nu se certe, să-și respecte părinții, înaintașii, să meargă pe drumul virtuții și să nu se amestece cu promiscuitățile pământești. Am făcut programe, ateliere de vacanțe, spectacole, concerte de colinde, excursii, drumeții, etc... Dar aceasta s-a uitat...

-Am primit mii și mii de oameni la confesiuni. Am audiat cazuri grele și am alinat durerile oamenilor. Am ridicat semeni din prăpastia pierzaniei, am oprit oameni de la sinucidere și le-am dăruit un nou drum al vieții. Dar uneori s-a uitat și acest lucru...
- Am sacrificat timpul a opt ani de viață, duminică de duminică seara pentru a sta de vorbă cu oamenii la o televiziune locală și i-am catehizat în darurile credinței. Am realizat sute și sute de emisiuni radiofonice vorbind oamenilor de adevăr. Dar aceasta nu a mai contat...

Am mers cu cel mai frumos Cenaclu din România în 470 de locuri. Ani câștigați atât de mine, cât și de cei pe care i-am bucurat. Spectacole filantropice, acte de voluntariat line de iubire și lumină; dar poate că acest lucru a fost pus în umbră...

-Am îngropat morții de la morgă, oamenii înghețați nu de frigiderul instituției, ci de nepăsarea noastră. Unii de doi ani, alții de un an, incredibil... Dar acest lucru nu a fost luat în seamă de marii ”raționaliști” ai internetului... Și au uitat...

-Am pus la cale hrănirea a zeci de oameni, la o așa numită masă a săracilor, instituție care durează de 14 ani non-stop. Și am trimis în parohii sărace caravane de ajutoare, alimente și alte bunuri pentru oamenii necăjiți. Dar numai Dumnezeu a văzut...

Da, acesta nu este poporul meu. Dacă o singură ”buturugă” mică, un om, am înțeles că îl cheamă ”Cumva” și e politician, dar a fost de ajuns ca să anestezieze inimile ”copiilor Bisericii” atunci este foarte grav. Nu, acest ”om” nu ar  fi câștigat nimic oricum nimic pentru că niciodată nu a câștigat nimic decât Hristos, când s-a pus problema apărării unui principiu s-au entități morale. Nici el, și nici alții; nu ar fi câștigat nimic, dar acum diavolul e fericit că s-a folosit de un ”Baraba” pentru a-l pune în umbră pe Hristos... Cu toată morala sa ”creștină”... dar ingratitudinea a câștigat. ”Creștinii” și-au pus propria ”mamă”, adică Biserica, într-o situație jenantă. între chemarea ei și iluzia unei vieți materialiste mai bune au ales visul unui viitor ”luminat”. Au refuzat în baza unor minciuni și sofisme ieftine să asculte de proprii păstori. I-au judecat pe toți pentru greșelile unuia sau altuia. Și-au construit alibiuri ieftine,  repet ingrate față de propriile rădăcini. Și nu este prima oară când acest neam își ignoră rădăcinile. În alte cazuri ne-am vândut eroii și ne-am lăsat sfinții în închisori politice.
 Da, dragi copii ai Sfintei Biserici. Acum sunteți plini de argumente. Acum vă incomodează și epitrafirul unui preot, pe care îl considerați  poate prea ”scump”, când banii, nu-i așa se pot da ”săracilor”. Banii pe care voi poate de cele mai multe ori nu i-ați dat săracilor, ci propriilor voastre distracții.. Acum stați cu emfază și vă simțiți importanți explicându-ne unde  a greșit ”unul” și ”altul”. Acum scrieți analize deștepte și ne dați sfaturi de comportament viitor, ca vezi-Doamne, noi, ”Biserica”, ”preoții” ”să ne revenim” și voi ” să ne dați importanță”. Acum e ora voastră a învinșilor. Pentru că, de fapt voi ați pierdut această luptă.
Eu, noi, Biserica, mergem mai departe. Mai puternici, mai uniți, mai hotărâți să ne sacrificăm viața, timpul și sufletul. Vom fi la fel de buni, vă vom boteza, vă vom cununa, vom fi lângă voi când veți pierde pe cineva drag(situație nedorită desigur). Vom face concerte gratuite, vom da de mâncare amărâților, vom fi pe scaunul de spovedanie când voi veți veni să ne cereți asistența sufletească.. Vom fi acolo unde ne-ați lăsat când ne-ați părăsit și ne-ați răstălmăcit chemarea. Vom fi cu iubire. Vom fi cu speranță. Vom fi cu Hristos! Noi!

Părintele Cătălin Dumitrean



miercuri, 3 octombrie 2018

”MĂ TEM CĂ PIERIM CA NEAM! LA RUGĂCIUNI ȘI LA SLUJBE CU NOI!”- interviu cu Părintele Cătălin

-Cine suntem noi?
- Eu unul știu cine sunt. Sunt creștin ortodox,mărturisitor al propriului \botez. Cred nelimitat în existența și veșnicia lui Iisus Hristos. Știu că sunt veșnic, nu mă îndoiesc de acest adevăr. 
-Ce se întâmplă astăzi?
- Mândria a ajuns la cote înalte. Omul se pune în locul lui Dumnezeu. Mă așteptam la aceste timpuri. Oamenii s-au ”relaxat” prea mult din fenomenul credinței. S-au retras de la Sfânta  Liturghie, unii nici nu au fost vreodată la ea, au început să ducă o viață modernă, cu facilități tehnice nenumărate, cu sfârșituri de săptămână spumoase, cu internet, cu de toate și pe aici a venit diavolul.
-Cum?
- Uite, dumneata, de exemplu, dacă te duci vineri la o cabană cu prietenii, nu te supăra că aduc acest argument, dar din pahar în pahar, din vorbă în vorbă, ajungi să emiți judecăți. Ori
judecățile sunt periculoase. Îți dai cu părerea, mai spui ce ai mai citit prin ziare, pe net, pe facebook, că timpul liber nu-i așa trebuie umplut cu ceva și de aici încep rațiunile să explodeze în capul tău. Ba ești cu nu știu e echipă de fotbal, ba ști cum să dai o lege mai bine decât politicienii, ba devii ultra ”umanist” cu minoritățile sexuale.
-Internetul te ”ajută” să te transformi?
-Ba bine că nu. Îți dă o baza fantastică de smintire. Păi, noi chiar suntem opaci și nu vedem la ce clipuri muzicale se uită copiii noștri. Nuditate peste tot. Ținute sumare, acte homosexuale discrete sau opulente, lascivitate cât cuprinde etc. Chiar ne facem că nu vedem? Le interzicem să se uite la filme licențioase, dar la capitolul acesta suntem permisibili.

