joi, 12 decembrie 2019

CE FRUMOASĂ ESTE ORTODOXA MEA!

-Avem necazuri Părinte. De ce?
Părintele: - Vă rog să nu scrieți așa, că Dumnezeu ne ceartă. Am auzit de prea multe ori această lozincă și nu este așa. Dumnezeu nu ne ceartă, dar nu ne poate ajuta  mai mult.
-Eu sunt un om care nu merge duminica la Biserică? Explicați ce pierd?
Părintele:-De ce nu mergeți?

- Păi nu știu, am făcut  școală înainte de 1989 și noi duminica mergeam la fotbal cu colegii, apoi la o bere. După Revoluție am devenit jurnalist, dar ne-am obișnuit cu familia duminică dimineața să stăm ”liniștiți” la o cafea, să ne trezim mai greu, să mergem la magazine. Și deși am avut multe încercări în viață, parcă tot nu ne-am ”trezit”. obișnuințele sunt puternice. 

- Dragă domnule. Știți care este marea mâhnire a lui Dumnezeu, repet, fără a fi supărat neapărat pe cineva. Că a vorbit mult și nu n-e explicat. Acum te întreb așa sincer, ca și cum eu aș fi redactor la postul dumneavoastră de radio, oare chiar nu știm teoretic tot ce se întâmplă la Sfânta Liturghie?

- Știm părinte, dar de ce nu putem?
- Pentru că nu suntem hotărâți pentru Împărăția cerurilor. Ne-am obișnuit cu o viață banală. Simplă. Fără prea multe complicații duhovnicești. Ne-am obișnuit cu tabieturile noastre minore, exact când Hristos vine pe pământ. Când? La Sfânta Liturghie...
- Vine?
- Vine! În Împărtășanie este chiar El. Dar nu te obligă să îl vezi. nu te obligă să crezi. Te lasă să alegi cu inima. Te lasă să vadă ce faci. care este aportul tău. Care este lucrarea ta. Crezi cu adevărat sau te blochezi în raționalisme intelectuale.
- Interesant...
- Hai să-ți spun ceva. Noi acum înregistrăm pe reportofon interviul.Marți seara am vorbit la T.V.Trinitas. Cineva mi-a spus ieri la Biserică: ”Părinte. am citit anunțul pe net că sunteți la Trinitas. În mod normal și numai pentru că vă respect și îmi sunteți pe deasupra duhovnic ar fi trebuit să mă bucur că veți fi acolo. Să aștept cu interes emisiunea.Dar mi-a fost teamă să privesc. Spuneți uneori adevăruri care ne dor. Și eu nu prea vreau să-mi schimb ”obișnuințele”. Mi-e teamă să fiu mai sfânt, mai bun, sau cum să spun. Acopăr puiul de șarpe din sufletul meu de ani. Și când i-au o hotărâre să nu mai duc o viață fără Biserică, imediat mă schimb și revin la banal. Îmi place de dumneavoastră mai mult când ne acoperiți mediocritatea în credință, ceea ce nu prea faceți. Și alteori chiar vă judec că nu sunteți mai lumesc. Și vă ascult de mult, dar tot timpul mai găsesc un motiv să nu vă iau în serios. De fapt, nu pe sfinția voastră nu vă ascult, ci pe Dumnezeu. de asta sunt sigur... Din păcate”...

- Deci, ce pierdem?
- Harul. Smeritul har care nu se vede. Și de aceea ne îmbolnăvim. În primul rând psihic. Trăim la nivel de consumatori. Cinci zile stăm opt la muncă, tragem de timp cumva pe bani. Apoi ne mai facem de lucru la câte o recreație socială. Mai dăm de o aniversare, de o nuntă și uite așa trece vremea noastră. Când puteam să fim prin de energii. 

- Mă bucur că nu ne acuzați și vorbiți atât de blând.
- Păi nu vreau să se creadă că dacă ridic un deget în sus și acuz, gata sunt un lider de morală. Eu vreau să vă fac dor de lucruri mari și veșnice. de exemplu, acum e Post. V-ați Cuminecat? Ați fost la duhovnic/ Care este diferența între Crăciunul de anul acesta și cel de anul trecut. Cu ce ați evoluat. oare trebuie să vină budiștii ca să vă pună la yoga și să credeți că aveți o altă viață spirituală. Stați în ORTODOXIE de ani de zile și nu sesizați perfecțiunile ei? Este atât de complexă...Eu nu fac morală. Eu spun doar atât: ”Nici nu știți ce pierdeți!”...

dialog între PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN și jurnalistul Mircea Nicoară.

marți, 3 decembrie 2019

HAI SĂ ÎNCEPEM COLINDUL...TIMPUL TRECE...CE DOR ÎMI ESTE DE COLIND!

BRADUL DE ALTĂDATĂ...
Ce dor îmi este de colind. Nu de colindul de acum, ci de acela de altădată. Astăzi parcă am un sentiment de stinghereală în fața colindelor. Nu știu dacă simțiți la fel dar nimic nu mai este ca altădată, pentru că noi am vrut așa... Nici n-am simțit  cum ne ”fură” valul și introducem banalitatea în sărăbătorile noastre... Of... Vine.. Iar... Crăciunul nostru... Al nostru... Hai să o luăm de la capăt... Și uite că acum avem dreptul iarăși de a colinda, dar ce să spun, parcă și eu foarte greu mă mobilizez. Și nu știu ce ”duh” mă ține să nu mă bucur, să nu profit de timpul sfânt care se scurge în clepsidra vieții mele și să încep a colinda tare prin casă. Ce-o fi cu mine? Ce-o fi cu noi?

