UN SPECTACOL GREU DE UITAT! FELICITĂRI FĂGĂRAȘ!

Dumnezeu, prin puterea Lui, a rânduit ca duminică, 29 iulie 2018, cunoscutul Cenaclu Lumină Lină, să se afle la Biserica– Făgăraș-Gară cu hramul ”Sf. Apostoli ”Petru și Pavel”, biserică aflată în construcție unde slujește cu multă osârdie, purtare de grijă și hărnicie, preotul Adrian Precup. Un locaș de cult în plină ridicare aflat în mijlocul unui cartier de blocuri. Punct situat ca reper, în apropiere de Liceul Teologic Ortodox ”Sf. Constantin Brâncoveanu”.

De fapt o întâmplare fericită a făcut ca părintele Cătălin Dumitrean– în calitatea sa de conducător al cenaclului, pe seama unor prealabile discuții cu unul dintre preoții protopopiatului din Făgăraș, urma să  stabilească data în care cenaclul Lumină Lină, va da un spectacol în acea parohie, doar că, părintele Cătălin, după mai multe zile cu treburi, la un moment dat, a greșit numărul de telefon ajungând să vorbească cu părintele Adrian Precup, slujitor al Bisericii– Gară, aflată într-o altă parohie din Făgăraș. 
  
  Părintele Adrian, auzind despre ce e vorba, și-a arătat disponibilitatea, bucuria organizării unui spectacol la biserica aflată în plină construcție, pe care dânsul o păstorește. Ridicarea acesteia a ajuns până la nivelul plăcii deasupra fundației, slujbele de duminică, de sărbători, se țin la demisolul noii construcții unde a fost amenajat un spațios paraclis Numărul credincioșilor umplând până la refuz acel spațiu dedicat rugăciunii întărindu-ne convingerea, biserica în toată construcția ei, are susținători, oameni jertfitori, iubitori de Hristos, cei care, cu siguranță  nu vor precupeții niciun efort a duce la bun sfârșit ridicarea întru mărire și adorație acestui însemn al binecuvântării și al evlaviei spre Tatăl ceresc, și-al sfinților Apostoli ”Petru și Pavel” ocrotitorii acestei biserici. 

Despre noi ca menire, fiecare din componenții cenaclului împrăștiați în diferite orașe din țară, la un semn al părintelui Cătălin, lăsăm deoparte preocupările zilnice, având în inimi acel imbold, acel dor nestins al preamăririi și apropierii de Dumnezeu, de Hristos și a Lui Maică plinitoare de rugăciune, luând drumul atâtor spectacole plinindu-ne sufletul odată cu bucuria și emoția împărtășită prin cântec, poezie și rugăciune, deopotrivă cu cei care ne ascultă. Nu rareori glasurile celor din cenaclu se împletesc atât de armonios și fericit, încât lacrimile neoprite ale bucuriei comuniunii cu Dumnezeu, ne sunt alinare de suflete, mai ales în acest timp al încercărilor la care suntem supuși, văzând vânzoleala lumii pusă tot mai acerb pe neomenie, o lume necontrolabilă plină de ură și dezbinare. Omul din păcate are tendința să se îndepărteze de Dumnezeu, iar însemnele răului , a păcatului, a neascultării de cuvântul Lui Dumnezeu, a mândriei, îmbuibării  și efemerei măreții, le vedem la tot pasul, uneori încețoșează mintea, ochii sufletului, îndepărtând omul și trecerea lui, de ceea ce este mai important pentru el, și anume salvarea sufletului, lucru care se poate înfăptui prin fapte bune, smerenie, iubire și multă dragoste împărtășită cu dărnicie aproapelui tău. Cu cât ne apropiem de Hristos încercările, ispitele de tot felul, sunt mai numeroase știind că cel care ne vrea pierzania ne este fățarnic frate și prieten până ne îmbibă sufletul în păcat. 

     Cert, a fost o după-amiază  de sfântă duminică binecuvântată  prin cântec, prin rugăciune și poezie dedicată frumosului, sufletelor însetate de alinare, iar noi cei care alcătuim acest mănunchi de frumos, statistic vorbind putem trece pe răbojul spectacolelor  numărul 462, în cei 9 ani de existență a cenaclului Lumină Lină, fără a simții ușurarea grelei poveri unor trocuri politice sau de altă natură știind, în afară de a ne cânta țara și preamării bunătatea și iubirea lui Dumnezeu, altceva nu am făcut.  La drept vorbind, spectacolele susținute pot fi un simplu număr, dar în alcătuirea acestuia, câte emoții, câte drumuri  pe orice vreme fie ploaie sau viscoliri de zăpadă. Toate acestea răsplătite cu prisosință  cu binecuvântate  lacrimi de bucurie, câte doruri stâmpărate și totodată câtă trăire necuprinsă poate aduce în sufletul fiecăruia dintre noi aceste neșterse înfăptuiri dedicate primenirii sufletului, până la urmă nemuritor.

   Vorbind la adresa  cântecului național patriotic care nu este legat de vreo dată anume, de vre-un centenar, sau ziua istorică mai acătării, cum anul acesta  bani alocați cu duiumul de vre-un minister sau guvern efemer pripășit. Noi rămânem dintotdeauna statornici, aceeași hălăduitori de frumos,  facem parte dintre cei care ne purtăm aripile îngerești  sub cămașa iubirii de țară, avem centenarul în suflet de când ne știm, acel drag izvorât din fântâna gândului chemat să stâmpere și aline setea noastră de adevăr,  de iubire, neîncorsetați de vreo pornire habotnică și nici a purta eșarfe tricolore de-an cherestulu pe seama a cine știe ce, de conjunctură partinică întâlniri. Suntem aici de milenii, în acest binecuvântat pământ românesc, țară aleasă  de Maica Iisusului Do dintotdeauna lacrimă arzătoare întru grabnică unire cu frații noștri de peste Prut din Moldova, soră mai mimn  ”Grădina Maicii ”, rămânând  veșnici purtători ai sevei de dăinuire neamului românesc, încercând să străpungem întunericul ce se lasă asupra conștiinței noastre naționale, într-o Românie în deplin avânt de redeșteptare națională, o Românie  purtătoare de universalitate. Ne știmcă a ruptului trup de țară.