-Și încet-încet a venit sminteala
- Da. Copiii au mintea făcută varză. Ei încep foarte devreme o viață de păcate. Sexualitatea slăbește nervii. Devii labil. Plângi din orice, ești gelos, ești agresiv, ești bănuitor și cu umbra ta. priviți câtă agresivitate și cât veninau opozanții referendumului. Duri! Lovesc! Desființează Biblia! Îl fac nevăzut pe Hristos! Copii lor vin din urmă. Vor fi și mai zeloși în a-și apăra libertățile, așa zisele libertăți.
- Credeți?
- O să vedeți? De unde să scoți oameni blânzi. Lor Biserica, așa li se spune, e o adunătură de bătrâni retrograzi, de preoți șmecheri, de norme-”ciocan” care vezi-Doamne le taie din drepturi. Cultura păcatului e desființată. ce-aia? Vorba lui Raskolnikov, eroul dostoievskian, gata Dumnezeu nu mai există, deci totul este permis. Și cum vi tu Biserica, ca să-mi tai mie ”drepturi” și să le numești patimi.

-Păi nu asta vrea necuratul?
-Exact. Acum vedeți legătura? Cum s-au legat lucrurile și cum fiecare ne-am adus contribuția la sminteală. Am dus o viață comodă, am stat și noi în tot felul de anturaje și acum nu ne putem apăra propria ortodoxie. Chit că încă mai sunt oameni credincioși. 
-Ce facem?
- fraților, eu sunt duhovnic și cunosc bine omul. Omul nu este constant. Azi este cu atitudine, mâine este delăsător. La fel sunt și opozanții referendumului. Dar un creștin trebuie să fie mai decis. Să-și revină și să pună mâna pe virtute. La rugăciuni și la slujbe cu noi. Altfel mă tem că pierim ca neam.

Urlați și Muru - concertele 469 și 470

Un crampei de poveste
            Sâmbătă și duminecă a ultimei părți din luna septembrie cenaclul Lumină lină, membrii cenaclului au susținut în localitățile Urlați și Muru din județul Prahova, două concerte la care au luat parte sute de credincioși din aceste binecuvântate parohii ortodoxe. După un drum parcurs pe distanța a, mai trei sute de kilometri, membri cenaclului porniți din: Sibiu, Alba Iulia, Mediaș și Sighișoara, la chemarea părintelui Cătălin Dumitrean, au luat calea țării, ca de fiecare dată, pornind la drum având în suflet imboldul iubirii de Hristos și de țară. 
O zi de toamnă în care pădurile foșnitoare îmbracă în adieri pastelate, culori de la un verde tușat, la un ruginiu aprins, priveliști estompate de neguri înspre vârfuri de munți învăluite în cețuri. Pe răbojul spectacolelor trecând numărul 469, în cei 9 ani de existență a cenaclului.
               Pentru Nicu Cismaș - ca nou membru al cenaclului era primul spectacol la care lua parte, având câteva ore bune de mers, eu ca pasager pe scaunul de-a dreapta șoferului am avut ocazia să-i citesc pe față emoția, iar Nicu rulând cu mașina pe firul asfaltic al șoselei, aflat la volan, fredona o mulțime de cântece din țara Ardealului, cântece care de-a lungul vremurilor tulburi, au ținut treze voința de pace, de libertate și de unire a tuturor românilor așezați ca statornice între aceleași hotare, nu odată râvnite de alții. Dându-mi certitudinea, că noul membru al cenaclului descoperit de părintele Cătălin Dumitrean, cu ocazia ante-concertului susținut în localitatea Țopa de lângă Sighișoara, își va face cu prisosință simțită prezența prin cântec, cu prilejul viitoarele spectacole, fiindu-i alături toți membrii cenaclului. Cei care prin cântec își arată iubirea de țară, de Hristos având întipărit în sufletul lor dragostea nepieritoare pentru întreg neamul românesc. 
              Spectacolul în sine, a avut darul să descrețească frunți și să aline și însuflețească inimile celor prezenți, oameni iubitori de frumos aflați în număr mare în curtea sfintei biserici din Urlați, ce poartă hramul sfinților arhangheli ”Mihail și Gavril” Potrivit părintelui Petroniu Virgil Tănase, biserica are ceva din frumusețea ctitoriilor marilor voievozi, a fost construită în sec XIX, zidită între anii 1860-1882. inițial a fost împodobită cu o pictură a pictorului vrednic de pomenire Gheorghe Tăttărăscu, din cauza unor materiale de construcție neadecvate, folosindu-se nisip din Cricovu Sărat, pictura ulterior s-a deteriorat și n-a mai putut fi salvată. Biserica a fost re-pictată în jurul anului 2000, este asemănătoare cu biserica ”Sfânta Vineri” din Ploiești. 
                 Cu ocazia spectacolului de la Urlați, pe o aripă din fața sfintei biserici a fost ridicată o scenă unde membri cenaclului și-au desfășurat programul artistic. 
Concertul a fost precedat de cântecul de preamărire și rugă adresate Prea Măritei Împărătese Marii, de către părintele Doru Gheaja, închinat, măreției și grijii arătate nouă oamenilor, mulțumindu-i pentru tot darul bunătății Sale revărsat cu prisosință peste noi oamenii prin acel Imn închinat Preacuratei Maici. Prin glasu-i răscolitor a părintelui Doru, biserica a reverberat de sacru ”Sub milostivirea Ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, în  necaz și ne izbăvește din nevoi, una curată și binecuvântată. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Toți sfinții rugați-vă Lui Dumnezeu pentru noi”.
                   De apreciat pe lângă membri cenaclului, aportul adus cu ocazia nenumăratelor spectacole cum și cel din prezent a bunului părinte Doru Gheaja, cel care ca de fiecare dată, cu o neostenită dragoste pentru cântecul patriotic, pentru odele închinate preasfintelor puteri cerești, bate la rându-i precum un atlet, drumurile țării, aducând în dar miilor de iubitori de Hristos și a Lui Maică plinitoare, cântecele Ardealului, ale Munților Apuseni, a oamenilor mândri de pe binecuvântate plaiuri românești, pământ stropit de-a lungul istoriei cu sângele atâtor martiri, purtând în suflet dragostea, iubirea nețărmurită pentru valorile nepieritoare ale întemeietorilor de neam, de credință, pe care stă așezată cu tare multă trăinicie biserica Lui Hristos.
Vasile Luca

