joi, 27 noiembrie 2014

LA ORA LA CARE ALȚII DORM...EU VISEZ MARAMUREȘUL

PĂRINTELE GHEORGHE.
Mergem a patra oară cu Cenaclul în Maramureș... Doamne fain o să fie! Cu o revenire minunată în echipă a Părintelui Gheorghe, primul folkist din primul concert al Cenaclului Lumină Lină... Un om minunat... Autorul melodiei PENSIA DE UN LEU... Alte trei zile de vis...
Obosim?... Parcă nu... Parcă de abia cum începe urcușul Cenaclului... Sper că nu spun vorbe goale...Sau laude ieftine... cum am spus poate de prea multe ori...
Of, ce dor mi-e de Maramureș... E ora 22.30 și ard în Duhul Maramureșului... Duhul lui Pintea Viteazul... Eroul care mă fac să mă simt oportun... El, haiducul pe care aș vrea cumva să-l reînviu sub semnul cântecelor de demnitate națională...
La acestă oră alții dorm... Și visează frumos... Eu visez Maramureșul... Și să fiu acolo cu Cenaclul meu... 

Precum se întoarce mirele acasă,
Ducând mireasa peste brațe, iureș,
Așa mi-e dor de un colac pe masă,
Mi-e dor să mă întorc în Maramureș.

Și cum poftesc ciobanii nopți cu stele,
Cum Oltul și-ar dori să fie Mureș,
Așa aș vrea să fug din orice rele,
Așa-mi doresc un cer de Maramureș.

Ninsorile de ar veni pe lacrimi,
Și soarele furtuni ca să îndure,
Cu datinile calc pe orice patimi,
Ca să mă întorc smerit, în Maramureș.

Și Pruncul Sfânt de ar fi să mai coboare,
În noul Betleem, de inimi pure,
Pe-Un singur plai ar regăsi splendoare,
În linul strămoșesc  de  Maramureș.

Așa se întorc strămoșii să colinde,
La porți deschise cu sumane sure,
Acolo unde țara nu se vinde,
În blândul nostru, dulce Maramureș.

marți, 25 noiembrie 2014

ITALIA A PRIMIT SOARELE ROMÂNIEI...TREI ZILE DE SPERANȚĂ ROMÂNEASCĂ ÎN CONCERTELE 267, 268 ȘI 269!


Turneul Italian al Cenaclului Lumină Lină este de astăzi istorie. Ne-am reîntors acasă și la vatra focului rememorăm cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu, dându-ne posibilitatea ca în trei zile, prin entitatea spirituală a Cenaclului Lumină Lină , să ne adresăm poporului român din diasporă, în limba română și în felul special al mărturisirii noastre naționale.

Părintele Florin Cherecheș, păstorul românilor din San Donă poate fi de acum liniștit. Și este liniștit, deoarece Cenaclul Lumină Lină și-a atins scopul, acela de a uni preț de câteva ore diaspora românească din trei frumoase comunități: Venția-Mestre, San Dona di Piave și Udine. Timp de aproape opt ore și jumătate, atât cât au durat însumate cele trei manifestări ale Cenaclului Lumină Lină, evlavia față de Maica Domnului a fost la ea acasă, în contextul unei Italii în care românii au și necazuri, sunt uneori și dezbinați, iar alteori descurajați de durerile înstrăinării.

Noi le-am adus oamenilor aer de acasă, colinde, duhul strămoșilor și al marilor noștri înaintași și pot spune că la această oră, fără a forța măsura metaforei, suntem parcă, ca niciodată mai aproape de dragostea lui Dumnezeu. 
CĂLĂTORIA
Cenaclul a mers în Italia cu duh bun, cu pace sufletească, într-o atmosferă de pelerinaj, cu ore de discuții duhovnicești, cu rugăciune și citire de acatiste, cu cântece de pace creștinească și cu frumosul unor oameni bucuroși și calzi la inimă. Astfel, atât la ducere, cât și la întoarcere, drumul a părut mai scurt și plin de candoare lăuntrică. Să nu ne închipuim că totul a fost un ambient de plăcere și  confort. Timpul a fost extrem de scurt, vizitele minunate de la Basilica San Antonio din Padova sau din Veneția veche au fost făcute în grabă, atenția noastră fiind sporită pe concerte și pe ideea de a oferi lui Dumnezeu și oamenilor tot ceea ce avem mai bun  în personalitatea nostră. Și sunt convins că am și reușit...