   
 Ne știm uniți întru aceleași năzuințe, purtăm în inimi acel drag de neam și de țară. Cu acest prilej  nu putem să  nu-i amintim, pe cei care  prin jertfa prezenței lor își arată bucuria frățească revederii și plinirii unor sentimente alese dăruite cu prisosință celor setoși de frumos, precum: părintele Cătălin Dumitrean – purtătorul de grijă  întregului cenaclu,  preabunul preot Doru Gheaja – cel care poartă în cuibarul sufletului să,  istoria prin cântec a neamului său, bunătatea și bucuria acestui tribun, vorba părintelui Cătălin la adresa părintelui  ”naște iubire, naște lumină în suflete, iar acolo unde cântă Doru Gheaja, munții își pleacă fruntea înalților brazi spre ascultare doinită ” apoi, Romică Harsanyi, Vasile Luca, Marius Catalan, Sorin Popa, Andreea Tecar, Fratele Alexandru așteptat cu mult drag, vine tocmai de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, și nu în ultimul rând părintele Alexandru Dănilă. Chiar dacă la Făgăraș nu a fost prezent, îl trecem la loc de cinste pe cantautorul Ioan Ivan, toți ca unu și unul ca toți, unindu-ne cugetele sub țelul și sceptrul aceleiași lumini dătătoare de universalitate prin care revărsarea darurilor iubirii Lui Dumnezeu, este har ceresc, flacără vie aceleiași credințe nestrămutate.

  La final, dreptcredincioșii au avut cinstea să se închine  Icoanei Pantanassa–vindecătoare de cancer, cât și Icoana celor 33 de sfinți. O zi binecuvântată ca va rămâne înscrisă în aducerile aminte a celor ce și-au făcut timp să preguste din harul și darul cântecului alinător de doruri, de preamărire dedicat Domnului nostru Iisus Hristos și a Lui Maică plinitoare alăturând rugăciunea de mulțumire, a întreg  neamului  nostru românesc, a tot ce are el mai trainic, mai  înălțător și mai trăitor ca merinde spirituală de credincioșie.

Vasile Luca

Părintele Cătălin: CÂT DE FRUMOȘI SUNTEM! (file de jurnal)

Cenaclul merge mai departe și ce frumos sună acest adevăr. În curând, în ziua de 4 august, sărbătorim 9 ani de existență. Așadar am ajuns și aici, ca să numărăm anii și 460 de concerte minunate. 

...

La Dumbrăveni, sâmbăta trecută am simțit din nou o mare emoție pe scenă. Mă uitam la colegii mei cum se transfigurează la față, cum devin liberi și luminoși, pe măsură ce concertul înainta în iubire. În față, zeci de spectatori cu probleme de sănătate, dar incredibil de vii și exuberanți. Pot spune, în numele tuturor colegilormei, că am trăit o lecție plină de viață, de iubire, de supraviețuire. Iar profesori ne-au fost tocmai acești oameni, cu probleme speciale. Așadar, să fim atenți și să nu ne mai plângem niciodat de greutăți, pentru că noi nu avem necazuri adevărate. Și, să mulțumim lui Dumnezeu căe xistăm cași cenaclu, altfel cum am mai fi putut face și noi acest bine, această jertfă de suflet... La Dumbrăveni a fost divin de frumos.

...

A devenit un obicei frumos, ca atunci când ne reîntâlnim, noi, membrii cenaclului să simțim bucuria revederii într-un mod cu totul aparte. Suntem veseli, ne îmbrățișăm, ne sclipesc ochii de lumină... Sincer, îmi lipsesc foarte mult colegii atunci când nu suntem împreună. Desigur, am mai scris și pe aici, suntem oameni diferiți, uneori chiar incompatibili în anumite privințe, dar suntem atât deosebiți de furmoși împreună. Și oricât de mutl ne-am deosebi, totuși parcă avem nevoie unii de alții. pe fiecare membru al cenaclului, atunci când îl reîntâlnesc îl îmbrățișez cu drag, de parcă nu l-am mai văzut de 100 de ani. Și săptămâna fără ei mi se pare lungă. Știu că și ei gândesc la fel, chiar dacă uneori nu o spun, sau par mai reținuți la acte emoționale, dar anii petrecuți împreună ne-au sudat sufletele. Și de aceea mi-e dor de ei...

...

Duminică , la ora 17 cântăm la Făgăraș, la Biserica-Gară. Va fi ceva deosebit de frumos, mai ales pentru că voi aduce și Icoana Pantanssa-vindecătoarea de cancer. O șansă mare pentru spectatori, pentru colegi, pentru toți de a primi daruri de la Maica Domnului. Să fie într-un ceas bun.

...

DUMBRĂVENI

O lecție de viață

Sâmbătă, 21 iulie, începând cu ora 17.00, în moderna și noua sală a Centrului cultural Dumbrăveni, membrii Cenaclului Lumină Lină condus de părintele Cătălin Dumitrean, la invitația conducerii Centrului de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane cu Handicap – Dumbrăveni, au susținut un concert, mare parte din spectatori au fost persoanele cu dezabilități ce aparțin de acest Centru.

De fapt, înainte de a urca pe scenă, surpriza a  venit din partea asistaților cei care sub îndrumarea personalului medical deservent au pregătit un program artistic demn de toată lauda, din acel grup făcând parte: nevăzători, tineri sau mai puțin tineri cu probleme locomotorii cei care sub îndrumarea personalului Centrului din Dumbrăveni, au adus prin glasurile lor, acel crâmpei de frumos, prin cântecele religioase interpretate, citate biblice, poezii  în care omul străbătut de fiorul dragostei  își ară recunoștința față de bunătatea, dragostea ce ni le poartă Dumnezeu, nouă oamenilor. Scopul serviciului social, ne spune tânăra directoare Raluca Munteanu, este acela  de a asigura persoanelor adulte cu dezabilități aflate în situație de dificultate socială, servicii de găzduire, asistenţă medicală, îngrijire, recuperare, reabilitare, consiliere psihologică, terapie ocupaţională, socializare. Ducând la creşterea şanselor recuperării şi/sau integrării acestora în familie ori în comunitate, de a acorda sprijin şi asistenţă pentru prevenirea situaţiilor ce pun în pericol securitatea acestora. Capacitatea centrului este de 100 de locuri. În cadrul acestei întâlniri am ascultat cu mare plăcere grupului coral constituit din persoanele cu dezabilități, o seamă de  poeme în care, nădejdea, dragostea, iubire, au fost punți de legătură prin cuvânt  îndumnezeit ascultând versurile spuse cu sensibilitate de cei din grupul vocal, printre care se afla Irina Dragoș, chiar dacă era țintuită în căruciorul cu rotile, glasul nu-i putea ascunde emoția odată cu versurile recitate:

 Tu m-ai scos din valul lumii

Și din mâna Celui Rău.