joi, 27 septembrie 2018

MITROPOLITUL ARDEALULUI O CHEAMĂ PE MAICA DOMNULUI ÎN AJUTOR PENTRU SALVAREA FAMILIEI CREȘTINE!!!

MITROPOLITUL ARDEALULUI O CHEAMĂ PE MAICA DOMNULUI ÎN AJUTOR PENTRU SALVAREA FAMILIEI CREȘTINE!!!

Pastorală a IPS Laurențiu: „Să ne pregătim, cu post și rugăciune, sub ocrotirea Maicii Preacurate, pentru apărarea Familiei, celula de bază a societății!”

Iubiți credincioși,
În urmă cu 3 ani, în toamna anului 2015, oameni de bună credință, grupați în cadrul unei inițiative civice numite: „Coaliția pentru Familie”, au început un demers deosebit de important pentru ocrotirea viitorului familiei creștine tradiționale, cerând revizuirea Constituției României prin redefinirea familiei. Constituția actuală prevede, în art. 48, alineat 1, că: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Termenul „soți”, care este atât de general și care nu definește nici numărul, nici identitatea soților, deci deschis interpretărilor, trebuie înlocuit cu exprimarea „un bărbat și o femeie”. Ca Lege fundamentală a Țării, Constituția nu poate fi revizuită decât printr-o largă consultare populară, prin Referendum, spre deosebire de legile organice, cum este Codul Familiei, care, deși conține definiția corectă a familiei, poate fi schimbat foarte ușor în Parlament. Referendumul este cel mai democratic mod de exprimare al unui popor liber și, totodată, expresia suveranității sale naționale.
Trei milioane de români s-au alăturat și și-au dat semnătura pentru susținerea acestui demers de ocrotire a familiei tradiționale, formată, așa cum a fost binecuvântată de Dumnezeu, dintr-un bărbat și o femeie: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi…»”. (Facere 1, 27-28) 

