luni, 31 martie 2014

ȘI EU AM FOST LA MEDIAȘ...

De acum amintiri... Un concert realizat de oameni minunați... Publicul... Părintele Gabriel Pițigoi, un excelent amfitrion și un prieten adevărat al cauzei noastre...
Nu vreau să scriu mult... Nu aștept emailuri de laudă și nici de recunoștință. Pentru că nu doar noi am realizat ceea ce am realizat, ci el,publicul medieșean, oamenii cu o mie de inimi și tot atâtea gânduri frumoase...

După concertul de la Mediaș știu că Cenaclul Lumină Lină nu va muri...
După concertul de la Mediaș știu că deși nu vom avea niciodată bani pentru a avea propriul microbuz, vom avea jertfa și crucea minunată a deplaărilor pentru Hristos și neam...
După concertul de la Mediaș nu am să mai rog pe nimeni să îmi scrie mesaje de încurajare, nu am să mai implor dialogul pe internet, ci doar acolo, în biserici, în săli, între oameni și cu oameni adevărați... Publicul din Mediaș ne-a învățat acest lucru...
După concertul de la Mediaș știu că Ardealul nu va fi niciodată al altor popoare...
După concertul de la Mediaș știu că Maica Domnului e fermă apărătoare a acestui cenaclu și a tuturor splendorilor sale...
Dupăconcertul de la Mediaș, promitem să lupătm, să avem curaj și să mergem numai și numai înainte...
Arde o lumină lină în NOI!
PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN

duminică, 30 martie 2014

MEDIAȘUL CAMPION DE PRIMĂVARĂ! NOTA 10 E PREA MICĂ!

Venim de la Mediaș spre casă... Ce duioase sunt cronicile la întoarcerea acasă, când kilometrii se numără invers și amintirile minunate sunt încă proaspete pe retina sufletului. Aș vrea parcă să mă reîntorc înapoi și să refac pentru încă două ore atmosfera minunatului concert de la Mediaș. Ca să vedeți că nu spun adevăruri vă ales mărturie niște fotografii și cât pot ele exprima... Puțin, foarte puțin față de ceea ce a fost acolo...
Nici nu am început bine concertul și lumea cânta la unison... E singurul public din ultima vreme care nu a avut nevoie de glasul nostru mobilizator. Sute de români fantastici. Maici de prunci, credincioși și credincioase care se vede că practică zilnic mersul la biserică, oameni calzi care  au dat serii o ținută unică. M-ar tenta să spun că acest Mediaș devine campion de primăvară, din
perspectiva celor mai divine concerte ale noastre... Și nu greșesc...
    Dulce oboseală... Dulce drum spre Sibiu... Dulce și blând Mediaș care ne-ai redat stima de sine, la numai o săptămână după minunatele concerte bistrițene. Oameni dornici de iubire națională. Patrioți înțelepți, ce și-au regăsit demnitatea de a spune: TU Ardeal, Tu Ardeal/Îți suntem oșteni...

Duh frumos în cenaclul nostru.


Umblă vorba că suntem dătători de speranță și nu umblă degeaba. Cenaclul luminează în întunericul vieții și aduce o dorință de iubire infinită. Și Maica Domnului e mereu aproape de noi... Cu noi... Tot timpul... Întrebați-i pe medieșeni dacă nu este așa...

sâmbătă, 29 martie 2014

CONFESIUNI LA ICOANĂ: PENTRU DUMINCA SFÂNTULUI IOAN SCĂRARUL!