Îmi caut emoțiile vechi și le găsesc puternice în bradul copilăriei. Acele ”instalații” cu 12 beculețe și starter parcă ne aduceau tot Cerul peste noi. Și Moșul cel din ”Orășelul Copiiilor”, cu toată rebotezarea sa laică de ”Moș Gerilă” era mult mai sacru ca ”moșii Alsacieni” de astăzi. Era simplu și poate naiv în desen, ar spune ”complicații” zilei de azi. Dar îl prefer... Și, mai am o rugăminte, dacă cumva se va strecura cumva vreun om-cititor mai luminat la minte, și anume să nu mă considerați nostalgic de dragul ”nostalgiei”. Nu am depresii, nu am sentimentalisme ieftine. Eu sunt nostalgic doar în fața purității. Și am o coardă a sufletului hipersensibilă care simte ipocrizia. De aceea nu mă doare când cineva mă consideră ”vechi”. Eu sunt vechi când alții devin ipocriți. Ca dovadă lumea banală pe care au creat-o și în care ei continuă să creadă...
Mă dor ochii...rău mă dor ochii, dar nu de vederea stelelor, ci a beculețelor cu laser care nu mai spun nimic. Sunt parcă, să mă iertați, lumini de diskotecă din spenluncile orientale. Ce să priceapă ”puii” noștri, când mama și tata merg în Orășelele de astăzi? Ce emoții să crească în acești copii, care de mici sunt duși în ”cârciumi”, of modă nouă și deprimantă, iar apoi abandonați cu un telefon în mână. Ca să nu ”încurce” programul de relaxare al adulților... Da, au telefoane, au jocuri sinistre, în care oamenii mor și se împușcă, dar nu mai au suflet. Bieții copii... Bietul Moș Crăciun, o emoție de trei minute, atât cât desfac darul și constată că în amabalaj nu este ultimul Samsung...

FRAȚI COLEGI DE CENACLU...
Am rugat pe Ștefan să posteze acest text al meu. L-am scris azi la birou, repejor și l-am lăsat pe ecran. M-am gândit că vin colindele și aș vrea să ne remontăm emoția de a colinda ca odinioară. Vin și câteva concerte. În principiu nu sunt multe. Vreo trei-patru apoi totul trece. Va trebui să mai așteptăm un an... Și apoi iarăși va trece anul, ca și viața și noi vom trăi din trecut... Ca niște oameni ce și-au epuizat destinul...
Imagini pentru MOS GERILADa, eu nu cred în destin. Sau cel puțin știu că noi împreună cu Dumnezeu putem reinventa totul. Colindul, bucuria de a cânta, bradul de altădată, iubirea, sărbătorile adevărate... Vă rog să nu vă lăsați copleșiți de ”veac”. Șansa creștinului este  aceea ca să iasă din banal în fiecare zi. Știți cum? Fiind CREȘTINI! Cu fiecare LITURGHIE ÎNCEPE O NOUĂ VIAȚĂ...  Cu fiecare colind îl naștem pe Iisus în noi. Cu fiecare oportunitate de a colinda reaprindem inimi.
Voi iubiților nu sunteți ca alții. Dumnezeu v-a dat mult. Și acum ne trimite la oameni. Pentru că avem ce duce. Avem cu ce... Nu la ”lume”, nu în ”cârciumi” ca să mai ”aruncăm” un colind între blide. Of, ce trist, pentru că asistăm și la acest amestec ieftin de sacru și profan, pentru cine colindă în restaurante și nu înțelege că atunci când colinzi de fapt te rogi și Duhul Sfânt coboră în tine... Nu merge... Nu se poate așa...
Deci, să revin dragi colegi, căci despre voi era vorba... Vă trimite Dumnezeu la ultimii creștini autentici și la ultimii români. Și poate vom mai colinda încă zece sau douăzeci de ani. Prețuiți această șansă. Fiți tari și bucrați-vă de ea. Nu tăceți! Nu aruncați colindul la oricine vă cheamă ”la un cântec”... Fiți calzi cu oamenii și demni cu tezaurul sacru. Nu-l livrați pe 3 lei...  Începeți de azi să fredonați colindele. Repetiții pe suflet... Dați-vă drumul la iubire și la cântec... Mi-e dor să vă aud... Timpul trece. Acum este ziua noastră...
PĂRINTELE CĂTĂLIN
Din când în când mai scriu câte o scrisoare. Cum sunt și rândurile de mai sus; de drag, de pace, de iubire, de Hristos.

miercuri, 20 noiembrie 2019

VA FI BINE CÂND NE VOM PUNE MAI MULȚI ÎN GENUNCHI LA RUGĂCIUNE ȘI VOM CERE LUI DUMNEZEU IERTARE PENTRU URA DIN ACESTE ZILE.

Mi-a ajutat Dumnezeu să ies din vâltoarea discuțiilor electorale și să-mi fie drag de fiecare om. Cu școală sau fără școală. Cu zâmbet sau fără zâmbet....

Mi-a ajutat Dumnezeu să nu cad în plasa justițiarilor de ocazie, tip Caragiale, care aruncă flamuri și idei de dreptate la fiecare pas și să-mi consider propriile păcate mai mari decât ale fiecărui om.

Mi-a ajutat Dumnezeu ca să tac și să nu-mi tulbur prietenii politizați, cointeresați de imediatul relativ și să rămân cu mintea la Dumnezeu.
Mi-a ajutat Dumnezeu să nu mai dau bătălii cu lumea, ci doar cu propriul suflet și să învăț a iubi pe fiecare.

Mi-a ajutat Dumnezeu să mă pot uita în ochii fiecărui om fără ură și fără nebunia de a crede că opiniile mele sunt mai corecte decât a celorlalți.

Mi-a ajutat Dumnezeu să fiu sincer în cuvintele mele publice, fără a urmări vreo funcție
politică, sub care să se ascundă de fapt nevoia de slavă deșartă, de bani și de viitor liniștit. 