Am ajuns, iată, vremea în care trebuie să reconfirmăm normalitatea și firescul familiei. După 3 ani de neînțelese amânări și tergiversări, Senatul României a aprobat organizarea acestui Referendum pentru zilele de 6 octombrie și 7 octombrie a.c.
Așadar, săptămâna viitoare, sâmbătă și duminică, ne așteaptă cel mai mare examen al nostru: examen de credință și de conștiință națională, ca popor unit și liber, chemat să dea mărturie concretă pentru valorile noastre morale, pentru apărarea sfințeniei familiei tradiționale, pentru ocrotirea educației sănătoase și a viitorului copiilor noștri.
Constatăm cu regret, în această perioadă, cât de amplă, de susținută și de virulentă este campania de denigrare, discreditare și manipulare a acestui referendum legat de familia creștină, care se duce pe rețelele de socializare și în media. Înțelegem, astfel, iubiți credincioși, cât este de mare miza acestui referendum pentru toți cei care ne-am născut și am crescut în familie, dar și cât de înverșunată și agresivă este strategia celor care se opun acestui act democratic prin manipularea și intoxicarea oamenilor de bine cu tot felul de invective, spre înșelarea lor.
Să reținem cu toții că Referendumul nu a fost cerut și nici revendicat de vreun partid politic! Nădăjduim însă că el va fi sprijinit de toți cei care s-au născut, au crescut și aparțin unei familii creștine, indiferent de opțiunea lor politică. Referendumul este al nostru, al tuturor românilor cuminți și așezați care vom merge împreună la vot, în Anul Centenar, pentru apărarea familiei și a sufletelor curate ale copiilor noștri în fața unei false și întunecate ideologii, care vrea să ne reeduce pe toți și să ne învețe că naturalul și firescul sunt doar expresia unei așa-zise „prejudecăți”, și nu fundamentul vieții noastre ca ființe umane libere și demne, create de Dumnezeu, capabile de frumusețe și dragoste, de credință și moralitate, chemate la asemănarea cu Dumnezeu.
Potrivnicii familiei creștine caută să ne înșele semănând multă suspiciune și neîncredere cu privire la întrebarea care va fi înscrisă pe buletinele de vot. Vom fi întrebați dacă suntem de acord cu Legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament. Această întrebare nu este una înșelătoare, ci este una standard, pentru că legea de revizuire a fost adoptată deja, precizând clar în Monitorul Oficial că „familia este întemeiată pe căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie”, dar această lege va intra în vigoare doar dacă va fi asumată prin acest referendum. Așadar, nu se votează decât exclusiv definirea familiei, nimic altceva ascuns!
Prin acest referendum pe care îl susținem NU discriminăm pe nimeni, NU condamnăm și NU judecăm opțiunile sau faptele altora! Ne apărăm pozitiv, prin vot, doar valorile morale ale vieții și sufletul poporului român, pentru care moșii și strămoșii noștri au plătit jertfe spirituale și materiale uriașe. Mulțimea eroilor români cunoscuți și necunoscuți, pe a căror jertfă s-a edificat România de astăzi, libertatea și demnitatea noastră națională, trebuie să rămână conștiința vie a neamului nostru. Ei au apărat nu numai integritatea teritorială a țării, dar și integritatea spirituală și valorile morale ale poporului român, care a traversat întunericul istoriei sale zbuciumate prin lumina credinței și dreapta viețuire creștină. Amintirea vrednicilor noștri înaintași, a eroilor și martirilor neamului ne obligă, în acest An Centenar, să nu uităm cât de mare este preţul jertfei lor pentru darul vieții, al credinței și al unității noastre și, astfel, să ne responsabilizăm și noi să ne jertfim apărând sfințenia familiei creștine prin manifestarea unității noastre, participând cu toții la Referendumul din 6 și 7 octombrie. Mărturia dată la referendum este un adevărat recensământ pentru toți fiii Bisericii noastre, văzând astfel câți apărători mai are Hristos!
Ne bucurăm că sunt alături de noi toate celelalte confesiuni creștine, oameni de cultură și știință și, mai ales, Academia Română, cel mai înalt for de știință, cultură și educație al României, care în urmă cu aproximativ 2 luni a respins cu maximă fermitate „ipotezele educaţionale aşa-zis moderniste” din cercetările ONG-urilor străine, solicitând Ministerului Învățământului să păstreze principiile educației centrate pe specificul naţional românesc, care să dezvolte copilul în spiritul familiei tradiţionale – ca nucleu al vieţii sociale, culturale, morale a românilor și cu implicaţii creştine milenare.
Dincolo de toate aceste strădanii omenești ale noastre, de trezire și responsabilizare a conștiințelor credincioșilor, nădejdea cea mare o punem, în primul rând, în milostivirea cea nemărginită a Preabunului Dumnezeu și în ocrotirea cea plină de iubire a Maicii Domnului pentru poporul nostru. Noi suntem conştienţi că trecem acum printr-o perioadă de luptă duhovnicească împotriva duhurilor întunericului, care duc neîncetat război cu Biserica lui Hristos. Ştim că în spatele realităţii văzute pe care o trăim există această realitate nevăzută, această luptă neîncetată a celui rău împotriva noastră şi, de aceea, aşa cum a făcut întotdeauna Biserica în momentele cele mai dificile din istoria ei, îndemnăm şi noi la post şi la rugăciune, armele biruitoare pe care Însuşi Hristos le-a folosit şi ni le-a dăruit pentru a ieşi învingători din toate încercările vieţii noastre.
De aceea, cu smerenie Vă adresăm, Dumneavoastră și tuturor fiilor Bisericii străbune, care din diferite pricini nu sunt împreună cu noi, chemarea de a petrece săptămâna dinaintea marelui examen în postire și rugăciune, pentru ocrotirea familiei creștine și a viitorului copiilor noștri.
O chemăm în ajutor pe Maica Domnului, al cărei Sfânt Acoperământ îl serbăm la 1 octombrie, să ne ocrotească familiile, copiii şi să ne ajute cu mila ei cea mare. Rugăm pe toți părinții noștri slujitori ai altarelor din toate bisericile din Arhiepiscopia Sibiului să oficieze în fiecare zi din această săptămână Sfânta Liturghie, iar seara Paraclisul Maicii Domnului, fiind încredinţaţi că toate lucrările noastre vor izbuti doar prin binecuvântarea şi cu ajutorul Preamilostivului nostru Dumnezeu și prin mijlocirea Maicii Lui Preacurate.
Dumnezeu să binecuvinteze credința, dragostea și râvna tuturor în împlinirea lucrării mântuitoare a Sfintei noastre Biserici și să ocrotească întregul nostru popor român de pretutindeni!
† LAURENŢIU,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

miercuri, 26 septembrie 2018

poem nou-poem de durere...

Părintele cătălin a încredințat realizatorilor acestui blog, mie și colegilor de la studio, o poezie scrisă în acord cu timpul acesta greu în care constatăm că că ”nebunia” e la modă în România. Am înțeles că părintele pregăteșt eși un cântec, în care să-și spună of-ul, sau cumau renunțat românii la morala creștină. Unii români, cum zice părintele. Așadar, să citim poemul:
Ultimul dangăt de clopot

Veșnica lui pomenire,
Bate un clopot de dor,
Ce parastas de iubire,
Când pomenim un popor.

Crivăț în țara uitată,
Toamnă de jale în cer,
Și-o Românie furată,
Sfinți în calende ce pier.

Vine un vând de pustie,
Boli de păcat suculent,
Țara lui fie ce-o fie,
Astăzi în veac indecent.

Grea Românie furată,
Mai toți copiii îți mor,
iarăși vei fi întinată,
Vine pe tine un nor.

Da, va ploua cu rușine,
Picuri de boli nefirești,
Totul e invers în tine,
Și condamnată primești.

Of, te-au vândul bișnițarii,
Ca pe o oaie la târg,
Se mai aud doar flecarii,
Ei, cei ce înjură că sârg.

Vor cimitir pentru mame,
Pentru biserici și neam,
Sfinții sunt scoși din icoane,
Eva nu-l vrea pe Adam.

Eva o vrea doar pe Eva,
Adam îl vrea pe Adam,
raiul își sângeră seva,
Mărul se smulge din ram.

O biet popor de durere,
Cu ce-ai greșit de ești dus,
Într-o sinistră tăcere,
De ispititul Apus.

Da, te-au trădat somambulii,
Cei obsedați de câștig,
Și azi te cântă păunii,
Mândrii și lacomii strig.

Puneți pe steag lumânare,
Fie-i țărâna mai greu,
plângem și lacrima doare,
Că ne-a lăsat Dumnezeu!

25 septembrie

marți, 25 septembrie 2018

„Vesnicia s-a nascut la sat- cronica concertului 468 din istoria cenaclului nostru...