Și, din rob al rătăcirii,

M-ai făcut copilul Tău!

 Alergam neîncetat, 

al Tău glas plin de iubire

Tu Iisuse m-ai chemat

M-ai chemat din valul lumii

 și din calea celui rău

Si din rob al rătăcirii

M-ai făcut copil al tău”

 Sau versurile de o frumusețe aparte, pline de sensibilitate ale poetului Eminescu, din poemul           l 

”Răsai asupra mea”

Răsai asupra mea, lumină lină 

Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;  

O, Maică sfântă pururea fecioară

 în noaptea gândurilor mele vină

 Speranța mea tu n-o lăsa să moară

Din inima-mi adânc noian de vină;

 Privirea ta de milă caldă, plină,

 îndurătoare-asupra mea coboară. 

Un program artistic de excepție cu oameni de excepție vorbind la adresa artiștilor din cadrul Centrului de recuperare și reabilitare pentru Persoanele cu Handicap Dumbrăveni. Cuvintele de o caldă vibrație spuse la finalul concertului la adresa Cenaclului Lumină lină, spectacol a cărui final, ca întotdeauna îl întregește atât de fericit părintele Doru Gheaja, cel care alături de părintele Cătălin Dumitrean cu prilejul zilei lor de naștere, în semn de prețuire le-a fost oferit un tort, din partea Centrului de recuperare și reabilitare Dumbrăveni, aceștia din urmă mulțumind pentru darul primit, oferind acel tort celor care au fost promotorii acelui dar. De o elocventă trăire a fost scurtul cuvânt de mulțumire și bun venit adresat de primarul Dumbrăvenilor domnul Primar Emil Dârloșan,  cel care a reliefat scoțând în evidență faptul că, pe plan local pe lângă Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Dizabilități, există un Centru de Integrare și Terapie Ocupațională, care asigură persoanelor adulte condițiile optime de îngrijire și recuperare. La adresa spectacolului, sentimentele sunt altele după vizionarea lui, catalogându-l, un spectacol extraordinar încărcat de sentimente, încărcat de profundă lumină, lumină de care avem nevoie în fiecare zi.

Felicitând deopotrivă pe membrii Cenaclului Lumină Lină pentru jertfa prezenței lor, la Dumbrăveni, dar și prestația artistică  a celor de la Centrul de Recuperare și Reabilitare Persoanelor cu Dizabilități, cei care au o inimă mare și un suflet curat, de multe ori, de o mai  plină trăire și sensibilitate sufletească, decât multora dintre cei sănătoși. Urmat de o lecție de istorie ținută cu demnitate și fast, adusă în fața publicului spectator de părintele Doru Gheaja, așa cum spunea primarul Emil Dârloșan, o lecție de istorie care ar trebui predată și politicienilor noștri, mulți căzuți sub grila de promovabilitate la examenul iubirii de neam și de țară, nu odată punând mai presus de orice interesele lor proprii. În orașul Dumbrăveni între anii 1831-1846,  a funcționat prima școală de surdo-muți din țară.

Este de apreciat efortul statului român în ceea ce privește crearea condițiilor de viață celor suferinzi, cei care, ca și orice om sănătos în depline puteri, au dreptul la viață, la tot ce un om liber și descătușat tinde să realizeze. De asemenea suntem datori eroilor României, celor care și-au dat viața de-a lungul istoriei, cele două conflagrații mondiale în care au pierit milioane de bravi români, pentru ca noi, să ne bucurăm de libertate, de viață neîngrădită, trăind într-o țară binecuvântată ieșită de sub jugul atâtor imperii. Ducând mai departe tradiția, portul, obiceiurile pământului, liant al frățietății noastre de buni și iubitori români. Cu această ocazie, am avut onoarea să o cunoaștem pe doamna Claudia Brătan, director executiv din cadrul Consiliului Național al Dizabilități din România, fiindu-i alături Daniela Tontsch – Președintele acestui for național, cea care deși era țintuită ca boală de un sever handicap , a luat de la București drumul orașului Dumbrăveni, spunând că, nu regretă efortul făcut,  așa cum îi place să spună, a venit cu inima deschisă pentru a fi în mijlocul colegilor dânsei . Vorbind în calitatea sa, de Președinte a Consiliului Național al Dizabilității din România, acest for util și bine timbrat are menirea de a promova drepturile și interesele tuturor persoanelor cu dizabilități din România. La Guvern la Parlament potrivit doamnei președintă se fac eforturi continue și conjugate pentru crearea, îmbunătățirea cadrului legislativ  ce ajută la îmbunătățirea persoanelor cu dezabilități.

Acolo unde biserica este alături de oameni lucrurile merg mult mai bine și viața celor suferinzi capătă o altă formă, o altă consistență în ceea ce privește nevoile la atenuarea suferinței acestora, spunându-ne, un preot ar trebui să fie în toate birourile de resurse umane. Asemenea evenimente la care am luat parte, trebuie multiplicat la nivel de țară, un câștig răsfrânt în condițiile și grija purtată celor suferinzi, până la urmă un gest uman care ne dă certitudinea că suntem pe drumul cel bun, și că, iubind aproapele ca pe noi înșine, avem calea deschisă spre lumina mântuirii, iubirii Lui Dumnezeu.                               

                                                                                                                                  Vasile Luca

LA MULȚI ANI PĂRINTE DORU GHEAJA!

Vă mărturisesc de la bun început că am o mică experiență de viață, de prieteni adevărați și de oameni care mi-au influențat fericit destinul. Neutilizând în viață virtuți lingușitoare, nu am avut nici la rândul meu parte de prea multe prietenii de circumstanță, de ”relații”, de ”amici”, de ”pile” sau de alte camaraderii legate de vreun interes oarecare. Am fost eu însumi, UN OM CARE A ÎNCERCAT MAI MULT ”SĂ DEA”, însă cu foarte puțini prieteni adevărați, dar trainici, și mai ales, vă spun cu mâna pe inimă, măsurându-mi îndelung cuvintele, am putut păstra în intimitatea supraviețuirii mele doar pe acei oameni care s-au dovedit până la urmă sinceri și cu adevărat creștini. În rest minciuni, ipocrizii și mai ales destui dușmani...
Un lucru este cert și am onoarea ca astăzi, în ziua de 19 iulie, a anului 2018, să-l mărturisesc ca sub epitrafir, adică sincer și fără ocolișuri: SUNT FERICIT CĂ L-AM CUNOSCUT PE PĂRINTELE DORU GHEAJA!