GAZDELE
Părintele Florin Cherecheș a fost o gazdă strașnică. Am avut condiții frumoase de cazare, hrană și atenție din partea sa și a comunității sfinției sale. La fel a procedat și Părintele Protopop Avram la Mestre, ca să
 nu mai spun de dragul meu coleg Părintele Iustinian Deac din Udine, care ne-a încurajat și ne-a dăruit sentimentul că nu ar trebui să mai plecăm niciodată de lângă el. Un motiv de bucurie personală a fost și întâlnirea cu alți preoți deosebiți și credincioși din alte localități, care au venit special ca să ne vadă la cele trei concerte.

Atmosfera în concerte a fost identică cu cea a celor mai frumoase concerte din România, adică multe lacrimi, unitate a glasurilor în interpretarea cântecelor și vibrantă explozie de iubire națională la cântecele patriotice. Am avut un sentiment deosebit să auzim sute,sute și sute de glasuri( femei, bărbați și copii) uniți de la începutul până la sfârșitul concertelor. Un fior incandescent și ireal, a fost atunci când după fiecare cântec patriotic lumea a aplaudat minute în șir fără întrerupere, așa cum s-a întâmplat de exemplu duminică seara la Udine. Niciodată parcă nu a fost așa ca atunci...

O PRIMĂ CONCLUZIE
Acum suntem acasă și ne lipsesc românii din Italia. Am revenit la lucrurile noastre firești, cu dor de faptele divine care s-au întâmplat în Italia. Și pot spune, ca o concluzie, că acest Cenaclu Lumină Lină, parcă nu a fost creat de noi, ci el ne-a creat pe noi... Fără el, am fi fost cu siguranță ALȚII”… Așa însă, prin el, nu suntem  decât “NOI” înșine…

Părintele C.

duminică, 16 noiembrie 2014

BAZNA- CONCERTUL 266 AM ALES IUBIREA DE PACE...

ORA 22
Scriu... Poate pentru mine și încă un om...doi...trei... Nu știu cine ar avea ceva de învățat din cronicile concertelor mele... Ard însă de recunoștință pentru Maica Domnului... Cea care mi-a dat posibilul unei zile imposibile... Zile în care românii au fost mai împărțiți ca niciodată... În ce? În false iluzii, că un om le va dărui fericirea... Uitând de Dumnezeu, criticând preoții și Sfânta Biserică... O zi  a dezunirii, adică a infernului...

Iar eu am fost la Bazna cu minunatul nostru cenaclu... Ce zi mare am trăit... Ce ore de vis... Nimic lumesc...totul divin... Acolo în frumoasa biserică a Baznei... locul în care România a fost mai autentică decât cea pe care o vedem toată ziua... Cu Nelu Ivan puțin răcit, dar plin de jertfelnicie... Cu Vali Rațiu și Florin, prietenii mei de bun simț creștin-instrumentiști care vor să dăruiască lui Dumnezeu ce au mai bun, cu același Ștefan, cu Andrei motivat de inimă și exact în toate, cu Alexandru-în bună formă de voce și cu inimitabilul Romică...
Acum scriu greu... Mă obosește politica... Și dincolo de ea, cu televizorul stins... mă întorc la Bazna... La tratamentul condiției umane... Locul în care ȚARA încă nu minte... Locul în care politica a murit...

 Rămâne doar ISTORIA ETERNĂ, DUMNEZEU ȘI NOI!

ORA 20
Am ALES Bazna...E ora 20 și scriu aceste rânduri fără a mă gândi la oamenii care vor conduce România, ci numai la Dumnezeu... Dumnezeu care a fost cu noi la Bazna, ca să alegem opțiunea cea veșnică...
Îmi  bate inima când scriu aceste rânduri, pentru că a fost atât de simplu, de curajos și de frumos... Cu oameni care au preferat să se rupă de cotidian, dar nu de istorie și de esența vieții, adică de dumnezeire...
Am VOTAT cu poporul român... Cu Evanghelia iubiri și a împăcării, într-o țară dezbinată de politicieni...
Am cântat din inimă și a rezultat un concert curat. Oamenii s-au simțit bine și ne-au lăsat să-i purtăm spre Cer... Acolo unde e patria noastră cea bună..
Vom reveni...







vineri, 14 noiembrie 2014

PENTRU CEI CE ÎNCĂ NU POSTIȚI!