Mi-a ajutat Dumnezeu să nu disprețuiesc pe nimeni și să mă depărtez de cei care obsedant agită societatea, defăimează omul și produc dezbinare în popor.

NU CRED

Nu cred în niciun politician MÂNDRU din acest veac.


Nu cred într-o lume în care Dumnezeu este ignorat.
Nu cred în cei ce se închină Rusiei, Imperiului Europa sau Americii.
Nu cred că lumea va fi fericită doar dacă vom avea magazine mari, autostrăzi și închisori pline, dar nu vom fi în stare defapt ca să ne privim aproapele în ochi.

Nu cred în comuniști, în neocomuniști și în kriptocomuniști.

Nu cred în cei care duminica nu merg la Sfânta Liturghie.

Nu cred în cei care nu se roagă la Dumnezeu.

Nu cred în cei care agită patriotismul doar ca o armă electorală, iar în rest au vândut țara ca pe un deșeu radioactiv.

Nu cred în cei ce normalizează ”toleranța” față de păcat și soldații păcatului, așa-zisele grupuri minoritare sexuale.
Nu cred în cei care spun că au soluția salvării României, dar ignoră rolul Bisericii.

VA FI BINE

Va fi bine când ne vom pune toată țara în genunchi și vom cere lui Dumnezeu iertare pentru ura din aceste zile.

Va fi bine când vor ajunge să ne conducă oamenii lui Iisus Hristos.

Va fi bine când vom posti cu mai multă putere.
Va fi bine când vom, ierta mai mult.
Va fi bine când Maica Domnului va deveni adevărata regină a acestui popor.
Va fi bine când oamenii se vor îmbrățișa mai mult, chiar și în campanii electorale.
Va fi bine când nu vom mai avea atâta încredere în noi înșine, în genul că doar noi ”suntem corecți” și vom mai pleca capul spre pocăință.
Va fi bine când vor fi mai mulți oameni care să ne unească și să NU ne dezbine în tabere ireconciliabile.
Va fi bine când se vor naște adevărați români, adevărați creștini și adevărați jertfitori.

Acesta este crezul meu. 

Părintele Cătălin Dumitrean.

vineri, 1 noiembrie 2019

TOATE DRUMURILE DUC LA SIBIU...

De tine Măicuță nu mi-a fost rușine. Te-am postat pe această pagină pentru că prietenii mei sunt creștini și acestea sunt valorile mele. Nu mi-a fost teamă de mărturisirea ta. Acum te postez, dar ceea ce fac eu este destul de puțin în raport cu dragostea ta. Fac și eu ce pot. Iar Tu faci totul pentru mine!

joi, 31 octombrie 2019

De la Frăsinei la Milano, sau curaj pe drumul patriotismului luminat...

Vorba scurtă mult aduce. Generația noastră a renunțat la bibliotecă, la lecturile ”lungi”, în
favoarea sentințelor sau a lozincilor scurte. De aceea pe ”facebook”, jungla binelui și a răului,
totul este scurt, permis, sentențios, lozincard și generalizat. Mucaliți de tot soiul, pe care
altădată îi întâlneai doar în parcul Cișmigiu, dându-și cu părerea despre ”politică și fotbal”, ei înșiși oameni care nu au făcut niciodată politică sau nu au dat în viața lor cu piciorul în minge, s-au mutat acum pe sistemul online a ”fratelui Zukerberg” și ne dau lecții de dreptate sau ne ”sancționează” cu duritate opțiunile de viață. 
E ciudat, e inuman, dar așa este când dai cultura și ”prim planul” pe mâna mulțimilor...


Cenaclul își vede altfel liniștit de misiunea sa. Aparent pare că merge constant înainte, în fapt el face ceea ce nu face nimeni. Și roadele sale se pot vedea. Cenaclul stârnește, cenaclul agită, cenaclul spune adevăruri și sălile sunt tot mai pline. Și nu vă uitați numai la faptul că sunt în general oameni de o anumită vârstă, în ideea că noi cântăm doar la ”fosile” cum par ar spune ”useriștii”de astăzi. Până la urmă acești oameni țin neamul și pe spatele lor stau ”trântorii” cumpărați cu câteva sute de euro de ”amicul” Soroș. Acești ”îmbătrâniți” sunt mai puternici decât tinerii de astăzi. 

La chip tinerii par cu pielea întinsă, la braț sunt slabi și îmbibați de toate viciile contemporane. Luați brațul unui ”bătrân” care vine
la concertele noastre și luați ”ficatul” unui tânăr dintre cei care scriu ”la negru” comentarii pe facebook... Veți vedea într-unul putere, iar în altul patimă...

Cenaclul pregătește mari concerte. Suntem pe drum frumos și curajoasă este viața noastră. Am fost la Frăsinei, am mai luat și câte o binecuvântare, iar acum știm mai bine ce dorim și unde suntem chemați ca să ajungem. Avem o misie, un destin, un sens... Suntem patrioți români și așa ne stă bine ca să fim. mai mult decât atâta nu se poate...

miercuri, 9 octombrie 2019

HAI SĂ DĂM MÂNĂ CU MÂNĂ!

Cenaclul Lumină Lină reîncepe bătălia cu inerția. Din nou pe cai, din nou la cârma istoriei noastre, din nou împreună...începem cu un pelerinaj de suflet...


Cenacliștii (evident cei care sunt sibieni, dar și cei care pot ajunge mai repede la pelerinaj) vor primi în echipa de deplasare pe toți sibienii și pe cei care doresc să participe la acest drum ... Drum prin Mărginimea Sibiului... 
Drum la Mânăstirea Rășinari (ctitorie a noastră), apoi prin Poplaca, Orlat și în fine la Cristian...

miercuri, 21 august 2019

Părintele Cătălin și Părintele Doru Gheaja vor să vă dăruiască SÂMBĂTĂ LA ORA 18 un recital extraordinar in GRĂDINA DE VARĂ PE DEALULUI! Doar ei doi si o orgă... PRICESNE, ROMANTE, CÂNTEC NATIONAL...Ce ziceți, mergem? Să facem o sâmbătă seara caldă! Distribuiți această postare și veniți cât mai mulți. Va fi un REGAL DE SUFLET!



marți, 13 august 2019

CE BINE AR FI SĂ NE ÎNMULȚIM DARUL...