Vesnicia s-a născut la sat”
După mai bine de trei săptămâni în care Cenaclul Lumină și-a suspendat activitatea concertistică, timp în care o parte din membrii acestui for cultural creștinesc, în frunte cu inimosul și jertfitorul întru dragoste de țară, credință și neam,  părinte Cătălin Dumitrean - conducătorul acestui cenaclu, și-au adus aportul în mod colegial, sprijinind efortul deosebit pentru desfășurarea ITO Sibiu 2018, (Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși) unde au luat parte peste 3000 de tineri  veniți din mai toate colțurile pământului.  Având ca slogan  acel  întreit preacurat înscris, însemn de noblețe și mândrie națională ”Unitate, Credință, Neam” ce vine și se adaugă salbei de evenimente premergătoare sărbătorii  Centenarului marii Uniri. Duminică 23 septembrie 2018, la invitația părintelui paroh Olimpiu Burlea Nicolae, cenaclul Lumină lină, a fost oaspetele de seamă a satului Țopa, aparținător de comuna Albești susținând un concert de pricesne și cântece naționale românești.
  
 Cu această ocazie, Cenaclul Lumină lină, trece pe răbojul evenimentelor
cel de-al 467-lea concert,  în cei 9 ani de când a luat ființă.  Poposind pentru câteva ceasuri în frumosul sat Țopa aparținător comunei Albești De  fapt acest sat la nivel de țară cât și de străinătate, este bine reprezentat prin grupul folcloric ”Târnava Mare –Topacondus de aproape 40 de ani, de Eusevia Șuteu și soțul acesteia Octavian Șuteu, cei care de-a lungul anilor, n-au precupețit niciun efort în a scoate la lumină din lada de zestre a neamului românesc acele nestemate nepieritoare ale cântecului, obiceiurilor și portului popular, dragi nouă românilor, făcându-le cunoscute în sutele de spectacole susținute atât în țară cât și dincolo de fruntariile ei, reprezentând cu cinste și mândrie această binecuvântată parte de Ardeal. Spectacolul cenaclului Lumină lină, a fost precedat de săvârșirea sfântului Maslu de Obște prin care rugăciunea îndreptată spre Tatăl ceresc, s-a împletit atât de armonios și firesc, cu rugăciunea preabunilor preoți, cei care și-au apropiat până la contopire inimile de inimile  dreptcredincioșilor  din acest sat așezat la margine de Târnavă. Mulțumind  mai marilor cerului - mângâietorii sufletelor, pentru toate darurile trebuincioase cu prisosință revărsate peste cererile oamenilor. Au răspuns invitației la această lucrare prin rugăciune comună,  prea-cucernicii părinți: Părintele protopop de Sighișoara Ovidiu Dan,  părintele pensionar Adrian Dobre, prea-cucernicii părinți: Nistor Ioan și  Augustin  Corfariu - Albești, Vasile Munteanu - Vânători,  părintele Ioan Pop,- satul Agrișteu și Filitelnic,  Caras Stefan – Senereuș, părintele Ioan Purcea- Mihai Viteazu, părintele Onoriu Dafin și nu în ultimul rând, părintele paroh al satului Țopa – Olimpiu Burlea Nicolae

 Cuvântul de învățătură a fost susținut la final de slujbă de părintele protopop Ovidiu
Dan, evidențiind nevoia apropierii de Dumnezeu, fiecare din noi oamenii, purtăm amprenta pământului din care am fost zămisliți, căutăm mai cu seamă cele de factură materială, uitând cuvintele Mântuitorului Iisus care spune ”căutați mai întâi împărăția Lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate celelalte se vor adăuga vouă” Potrivit  părintelui protopop, ”trăim cu toții acea erezie exterioară în care suntem cu toții copleșiți de grijile cotidiene, avem timp pentru orișice , și prea puțin timp pentru rugăciune, prea puțin timp pe care să-l dedicăm  sufletului nostru  care-și cere cu insistență tributul Trăind departe de Dumnezeu, trăind departe de izvorul vieții, trăind departe de izvorul binecuvântărilor, trăind departe de rugăciune, ne întrebăm de ce nu avem spor, împliniri, în viața noastră? O realitate cu care ne confruntăm fiecare dintre noi. Dacă-l avem pe Dumnezeu alături de noi, avem spor, bucurându-ne de acea bucurie extraordinară, de acea satisfacție de factură pur spirituală  revărsată cu prisosință în sufletul nostru.” Ni se cere mai mult ca oricând,  în aceste vremuri tulburi,  să fim mărturisitori de Hristos și a învățăturii bunilor și străbunilor noștri, apropiindu-ne de Dumnezeu prin chiar legea sfântă a familiei constituită dintr-un bărbat și o femeie, legându-i acea legătură nestricăcioasă de iubire și dragoste zămislitoare de viață,