DE CE SĂ MAI POSTIM?

Întrebarea corectă ar fi: De ce a venit Hristos pe pământ? Și răspunsul ar fi, simplu: “Pentru NOI și pentru mântuirea noastră!”

Sunt aproape 2000 de ani de când oamenii nu înțeleg evenimentul  Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Se fac că nu văd și nu pricep ce a fost atunci. Rămân la nivel de MOȘ CRĂCIUN, adică la o minimalizare a consecințelor dramatice pe care le-a adus ÎNTRUPAREA DOMNULUI…

Ce pricepe omul din acest POST? O înfrânare, fără logică pare a spune omul… Adică, o privare de la carne, de la lactate, de la bucuriile care dau “vla” pântecelui și papilelor gustative. Și înfrânarea este acceptată, cel mult în condițiile în care omul consideră că ar avea ceva SĂNĂTATE de câștigat pe seama acestui POST… Omul nu vede cum dracii fug de el, atunci când renunță la mâncarea de animal, la băutură, la clevetire, la desfrânare, la multă vorbire…

BICI PESTE DIAVOLI
Postul nu e dietă. E bici peste diavoli. E întoarcerea spatelui către păcat, către iluzia că făcând ceea ce ne place avem fericire . Postul este cărare sigură spre Rai. Postul înseamnă curățirea cărnii de impurități, și loc liber pentru ca Duhul Sfânt să intre în om…

Deci, de ce s-a ÎNTRUPAT IISUS HRISTOS? Răspunsul, tocmai l-ați aflat. Ca să ne înfrânăm de la rău, de la greu și de la materie. Și să mergem mai ușor spre RAI!

miercuri, 12 noiembrie 2014

AM FOST LA BRAȘOV...ÎN 3 REVIN...SPER ÎMPREUNĂ CU COLEGII...


Am fost singur la Brașov... Și m-am reîntâlnit la un dialog vibrant, la o rugăciune, la un cântec cu minunații prieteni ai Cenaclului Lumină Lină- Suntem invitați să revenim în 3 Decembrie la Brașov... Beneficiari: În primul rând vor fi prezenți zeci de oameni cu dizabilități... Dar accesul va fi general pentru oricine...
- Ar fi greu să nu participăm atunci... Mai ales că suntem misionari și vom merge să cântăm la cei mai necăjiți dintre oameni...
- Membrii Cenaclului sper să fie prezenți.... 
- Ieri, am simțit dragostea oamenilor pentru cenaclul Lumină Lină... Timp de 7 ore au venit la Biserică sute și sute de oameni... A fost impresionant...
- Brașovul este o vatră caldă pentru cenaclul nostru... Sunt sigur că vor urma alte momente minunate în acest loc...
- Ca să mă revanșez față de colegi, după efortul lor de la Valchid, ca să le dau și un prilej de respiro, acum am fost doar eu singur... Dar mi-au lipsit colegii...
Mulțumesc Părinte Robert Tătulea!

luni, 10 noiembrie 2014

FAMILIA CENACLULUI MEREU ÎNVINGĂTOARE!

Noi suntem frumoși!
Acum cinci ani doar speram, și nu zic că era mai rău... Fiecare membru al cenaclului, de ieri, de alaltăieri și de oricând a dat tot ce a putut.. Dar acum citesc din scrierile voastre pe FACEBOOK, cuvinte de genul „Colegul meu din Cenaclul...”, „Familia cenaclului”, „ne-a lipsit dragul nostru coleg” și sunt fericit... Fericit pentru că nu le mai scriu eu, ci voi... Colegii și familia mea... Aveți sentimentul apartenenței la un grup...Iar  acest lucru e minunat...

Voi mă faceți fericit... Constat că investiția sufletească în CENACLUL LUMINĂ LINĂ  dă rod bogat... Și oamenii ne simt... Pe unde  mergem ei se bucură de ceea ce facem noi... Și ne simt unitatea... Și dorința de a ne dărui... Cu orice preț...