Părintele Cătălin:
Patriotismul se mișcă greu în România... Internaționalismul de tip facebook domină... Artiștii patrioți sunt tot mai puțini. Obosesc de atâta ”frumos”. Ei cred că binele îi surmenează. Și dacă e să ne luăm după diavol așa este. Dar cine să îl creadă pe diavol?...
Interesant că pentru ”arta lumească” se dau bani mulți , care stimulează adrenalina artistului și a consumatorului de cântec lasciv...  interesant că obosim a fi misionari... Și găsim tot mai puțini oameni disponibili să meargă pe sate; și tot mai puțini organizatori de concerte rurale...

   Tentația noastră e uneori scena ”majoră” și orașul. Mândria de a fi și noi ”artiști” mari... Deși, nu este păcat să cânți și pe scene de ”oraș”... Dar să nu-ți rămână inima acolo...
 Și de aceea în cenaclul Lumină Lină se intră greu și rămân doar cei ce au caracter... Cei dornici să cânte mai ales pentru cei mulți și triști... Da, cei cu caracter au rămas și nu s-au plâns de oboseală. Pentru că, la urma urmei ce este viața noastră dacă tragem pe dreapta. Eu unul mă gândesc că dacă nu va mai fi acest cenaclul, oare ce voi face? Da, pot răspunde de dragul unui răspuns, că voi face misiune creștină în alt fel... Desigur, este un răspuns, dar cine îmi garantează mie că pasărea de pe gard este mai autentică decât cea din mână... Cine? Iluzia că sunt talentat și publicul îmi stă la picioare... Că am public care de abia mă așteaptă să mă pornesc singur spre cântare. Da, sunt talentat, asta știu și eu, dar dacă pornesc cu aceste prejudecăți de sine eu nu aș mai fi un smerit... Și asta nu înseamnă că acum sunt, dar mă rog zilnic să primesc darul umilinței... De aici începe IUBIREA...


Ce este smeritul? Este omul păcii și al dragostei. Omul care se bucură de frați. omul care mai găsește lângă el un loc și pentru altul... Omul care știe să tacă... Omul care știe să împartă bunurile cu alții, fără a atrage atenția că dăruind va fi frustrat... Sau pentru alții... Omul care împarte succesele, puținul și multul cu frații săi... Omul care niciodată nu se supără de cât primește și de cât dăruiește... Omul...
 A VENIT CEASUL

A venit ceasul în care trebuie să fim pedagogi de creștinism și patriotism. A venit ceasul să creștem pe lângă noi tineri talentați; dar nu din ipostaza artistului lumesc, ci al celui creștin. Lumescul e atractiv. Îți dă sentimentul de ”libertate” și ”plăcere”. 
De aceea, beneficiind de atâția oameni de caracter,  noi, membri actuali ai cenaclului, ar fi păcat să nu atragem spre noi tineri, oameni talentați și dornici să slujească lui Hristos. Eu unul nu am odihnă și mă frământ puternic la gândul că am trăit, că am făcut câte ceva, pentru neam, pentru Hristos, dar nu tot ceea ce puteam face... Și de aceea sper să înmulțesc talantul. Pentru că nu vreau să ”cad” în groapa” melancoliei...
NU AM OBOSIT!

Nu înțeleg ce-mi scrie un cititor.... Pe mail... Desigur, din dragoste și atenția de a fi mai protector cu mine...  Ceva de genul că să o las mai încet cu Hristos, cu neamul, să merg mai mult la iarbă verde etc... Cum să obosesc de Hristos când nu am făcut mare lucru pentru El... Cum să obosesc de românism și de țară? Dar cum, țara înseamnă extenuare? Ce este România? Doar țara hoților care au obosit furând? Cum să obosesc când încă nu am murit. Și dacă voi obosi al cui voi rămâne? ... Credeți că mă ascund după sofisme ieftine, gen, voi rămâne al ”Bisericii de pe Dealului”, al ”prietenilor”, ”al vecinilor”? Nu! Eu nu mă ascund după subterfugii, pentru că de fapt nu aș spune adevărul. Aceasta o fac artiștii de muzică populară, care nu vor ”în ruptul capului” să vină la un concert patriotic fără bani. Sunt ”ocupați”, ”obosiți” și ”promit pe altădată”... Dar, dacă le promiți o sumă, întineresc, au timp, au program liber și iubesc la ”nebunie” țara... Cu mâna pe inimă la ”IMN”... VEDEȚI, DE AICI ÎNCEPE TRAGEDIA NAȚIONALĂ.... De la faptul că de fapt nu iubim... DAR CÂNTĂM...

CU DRAGII MEI COLEGI...
Nu am îmbătrânit! Suntem mai tineri ca niciodată. Eu, părintele Doru, domnul Nelu și toți ceilalți... Suflete din sufletul mare al țări... 
Cu cei ”vechi” înainte. Tot cu ei, pentru că ei au caracter. Nu lasă misiunea pe drum. S-au învățat să iubească și să ridice crucea. Să-și poarte crucea iubirii... Dar poate vom aduce și pe alții. Lângă noi și cu noi... oastea trebuie înmulțită... Acum nu mai e timp de experiențe. Mai avem câțiva ani pe pământ. Trebuie să începem să facem educație. Să ne lăsăm urmași... Maica Domnului să fie cu noi!

duminică, 4 august 2019

Un Regal! O Feerie! Cenaclul Lumină Lină la ceas aniversar Gala 10 ani!