DE CE NU POT IUBI MAI MULT
 
M-am întrebat adeseori de ce nu pot iubi nelimitat? De ce iubesc doar privilegiat sau uneori prea privat? De ce nu pot să-mi dau sufletul pentru aproapele meu? Pntru fiecare...Și, mai ales viața... Pentru că, aici, în ceea ce scriu, vă rog să mă credeți că nu e vorba de un rutinat articol, sau de a mă pune bine cu cititorul. Nu,  aici e vorba de adevăr, adică de încercarea mea de a fi sincer  cu dumneavoastră… Și poate, că e vorba de însăși sensul existenței mele...
Și iată-l pe Afântul Ioan Scărarul răspunzându-mi: “Smerita cugetare este atunci când unul fiind ocărât de altul nu-și micșorează dragostea față de acesta.” Și concluzia, ar fi aceea că eu nu am smerita cugetare, că încă am destulă slavă deșartă multă, că sufletul  îmi este altruist doar uneori, că eu iubesc doar la ocazii, sau numai pe cei ce mă laudă, pe cei ce mă fericesc, pe cei ce îmi spun că sunt valoros…
M-am întrebat adeseori de ce râd foarte mult, de ce zâmbesc fără noimă, de ce sunt ironic, de ce sunt purtător și știutor de glume? De ce sunt gata să zâmbesc cu superioritate la vederea  stângăciilor săvârșite de cei din jurul meu? De ce mă bucur de  uneori pedepsirea și nereșușita aproapelui?
Și iată-l tot pe Sfântul Ioan Scărarul răspunzându-mi  că:  “Darul lacrimilor este mai mare decât botezul, deoarece curate păcatele săvârșite după acesta…” Și m-am descoperit nesimțitor la inimă, adică împietrit la iubire. Fără de lacrimi și fără de iubire. Mi-am văzut viața gonind după interese umane, după privilegii de moment, după fericiri labile. Și am înțeles de ce aproapele meu mă iubește doar atâta vreme cât îl iubesc și eu asemenea. Pentru că, și el gândește la fel ca mine. Pentru că, și el iubește doar ca să fie iubit și nu din datorie sinceră pentru Dumnezeu. Că toate iubirile de pe pământ încep tumultos și se sfârșesc repede, pentru că noi trăim cu frică, știind că cel pe care-l iubim la suprafață, are și el în inima lui aceeași neputință, aceeași limită, același pragmatism în iubire... Că mă va iubi doar aâtâta timp cât eu îi voi putea oferi ceva... Că într-o zi, el, aproapele meu, are să descopere că nu îl iubesc cu adevărat și,recunoscându-și același sentiment are să-mi devină străin, și poate chiar vrăjmaș.
De aceea, lacrimile, ele și numai ele, căzute cu timp și fără timp, dau sens iubirii și spală cerul gândurilor noastre… Lacrimile pe care le aștept deatât vreme… Ca dar de la Dumnezeu…



miercuri, 26 martie 2014

LA MEDIAȘ SPRE CONCERTUL 230! CU CEA MAI FRUMOSĂ LIMBĂ DE PE PĂMÂNT...

Cenaclul Lumină Lină merge pe drumuri blânde... Duminică avem întâlnirea cu Mediașul, Orașul dragului nostru Nelu Ivan, cel care azi a avut multă inspirație și a înregistrat pe Trilulilu câteva piese remarcabile. Reîntregitorul e sublimă, celaltă ROMÂNIA  e divină... Da, pentru că Ardelul plânge, plânge și uneori mai și zâmbește... Poate chiar la auzul cântecelor noastre...

Mergem la Mediaș... Cam aceiași. Formula e mai modestă, dar curajoasă. Nostalgiile trebuie să le administrăm corect și să eficientizăm bine latura artistică exprimării în cenaclu...
La Bistrița a fost un grup egal în zbaterea inimii. Adică a dăruirii... De la Nelu Ivan, la Mihai Doda și toți ceilalți care au format un grup unit și curajos. Un fel de haiduci, sau de mineri hotărâți să sondeze cu entuziasm în subteranele sufletelor...
Oamenii de la Sîniacob și Arcalia au avut ceva aparte. Parcă ne-am întors alții de acolo. Îi simt pe toți colegii mei mult mai reținuți în declarații, gata de orice efort. În sfârșit, nu mai trebuie să cer eu ca ei să facă ceva pentru cenaclu. Până mai ieri, pară împingeam eu însumi vagonul pe linia ferată. Hai să scriem, hai să postăm știri despre noi, hai să arătăm că avem ceva de spus, că ne e dragă România, că cenaclul nu e doa u n loc de regăsire a sentimentelor umane, a omului cu om, ci mai mult decât atât, e spirit din inima Maicii Domnului și a neamului românesc... E locul de revenire a eroilor pe pământ... Da, a eroilor din cimitire, a crucilor pe care se răstignește mereu iubirea și a blândeții pe care limba română, cea mai frumoasă limbă de pe acest pământ, o transmite peste întregul pământ... Acesta este Cenaclul Lumină Lină...