Acum câtva timp nu înțelegeam de ce posesorii de conturi FACEBOOK nu postează mai multe despre grupul din care fac parte... Evident, gândindu-mă la colegii mei... Într-un fel înțelegeam... „Prietenii” din grupul de „prieteni” nu le prea înțelegeau opțiunea PRO-CENACLUL LUMINĂ LINĂ... Pentru o poză cu un concert reușit al Cenaclului se dădeau vreo trei LIKE-URI... Ca dovadă ca „prietenii” nu se bucurau de reușita misiunii patriotice și PRO-HRISTOS... În schimb s-ar fi dat o sută de LIKE-URI la o poză cu un grătar, cu o bere și cu “chestie ” nostimă... Dar „ei” nu ne-au învins... Iar noi suntem tot împreună... Tot mai aproape unii de alții... Și acest lucru este minunat...
CU ȘI FĂRĂ FACEBOOK...
Chiar acum mă gândesc câte LIKE-URI primiți dacă aveți curajul de a posta pe contul vostru acest mesaj... Vorba lui Brâncoveanu: RĂMÂN CREȘTIN!
Mulțumesc că existați, dragi colegi!


duminică, 9 noiembrie 2014

CENACLUL LA COTA 265 FĂRĂ PĂRINTELE CĂTĂLIN, DAR ÎN ACELAȘI MOD MINUNAT DE EXPRIMARE SUFLETEASCĂ!


SALUTĂM CU BUCURIE CONCERTUL 265
La Valchid a fost frumos... Așa povestesc cei care au avut privilegiul de a fi prezenți la povestea 265 din existența Cenaclului Lumină Lină... Pentru că, eu nu am fost și regret enorm de mult acest lucru...
Mi-a fost greu să nu fiu pe scenă lângă dragii mei colegi, dar m-am rugat cu toată inima ca ei să fie în mare formă, ceea ce de fapt s-a și întâmplat... Fiind naș de botez al micuței Antonia, am rămas să îndeplinesc obligațiile elementare ale încreștinării unui suflet, dar am auzit că a fost un concert frumos...
Început cu IMNUL ROMÂNIEI, s-a dat parcă semnalul deșteptării naționale și publicul a explodat în aplauze. Apoi cântecele au curs de la sine pline de fervoare și dinamism... Aceeași atmosferă ca pretutindeni, aceleași glasuri minunate: Nelu Ivan, Alexandru, Romică, Andrei, Sorin, Dumitru, Ștefan etc... Adică oamenii care au înțeles că numai dăruind vei dobândi... La capătul unui astfel de concert s-a schimbat întreaga stare de spirit a celor din Valchid, comunitate care, cu ocazia hramului bisericii, a avut parte și de un simpozion și de prezența unor invitați deosebiți, marea majoritate formând publicul care a audiat acest concert...

Da, acum sunt mai liniștit... La Valchid am fost și eu oarecum pe scenă... În inima și starea de spirit, mereu aceeași, a dragilor mei colegi... Vă mulțumesc și vă port în rugăciuni!
Părintele Cătălin



sâmbătă, 8 noiembrie 2014

MESAJ DE SUFLET DE LA PĂRINTELE CĂTĂLIN...

Dragii mei colegi
Mâine e o zi mai deosebită pentru voi și pentru mine. Cenaclul va cânta pentru prima dată în ultimii trei ani fără inițiatorul său, și acest fapt îmi trezește o stare mai ciudată, mai specială, mai grea...
Fiind gazdă la hramul Bisericii T.B.C. , dar și naș de botez al micuței Antonia, fiica Părintelui Emilian din Broșteni, am ales să vă las pe voi singuri pe scenă, dar cu duhul și trăirile mele în inima voastră...

De fapt, spiritual nu voi lipsi și nu am cum să lipsesc... Voi fi în glasul plin de frumusețe spirituală a dragului nostru Nelu Ivan, în zâmbetul inegalabil și întregitor al minunatului Romică, în melancolia veselă a fratelui Alexandru Dănilă, în simțirea sensibilă a dragului meu Andrei, sau poate chiar și în blajinul Sorin Popa, omul care pune căciula demnității pe orice chip de român...
Voi fi acolo și voi aștepta vești de la voi... Să nu uitați să-mi scrieți și să postați pe FACEBOOK fotografii sugestive, prin care de la distanță să refacem pentru prietenii de departe atmosfera acestui concert...
Alexandru! Așa a fost să fie... Chiar la Valchid și îmi cer iertare... Dar, îți promit că nu e ultimul nostru concert la Valchid... Așa să cântați de frumos, pentru ca părintele și satul să vă readucă cât mai curând acolo... Și să fiu și pe scenă... În semn că sunt cu voi...puneți o masă și un scaun pe scenă... Semn că nu sunteți singuri ... Și vă promit un mare recital... Fiți puternici și hotărâți! Fiți Cenaclul Lumină Lină!
Curaj! Doamne Ajută!


