miercuri, 29 noiembrie 2017

O ZI FEBRILĂ SAU CUM ARATĂ POVESTEA NEȘTIUTĂ A UNUI CONCERT... DEZVĂLUIRI....

Se fac pregătiri mari la Sighișoara. Primăria e în focuri. Vine Cenaclul! Vine TV TRINITAS. Prietenii cenaclului, domnul Ionel și Cristi sunt pe ultima sută de metrii cu  organizarea. Afișe peste tot, inclusiv pe autobuze. Cu domnul Luca am vorbit alaltăieri, este și el la datorie... Fratele Alexandru Niță, marele schimnic de la Mânăstirea Sâmbăta de Sus e gata și dânsul pentru debut. Incredibil! Vom avea și un monah în lotul nostru. Cine ar fi crezut? un monah poet. Echipa chiar arată bine, iar cenaclul merită totul...

FOTO LA ROMA CU P.S. SILUAN PREGĂTIND DEJA CONCERTUL DIN 14 IULIE
Astăzi, patru ore de convorbiri telefonice pentru organizarea concertului. Trei persoane în focuri, pentru ca totul să iasă bine. Doamne, de ar ști unii cât de multe lucruri stau în spatele unui concert reușit. Sună la Primărie, apoi la pensiune pentru echipa TV, apoi iarăși la sală, din nou la Primărie etc. La un moment dat vorbim toți trei deodată, fiecare cu sarcina lui. Ștefan face afișa pliante pentru concert... Sună și imprimeria... E gata stativul cu bannerul ce va sta pe scenă. Fuga după el. Hai între timp un telefon la Mediaș. Vorbim cu Nelu Ivan. Îl rog să-i
Imagini pentru primarul sighisoarei
Dl. Ovidiu Mălăncrăvean- Primarul Sighișoarei
contacteze pe ceilalți colegi, pentru că pur și simplu nu mai am resurse pentru a mai repeta încă o dată datele de organizare. Iarăși sună primarul din Sighișoara: ”E totul rezolvat cu Trinitasul!” . Telefoane prelungi la București. Când veniți? Unde luăm cina. Cum nu e micul dejun vineri? Vin cu platouri de la Sibiu? Nu, mă liniștește Cristi, nu e cazul aducem noi și cina, și micul dejun pentru bucureșteni. Prânzul la Părintele Ghelasie Țepeș la mânăstire. Of-îi mulțumesc- mi-ai mai luat o povară de pe cap. Intră pe ușă un coleg. Nu prea le are el cu cenaclul, a fost doar la două concerte,dar gura păcătosului... Parcă vrea să mă provoace: ”Dar ceilalți, colegii din cenaclu ce fac? Vin, cântă o melodie și apoi...”. Răspund în grabă. ”Lasă măi , e bine și atât!”... Ispita continuă: ” Mă iertați, dar i-ați cam răsfățat. Eu am văzut câte ceva, dar nu v-am supărat... Poate e bine să mai pună și ei osul pe un stativ! Că așa am auzit că și pe scenă se dau tot bolnavi...”. Răspund din nou: ”Hai, că nu e acum timpul de a schimba caractere, eu nu-mi văd capul de treabă, lasă că se schimbă ei. Și, să nu generalizăm, sunt mici cazuri de sănătate și atâta tot. Da, asta cred și eu că poate că ar fi mai bine să se mai menajeze dela mâncare și poate alte posibile năravuri, dar mă rog, mergem înainte...”
...
Imagini pentru sighisoara Mă uit la ceas. Sunt aproape trei ore și jumătate de trudă. Deja facem afișele pentru alte concerte. Parcă a început numărătoarea inversă a concertelor din Decembrie. Mă intersectez din nou cu ”colegul”, altfel la o vârstă venerabilă. Îi spun: ”Ști ceva, mă frământă ce mi-ai spus, și nu am nimic că sunt ”fragili” unii, nu știu cine ți-a spus, dar măcar de ar învăța și ei cântece mai noi. . Sunt totuși copiii buni... Fără ei...” Colegul surâde și trece mai departe. Ceva de genul, treaba dumneavoastră părinte. Îmi aruncă totuși, așa ca din treacăt, două vorbe, doar atât: ”Eu, dacă aveam voce, veneam zilnic lângă dumneavoastră l la cenaclu. Numai și numai pentru inima pe care o puneți. Și aș fi învățat zilnic un cântec nou. Mă rog, vă rog să mă iertați. Poate că exagerez și aș fi fost și eu ca alții... Aveți dreptate, toți suntem la fel și fiecare dăm vina pe alții când e vorba de muncă. Totuși contează ce facem noi, nu alții...” Îi mulțumesc și mă reîntorc în birou... Telefonul sună prelung... Cine o mai fi?... Of...Doamne ajută!
Părintele Cătălin