Și, ca să o luăm cu începutul, se întâmpla în urmă cu ceva ani, să fie destui, când pe scenele Cenaclului Flacăra părintele Doru lansa, ca temă de reflexie și de provocare a demnității naționale, cântecul patriotic. Genial cum îl știm, Adrian Păunescu, el însuși un naționalist superb, a avut inspirata temeritate de a amplifica fenomenul ”Doru Gheaja”, curent de iubire națională, stârnind astfel ca un torent de lumină predilecția spre sentiment pur românesc, prin cântec și bucurie. Atunci, copil fiind, mi-am zis: ”IATĂ OMUL!”, căci încă de la 10 ani în trupul meu ardea fluxul fierbințelii naționale și creștin-ortodoxiei, iar Părintele Doru Gheaja îmi devenea garantul public, chiar și în context comunist,  că virtutea națională poate fi amplificată și circumscrisă poporului.

MAREA ÎNTÂLNIRE

După anii de cenaclu a venit și întâlnirea cu ”OMUL”, căci cum altfel să socotesc ceasul liturgic când Maica Domnului mi l-a adus chiar în altarul ctitorit pe Strada Dealului din Sibiu, moment de mare emoție și paradisiacă nădejde. În fața mea stătea chiar sfinția sa, cu smerenia specifică ființei sale, cu voluptatea slujitoare unică în context sacerdotal, dar mai ales cu gingășia unei naturaleți descumpănitoare și absolut încântătoare. Și de atunci, după o pauză mai lungă decât un deceniu, sau decât un ocean de așteptare, drumurile noastre ni s-au intersectat din nou, la Cimitirul din Alba Iulia, cu ocazia unei triste prohodiri, dar și a unei fericite reîntâlniri. Din acel moment Părintele Doru mi-a devenit tată, frate mai mare, sfătuitor, luminător, înțelegător, tovarăș de spectacole mărturisitoare și mai ales un fel de tutelă de iubire, unică și irepetabilă.
 Mărturisirea vizavi de geniul Părintelui Doru, o fac doar prin circumstanțele unei experiențe personale, dar efectiv îmi simt viața luminată de existența sfinției sale, de felul său generos de a fi, de sublimul ocrotitior cu care zi de zi mă descântă prin sfaturi, prin încurajări și prin teme de meditație pline de iubire și curaj. Ba aș putea spune că, Părintele Doru Gheaja a apărut ”la fix” în viața mea, exact în momentul în care simțeam nevoia unei primeniri în cenaclu și în modul în care trebuie să se manifeste colegialitatea.

Ce a adus părintele Doru în Cenaclul Lumină Lină? iată câteva răspunsuri:
- În primul rând un entuziasm divin. Este unic felul în care acest om își cântă ”aceleași piese” fără să le simțim obositoare, plictisitoare și învechite. Liniștit psihic, dovadă că nu glumește cu propria credință, Părintele Doru își respectă cântecele și nu are nevoie de absolut nicio înnoire. Doar cei întunecați la suflet, fie ei și ”strălucitoare” vedete, se simt banali în muzicalitatea lor ”repetabilă” și tânguitoare.  La Părintele Doru, în schimb, lucrurile stau cu totul altfel și aceasta poate fi o ”cheie” a tinereții sale, dânsul neavând niciodată nevoie de ”reset”, de ”un alt început”, de ”înnoiri” ale ”lookului” artisitc  sau a altor măști de circumstanță.

-În al doilea rând PĂRINTELE  ne-a predat lecția iubiri și a grijii față de prieteni. Și chiar acum, mă gândesc că trebuie să ai o edificare extrem de bine alcătuită psihic, ca să fi atent cu ceilalți. Elegant, rafinat și ”școlit” în pedagogia bunului simț, Părintele ne predă lecții puternice de sinceritate. Și, privindu-l ne dăm seama că uneori suntem foarte egoiști, căci ne menajăm viața, ”jertfindu-ne” doar în funcție de propriile interese. Uităm repede ce înseamnă un prieten, un telefon de ”a te interesa” de starea celuilalt, sau chiar posibilitatea de a fi lângă el la marile momente ale vieții: aniversări etc. Și cât am vrut să dezvolt o familie cu proprii colaboratori, până la urmă m-am declarat învins, pentru că ”nepotrivirile” au învins ”Iubirea”, Ori la părintele tocmai Iubirea învinge ”nepotrivirile”, ”diferențele de vârstă” și alte specificități identitare. 

Părintele este OM cu toți, atent cu toți, prezent lângă toți; îl chemi la Făgăraș, se suie în  mașină și vine. Îl chemi la o nuntă, la un parastas sau la un botez, nu te refuză niciodată. Îl inviți la o onomastică este punctual și prezent. Unic, irepetabil și cu adevărat divin. Model pentru cine are ”ochi de văzut” și”urechi de auzit”.

Și nu în ultimul rând, pentru că deja am anticipat ”cuvântul”, Părintele Doru este un ”AS” al punctualității. Adică, un mod de a te respecta pe tine cel ce ”aștepți” cu ”timpul tău”, și nu cu ”timpul lui”, probă de caracter specifică doar marilor conștiințe. Da, doar cei educați pot fi punctuali, fără a invoca mereu scuze pentru ”întârzieri”. Doar cei liniștiți în suflet sunt capabili să te respecte, și să nu te supună mereu ”chinurilor” de a sta după ei, după promiscuitățile și dezordinile specifice propriilor firi. Căci punctual la întâlnirea cu istoria este însuși Dumenzeu, care nu a întârziat niciodată în a ne face bine și a ne iubi mereu.
Astăzi, mă opresc aici. Mi-am pus pe acest colț de pagină, iubirea și of-ul meu de luptător. Îți mulțumim Părinte Doru că ne privești de aproape, că ești darul ochilor noștri tulburi, că ne predai în fiecare zi lecția cea mare a bunului simț creștinesc.   
LA MULȚI ANI, PĂRINTE DRAG!