Zi de mare sărbătoare, 4 August 2019 Înainteprăznuirea zilei Sf. Ioan Iacob Românul  şi 10 ani de sublim, alături de Cenaclul Lumină Lină!  Pentru toţi credincioşii, toţi prietenii şi admiratorii cenaclului  a fost o zi binecuvântată! Înaintea tuturor am cinstit-O pe Maica Domnului închinându-ne Sfintei Icoane făcătoare de minuni MAICA DOMNULUI
DIN KAZAN. O cât de frumos i-au cântat Maicii Domnului! Câte  lacrimi, ce fiori, nu sunt cuvinte mari, e adevărul. Măreţia unui astfel de concert e greu de redat în cuvinte, sunt prea puţine uneori…
Mereu suntem uimiţi, de capacitatea acestor oameni minunaţi: Andreea Tecar, Nelu Ivan, Romică Harşanyi, Sorin Popa, pr.Alexandru Dănilă, Mihai Doda, Marius Catalan, Vlad Părău,  de a se dărui publicului, totul cu o naturaleţe şi o simplitate  demne de toată admiraţia. Acompaniamentul şi sonorizarea asigurate de  Ştefan Ion au completat sublim fiecare melodie. Am fost bucuroşi să-i ascultăm pe  Dan Podoleanu , pe Liviu Ureche recitând poezia “Pruncul Divin”. Prestaţia fiecărui membru al Cenaclului Lumină Lină a fost la mare înălţime au început cu minunata piesă “Din bătrâni” de Gil Ioniţă :De la moşii noştrii noi am
învăţat/ Doina şi Balada ce ni le-au lăsat…  au reaprins ca de fiecare dată candela iubirii. Am asistat la o minune… m-aş bucura mult să ştiu că şi ei s-au simţit la fel de fericiţi ca noi cei din public care îi admirăm şi le respectăm munca. De aceea părintele Cătălin Dumitrean a înfiinţat acest cenaclu, pe care îl susţine ca pe un “altar” de cultură, fiind conşient de necesitatea, de importanţa şi continuitatea neamului în istorie, cu responsabilitate pentru darul libertăţii şi harul creator. Cultul bisericesc ne dă identitatea creştină, iar cultura ne oferă identitatea româească. Astfel îi învaţă mereu pe
copii că în biserică se pastrează prin cult identitatea creştină, într-o atmosferă caldă şi plină de dragote. Binecuvântăm acest eveniment care pune în valoare prin cântec identitatea ortodoxiei şi a neamului nostru românesc. Membrii Cenaclului Lumină Lină aduc prinos spiritualităţii româneşti, Sfântului Ioan Iacob Românul, dar mai ales Maicii Domnului! Aşa ne vrea Dumnezeu , împreună- creatori cu El  şi doreşte să ne cultivăm sufletele cântând pricesne, aceste ode închinate Lui Dumnezeu, aceste sublime cântece de mulţumire aduse Maicii Domnului, interpretate cu o sensibilitate rară.  E tot ce poate fi mai frumos, să vezi, să auzi şi să simţi cu inima.
Cenaclul Lumină Lină realizează un lucru de mare importanţă, îi uneşte pe oameni înaintea Lui Dumnezeu, cu dragoste, cu mesajul special al muzicii sacre, care te pătrunde până-n adâncul sufletului.
Au fost apreciaţi de toţi cei prezenţi şi recompensaţi cu ropote de aplauze.
Mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate! Mulţumim părintelui Cătălin Dumitrean şi tuturor celor care au trudit şi au făcut posibil acest minunat eveniment!

vineri, 26 iulie 2019

SE APROPIE GALA 10 ANI! 4 AUGUST-ORA 19.30 LA SIBIU! IATĂ NEMURITORII!


LA O PIZZA LA CĂMINUL DE BĂTRÂNI ȘI UN PROIECT DE VIS ÎMPREUNĂ CU PRIMĂRIA SIBIU...

Da, vin copiii la Biserică! Iată vestea bună, iată preocuparea consecventă a organizatorilor, iată de ce e bine să ne implicăm mai mult pentru copii. Când mă gândesc că sunt sute de parohii care ar putea face acest lucru, îmi dau seamă ce forță ar fi Biserica Ortodoxă Română cu mii de astfel de programe. Dacă am renunța la concedii, chiar la timpul nostru liber și preoții, consilierii tuturor bisericilor ar veni cu programe concrete, ce forța am fi. Poate că pentru asta îți trebuie vocație sau cine știe un dram de jertfă.
Cu PRIMĂRIA SIBIU împreună ieri a fost o zi excelentă. Și copiii bisericii au răspuns prezent la întâlnirea cu pensionarii de la CĂMINUL DE PERSOANE VÂRSTNICE -GEORGE COȘBUC. Au cântat, au vorbit de alimentația sănătoasă, de nocivitatea COCA-COLA, chipsuri etc și au povestit de preferințele lor culinare. Cei vârstnici nu s-au lăsat mai prejos și au readus în memorie modul sănătos în care ei se hrăneau în copilărie, cu mămăligă, lapte, brânză bună și papară din ouă de casă... Apoi toată lumea servit o pizza și un suc din sirop de casă. A fost minunat...
Acțiunile proiectului continuă...
Părintele Cătălin

joi, 18 iulie 2019

LA MULȚI ANI, PĂRINTE DORU GHEAJA! FĂRĂ DE SFINȚIA VOASTRĂ NEAMUL ROMÂNESC NU EXISTĂ!