COMUNICAT
Pentru Mediaș este convocată următoarea echipă: Nelu Ivan, Mihai Doda, Ștefan Ion, Cristian Țopea, Alexandru Dănilă, Sorin Popa, Andrei Lazăr, Romică Harșanyi și Părintele Cătălin Dumitrean. Plecarea se face la ora 14, ca de obicei de la Biserica de pe Strada Dealului.

Oricie suporter al cenaclului poate să participe la concertele noastre, dar numai pe cont propriu. În mașinile cenaclului vor fi prezenți doar memebrii actuali ai cenaclului și aparatura din dotare.

luni, 24 martie 2014

CENACLUL LA ARCALIA ȘI SÂNIACOB, CONCERTELE 228 ȘI 229


„Părinte Radu, dacă ar fi așa de frumos în fiecare duminică, la Biserică, aș  fi mereu și mereu acolo  ” Așa grăia, cu blândul accent bistrițean, un om bătrân al satului, la sfârșitul concertului de ieri al Cenaclului Lumină Lină, concert care ne-a redat din nou starea de spirit specifică misionarilor creștini-naționali. Am plecat mai puțini la Bistrița, am venit mai mulți în suflet. Pentru că, de data aceasta ne-am întors și cu inimile sutelor de români, care la Arcalia și Sâniacob (filia Parohiei Șirioara), ne-au înlăcrimat, ne-au iubit, ne-au respectat și au devenit un cu noi.
Drumul spre Bistrița a fost curat, solar și fără de evenimente. Fiecare membru al cenaclului a părut concentrat la misiunea ce aveau să o facă. Ștefan și Andrei au pus la punct fiecare amănunt al deplasării și au devedit pe parcursul celor două zile o abnegație ieșită din comun. Sorin Popa a făcut de toate. A cântat, a rânduit micul pangar ambulant, a ajutat la organizarea concertelor. Nelu Ivan s-a implicat ca un staroste  de obște în toate cele  ce trebuiau făcute. Și cu glasul său a readus speranța că noi românii

încă mai putem avea lumină lină. Cristian a fost Cristian, iar fratele Ovidiu Contiș a ridicat emoția cântecului religios la rang de rugăciune. Mai spunem ceva și de Alexandru, mereu bucuros, liniștit și implicat în realizarea unui act artistic plin de lumină.
Interesant este faptul că niciunul dintre noi nu a fost obosit, deși în cele două zile s-au parcurs ceva kilometrii. Iar lumea din Arcalia și Sânioan s-a ridicat le înălțimea momentelor patriotice și evlavioase pe care Cenaclul Lumină Lină le-a declanșat. Sfioși la primele piese ale concertelor, în cele din urmă, credincioșii din cele două comunități, au creat o atmosferă excepțională, astfel că, doar intervențiile conducătorului cenaclului a mai putut să-i mai așeze pe scaune, după ce, acești oameni minunați au cânta și au aplaudat minute în șir, în picioare, cântecele noastre. Iar, piesa de căpătâi, TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII,  a fost cântată și reluată minute și minute în șir. Minunat moment.
Ardealul a fost la el acasă. Și la propriu și la figurat. Românii s-au simțit din nou români, cum ne spuneau la finalul concertului de ieri, zeci de bărbați și femei, care nu au mai crezut că mai pot trăi o dată în viață un astfel de moment. Iată, că cenaclul le-a dat ocazia și curajul de fi ei înșiși, de a fi buni, de a fi frumoși și vrednici de iubire. Și pentru final, vă rog să încercați să vă imaginați, sentimentele pe care noi le-am trăit la plecarea din Sânioan, când zeci de oameni ne făceau cu mâna și din case, se auzeau, cu sonorul la maxim, cântecele de pe Cd-ul cenaclului nostru...