„Acolo unde tunul mai răscolește pământul”

Pe bună dreptate aș putea denumi acel pământ din mijlocul țării, cunoscut ca strategie militară, unul dintre cele mai mari poligoane de tragere din Europa, a feluritelor muniții, și anume cunoscutul poligon Cincu, locul de unde pornesc bubuiturile aducându-ne aminte chiar dacă binecuvântata pace ne este frate și soră,  brațul și ochiul ce veghează la trăinicia acesteia trebuie să fie vigilente la meterezele hotarelor țării, oricând gata de luptă. România nu e de una singură membru NATO, este acea forță care și-a asumat responsabilități, iar dictonul ”dacă vrei pace trebuie să te pregătești de război” nu pare o vorbă aruncată în vânt.

Dar să lăsăm bravilor ostași rostul acestui câmp răscolit de ghiulele, cum în prezent, aflat într-o acalmie relativă, Cu cât ne apropiem de comuna CINCU, mai apoi  străbătând localitatea,  nu poți decât să aduci laude mai marilor satului, celor care se îngrijesc de gospodărirea acestei așezări brașovene, vorbind la adresa harnicilor gospodari, consilierilor locali, primarului Sorin Suciu - Aurel, întreaga suflare a comunității, cei care, dintr-o pornire lăuntrică bine motivată își aduc aportul la înfrumusețarea și binele întregii comunități. Așa se face, duminică 15 iulie 2018, la Invitația părintelui paroh Florian –Adrian Butum,  membrii cenaclului Lumină Lină, în fruntea cărora se află părintele Cătălin Dumitrean, au fost pentru câteva ore oaspeții  acestei binecuvântate localități, participând în prima parte a zilei, la sfânta slujbă de duminică ținută în biserica ce poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae. De fapt, la Cincu mai există o bisericuță a cărui hram le este dedicat ”Sfinților Români” pe care îi avem modele de păstrare și apărare a dreptei credințe, a Fiului și Duhului Sfânt. Odată instalați cu aparatura necesară amplificării vocilor, la finalul slujbei, a urmat un program artistic închinat Centenarului Unirii. Putem spune fără să greșim, de fapt acele peste 450 de spectacole ale cenaclului, pot fi socotite ode închinate  eroilor neamului, sărbători în care cântecele patriotice se împletesc atât de armonios cu pricesnele, poezia, făcând să răsune prin cântec a chemare la deșteptate, iubire de Hristos și de țară, glasurile românilor unite întru aceeași iubire și năzuință. Cenaclul Lumină Lină,  are aportul haric și nemijlocit a părintelui Doru Gheaja, o voce inconfundabilă, tulburător de răscolitoare aducând din istoria vremurilor faptele de vitejie și jertfă ale înaintașilor noștri. Bucuria pe care o trăiește fiecare dintre noi, cu ocazia acestor întâlniri poate fi socotită unică și irepetabilă cum de fapt și există. Cenaclu este compus din oameni deosebiți așa cum sunt toți membrii ce alcătuiesc acest mănunchi de inimi, iubitori de Hristos și de țară. O cerere plinită prin vrerea Lui Dumnezeu știind peste ani, aceste mărturii ale trecerii noastre printr-o localitate sau alta, vor rămâne pietre de temelie statorniciei, credinței înrădăcinate adânc în conștiința viitoarelor generații.

Așa cum spune părintele Cătălin ”dacă noi ne-am oferit ca model de viață și dăruire, este prin vrerea Celui de sus, cel care ne scrie în dreptul fiecăruia faptele ce vor cântării la judecata ce va să vină”, în așa fel să facem încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste toate îndreptate spre Hristos și a Lui Maici iubitoare” Atât de frumos ilustrată în priceasna închinată sfintei Măicuțe, cântată de Andreea - viitoarea doctoriță, cântec fredonat cu toți credincioșii aflați în sfânta biserică ”Nu lăsa Măicuță, să pierim pe cale, căci noi suntem fiii, lacrimilor tale”. Suntem o inimă care bate primenind clipele a nerepetare, mai mult ca oricând, nu odată, făcându-ne atâta rău unora altora, prea mult ne certăm, prea mult ne dușmănim, prea mult a pătruns dihonia între noi românii, încât să nu ne întrebăm, pe ce drumuri ne rătăcim, știind la capăt de viață în afară de ce am agonisit în căușul sufletului, în fața dreptului judecător doar sufletul are de dat socoteală, lucrurile pământești vor rămâne risipite și neștiute mâncate de rugină și molii precum pleava grăunțelor din glodul pământului. Crucile noastre ale românilor, sunt totdeauna pe deal la vedere, ne spune părintele Cătălin, știind din moși strămoși,  acolo unde este cruce, este iubire, evlavie, este jertfa Lui Hristos pentru noi oamenii răscumpărare prin curăție de păcat. Un cântec dedicat crucii a fost interpretat de Romică Harsanyi, colegul nostru de cenaclu, cu a lui voce deosebit de melodioasă și bine timbrată, cum de fapt întreaga priceasnă dedicată sfintei cruci ”Pe crucea din dealul iubirii/Pe culmea lipsită de flori/Se stinge făclia iubirii/Privind spre albastrele zări…”. O cruce avem toți, crucea întru puterea și mărirea ei, nu  poate fi decât semnul izbânzii întru ajutor, nădejde și biruință, fiindu-ne de-a una cu noi la orice încercare a vieți: pavăză, nădejde și împlinire. Acel cântec închinat Maicii Domnului, scris pe versurile autorului Vasile Luca: ”Maria Maica Lui Iisus/Ne ești ca soarele de sus/ Te chem în ajutorul meu/De câte ori îmi este greu, de câte ori îmi este greu…!  a cărei parte muzicală este compusă și interpretată de mult îndrăgiții cantautori:  Nelu Ivan și Marius Catalan, doi muzicieni de excepție, pe lângă vocile lor calde pline de noblețe, sunt maeștri în mânuirea armonioasă, unul a chitarei și celălalt  în suflatul și mânuirea naiului, o întrepătrundere fericită dând versului o melodicitate și trăire aparte. Iar cântecul ”Rugă pentru părinți” interpretat de cei doi prieteni, a făcut să picure neoprite lacrimi din ochii atâtor mame, a căror  părinți au trecut prin puntea morții în lumea cerurilor, o rugăciune scrisă de poetul Adrian Păunescu ”Enigmatici și cuminți/Terminându-și rostul lor/Lângă noi se sting și mor/Dragi noștri, dragi părinți/Cheamă-i Doamne înapoi/ Că și-așa au dus-o prost/Și fă-i tineri cum au fost/Fă-i mai tineri decât noi…”, cântec atât de firesc completat cu versurile din poemul ”Repetabila povară” aceluiași poet, poem interpretat cu atâta forță și simțire sufletească, de părintele Cătălin, la rându-i cu lacrimi în ochi, la gândul atâtor părinți a căror menire s-a stins odată cu plecarea copiilor lor, în cine știe ce țară, sau chiar ei copleșiți de ani, li s-a curmat flacăra vieții, cu speranța că poate în cer o vor duce mai bine  ”Cine are părinți, pe pământ nu în gând/Mai aude și-n somn ochii lumii plângând/Că am fost, că n-am fost ori că suntem cuminți, /Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți…”. Sorin Popa, prietenul fiecăruia dintre noi, cu a lui cântec precum ciupitura unei harfe vălurite peste-a lacului sclipire, a venit cu o frumoasă odă închinată fiecărei mame: ”Ce frumoasă-i mama mea/Doamne alta nu-i ca ea/Dă-mi putere s-o iubesc /Lângă ea frumos să cresc/ Credincios cum este ea/ Doamne-i mama mea…”.