luni, 27 noiembrie 2017

CENACLUL ÎN ITALIA- CUM NE-AM SIMȚIT MINUNAT!

Poate că vă puneți întrebarea dacă nu cumva drumul nostru în Italia a fost o simplă drumeție și atât. Poate că unii ne veți invidia pentru faptul că concertele 432 și 433 din istoria Cenaclului Lumină Lină s-au desfășurat în apropiere de Roma, mai ales că nu am putut avea lângă noi pe toți colegii noștri, care de altfel cu multă dragoste  și colegialitate ne-au trimis mesaje sincere de susținere. Poate că  ne întrebați cum a fost cea de a patra experiență italiană, mai ales acum când la o zi după concerte ne reîntoarcem acasă plini de amintiri bogate. Aș vrea să fiu sincer și, fără a vorbi cu emfază sau fără a aduce un prejudiciu altor momente divine din istoria cenaclului, am să vă fac câteva mărturisiri sincere, în urma cărora aș vrea să mediteze profund toți prietenii, colegii din cenaclu și mai ales cei care doresc să candideze la un loc de titular în echipa noastră. Așadar:
Împreună cu P.S. Siluan vorbind despre viitoarele concerte din Italia
1.        -M-am simțit foarte bine între românii din ambele comunități, public care a simțit profund implicarea noastră scenică și duhovnicească. Puțini am fost, dar am dat totul pentru oamenii care stăteau în fața noastră. Nu ne-am menajat, nu ne-am obosit, nu ne-am plâns de kilometrii parcurși, nu ne-am întrebat care ne sunt drepturile, ci dimpotrivă, ne-am simțit obligați să dăruim tot harul nostru diasporei românești, acestor români care trudesc departe de țară pentru a supraviețui în viață.
2.        -Echipa a fost într-o ascultare de 100 % față de propriile noastre reguli misionare. Nu s-a întârziat la program, la masă, la efortul de a pune fiecare mâna pe ceva atât la venirea în sală cât și la plecare.  
3.       - Deși Roma este orașul care te îmbie cel mai mult la turism, mintea noastră a fost ținută atentă în primul rând pentru concerte. Nimeni nu a uitat pentru ce s-a venit la Roma și de aceea nu am pierdut timpul în vizite prelungi, la mese ”tihnite” sau la taifas cu laudele publicului. Am venit și am plecat în smerenie. Acest fapt, mi-a dat în primul rând mie o liniște sufletească deosebită, mai ales că repet, atât în timpul liber, cât și la concerte micul grup a fost unitar întru toate. Felicitări!
4.        -Concertul a cuprins colinzi, cântece de suflet, cântece patriotice și pricesne, fiecare manifestare durând aproximativ două ore.
5.        -Efortul colegilor a fost maxim. Ștefan Ion  a luat avionul dus-întors din Cluj, ceilalți colegi au mers până la București pentru decolare și aterizare la întors, iar eu, împreună cu Ionuț Rus și tatăl meu am străbătut aproape 4000 de kilometrii dus-întors, cu aparatura tehnică în mașină (boxe, stație, microfoane, stative etc. Incredibil efort , dar adevărat. Și vă
scriu aceste lucruri ca să înțelegeți deplin ce înseamnă sacrificiul misionar și statutul de membru al Cenaclului Lumină Lină.
6.        Aplauze Părintelui Cristian și Părintelui Sorin pentru calitatea organizării celor două concerte. Nota 10 și mulțumirile noastre profunde.
7.        Un moment deosebit, istoric pentru noi toți, a fost întâlnirea cu P.S. Siluan- Episcopul Italiei, care ne-a primit extraordinar de bine, cu o căldură duhovnicească cu totul și cu totul aparte, fapt care ne-a umplut inimile de emoție și de alese gânduri naționale. Întâlnirea a durat aproape două ore, pe calea undelor, prin telefon, intrând în legătură directă cu noi și Părintele Doru Gheaja. Cu această ocazie s-a făcut propunerea, cal anul, probabil în 14 iulie, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, să concretizăm un mare concert, cu toată echipa prezentă, în Sala Divino Amore din Roma.
8.        Micul turneu italian a fost mai mult decât o reușită. El a însemnat o lecție de iubire, de colegialitate, de ospeție, de românism și de jertfă creștină. Îi mulțumim Maicii Domnului pentru toate!