Imagini pentru DORU GHEAJA LA CENACLU
Mi-am pus haine de sărbătoare, garoafa la butonieră și m-am pregătit să întâmpin această mare zi a sărbătoririi Părintelui Doru Gheaja. de câteva zile însă mă pregătesc sufletește la cel mai înalt mod posibil pentru a trăi așa cum se cuvine o astfel de zi. 19 Iulie - data de calendar în care România a primit ca dar un mare geniu, prin nașterea Preotului Doru Gheaja, omul lui Dumnezeu, slujitorul teribil de fidel al neamului românesc.
Mi-am pus cuvintele pe acest colț de pagină cu o oarecare stinghereală, datorită faptului că orice ar fi Părintele Doru merită mai mult decât niște cuvinte sau câteva urări de circumstanță. Dar trăim anii ingrați în care valorile nu sunt recunoscute decât la zile mari și poate nici atunci. La un astfel de om ar trebui să te duci zilnic și să îl atingi cu inima pentru a înțelege cât de bine este să fi lângă un geniu. Din păcate, setea de supraviețuire, obsesia după propriile interese, micșorează recunoștința față de marii oameni ai României. În această zi, la sfinția sa la poartă, ar trebui să fie prezenți toți cei care au un cuvânt de recunoștință față de marele geniu Doru Gheaja. Și sunt siguri că mulți vor veni și îl vor îmbrățișa pe unicul, inegalabilul și sublimul părinte. Eu unul voi fi acolo, așa cum am făcut în fiecare an, pentru că nu aș putea să scad cu nimic seria iubirii și a jertfelniciei față de dânsul.  Mi-aduc aminte acum trei ani, la ziua sfinției sale fiind prezenți cu tot grupul cenaclului,  cum casa sfinției sale era plină de prieteni și de oameni minunați... Aveam o stare divină și pe această stare am rămas zi de zi, pentru că mulțumesc lui Dumnezeu aproape că nu este zi în care să nu vorbesc cu sfinția sa. Semn că Părintele Doru Gheaja este chiar barometrul luminii și onestității sale. Un om care știe ce este jertfa. Un om care nu m-ar trăda niciodată. Un om care nu obosește în prietenii, în proiecte și în iubire. Un om fără de care neamul românesc însuși nu ar putea exista...

luni, 15 iulie 2019

Lumină lină

De astazi a inceput proiectul “Lumină lină ”, un proiect destinat pensionarilor sustinut de adolescenti și tineri.

În contextul secularizării actuale, când valorile tradiţionale sunt depreciate, iar educaţia este supusă unor schimbări de paradigmă, adolescenții și tinerii au nevoie de sprijinul Familiei, Bisericii și al Școlii, întrucât doar printr-o orientare adecvată și prin promovarea modelelor autentice vor putea să discearnă între provocările actuale și perspectivele de viitor.
Lumea  copilăriei, cu valorile ei, oferă copiilor posibilităţi de a crea în diferite domenii, de a-şi dezvolta imaginaţia, aptitudinile şi talentul. 
De cele mai multe ori, adultii de astazi traiesc viata agitata si plina de griji a secolului XXI, astfel ca, de multe ori, nu mai au nici timp si nici rabdare pentru parintii lor, acum in varsta si bolnavi. Varstnicii, mai ales cei bolnavi, au o anumita sensibilitate, au nevoi aproape la fel de mari ca si copiii, au tabieturi, pe care cei mai tineri adesea le considera capricii. De aceea am gândit acest proiect care vine în întâmpinarea bătrânilor singuri si izolati de societate aflați în Cămine de bătrâni sau asistați social , incurajand valorificarea potentialului varstnicilor si interactiunea intre generatii. In 20 de ani de experientă ,noi am observat că lucruri extraordinare se pot naște atunci când generațiile se întâlnesc: bătrânetea devine mai frumoasă atunci când nu este trăita in izolare, iar vârstnicii sunt bucuroși să aiba o ocupatie, care ii face sa se simta utili.


duminică, 14 iulie 2019

BINECUVȂNTAREA MAICII DOMNULUI SIRIACA DE LA SFÂNTA MÂNĂSTIRE GHIGHIU LA SPITALUL T.B.C. DIN SIBIU


Bucurie sfântă,  prilejuită de venirea Maicii Domnului Siriaca de la Mânăstirea Ghigiu. Ce simţim venind la ȋnchinare? Simţim suflarea cu bună mireasmă a Maicii Domnului care ne binecuvântează, ne tămăduim, simţim mai profund nevoia de a mulţumi Domnului pentru toate binefacerile din viaţa noastră ṣtiute ṣi neṣtiute… păi cum să nu simţi aṣa când Maica Domnului e vie, reală, alături de  preoţii noṣtrii  care cântau din tot sufletul ȋmpreună cu credincioṣii veniţi la biserică, pricesne ȋnchinate Stăpânei Lumii: ,,Şi- am venit Măicuţă, să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul pe care-l avem” Maicii Domnului Nostru Iisus Hristos, care ȋṣi ȋntindea Sfântul Ei Omofor peste noi toţi, ne ȋmbrăţiṣa pe toţi cu dragostea Ei, spunându-ne să avem nădejde, aici e multă credinţă.
Am fost din nou copleṣiţi de fericire sufletul nostru a devenit ca un potir din cel mai scump cristal care s-a ȋnvrednicit a-L primi pe Hristos ascultând glasul preoţilor noṣtrii dragi pr. Cătălin Dumitrean,  pr.Iosif Toma,  pr. Sofian Portărelu, pr. Ioan.
Dragoste, iubire Dumnezeiască, har ṣi spledoare ne inundă de ȋndată ce intrăm ȋn Biserica de la Spitalul de boli pulmonare din Sibiu. Ne ȋntâmpină Măicuţa noastră sfântă ȋmpreună cu toţi sfinţii, de ale căror moaṣte ne bucurăm cinstindu-le după cuviinţă.
Atât de mult har dăruieṣte Maica Domnului tuturor celor care o iubesc.
Mulţumim Măicuţă ṣi dăm Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!