Cu această ocazie a fost amintit de către părintele Cătălin, episodul ultimei părți din concertul susținut nu demult la scena montată în  mijlocul  localității brașovene Prejmer, chiar dacă ploaia nu mai contenea să cadă, cei din fața scenei au rămas ascultând muzica cenaclului fără să le pese de vijelia dezlănțuită, ce le șficuia fața, printre care la loc de cinste erau și copii, au umplut scena de zâmbetele lor, înconjurându-i cu drag pe părintele Doru și Cătălin, o imagine adresată sufletului greu de uitat. Atmosfera bineplăcută din sfânta biserică, cântecele înălțătoare în trăiri, vorbele pline de dragoste, comuniunea întru aceeași nezdruncinată credință, a făcut loc mult așteptatei prezențe a părintelui Doru Gheaja, odată cu cântecul plutea peste noi, acea dragoste neostoită, flacără vie purtată peste întreg neamul românesc, părintele venind tocmai de la Alba Iulia- Capitala Unirii. Este o mare cinste pentru orice român să-l vadă, să-i ascute cântecele, în care sălășluiește ca într-un creuzet de foc, adevărata  istorie. Să nu-i uităm meritele plăpândei flori ce-și mijește petalele, mai tinerei Dominique Simionescu, cu o impedanță în voce, dacă nu ai vedea-o, ai crede că, ai în față o purtătoare de voce, având o statură princiară, pe când  Dominique, este atât de sfioasă și timidă încât, la auzul și văzul acestei fete, te întrebi ce resorturi deschid porțile nemaiîntâlnite ale muzicii la o ființă atât de sfioasă. Am avut parte de  o zi de duminică binecuvântată, cu siguranță va dăinui în inimile noastre cât și a celor din Cincu, asaltați de o imperioasă făgăduință făcută părintelui paroh Florian, invitându-ne de pe acum, la o nouă întâlnire, cu ocazia sărbătorilor de sfânt Crăciun, venind la colindat.

Nu ne rămâne decât să mulțumim întregii comunități pentru calda primire făcută, neuitând masa bogată la care am fost invitați să luăm parte, pâinea de casă a cărui miros de cuptor încins și vatră arsă  ne-a rămas  dulce amintire, poate chiar reper pentru o nouă întâlnire.  

Mulțumim Cincu, preabunilor tăi credincioși pentru toată strădania de care ați dat dovadă! Urmând ca sâmbătă 21 iulie, să fim oaspeții Centrului social Dumbrăveni, iar în data de  29 iulie vom fi la Făgăraș… urmând cu ajutorul și vrerea Lui Dumnezeu, alte și alte întâlniri, a căror menire spirituală este aceea de a fi aproape unii de alții. Să ne dea Dumnezeu puterea să îmbrăcăm haina smereniei, cugetul curat iubirii de neam și de țară, unică și dreaptă cale plină de bucurie întru aceeași credință. Cu Dumnezeu înainte! 

Vasile Luca

Prejmer

”Suflet românesc” 

Duminică 8 iulie 2018, membri cenaclului Lumină lină, au fost oaspeții localității Prejmer – Brașov, în cadrul Festivalului Internațional ”Suflet românesc – tradiție artă și românitate” festival susținut de  Primăria și Consiliul  local Prejmer, în parteneriat cu Agenția Metropolitană Brașov, sărbătoare dedicată Centenarului Unirii,  reunind ansambluri folclorice  din zona Brașovului  dar și din alte colțuri ale țării cât și din străinătate. Un program artistic încărcat  de muzică, dansuri, cu participarea unor  interpreți locali dar și de marcă cum, Matilda Pascal Cojocărița, Dinu Iancu Sălăjanu. Înainte ca Cenaclul Lumină lină să-și ocupe locul pe scenă, a avut loc premierea tinerilor interpreți înscriși la concursul de muzică populară, la loc de cinste situându-se grupul de dansatori a Colegiului Național de Coregrafie din Chișinău.  Cenaclul Lumină lină, a fost invitat să susțină un concert de cântece patriotice, pricesne și poezie în fața sutelor de localnici.