 Unii smintiți încercând să separe biserica de tulburatul în sminteală prezent. Realitatea creștină pe bună dreptate este problema bisericii, de ea depinde sănătatea acestui popor, acestui neam ales, de aceea îndemnul creștinesc al bisericii, ne solicită să mergem la vot, este șansa,  oportunitatea să mărturisim credința apostolică de a ne unii cu Hristos, de a ne unii cu țara, eliberându-ne sufletul din mocirla păcatului prin însăși  ceea ce a lăsat  Dumnezeu pe pământ, prin marea și desăvârșita Lui creație. Avem această mare posibilitate la apropiatul Referendum, de a ne achita de această sarcină morală, punând apăsat ștampila pe acel DA, ce consfințește dacă mai era nevoie, binecuvântata legătură familială dintre bărbat și femeie. Este de prisos să descriem întâlnirea Cenaclului cu locuitorii acestui sat, cu câtă bucurie și emoție sfântă ne-au primit cântecele, pricesnele, poezia, mesajul, vorbele pline de adânc și curată  emoție. la auzul atâtor cântecului național patriotic, leagănul dorului lacrimi neoprite pe obrazul atâtora maici, preamărind iubirea lui Hristos și a Lui Maică iubitoare, ascultătoare și plinitoare de rugăciune. Cu această ocazie, așa cum rânduiala Lui Dumnezeu nu o cunoaște nimeni, am avut plăcerea să ascultăm  pentru prima dată o priceasnă interpretată de Nicu Cismaș, unchiul vrednicului preot din localitatea bistrițeană Maieru, mai tânărul părinte Dan , Dorian Cismaș - fiu al satului Țopa, un OM înainte de toate de certă valoare, la invitația acestuia cenaclu a fost invitat la Maieru, având arte de o primire deosebită, înconjurați cu dragoste de întreaga comunitate. Așa se face potrivit părintelui Cătălin Dumitrean, cenaclul Lumina Lină și-a îmbogățit statuarea cu un nou membru prin persoana domnului Nicu Cismaș, de care cu siguranță se va auzi. Având acea chemare lăuntrică , iubindu-și țara și neamul cum numai un neaoș ROMÂN poate să o facă lucru dovedit cu prisosință prin glasul timbrat și repertoriu vast al cântecelor ce le poartă în căușul sufletului său. A urmat un program de pricesne dedicate sfintei Marii, cât și crucii, semnul de grabnic ajutor și mulțumire totodată fiecăruia dintre noi. Părintele Doru Gheaja a cuminecat inima ascultătorilor și iubitorilor de frumos, prin glasu-i inconfundabil, multora mame la colțuri de ochis-au văzut lacrimi curate atunci când,  preabunul părinte, chiar dacă a crescut fără mamă de la vârsta de 3 ani, rămânând  orfan, fără mângâierea mamei, a dedicat  romanța cunoscută ”A venit aseară mama” imprimând sălii de spectacole o liniște pioasă cum acest cântec dăruit tuturor mamelor.  Cântăm despre mamă, cât mai avem normalitate, spunea părintele Cătălin.  Iar părintele Adrian Dobre aflat la vârstă înaintată, pe bună dreptate este socotit ”duhovnicul Sighișoarei” având întipărită în toată ființa Sa,   acea blândețe neprefăcută, având în față OMUL care a sfințit prin trecerea lui pe pământ, prin faptele și iubirea de Hristos și de semeni, toată viața și-a dedicat-o iubirii de Hristos. Părintele Cătălin aducându-și aminte un crâmpei de început de poveste, când cu mai 9 ani în urmă membrii de atunci ai cenaclului au fost invitați de către mine, în casa surorii mele Elena, era la al treilea concert din ciclul celor 467 de concerte de până în prezent, amintindu-ne de cantautorul Ovidiu Bucșa, astăzi ajuns, un  bun cetățean al Germaniei,  mutându-se de mai mulți ani în acea țară. Acel început de neuitat unde a avut loc o seară de poezie, cântece patriotice cât și de pricesne  rămânând pe retina sufletului acel moment la care a luat parte și părintele Adrian Dobre. Trăind clipe atât de emoționate, părintele Adrian, ne-a făcut o mărturisire spunând la adresa cenaclului ”cu acești oameni România noastră dragă și Mare, nu va pierii niciodată” continuând cu o propunere, o  idee care ar putea prinde viață dacă mai marii țării vor vrea să o adopte,  pe sfânt steagul Tricolor să fie trecut semnul crucii, pentru că suntem o țară creștină, recitând o strofă din poemul ”Imnul Românesc” scris de Sf. Ioan Iacob HozevitulTrezindu-ne simțirea /Din suflet creștinesc/Să punem semnul Crucii/Pe steagul Românesc Să cerem conducerii țării noastre, să facem acest cadou anului aniversar, de a trece semnul Crucii pe steagul românesc
                                                      Doamne ajută!
                                                                                                     Vasile Luca

luni, 24 septembrie 2018

CUM SĂ NE RUȘINĂM DE HRISTOS!- APEL CĂTRE ”ASCUNȘI”...

Imagini pentru politicieni mânăstire  Sincer, până acum m-am ferit ca să gândesc negativ față de o situație mai mult decât ciudată, aceea a comportamentului unor oameni pe care îi consideram PRO-BISERICĂ. Ciudățenia constă,  mai ales în faptul că în aceste vremuri grele, când toți părinții duhovnicești cu viziuni profetice și responsabile au cerut credincioșilor să fie gata de ”mărturisire”, adică să nu se rușineze de Hristos, unii, și mi-e greu să mă gândesc la numele lor, se rușinează de HRISTOS!!! LA PREGĂTIREA REFERENDUMULUI PRO-FAMILIE, deci tocmai dânșii, din păcate, au o atitudine ascunsă, rezervată și stranie.  Adică, văzând că lumea e ”împărțită”, că pot pierde ”voturi” și validări, sau că pur și simplu ei vor să ”curețe” România de hoți, sau că lucrurile, după opinia lor, repet nu și a părinților duhovnicești, sunt ”interpretabile, sunt încă ”nedefinite”, domnii și doamnele aceștia până mai ieri ”pro-biserică”, acum se rușinează de Hristos, făcându-se efectiv că plouă acum la vreme grea... 
Imagini pentru politicieni la hramCe să zic. Eu mă așteptam la așa ceva. Ani de zile v-am mai spus că am fost mâhnit de fățărnicia oamenilor politici care făceau ”avansuri” de iubire Bisericii. Așezați pe la ”liturghii” și ”agape mânăstirești” în rândul întâi, obedienți față de ”cultura Bisericii”, mieroși până la a-și face fotografii electorale cu sacerdoțiul, pătând cu a lor duplicitate imaginea unei sacralități curate, acești oameni s-au trezit tocmai acum, în preajma ”referendumului” că trebuie să fie ”atenți”, că trebuie ”să stea în băncuța lor”, că trebuie să evite pe ”facebook” pozele cu sfinți, cu crucea sau cu familia... Și nu vă spun ce postează pentru că nu-mi place să mă uit în bi-polaritatea lor... Socoteala lor e în aceste zile egoistă, ascunsă după ”interese mai mari” și simplă: ori”eu”, ori ”Biserica”; și acum învinge ”eul” destul de duplicitar al ființei lor.
   În aceste zile, din păcate, am văzut cine iubește cu adevărat Biserica. Pentru că, toată lumea cuminte a dreptei credințe, conștientă că de fapt nu se joacă la referendum soarta unui anumit”politician”(ce ticăloșie diavolească și acest aburism), fie el rău, hoț, sau ticălos, ci însăși soarta Bisericii, se alătură luptei pentru o Românie creștină!. Că nu va câștiga nimeni ”voturi” acceptând Referendumul. Și, dacă Biserica pierde( Doamne ferește) această luptă, consecințele negative( imagine, credibilitate, popularitate etc) vor fi incalculabile. Homosexualii și masonii vor prinde și mai mult tupeu. Vor da legi dure, strâmbe și imorale. Iar cine ignoră acest lucru, nu este un irațional, ci un iresponsabil, adică pur și simplu ”acela” nu-și iubește Biserica.