TÂRNAVA, CASĂ FRUMOASĂ! CRONICA DE SUFLET...

Concertul de la Târnava a fost asemenea zborului unei păsări ce pleacă toamna spre meleaguri mai calde. Adică blând și sfios. Cu oameni așezați în gânduri și parcă dispuși la o cumințenie de început de veac. Într-o formulă înjumătățită, Cenaclul Lumină Lină a dat tot ce se putea da, pentru ca Maica Domnului să fie
mulțumită, și pentru ca oamenii care ne privesc să simtă că sunt aproape de cer... Nu știu cât am reușit, nu știu cât de mult au simțit credincioșii din Târnava dăruirea noastră, dar eu cred că a fost frumos...
Nu mai vreau să scriu cuvinte mari... Îmi ajunge să spun că a fost bine și că misiunea Cenaclului merge mai departe, în orice condiții, fideli crezului nostru de a fi aproape de oamenii curați ai acestui popor. Poate că,tocmai de aceea, cântecul NICIODATĂ interpretat de Nelu Ivan a fost atât de potrivit cu contextul în care am desfășurat noi concertul...
Oamenii din Târnava au părut sfioși la primul cântec...dar apoi au aprins atmosfera, astfel că la cântecele patriotice ne-am simțit foarte apropiați de atmosfera din marile concerte ale cenaclului nostru... Da, mi-au plăcut foarte mult acești oameni, care m-au făcut să-mi înving starea precară de sănătate și să  pot coordona programul recitalului nostru...

Recunoștință aleasă pentru Dalia și familia Alb. Oameni calzi și ospitalieri. Creștini implicați în viața bisericii și a misiunii creștine, de care avem mare nevoie, spre a desfășura și alte lucruri frumoase și de folos comunității.. În sfârșit, de Părintele Halmaghi am mai vorbit și scriu și acum câteva cuvinte. Mi se pare un om extraordinar. Un trăitor adevărat. L-am văzut cu cât har a slujit Sfânta Liturghie și cu câtă putere a vorbit de poporul român, încât simt nevoie să-i mulțumesc adânc. Este preotul ideal și poate omul în care mai respiră istoria și timpul faptelor mărețe...


Mulțumim Târnava... Mulțumim tuturor prietenilor buni de acolo... Ei vor fi mereu o CASĂ BUNĂ pentru Cenaclul Lumină Lină!

joi, 6 noiembrie 2014

Vă mărturisim adevărul:De ce nu merge Cenaclul la Pitești, Brăila, și în alte locuri...

Cititorii ne scriu și ne invită să mergem în cât mai multe locuri...
Ne dorim și noi lucrul acesta, dar există câteva piedici, pe care împreună le putem trece...Dacă desigur vă doriți cu adevărat ca noi, Cenaclul Lumină Lină să ajungem la dumneavoastră:
1.       Organizatorii trebuie să existe. Un om, un preot, o parohie sau o asociație.
2.       . Organizatorul trebuie să ne invite. Să ne sune, să ne scrie și să fie dornic ca noi să fim acolo...

3.       Organizatorul trebuie să asigure, o sală de concert, o locație, o biserică și alte posibilități de cazare primire a delegației cenaclului.

4.       Organizatorul să facă o bună propagandă concertului, pentru a da posibilitatea la cât mai mulți români să se bucure de acest eveniment.

EXEMPLE NEGATIVE
-          În trecut am fost invitați de foarte mulți preoți din județul Prahova, din Pitești, din Moldova, dar nici una din invitații nu s-a materializat. Deși, Cenaclul Lumină Lină nu are intenții artistic-financiare, organizarea unui concert costând mai puțin de o masă în familie, totuși mii de oameni au fost privați de a crește duhovnicește și de a se bucura de un eveniment ortodox-românesc absolut, datorită comodității și lipsei de onoare a unor organizatori, depărtați de Duhul lui Hristos și de dorința de a-și vedea comunitatea împlinită.

-          Ne pare rău că, fără a minimaliza păcatele ardelenilor, din nefericire Moldova este aproape inexistentă pe circuitul de exprimare al Cenaclului Lumină Lină. La fel și Oltenia și alte centre importante din Muntenia.