miercuri, 19 martie 2014

CENACLUL PLEACĂ LA BISTRIȚA

Drumurile României sunt făcute să ne aștepte. Cenaclul Lumină Lină pornește, sâmbătă 22 Martie, de la ora 10 spre Bistrița-Năsăud. Cu mare greutate am reușit să achiziționăm pentru două zile, un mini-microbuz de șase locuri, la care se va adăuga autoturismul proprietate personală a Părintelui Cătălin Dumitrean. Până la plecarea spre Arcalia, sperăm ca să rezolvăm și combustibilul necesar deplasării.
Drumul se va face prin Mediaș, de unde se vor adăuga echipei noastre și colegii Nelu Ivan și Alexandru Dănilă. Aparatura va fi transportat tot cu aceste două mașini, iar sosirea la Arcalia este prevăzută în jurul ore 15. Concertul va începe la ora 18, iar a doua zi, la Șirioara, vom cânta începând cu ora 11. Ambele manifestări vor avea loc în bisericile ortodoxe locale.
Mulțumim colegilor din Mediaș și Sibiu, care au înțeles momentele mai grele prin care trece cenaclul. Este un gest frumos că bunii noștri prieteni, nu ne lasă la greu, ci continuă să vină și să cânte alături de noi. Sunt curând că jertfa fiecăruia va fi mult răsplătită de Bunul Dumnezeu și poate că misiunea noastră, cu atâtea și atâtea poveri, este de o mie de ori mai frumoasă decât a altora. Maica Domnului să ne ajute tuturor! 

luni, 17 martie 2014

NU MAI SUPORT CUVÂNTUL "TARGET"...

Nu mai suport cuvântul “target”. Aproape că mi se face rău la auzul lui și la generație de “români ” care îl folosesc în neștire. Băieții și fetele cu ochi bronzați de modernism, școliți prin facultăți de duzină, de la volanul mașinii, sau din fața difuzorului nu știu cărui IPHONE, mestecând gumă și pufnind din țigări clocotesc cu voce tare, așa cât să audă toată lumea: “E OK!”, “Target-  ul a fost bun”, “ are un feeling-ul specific ”, “e cool” etc…
Generațía de clone europene, crescută cu bani de “papa” și “mamy”, a născut adolescenți cu “Galaxy Mobile”, ‘clăpari și sky” pentru adrenalină adecvată, ”blugi” mulați pe forme provocatoare, bărbați de succes“pensați” în gene, în sprâncene și iluzii americane, “masații” care nu pot trăi fără ședințe de masaj, solarisme de întunecat pielea sau chirurgii gonflabil-deochiate. Aceștia adolescenți, deveniți între timp “oameni de succes”, ascunși în spatele unui costum și a unei serviete-laptop, îți vând pesemne totul. Își vând sufletul, apartamente, mașini, aparate, ustensile, îngrășăminte chimice, ferme de animale, poșete de firmă, medicamente anti-stress, droguri, pastile herbalife, alcool, rețete de slăbit, alifii cosmetice minune, parfumuri chinezești, ceasuri contrafăcute, prosoape pentru morâmântări, geci pentru cabanele fără șemineu... și ar vinde umeori atât de ușor chiar și limba, și neamul și pământul... Pe care însă nu le stăpânesc îndeajuns... Căci ce poți învăța din câteva reviste de scandal?
Chiar azi citeam că Univeristatea Haward a cumpărat zeci de mii de hectare de pădure în România. Deci,dânșii au devenitstăpâni...De la cine?  Tocmai de la acești trubaduri cu ochelari de soare la volan ( știu, știu refrenul “sacru” cu faptul că „îi dor ochii”), care de pe catargul unui JEEP au plăcerea de a te privi de sus și a-ți rânji printre dinți la „depășire”... Iar în acest timp , noi strigăm anemic „Nu nevindem țara!”...

E vândută România, domnilor! Ne-am vândut noi cu modernismele noastre. Ne plac șemineele, banii-euro, ideea de a fi puternici, de a avea adrenalină, de a consuma senazații tari, de a primi laude de la lume... De a ne scrie cuvintele uzitare cu „K”, „X” sau „Y”... De a arăta că ne e greu cu limba română, că ne e mai ușor cu „OK”... Suntem moderni... Suntem FACEBOOK... Vrem să ni se spună că ne-am depășit mizeria, slăbiciunile strămoșilor, lentoarea balcanică... Aiurea... Nu suntem decât niște mascote fardate cu prafuri ieftine... Etern rămâne omul care-și iubește rădăcinile și moare pentru menținerea lor... Omul lui Hristos!
Părintele Cătălin
Sibiu ora 21.15