Imagini pentru politicieni mincinoÈ™i  Adorm și mă trezesc cu Biserica mea ortodoxă în suflet. Mă frământ de dragul ei pentru că o iubesc. Este biserica nașterii, a botezului, a supraviețuirii și a veșniciei mele. Și aceasta o spun nu pentru că sunt preot. Preot am devenit ”în ea” pentru că am vrut să o slujesc mai bine. Pur și simplu nu există un lucru mai frumos decât să-mi slujesc propria ortodoxie. Știu că la acest referendum ”Ea” are dreptate”. Știu că ”harul” nu a plecat din Biserică și din marii noștri duhovnici care ne-au cerut să apărăm tabla de valori morale. Mă mir, că oameni deștepți,  of dacă ar fi onești, nu-și dau seama că această Biserică nu este doar ”cununa” lor electorală, ci este familia lor. Mă mir că sunt atât de ”mici” la vreme grea. Și Dumnezeu îi vede și nu o să-i ajute exact acolo unde vor dori dânșii mai mult.
Într-o zi, dar prea târziu atunci, toți cei care acum se ascund după subterfugii politice , zicând că nu fac propagandă la referendum ca să nu se compromită: Ei bine într-o zi toți acești oameni vor avea o mare nenorocire. Își vor pierde moral copiii, își vor pierde liniștea în familie, își vor pierde privilegiile și vor găsi o Românie murdară. Ce paradox ciudat, ei, tocmai ei, cei care au vrut să scape de ”hoți” de fapt vor pregăti poligonul pentru alte hoții. Mai mari, mai multe și definitive... Timpul va dovedi aceasta. Ei, ce care s-au rușinat de Hristos se vor căi cu amar pentru puținătatea dragostei lor. Nu îi judec, dar le atrag părintește atenția, că atunci când faci voia diavolului, nu lustruiești România de rău, ci o dai răului, cu consecințe ireparabile pentru viitorul copiilor lor. Dacă cumva mai au copii...

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN



DECLARAȚIA MEA! 
Eu, preotul Cătălin Dumitrean, de 22 de ani truditor pe ogorul lui Hristos, declar:

Prefer să fiu sărac , dar nu cu HOMSEXUALI lângă mine!

Prefer să nu am pașaport, așa că până 1989, dar să mă simt liber de imoralități în țara mea!

Prefer să fim un popor fără MARKETURI, BENZINĂRII ȘI INTERENET dar să nu plătim ca neam opulența, distracțiile, destrăbălările  la Judecata cea de Apoi!
Prefer să mânânc o pâine neagră dar să nu închin grâul țării conerțului european masonic.

Prefer, să văd o Românie creștină, dar să nu văd țara mea așa cum este cea de acum!
Doamne, iartă-i că nu știu ce fac!

joi, 20 septembrie 2018

Sf. Mari Mc. Eustatie și soția sa, Teopista cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist


Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist. Mare Mucenicul Eustatie Placida a fost unul dintre cei mai buni generali ai împăratului Traian (98-117). Își dovedise abilitățile în luptă din timpul lui Tit, în anul 70, când a înconjurat și dărâmat Ierusalimul. În timp ce se afla la vânătoare a văzut între coarnele unui cerb pe care îl urmărea chipul crucii și al Mântuitorului Iisus Hristos Răstignit. Apoi, Dumnezeu a grăit către el, precum spre Saul în drum spre Damasc, iar peste câteva zile generalul Placida primea Sfântul Botez împreună cu Teopista, soția lui, și cei doi fii ai lor, Agapie și Teopist. După primirea botezului, Eustatie, dorind să mulțumească lui Dumnezeu, s-a întors în locul din pădure unde a avut loc teofania. Aici, Dumnezeu l-a îndemnat să își arate credința sa și să nu se teamă de încercările ce vor urma să vină asupra sa, căci El îl va păzi. Nu după mult timp, necazurile au început să apară, căci toți slujitorii și toate animalele lui Eustatie au început să se îmbolnăvească și să moară. Luându-și familia, a plecat din oraș și s-a urcat într-o corabie pentru a merge în Egipt. Pe drum își pierde soția și pe cei doi copii ai săi, Dumnezeu încercând credința și răbdarea sa prin grele încercări. Frumoasa sa soție îi este luată cu forța de către corăbier, care o dorea ca și slujnică a sa, iar copiii îi sunt furați de către animalele sălbatice în timp ce încerca să îi treacă un râu. Rămas singur, Sfântul Mare Mucenic Eustatie ajunge în satul Vadisie, unde la început a lucrat pentru o bucată de pâine, iar după ce a câștigat încrederea sătenilor a fost pus paznic al pământurilor satului. Dorind să aline suferința Sfântului Eustatie, Dumnezeu călăuzește pe cei doi trimiși ai împăratului Traian chiar în satul Vasidie și, găsindu-l, îl înștiințează de dorința împăratului de a-l repune în funcția de general. Ajuns general, Sfântul Eustatie avea printre ofițerii săi doi tineri pe care îi îndrăgea în mod deosebit, aceștia fiind, fără ca el să știe, chiar fiii săi. Fuseseră salvați din ghearele animalelor sălbatice de păstorii care se aflau în zonă. Dumnezeu o descoperă pe mama lor în timpul unui război, în locul unde ei își amplasaseră cortul. Ea nu fusese reținută de corăbier, căci acesta murise la scurt timp. După moartea împăratului Traian a venit la domnie Adrian (117-138), acest împărat obligând pe Sfântul Mucenic Eustatie să jertfească idolilor. Refuzând acest lucru, Sfântul Eustatie a mărturisit credința în Mântuitorul Iisus Hristos, fapt pentru care a fost supus supliciilor și a suferit moarte martirică împreună cu soția și fiii săi.