marți, 21 noiembrie 2017

DOUĂ AFIȘE ESENȚIALE PENTRU DOUĂ VIITOARE MARI CONCERTE

DACĂ DORIȚI SĂ PROMOVAȚI ACESTE CONCERTE...NU AR FI RĂU DELOC...AR FI UN SEMN DE PASIUNE PENTRU CENACLUL LUMINĂ LINĂ...


luni, 20 noiembrie 2017

Nu renunț la 1 Decembrie!

Imagini pentru 1 decembrieM-am întrebat dacă mai pot scrie versuri despre țară. Mai ieri exista un blog poeziicătlin dumitrean și mi se părea că e ușor și tragic să fi poet. Dar timpurile ce le trăim nu îmi dau pace. nu mă regăsesc în poezie, pentru că bănuiesc că aș putea fi prea tragic. Mă doare prea mult pieptul pentru țară, pentru lacrima limbii române, pentru lipsa de identitate și nu știu ce să mai fac. Parcă am destinul rupt... Patriotismul a fost prea lesne abandonat de extreme. Și cei mai mulți nu îl au deloc...
E seară și mă doare timpul. Pentru că totuși istoria înseamnă timp, adică trecut, prezent și viitor. Și cea mai mare rană e prezentul. Dar nu pot, of chiar deloc să abandonez ideea că totuși praznicul meu cel mai dorit este ziua de 1 decembrie... Și de aceea mă reîntorc firav în poem, fără a avea pretenția ca aceste biete versuri să devină un șlagăr...
părintele cătălin

1 Decembrie


Și după câte răni insistă,
Pământul țării să îl frângă,
1 decembrie rezistă
Ne este ziua cea  mai sfântă!

Abandonată  zi de praznic,
Când noi urgii din nou se întâmplă,
1 decembrie cel falnic,
Rămâne ziua cea mai sfântă.

Și-mi este greu să scriu poeme,
În mine lacrimi se frământă,
Dar totuși între mii de teme,
Nu pot să am o zi mai sfântă.

Ați pus istoria în urnă,
Ați pus profesori să ne mintă,
Dar a rămas în noi o urmă,
1 Decembrie, zi sfântă.

Nu ne excludeți de pe listă,
În noi calendul se frământă,
1 decembrie rezistă,

E ziua noastră cea mai sfântă!

CITIȚI MAI JOS ȘI CRONICA MINUNATULUI CONCERT DE LA MEDIAȘ!

MEDIAȘ SAU CUM TOTUL A FOST REAL...


Ce frumos a fost la Mediaș! Târziu, în noapte, la câteva ore după concert, Părintele Marius-preotul paroh, îmi trimite un emoționant mesaj, mulțumindu-ne pentru spectacolul superb  desfășurat în Biserica ortodoxă din Cartierul Moșnei. Un spectacol plin de dinamism și suflet românesc. Medieșenii s-au întrecut pe sine, s-au autodepășit în vibrații și au fost un public exemplar. Un fanion pentru orice comunitate românească care tinde spre identitate.
Revăd aievea scene din concert. Sute de oameni în picioare, cu o energie rar întâlnită. La fel și membrii Cenaclului Lumină Lină. Nelu Ivan pare transfigurat, realizând un recital de excepție. La fel și Andreea, care este o surpriză plăcută pentru noi. Dominic este la înălțime și smulge ropote de aplauze. Naiul ne poartă pe meridiane incredibile de simțământ artistic. Romică emotiv, dar plin de forță.  Alexandru dulce ca un izvor de munte, iar Sorin Popa pune asistența să cânte la unison. Pare un delir de iubire și puritate artistică. Și totul este real... Mai ales că, peste toate, cu un munte plin de energii divine, tronează vocea superbă și recitalul absolut unic al Părintelui Doru Gheaja. Fără cuvinte...