Chiar dacă ploaia nu a contenit să cadă, pe timpul spectacolului Dumnezeu prin bunătatea-i bineștiută a trimis un moment de acalmie domolind vremea până spre sfârșitul programului scenic. Spectacolul susținut de membrii cenaclului Lumină Lină, a cărui coordonator este părintele Cătălin Dumitrean, a întregit cum nu se poate mai fericit sărbătoarea dedicată,   cântecului, frumosului, obiceiurilor din țara Bârsei. Așa cum spunea părintele Cătălin, nicio opreliște, nicio foaită de alt neam, nu poate  să ne interzică în țara noastră, aici unde noi românii dintotdeauna ne știm să ne păstrăm credința, obiceiurile, limba noastră românească oază de latinitate, aici la noi, unde cântăm cântecele a căror mesaje pline de mândrie și demnitate, a ținut trează năzuința de libertate, de mai bine, a înaintașilor noștri Lăsând să picure în sufletul  de român, mirul tămăduitor al iubirii de neam și de țară. În sutele de concerte susținute pe întreg cuprinsul țării,  mânați de aceeași dorință de a ne unii frățește întru aceleași năzuințe, întru aceeași mândrie națională având acel imbold de continuitate, în ideea, a fi ROMÂN, nu este o deșertăciune chiar dacă astăzi unii, ce se cred mai înalți cât prăjina, ne descoperă ca și cum nu ar fi știut, făcând parte dintr-o Europă, ce se vrea pentru noi, cu mai multe viteze. Ocrotitoarea poporului român –Prea bună și Sfântă Maică a Lui Iisus, ne poartă de grijă, la rându-ne o purtăm  în suflet, cât și, dar ceresc de la Dumnezeu, o purtăm la loc de cinste, având cu noi n drumurile atâtor plecări, icoana făcătoare de minuni a Preacuratulu-i Ei chip - Maica lui Dumnezeu, alături de icoana cu moaștele a treizeci și trei de Mari Sfinți, iar celor ce se închină, sfintelor icoane făcătoare de minuni, cererile  le sunt  aducătoare de liniște, pace și grabnic ajutor..  Draga noastră colegă, Andreea Tecar studentă la Facultatea de medicină Sibiu, alături de Andrei Lazăr, absolvent al Facultății de Teologie, au încântat publicul spectator, cu cântecul ”Răsai” lansat cu ani în urmă de regretații cantautori, Doina și Ion Aldea Teodorovici, un omagiu adus limbii noastre române. Prin sânge și jertfă în tranșeele atâtor bătălii a fost scrisă  istoria noastră prin însăși graiul cel dulce și plin de dor revărsat peste noi românii, ca o binecuvântare cerească, de la mijire cale, prin primul învățat cuvânt  MAMA și până la Tatăl ceresc, întru aceeași sfințită limbă românească.  Bucură-te scris latin/Că pe valea dulce-amară/N-ai venit ca un străin/Ai venit la tine-nțară/Și la frații tăi. Răsai, răsai, răsai/Ca grâul cel verde/ca lacrima/ Răsai, răsai, răsai/Și nu te mai pierde/Iubirea mea. Colegul nostru  Romică Harsanyi, prin neostoita dragoste arătată Maicii Preacurate a înălțat imn ales,  aceleia care, mai presus de orice durere, ne ostoiește sufletele aducând dar și har ceresc, plinirea atâtor cereri, ostoirea atâtor dureri.

Apoi cântecul colegului de cenaclu Sorin Popa, a preamăririi căciulii, fală la români de mare preț dând acel înțeles de statornicie și neaplecare de grumazuri, asemeni trăiniciei munților, ne este  mândria și cugetul, în fața atâtor pofticioși veniți de aiurea, aici la noi acasă, cu pretenții de stăpâni.

.”Cu căciulile pe frunte

Stăm de veacuri ca un munte

În curbura arcului Carpați

Asta e căciula mea

Și o por cum de purta

Că-i obicei din daci păstrat…” 

Un glas unit venit dinspre scenă cât și dinspre public, un adevărat cor ce și-a îngemănat vrerea de a privi drept pe cel ce-ți este frate întru aceeași credință purtând pe frunte ipotetica căciulă.

 La rându-mi, am recitat un poem  intitulat ”Doină din Ardeal” în care am adunat în căușul inimii, năduful acestei lumi trecătoare pusă pe risipire de tagma atâtora neromâni ajunși în vremelnice funcții statale, mai degrabă le este mai aproape punga doldora cu bani nemunciți,  decât binele celor ce i-au ales.

”Și-apoi cine să te-asculte

Când necazurile-sute

Toate pe grumaz le duc

Parc-aș fi n-restat la jug

Jugu-i greu și domn român

Ce de-un sânge mi-e stăpân…” 

 Prea multă nemilă în lumea aceasta cumpărabilă, în care: credința, frica de Dumnezeu, iubirea, dragostea, respectul față de  aproapele tău, uneori ai crede, toate aceste daruri ce înnobilează firea omenească  au ajuns dulci himere într-o lume tot mai grăbită. La bagheta nevăzută a părintelui Cătălin, am luat stindard tricolor drag nouă românilor, cântecul Iancului - crăișorul Munților Apuseni, acel cântec dedicat biruitorilor, iubitorilor de libertate și ne-aplecare, cam dinspre unde venim, aducând dar ales, cântecel de vitejie, purtate precum apele de munte, spre șesuri domoale

 ”Din țara moților noi am venit, unde Iancu a trăit

Căci luptători de frunte suntem noi, și viță de eroi, de bravi eroi

Căci luptători de frunte suntem noi și viță de eroi” 

Un cântec ajuns la inima tuturor spunând, un Nu, hotărât  străinilor, cei care, din aproape în aproape, cu ajutorul atâtor vânduți,  s-au făcut stăpâni pe multe bătături unor case din care, înspre lumea cea mare, au pornit în căutare de bine atâți frați ai noștri

Fraților de arme toți vă ridicați

Glasul clopotelor să îl ascultați

Că vă cheamă-n luptă sângele străbun

Să păziți hotarul de dușmani păgâni

Câți ar dori unii și alții, să ne dezbine, dintr-o parte și alta,  ne punem nădejdea în Dumnezeu și-n   eroii  neamului românesc. 

”Iancule ficior de moț

  Dară spune-le la toți

 Că Ardealu de când îi

 Îi vatra românului” 

Acest cântec cum și altele cu priză la public îl cântă cum numai el știe -Nelu Ivan, o voce melodioasă, caldă, în același timp clară și melodioasă aducând prin glasul doinit, foșnetul brazilor, susurul izvoarelor, mângâierea sufletului dornic de adevăr

 Iancule Mare, Iancule Tare

Noi suntem al tău popor

Țara noastră dragă

Astăzi e o pradă

În mâna străinilor

 Aducând de la Alba Iulia Clopotul reîntregirii cu fiecare  răscolitoare bătaie și dangăt, trezindu-ne în cuget mai mult ca oricând demnitatea națională, ne cerem dreptul la unitate, la unire acum și în vecii, vecilor întru aceeași frățietate și unire pe acest binecuvântat pământ românesc. Finalul revenindu-i preabunului părinte Doru Gheaja, rugându-l pe bunul Dumnezeu să-l țină, să-i dea viață și sănătate încă un centenar de acum încolo, tot atât de viguros,  un adevărat român, ce-și iubește obârșia , credința, neamul  mai mult decât propria-i viață. Trăind din plin acest timp al redeșteptării, aducând dar ales nepieritoarele cântece  naționale, mângâietoarele pricesne, dulci cântări bisericești  în care jertfa Domnului nostru Hristos, ne dă aripi odată cu acel sentiment de trăinicie, de încredere, de credință nestrămutată, dacă îl avem aproape pe Dumnezeu, avem întreaga iubire a Lui, revărsată cu prisosință peste întreg neamul românesc. Doamne ajută!