miercuri, 19 septembrie 2018

Sf. Mc. Trofim, Savatie și Dorimedont




Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont (+278) – Acești sfinți au trăit în timpul împăratului Probus (276-282), care a fost un persecutor al creștinilor. Când păgânii îl serbau pe zeul Apolo, creștinii Trofim și Savatie au refuzat să-i cinstească cu păgânii. Savatie a fost dus în fața guvernatorului la Antiohia și a fost bătut crunt, apoi a fost aruncat în temniță și așa și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Trofim și Dorimedont au fost decapitați.

marți, 18 septembrie 2018

Rugăciunea în gândirea Sfinţilor Părinţi


Sfinţii Părinţi spun că Dumnezeu se arată numai celor ce se roagă Lui, potrivit rugăciunii atottainice şi negrăite a Fiului către Tatăl (a se vedea capitolul XVII, de la Ioan). Rugăciunea, în gândirea Sfinţilor Părinţi, este vorbirea minţii cu Dumnezeu, hrană şi curăţire a minţii, zid sigur, portar al virtuţilor, omorâre a patimilor, întărire a sufletului, vedere a celor nevăzute, încredinţare a celor dorite, ipostas al celor nădăjduite, îndemn la virtuţi, vlăstarul blândeţii şi al lipsei de mânie, rodul bucuriei şi al mulţumirii, alungarea întristării şi a descurajării, legătura gândurilor şi înţelegerea supremă a minţii, urcuşul minţii spre Dumnezeu şi lepădarea de toate pentru dobândirea a toate. Ea este cunoştinţă a lui Dumnezeu, pecetea şi bucuria lui Hristos, arvuna Duhului Sfânt, mişcare îngerească şi puterea celor netrupeşti, propovăduirea apostolilor, lucrarea credinţei şi încredinţarea inimii, nădejde de mântuire, securea care taie deznădejdea, dovedirea nădejdii, semn de curăţie şi simbol al sfinţeniei, baia curăţiei şi arătarea botezului, veselia sufletului şi semn al împăcării, raza soarelui minţii şi luceafăr al inimii, întărirea creştinismului, lucru al pustnicilor şi petrecerea sihaştrilor, arătarea împăcării cu Dumnezeu şi unirea omului cu Dumnezeu, puterea susţinătoare a lumii, maica lacrimilor şi totodată fiica lor, punte împotriva ispitelor, peretele din mijloc împotriva necazurilor, zdrobirea războaielor, veselia viitoare, izvorul virtuţilor, pricinuitoarea darurilor, propăşirea nevăzută, descoperirea celor viitoare, judecata şi scaunul de judecată a lui Hristos, înainte de scaunul judecăţii viitoare. Rugăciunea constă în a-ţi împreuna cugetul cu evlavie, cu străpungerea inimii, cu mărturisirea păcatelor şi cu suspine nevăzute şi cu o dispoziţie nepătimaşă câştigată prin deprindere şi care răpeşte mintea prin dragoste desăvârşită spre înălţimea spirituală. Rugăciunea neîntreruptă constă în a avea mintea alipită de Dumnezeu, în a depinde şi a te încrede pururea în El. Când ai ajuns în vremea rugăciunii să nu-ţi mai tulbure mintea nimic din cele ale lumii, să ştii că te afli în hotarele nepătimirii, deoarece starea cea mai înaltă a rugăciunii este aceea în care mintea a ajuns în afară de trup şi de lume şi a devenit cu totul imaterială şi fără formă. Căci, cel ce se roagă nu trebuie să se oprească din urcuşul său, pentru că numai aşa mintea va putea urma Celui ce a străbătut cerurile pentru noi, lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Rugăciunea neîncetată este aceea care nu se isprăveşte din suflet niciodată. Ea nu se arată privitorilor în întinderea mâinilor sau în înfăţişarea trupului şi în sunetul limbii, ci se face cunoscută celor ce ştiu să înţeleagă, în meditaţia cugetării, în lucrarea minţii şi în pomenirea lui Dumnezeu cu umilinţă stăruitoare. Taina rugăciunii nu se săvârşeşte în vreme şi în loc hotărât, ci ea înseamnă mişcarea necontenită a minţii în jurul lui Dumnezeu, fapta ei stă în învârtirea sufletului în jurul lucrurilor dumnezeieşti, iar sfârşitul ei este lipirea cugetării de Dumnezeu şi înălţarea la un singur duh cu El. Sfântul Ioan Carpatinul spune că precum unirea cu focul face fierul cu neputinţă de pipăit, aşa rugăciunile dese fac mintea mai puternică în războiul împotriva vrăjmaşilor care se silesc cu toată puterea să ne insufle o anumită neplăcere pentru stăruirea în rugăciune, ştiind-o pe aceasta minţii apărătoare, iar lor vătămătoare. Din rugăciunea curată izvorăsc virtuţi ca: înţelegerea, blândeţea, dragostea, înfrânarea, ajutorul, care vin numai de la Dumnezeu, deodată cu mângâierea, iar frumuseţea dobândirii acestora stă în aceea că mintea are pururea o dorinţă nesăturată după întâlnirea cu Dumnezeu.

Timp de 7 zile, începând cu 17 octombrie se va afla la Sibiu spre închinare Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Sihăstria Pu...