Plecăm de la Mediaș încântați. Nu ne vine să credem că am putut fi părtași la un asemenea  eveniment . Și totul este real...

joi, 16 noiembrie 2017

CUM DEVENIM ”SMERIȚI” ȘI ”MÂNDRULEȚI”

Imagini pentru falsa smerenie   Există o etapă în drumul spre ”așa-zisa smerenie”, în care te declari cu voce tare ca fiind un păcătos (n.n. unii spun chiar ”cel mai mare păcătos”), dar de fapt tu nu simți în adâncul sufletului tău existența păcatului. Nu ai nici măcar cea mai simplă idee cum acesta lucrează viu în tine și te conduce ceas de ceas. Nu îi simți mișcarea, forma, fondul și posesivitatea.    Spui doar că ”ești un păcătos”, dar o faci doar de dragul circumstanțelor în care îți așezi o așa-zisă viață duhovnicească. Adică, vedeți ce urât paradox, unii chiar atunci când spun că sunt ”mari păcătoși” și se adresează unui public practicant al ortodoxiei, de fapt tocmai atunci se umflă în pene de mândrie. Căci există o mândrie neștiută a ”smeriților„.
Cum localizezi un astfel de ”mândruleț”?
Cum? Simplu. Dă-i o ispită ”mândrulețului” și se va enerva imediat foarte tare. Arată-i o greșeală a aproapelui, fă-l să constate o nedreptate socială, un viciu al omenirii și va reacționa  urgent contra lui. Mai întâi va simți în piept o tulburare, apoi se va adresa celui păcătos cu așa-zis cuvânt de ”îndreptare”, ca și cum, Măria-Sa-egoul din mine, tocmai a luat atitudine ”ortodoxă” contra unui ”mare păcătos”. Apoi, după ce-și va da seama că acțiunea de ”îndreptare creștină” este încheiată, că ”păcătosul” de lângă el a fost sancționat, ”mândrulețul” se va strânge asemenea unui șarpe și încolăcit va începe să dea din nou din gură: ”Sunt cel mai mare păcătos!”   

miercuri, 15 noiembrie 2017

CONCERT LA BISERICA AZILULUI DIN SIBIU


Să cânți pentru oamenii aflați în suferință este o datorie de bun simț al membrilor Cenaclului Lumină Lină, iar dezideratul acesta s-a împlinit pe deplin, marți 14 noiembrie 2017 când la ora 11, o parte din noi ne-am strâns pentru un mic concert la Biserica Căminului de persoane vârstnice de pe strada Dealului din Sibiu. Au fost prezenți Romică, Vlăduț, Mihai, Ștefan și Dominic Simionescu, suflete dăruite pentru a oferi ceva frumos pensionarilor aflați în singurătate și durere la locașul de asistență socială din Sibiu. Colegii care au lipsit, au făcut-o numai din pricini binecuvântate, fiind la servici, altfel toți ar fi dorit să-și pună amprenta artistică pe acest spectacol.

Atmosfera a fost tot timpul emoționantă. Doamna director Cornelia Rotaru, autorul moral al acestei întâlniri, a pus suflet mult și de această dată, pentru ca evenimentul să însemne o reușită deplină. Și așa a și fost. Am cântat, am realizat dialoguri vii cu cei prezenți în biserică, am spus gânduri de nădejde și am colindat anticipat, cu gândul la Postul Nașterii Domnului, care tocmai a început. Precizăm, că la început a avut loc o slujbă de mulțumire pentru toate binefacerile știute și neștiute ce ne vin de la Bunul Dumnezeu.

luni, 13 noiembrie 2017

CENACLUL ÎN REPETIȚII LA SIBIU...IATĂ ȘI PROGRAMUL CONCERTELOR...