Din fericire însă, ca să vedeți că există și în Țara Românească exemple de preoți organizatori adevărați, chiar aseară s-a reconfirmat intenția muntenilor din Priboieni-Argeș de a reveni cu Cenaclul Lumină Lină în 7 decembrie acolo,ceea ce vom și face.
-          Așteptăm opțiuni clare și limpezi pentru a primi invitații!

-          Părintele Cătălin Dumitrean

duminică, 2 noiembrie 2014

NU ȘTIU CE E ÎN LUME...E DUMINICA MEA...

În curtea Spitalului T.B.C. din Sibiu, între câțiva brăduți și pomi înmiresmați de aburul toamnei, stă smerită o bisericuță de lemn. Blândă, sfioasă și plină de cugetare limpede, într-însa la această oră se găsesc sfinte moaște făcătoare de minuni de la cel puțin douăzeci de sfinți... Iar lumea vine de câteva zile la închinare, nu în număr copleșitor de mare, dar cu hotărârea pelerinului care este hotărât să guste din merele cerului ori de câte ori este invitat în Eden...
Mi-am petrecut prima duminică fără cenaclu, în această oază de iubire și am acceptat provocarea scrisului, abia spre orele înserării, atunci când cu degetul pe aparatul mobil am fotografiat din proximitate  bisericuța... Până aici nimic spectaculos... Dar intrând în chilie, la doi pași de bisericuță, locul de unde vă scriu, mi-am pus întrebarea firească, dacă nu cumva această zi calmă aș fi putut să o consider o zi irosită... Pentru că, repet, la această oră, de obicei, cântam cu Cenaclul Lumină Lină în bisericile  patriei...
Un fior verde mi s-a așezat pe umărul drept și nu am mai așteptat răspunsul... Gândindu-mă la provocările pe care le aduc viitoarele deplasări ale Cenaclului Lumină Lină, mi-a venit gândul că această zi face parte din iconomia divină a odihnei truditorilor... O zi în care Dumnezeu a decis să mai stăm pe acasă și să ne liniștim oasele îmbălsămate de iubirea drumurilor lungi... Am rămas așadar acasă, dar nu am ieșit din febra iubirii... Din lina lumină și din vâltoarea gândurilor de luptă națională... Am rămas la veghe lângă acești superbi sfinți care își odihnesc și ei oasele mistice, spre a ne oferi nouă lumina speranței... Am rămas gândindu-mă că trebuie să rămân, să mă înarmez mai bine cu lancea cântecului patriotic, cu platoșa demnității și cu epitrafirul pricesnelor mariologice, spre a-mi pregăti pasul spre o nouă țintă: VIITORUL!
În rest, ce să vă spun, nu știu ce este în lume... Cine cu cine votează... Aceasta e totuși duminica mea... Da... 
De astăzi începe viitorul... Al meu, al țării și al Cenaclului Lumină Lină... Suntem PREZENȚI!



joi, 30 octombrie 2014

AM VĂZUT CE PRIETENI AM...

a
Astăzi a fost zi de test... De dimineață, știind că vin sunt moaștele sfinților la T.B.C. parcă îl auzeam pe Sfântul Nicolae al Serbiei zicându-mi: "Azi e o zi mare pentru tine! O să-ți afli prietenii... Nu aceia care te fac înger, nu aceia care te fac drac, nu aceia care râd cu tine, nu aceia care plâng cu tine... Prietenii" Și m-am trezit năuc...
Acum iată e seară...
Și îmi vine să vă scriu cu drag, așa ceva..

DRAGII MEI PRIETENI:

Mulțumesc mult prietenilor care au distribuit tema cu venirea moaștelor Sfântului Nicolae Velimirovici... La Sibiu... În sfârșit am văzut ce prieteni am...
E frumos când mai avem prieteni. Nu prieteni de LIKE, ci prieteni de faptă... Faptă bună... Ca să ne facă pe plac diavolul ne dăruiește “prieteni”... Din aceia care ne laudă, din aceia care vorbesc toată ziua la telefon, cu blugi, cu bani de restaurant în buzunar și care îți aruncă LIKE-urile atunci când pui câte o poză Șic”…
Genul de poze ȘIC:
-fotografie cu tine la o masă ( pe masă se vede Berea, pachetele de țigări, coca-cola, și alte telefoane  mobile…
- fotografie cu tine pe malul mării, pe o stâncă cu valuri, pe piatra unui munte, pe pajiștea cu flori... Totul e estetic... Nimic nu e Șic...
- fotografie ortodoxistă... Cu tine lângă un călugăr... Te legitimezi direct cu îngerii, ca și cum ai depășit „lumescul”  și „lumeștii”... De acum ai acces doar la Părintele Arsenie, la monahii din vestite mânăstiri, pe care desigur că îi “asculți” orbește…
- fotografie cu Părintele Arsenie Boca… E nelipsită… E pe masă, pe valiză, pe sobă, pe frigider, pe aragaz, la piept… pe FACEBOOK… Dă bine… E OK! Tic de care încă nu te-ai depărtat… E OK…
- fotografie cu tine în bar… lângă o mașină străină…lângă un cățel…lângă un grătar care arde (vezi Doamne, să dăm sentimental de abundență națională)…
- fotografie cu vedete…Dacă vor să te țină de după umăr când îți trec prin cale…

Fotografii la care nu aveți prieteni…

Când faceți ceva sincer și din inimă. Când faceți o faptă bună… Dacă cântă pentru Hristos… Acolo prietenii nu au acces… Nici de LIKE… Nici de ce vrei tu… Sunt obosiți… Sunt apatici și ironici. Nu mai ești pe linia lor… Nu mai ai acces la “firesc”… Te-ai „pocăit” în opinia lor... Adică, nu mai ești întreg la minte... Și uite așa vine despărțirea... Pe INTERNET ȘI ÎN VIAȚĂ....

marți, 28 octombrie 2014

LA IERNUT NEAMUL ROMÂNESC MI-A DAT LINIȘTE ȘI SPERANȚĂ... (CONCERTUL 263)


Irepetabilul Iernut. Îmi cer scuze față de blândul Iernut, pentru că, a trebuit să aștept ziua de marți ca să am răgazul de a scrie câteva rânduri-cronică a concertului de la Biserica Sfântul Nicolae. Părintele Silviu  Feier, o gazdă minunată și un om al amănuntului bine pus la punct, împreună cu ceilalți preoți și cu întreaga comunitate, au dat dovadă de ospitalitate încă de la prima descindere a noastră la ora 15, astfel că erau întrunite premizele unui mare eveniment cultural-național și spiritual.

Mărturisesc că duminică eram puțin osteniți după frumosul concert de la Luduș. Credeam că o să ne fie și mai greu la al doilea concert, dar ne-am înșelat. La începutul concertului au fost emoții multe. Și noi și publicul ne dezmeticeam mai greu. Pricesnele curgeau limpede, cu căldură sufletească, lumea cânta ușor, dar încă nu era acea atmosferă pe care ne-o doream... Dar apoi totul a erupt, precum lava unui vulcan... Încă de la primul cântec patriotic, DIN ȚARA MOȚILOR, s-a realizat o atmosfera unică și irepetabilă. Aplauze, cântece interpretate cu toată biserica, ce mai, o stare de spirit formidabilă. Parcă simțeam că țara s-a întors acasă...
Părintele și părinții din biserică erau vizibil transfigurați... Cântau alături de noi, alături de minunații lor creștini și păreau împliniți... Iernutul devenise vatră românească autentică, loc de preamărire a istoriei și de devenire a prezentului... Am continuat să menținem această atmosferă aproape trei ore... Nu ne-a fost greu, pentru că am întâlnit un spirit naționalist autentic și liniștitor... Îi vedeam pe strămoși intrând în inima noastră...  Pe toți acei eroi care, odinioară, chiar aici la Iernut,și-au dat sângele pentru demnitatea neamului nostru românesc... 

Oboseala trecuse. Monotonia de la începutul concertului se spulberase definitiv, iar lumea era frumoasă... Ochii se împânzeau de lacrimi, iar cântecele am dorit să nu se mai sfârșească... Pe noapte, am plecat greu din Iernut... Cu ferma promisiune că vom reveni după Sfintele Paști, la anul viitor, spre a face un concert mai mare în aer liber... 
La Iernut parcă am fost nu într-o lume, ci într-un colț de poveste... Iernutul m-a liniștit și m-a făcut a simți casa poporului meu... Un sălaș de istorie și de iubire cerească... Mulțumim Iernut... Ne e deja dor de tine!