Vasile Luca

MESAJUL UNUI PREOT ÎNGÂNDURAT: OARE ȘTIȚI PENTRU CE LUPTAȚI? ”

POPORUL MEU E TRIST

Poporul meu e trist. Pe străzi, în tramvaie, la volanul mașinilor, la spectacole și în biserici, poporul meu are cearcăne. Copiii românilor, ca de altfel al tuturor europenilor, s-au ascuns într-o lume a telefoanelor, într-un spațiu idealist și sunt la fel de triști. Politicienii sunt jalnici și ne instigă la ură. Unii vor libertinaje, alții pușcării...

   Mă întreb însă oare pentru cine luptăm? Teoretic pentru copiii noștri și răspunsul acesta e din nou pe buzele tuturor celor ce ies în piețe la mitinguri și pe care oarecum îi înțeleg în intenția lor. Adică să le dăm copiilor noștri case frumoase, mașini bune, salarii decente și o viață boemă. Dar toate acestea sunt de fapt iluzii, dacă nu chiar sofisme. Dacă mă întrebați pe mine ce părere am, vă spun că mai degrabă m-aș lupta că să readuc copiii la Hristos. M-aș lupta să-i văd liberi în natură și fără tablete. M-aș lupta ca să le scot tatuajele acestea oribile de pe corp, însemne ale faptului că nu ne mai mulțumim cu pielea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Oare nu vedeți, chiar așa de  greu este ca să vă dați seama că această lume e plină de boli psihice. Da, știu sunteți generoși, dar pentru ce oare  totuși luptați? Hai să analizăm duhovnicește, deși și de acest cuvânt vă este rușine...Faceți mitinguri pentru salarii, dar de ce nu faceți mitinguri ca să vindecați labilitatea emoțională a tinerilor. Nu vedeți cât de repede plâng și râd? Nu vedeți cât de repede se înfurie din orice nimic? Nu vedeți cât de repede acceptă homosexualitatea, ca fiind ceva ”normal” pentru niște democrați? Nu vedeți cât de repede au învățat să înjure Biserica, preoții și să-și renege istoria? Nu vedeți la ce videoclipuri licențioase, așa zis de muzică, se uită în fiecare zi? Nu vedeți cine sunt eroii lor, cântăreți desfrânați și drogați? Nu vedeți ce fel de muzică ascultă? Nu vedeți cât de repede se despart de ”iubiri”? Nu vedeți cât de repede își schimbă culoarea părului? Nu vedeți cât de imuni sunt la orice dialog sincer, având însă  nevoie de ”mii” de confirmări ale ”valorii” lor de la așa-zișii ”prieteni” de pe tabletă? Chiar nu vedeți ca aici este problema lumii?

Și vorbiți de viitorul copiilor? Vorbiți că luptați pentru ei și pentru o viață mai bună. dar nu o veți câștiga niciodată, pentru că de fapt nu aceasta este lupta adevărată. Da, poate că de mâine o să meargă Dragnea și alții la închisoare. Pe merit, foarte bine... Veți aplauda o noapte ca după ce a murit Ceaușescu, ca după ce a câștigat Iohanis, sau România cu Argentina la fotbal...Dar copiii voștri vor deveni și mai grei la suflet, și mai drogați și mai labili. Și știți de ce? Pentru că v-ați luptat fără Dumnezeu lângă voi... Nu știți ce cereți, nu știți ce vreți! Înpoi la credință, restul e doar iluzie și vânare de vânt!  

INFO CENACLU.

Cenaclul Lumină Lină informează:
1. Duminică 8 iulie vom avea spectacol la Prejmer. Se va pleca astfel:

SIBIU
1. Autoturism Alba Iulia-Părintele Doru Gheaja.
2. Autoturism 1 Sibiu - aparate plus 3 persoane.  
3. Autoturism 2. Sibiu- Dacia Logan 5 persoane.
Colegii din Sbiu sunt rugați să-ți anunțe prezența maxcim până joi ora 17. La fel și cei din Mediaș, Dumbrăveni etc.

MEDIAȘ
4. Autoturism 3 Mediaș plecare maxim ora 13.30 - 4 persoane. Colegii medieșeni sunt rugați să se asocieze dânșii într-o singură mașină, alegerea autoturismului urmând a se face la alegere între dânșii. Responsabil grup Mediaș este domnul Nelu Ivan, la dânsul urmând a se face apelurile telefonice privind organizarea deplasării.

Cele 4 mașini vor primi decontul de combustibil, orice alt autoturism care sosește în plus urmând a-și auOtfinanța deplasarea.
-Spectacolul începe la ora 17, iar ajungerea la obiectiv se fa face altfel: 1. Echipa tehnică ajunge maxim la ora 15.30 celelalte mașini urmând a fi prezente  cel târziu până la ora 16, când va avea loc și ședința tehnică de stabilire a pieselor muzicale din concert.
-Excepție face doar autotrismul părintelui Doru Gheaja care ajunge la ora 17.


PREJMER-AER LIBER
Spectacolul are loc în aer liber pe o scenă construită special pentru acest eveniment. Sonorizarea se face speciale de către organizatori. Recitalul are la dispoziție două ore.

GPS LOCAȚIE CONCERT: STRADA MARE colț cu STRADA POMPIERILOR.



PROGRMAUL DE CONCERTE IULIE:

1. CINCU-județul BRAȘOV - 15 IULIE ora 17.
2. DUMBRĂVENI-centru social- 21 IULIE ORA 17.
3. FĂGĂRAȘ -gară- 29 iulie ora 17 

NOTĂ:
- Ne simțim onorați dacă, pe paginile dumneavoastră de socializare ( în primul rând membrii cenaclului), din respect pentru activitatea cenaclului veți distribui această pagina. Prin aceasta se va deduce de către publicul larg că avem o activitate temeinică, organizată și de ținută. Mulțumim!