Mulţumim părintelui Cătălin Dumitrean pentru dăruirea domniei sale, pentru tot binele pe care-l face credincioilor aducând mereu sfinte icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului nostru Iisus Hristos.

duminică, 30 iunie 2019

CENACLUL LUMINĂ LINĂ LA CASA ARMATEI SIBIU CU DOUA ZILE ÎNAINTE DE ZIUA PĂRINTELUI CĂTĂLIN CONDUCĂTORUL SĂU DRAG


Fiecare concert susținut acasă, de Cenaclul Lumină Lină este special, îl așteptăm cu emoții deosebite, dar acesta a fost sublim! Încă de la început am simțit vibrația cântecului, cuprinzându-ne pe toți, dăruindu-ne zâmbetul și bucuria insuflate de muzică. Prin cântecele acestor oameni deosebiți, care sunt membrii Cenaclului Lumină Lină: Andreea Tecar, Mihai Doda, Ștefan Ion, Andrei Lazăr, dl. Ivan Ioan, dl. Romică Harșanyi, dl.Sorin Popa, Marius Catalan, sufletul oamenilor devine una cu sunetul muzicii, unite fiind într-o stare sublimă. Alături de Cenaclul Lumină Lină au venit prietenii și admiratorii lor, toți cei ce o iubesc pe Maica Domnului și neamul nostru Românesc  bucurându-se, de cântecele lor tradiționale. Cenaclul Lumină Lină a cântat magnific pentru inima celor prezenți, respectând publicul și dăruindu-se lui.
       
Prin cântecul lui, părintele intră în comuniune sufletească cu publicul, dăruindu-se cu dragoste, are loc acea sincronizare afectivă. Prin cântecul său părintele, răsfrânge dragostea, pe cerul muzicii românești, oferind sufletului ceea ce el are nevoie, trăire autentică, trăire profundă. Slujind lui Dumnezeu, lasă în urma lui un adevărat tezaur literar, scriind poezie, dă frumusețe vieții prin puterea harului și dramului de dumnezeire, oferă hrană sufletului care are nevoie de apartenență și iubire. Tocmai de aceea, interpretarea Baladei Din Bătrâni: De la moșii noștrii noi am învățat/ Doina și balada ce ni le-au lăsat… a fost primită cu mare bucurie. Picurând stropi de fericire în sufletul celor prezenți, ne-a oferit tuturor momente de rară încântare sufletească. Atât cântecele, cât și poeziile părintelui Cătălin, sunt un crâmpei din sufletul lui. Ele oglindesc iubirea profundă față de Maica Domnului. Iată mai zilele trecute ne scria pe blog: “Prietenul meu mă înțelege mereu și este milostiv…/ Prietenul meu, nu e niciodată prea ocupat… / Deși conduce un Univers întreg…/ Prietenul meu se numește: Iisus Hristos!”. Părintele, a semănat cu iubire divină câmpia sufletului nostru și a rodit harul său în lume. In seara de 28.06.2019, a fost fermecător, a cântat sensibil, am trăit cu toții magia cântecului. Părintele Doru Gheaja care îi stă alături cu acea, eleganță care impune respect, dar în același timp, blând, modest și demn. Cu o puternică expresivitate, îndrăgostit fiind de muzică și frumos, a  dominat și în această seară, scena cu personalitatea sa. Părintele Cătălin iubește oamenii și adevărul, radiază în jurul său iubire și încredere. Este pentru mulți dintre noi un model de viață, este omul de la care am înțeles cum coboară poezia prin cântec și rămâne de-a pururi în sufletul nostru. Felul discret, dar adânc lucrător al Sfinției sale, de a-și manifesta credința, modul tenace, în care își urmărește idealul sunt pilduitoare pentru noi.
Aducem un modest omagiu Părintelui Cătălin Dumitrean urându-i:La mulți și frumoși ani! Alături de toți cei dragi sufletului său.

luni, 10 iunie 2019

DE CE NU PRIMIȚI UN PARTENER NORMAL DE VIAȚĂ?

Știți de unde încep durerile voastre? 

De la o simplă alegere. O alegere mai întotdeauna proastă. Că așa este prostia umană de când e lumea și pământul. Alegem anormalul și niciodată normalul.


Imagini pentru IUBIRE
Spun tratatele de psihologie că în dragoste suferim cel mai mult pentru că alegem întotdeauna prost și la fel de prost. Între un om ”normal” și un om ”pasional” alegem cu ostentație pe cel de al doilea. Bine, până aici nimic nu vă pare nimic greșit .Este firesc, veți zice, să alegeți un om tandru, un om cu sentimente puternice, un om care atrage... Dar tocmai aici se complică problema și de aici încep problemele și cazul miilor de cupluri care se despart zilnic pe pământ. Să ne explicăm:



Imagini pentru BĂRBAT MODERN

Omul pasional este adevărat că pare mai tandru. Dar tandrețea -spun tot aceste studii umane-este semnul unui dezechilibru.  Dragostea trupească-spun Sfinții Părinții-este satisfacția unui deficit mental, poate chiar a unei frustrări de personalitate, a unei dorințe de infinit întoarsă însă spre ceva trecător. Este o sete de divin la bază, dar dusă nu spre Dumnezeu cum ar fi firesc , ci spre trupul stricăcios al unui muritor. este ca și cum ai căuta să bei apă curată dintr-o baltă de ploaie. Desigur, ”drăgăstosul” trupesc își acoperă patima cu ademeniri care sună plăcut urechii și speranțelor, să zicem a unei tinere adolescente ( o, de ar fi numai ”adolescentele”). El îmbracă o plăcere într-un fel de artă (așa este în capul lui, de aceea patimile trupești îmbracă astăzi forme excentrice de exprimare, nu mai vorbesc de homosexualitate ca o culme a căderii), ca și cum ”cerul ar coborî atunci pe pământ”. Și cum pasiunea naște foc, tocmai aici este problema, că ea predispune psihicul într-un dezechilibru și spre o labilitate emoționale puternică. 