Strângem rândurile. Turneul de iarnă este abia la începuturi. Iar ieri la Sibiu s-au adunat
Marea majoritate a membrilor Cenaclului Lumină Lină pentru a povesti despre misiune, pentru a face repetiții și a stabilii strategii de succes în vederea spectacolelor care ne așteaptă. Au fost prezenți: Nelu Ivan, Andrei Lazăr, Sorin Popa, Ștefan Ion, Părintele Alexandru, Romică Harșanyi, Vlad Părău, Andreea Tecar și Dominic Simionescu, plus subsemnatul, pentru a putea pune la punct administrativ, cultural și duhovnicește o parte din acțiunile noastre viitoare. Atmosfera a fost una destință, frățească și plină de emoție. S-au pregătit piese mai noi și mai vechi, s-au spus păreri utile și ne-am simțit cu toții bine. Urmează mari concerte. Dar iată și programul concertelor:

MARȚI 14 NOIEMBRIE- ORA 11 -SIBIU- BISERICA DE PE STRADA DEALULUI
-Întâlnire cu toți pensionarii asistați ai Căminului pentru persoane vârstnice din stra Coșbuc-


19 noiembrie: Mediaș- Biserica din Cartierul Moșnei ora 17

25-26 Turneu în ITALIA (PARTICIPĂ O PARTE DIN MEMBRII CENACLULUI)

1 decembrie- Sighișoara- casa de Cultură Spectacol de Gală -telEvizat de T.V.TRINITAS 

3 decembrie: Dumbrăvița- Brașov ora 17

4 DECEMBRIE- BIERTAN

10 decembrie: Valea Lungă județul Alba -ora 17

17 decembrie: Brașov - BISERICA SFÂNTA TREIME (Scheii Brașovului) -ora 11

18 decembrie: Mediaș -
20 decembrie Sibiu ora 17 Casa Amatei- GALA DE IARNĂ-

26 decembrie Hohilag ora 11 cu Moș Crăciun.

27 decembrie: Cristești

15 IANUAREI 2018 LUDUȘ- CASA DE CULTURĂ-

marți, 7 noiembrie 2017

LA BOIAN, ÎN DIRECȚIA DEMNITĂȚII NAȚIONALE!

A trecut duios concertul de la Boian. Poate ca o zi blândă de toamnă în care încă mai vezi stoluri de păsări ce se unduiesc cu melancolie asupra pământului. Melancolia noastră se
cheamă România. Un pământ pe care trubadurii cenaclului l-au cântat până la ultima lor picătură de energie, la Boian, satul care a dorit să ne primească și să ne asculte cu smerenie.
Poate ar fi trebuit să începem concertul cu o bătaie de clopot prelungit, astfel ca eforturile Părintelui Marius să fi în cununate de și mai mult succes, ca lume să fi fost dublu, deși nu ne putem plânge că nu am avut un public consistent. Dar a fost un concert prea frumos, prea emoționant și până la urmă incredibil de viu. Părintele Doru Gheaja a stat cu noi pe scenă și parcă ne dădea forță ca să fim puternici. Nelu Ivan, pe urmele strămoșilor săi, a pus sufletul neamului în palmă și l-a dezmierdat cu o finețe numai la el și de el posibilă. Cântecul ”Dorința”- m-a încântat și m-a făcut să tremur de iubire. 
A revenit Vlăduț și precum veți vedea și într-o fotografie l-am susținut cu patimă. Pentru că din sensibilitatea interpretărilor sale parcă ai optimism și dor de libertate. A cântat frumos și Dominic, superbă la priceasna ”LA UMBRA CRUCII TALE” cântec potrivit talentului să și scenei misionar-patriotice a cenaclului pe care și-a revărsat darul. A fost inegalabil și Părintele Alexandru, cu mama, nașa, soția și fetița sa în sală și astfel concertul s-a plinit pe sine. Să nu-i uităm pe Sorin Popa, extraordinar, pe Romică și pe Andreea-care merită toată susținerea noastră, aceasta din urmă fiind, după părerea mea, un giuvaer încă destul de nepus în relief de noi înșine. evident, cea mai liniștită voce feminină care a fost până acum în cenaclu.