UITATA PORUNCĂ: NU DESFRÂNA!

Lăsat de Dumnezeu cu porunca de ”a nu desfrâna”, de îndată ce păcatul s-a produs urmează un moment de ”rușine”. Preț de câteva fracțiuni de secundă sufletul te mustră, ca și cum ți-ar spune: ”Vezi, ce ai făcut?”... Este o jenă pe care ”împricinații” caută să o treacă cât mai repede inventând o discuție banală, sau poate chiar săvârșind imediat o altă trăsnaie... Deci, glasul conștiinței vorbește dar nu este băgat în seamă. Pasiunea însă a învins. Și păcatul s-a săvârșit...


DE CE SUNTEȚI NEFERICTE FETELOR? DAR VOI BĂIEȚILOR?


Pentru că nu ați ales normalitatea și maturitatea. Pentru că ați ales pasiunea. Aceleași studii, arată că din zece oameni, nouă aleg pe cineva după aspect și vârstă, nicidecum după criterii de echilibru. Un glas din interior, probabil tot conștiința, le atrage atenția că merg pe o pistă
greșită, dar un altul îi conduce spre foc. Alegem aspectul, adică fața, mușchii, hainele, greutatea corporală, și de cele mai multe ori banii. Alegem nebunia. Pentru că, se dovedește mai de fiecare dată, că în spatele ”modei” stă o nebunie. În spatele unui tânăr ”bine frezuit” și cu două trei tatuaje, stă un om slab. Un dezechilibrat, care la prima neînțelegere te părăsește. Ba chiar constați că se aruncă uluitor de repede în brațele altei ”victime”... Și te plângi mai apoi, că ”nu înțelegi”. De fapt înțelegi, dar nu vrei să recunoști că ești victima propriei tale slăbiciuni. Că ai ales prost, că ai ales ”moda”, că ai ales șablonul și nu esențialul. Și știți ce este cel mai ciudat? Pur și simplu noi nu învățăm din greșeli. Considerăm doar pe celălalt vinovat și nu acceptăm că de fapt noi l-am căutat cu lumânarea. Ei bine, tocmai de aceea vom face și a doua și a treia oară exact aceeași greșeală. Vom căuta șablonul...


NU VREM NORMALITATE!

De o fată sau de un bărbat matur nu are nimeni nevoie. Alegem pasiunea, atâta vreme cât veacul ne-a îndoctrinat pe toate căile mediatice să alegem ”pasiunea”. Adică nebunia. Un om care muncește, care-și chivernisește banii, care stă la locul lui, care este trecut prin durerile 
vieții, în fapt nu este deloc interesant... Ba chiar îți vine să fugi de el, ca și cum ți-ai duce destinul într-o mare plictiseală. Și asta pentru că ne credem nemuritori trupește, alegem numai trupește. Desigur, la o adică, ne mințim cu bune intenții că vrem familie. Ne mințim, pentru că atunci când avem șansa și suntem aproape noi nu o mai dorim. Mai ales că în subconștientul nostru arde focul pasiunii. Și de aici încep bolile de suflet. Ne plângem că nu suntem iubiți, că nu avem casă, masă, copii... Ne plângem dar nu le merităm. Standardele noastre sunt rigide și ochii noștri sunt blocați de ”vise frumoase”. Omul trimis de Dumnezeu lângă tine, nu se vede. Ni se pare ”nepotrivit”, ”rigid” și ”prea matur”... Ori tocmai acești oameni fac ”casă bună”, dar nu, poftele noastre nu îi doresc... Din cazurile pe care le am la spovedanie 90% au fost fericiți cei care au ales oameni maturi. Căci în viața vin și necazurile, iar pe cel ”frumos” și ”potrivit” nu-l mai ai la îndemână când ești la greu. Te duci la cel matur ca să te înțeleagă și să te accepte așa cum ești... Și totuși, când să apuci pe drumul echilibrului, iar începi să te temi și fugi de maturitate. Iar atunci când totuși îți dai seama că ”el este” sau ”ea este” și vorbim de oameni echilibrați, îți cumperi bilet la clasa I-a ca să fugi cât mai departe. Unde fugi? Nici tu nu ști. Sau probabil că e simplu, spre nimic, spre suferință, spre așteptări deșarte...

ȘTIȚI DE CE NU PRIMIȚI ”JUMĂTATEA VIEȚII”-ADICĂ UN PARTENER NORMAL?

Imagini pentru PĂRINTELE ARSENIE BOCA CITATE
Pentru că unii desfrânând o parte a tinereții, acum nu pot face copii sănătoși.  Și atunci Dumnezeu pune piedici...De dragul celor care i-ai putea naște dar i-ai face nefericiți pe viață... Și nu-ți vine ”sorocul”...  Și mai ales că oamenii neglijează spălarea păcatelor. Fac uneori câteva masluri, se cuminecă, dar nu se țin de Biserică...Nu au făcut nici un canon adevărat și nici nu au scos rădăcinile păcatului. Și Dumnezeu nu le dă fetelor un bărbat ”normal” sau o fată ”cuminte”, pentru că i-ar transmite și aceluia sau aceleia blestemele neamului și păcate grele. Copiii lor s-ar naște cu ”deochi”, adică cu urmele avorturilor și desfrânărilor. Ar avea labilitate emoțională, ar avea vreun sindrom și ați pune crucea pe umărul unui partener nevinovat. Până nu vă duceți la duhovnici și până nu faceți masluri și canoane ca să spălați bine trupul vostru nu vi se dă fericire. Din dragoste Dumnezeu așteaptă căința, dar și canonul vostru.