Ca să fi membru al cenaclului trebuie să fi un bun creștin și un om gata de jertfă. Cenaclul Flacăra era la vremea sa o rampă de lansare pentru mulți viitori artiști, care au devenit profesioniști cântând pentru propria firmă, valoare și supraviețuire. Cenaclul Lumină Lină este cu totul și cu totul altceva, o rampă de relansare a spiritualității acestui popor. Singurul nostru ideal este poporul român. De aceea și la noi, intră cine are  talent, rămâne cine are suflet. La Boian sufletul cenaclului a bătut într-o singură direcție: DEMNITATEA NAȚIONALĂ ȘI BUCURIA DE A FI ROMÂNI! 

miercuri, 1 noiembrie 2017

”NOI AM FOST PRO POPORUL ROMÂN! ANTI-HALOWEEN? EVIDENT!”

Cosmin Rus în dialog radiofonic cu Părintele Cătălin


- Părintele Cătălin de ce pe acest drum?
-Suntem cine suntem și avem dreptul la existență. Noi avem un ideal, alții s-au pierdut pe drum. Noi avem o singură cale și acesta este drumul nostru. Cândva îi vom spune lui Dumnezeu că nu am putut sta nepăsători văzând că țara se prăbușește în fața ochilor noștri stingheri. Martori direcți ai deromânizării României am lăsat toate cele ale noastre de o parte și am încercat să facem ceva pentru acest neam.  
- Vă simțiți susținut?
-Uneori da, dar nu de toți. Repet, nu mă plâng, nu e cazul și nu sunt genul care să se lamenteze pentru amorțirea altora. Fiecare face deocamdată ce vrea cu viața lui. Suntem liberi să iubim sau să urâm, suntem liberi să mergem la un marș sau să stăm acasă blocați în ecranul unui televizor. Suntem liberi să ne trăim viața cu Hristos, sau să tot accesăm paginile telefonului mobil, narcotizați de vraja ”vieții altora”...
- Este o boală sau o slăbiciune, lipsa de reacție?
 -Nu mai avem români jertfelnici. ”Ăștia” ne-au câștigat neimplicarea. Ne-au dat ”Billa”, ne-au dat ”Careffour”, ne-au dat ”Mol”, ne-au dat internet, telefoane scumpe, plasme video, ne-au dat pașapoarte și ne-au amorțit. Mergem la servici obosiți și venim rupți, dar din telefon nu ne scoatem ochii. Ochii românilor sunt obosiți. Mii de unde electromagnetice ne amorțesc vlaga națională. Nu mai punem alcolul și altele.
- Dar credincioșii de ce nu iasă în stradă?
- Păi spun că le este frig, că nu au timp, de fapt le e rușine să nu-i vadă cineva. Sau să nu se certe în casă cu ”jumătatea iubirii”. Ei nu sunt responsabili de viitorul copiiilor lor. Și se miră că au copiii plini de vicii și de boli. Când le ajunge cuțitul la os ”mai trec pe la Maslu”, se mai ”Cuminecă” și cică sunt ”în regulă”... Aiurea... 

- Moare România?
- Nu suntem noi groparii ei, noi doar asistăm ca niște copii spălați pe creier la modul în care se pune pumnalul în inima țării. Unii o fac cu ”#” (diez) și se cred intelectuali. Sunt victime ale secularizării. Planurile masonice au învins. Cu conștiința spălată nu mai știm ce e bine și ce este rău. Dar rău este că nu suntem realiști noi cei care avem o credință.
-Suteți ”supărat”?
- Nu mai ziceți așa ceva. Ca și cum m-a supărat vreo persoană și refulez prin această atitudine realistă. Mă supără cei care nu mă cunosc și pot crede așa ceva. Eu mereu am fost la fel. Mereu am lăcrimat pentru neam și pur și simplu mi-a păsat mereu de poporul meu. Așa m-am născut. ”Mie-mi pasă!”- vorba lui Tudor Gheorghe.

SPRE SLATINA...HĂRMAN...BRAȘOV...

Existăm! PĂRINTELE CĂTĂLIN: Noi, cei care mergem astăzi la Slatina, punem început de bun turneu. Apoi duminică două concerte mari, toat...