Predica Părintelui Cătălin Dumitrean din Duminica Sfântului Grigorie Palama

duminică, 16 martie 2014

ACȚIUNEA MICROBUZUL ȘI PROGRAMUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ

Așa ar arată un posibil microbuz al cenaclului...
Începând de astăzi la Bisericile Sf. Ioan Iacob Românul de pe Dealului și la Biserica T.B.C. s-au descis două urne pentru strângerea de fonduri legate de cumpărarea MICROBUZULUI CENACLULUI LUMINĂ LINĂ. Acțiunea se va extinde la fiecare concert în parte, o astfel de urnă mobilă urmând a fi transportată și, bineînțeles dacă vom beneficia de acordul organizatorilor vom strânge leu cu leu pentru finalizarea acestei campanii.


PENTRU PRIETENII CENACLULUI LUMINĂ LINĂ : Vă rugăm să apelați la toți cei dragi și la cunoscuți pentru a face donații în ceea ce privește acțiunea MICROBUZUL. Campaniile noastre misionare nu sunt susținulte nici de stat, nici de masoni, nici de atei, de niciun grup de interes. Ca să existăm în viitor, vă rugăm să nu ne lăsați să sfârșim acest unic și irepetabil demres creștin-patriotic, numit: CENACLUL LUMINĂ LINĂ.
Acum nimic nu mai depinde de mine. Acum totul depinde de voi.

COMUNICAT:
COLEGILOR ȘI PRIETENILOR 
 CENACLULUI LUMINĂ LINĂ
Vă aducem la cunoștință următoarele:

Datorită faptului că deocamdată nu avem posibilități financiare adecvate, dar și un timp necesar pentru o mai bună pregătire a concertelor noastre, din respect pentru jertfa dumneavoastră colegială ( deci pentru a nu vă pune în situații grele, de evoluție fără antrenament), dar și pentru credincioșii și românii care ne așteaptă ca să ne prezentăm la concerte ca să avem o bună evoțușie, vă anunțăm că lotul de deplasare a membrilor Cenaclului Lumină Lină se va reduce deocamdată la număr, pentru următoarea perioadă de timp, urmând ca la drumurile ce urmează să facem apel la următorii membrii: 
Părintele Cătălin Dumitrean-coordonator; 
Nelu Ivan, Sorin Popa; Ștefan Ion; Mihai Doda, Andrei Lazăr, Cristian Țopea Și Alexandru Dănilă.
CONCERTE
Următoarle concerte vor fi:
Bistrița- Năsăud: 22 martie Arcalia - ora 18;
23 martie Șirioara - ora 11;
Mediaș – 30 Martie , Biserică Cartier Vitrometan – ora 17;

Celelalte concerte propuse de organizatori, e vorba de cele cu dată certă, vor fi menționate într-un anunț special, care va fi finalizat abia peste două săptămâni, când sperăm că vom lua o ultimă decizie privind viitorul cenaclului nostru. Ne rezervăm dreptul de a ne opri sau de a merge mai departe pe drumul misiunii noaste, în funcție și de propria noastră vredncie creștină, de determinarea interioară și de seriozitatea pe care trebuie să o demonstrăm în viața noastră de fiecare zi.





sâmbătă, 15 martie 2014

ZIARUL LUMINĂ LINĂ, EUROPA MASONICĂ ȘI VIAȚA ÎN BISERICĂ!

Scriu pe blog și mă uit puțin mirat la editorial apărut astăzi în ziarul “LUMINĂ LINĂ”. Nu am mai scris de multișor pe blog. Ce să mai scriu de fapt? Când mă consider nedemn de scris… Sau, poate teama de a nu fi citit… Sau de a nu fi înțeles… În ultima vreme am simțit nevoia să mă implic mai mult în viața bisericilor pe care Dumnezeu le-a ctitorit, alături de neputințele mele. Eram dator Bisericii de pe Dealului, celei de la T.B.C. Am lăsat deoparte net-ul ( și am confirmarea că nu am greșit) A apărut și acest ziar. Un fel de viață ortodoxă la ea acasă. Cu bine, cu greutăți, cu probleme, cu soluții… Mă uit chiar acum la fotografia cu muncitorii care lucrează pe șantierul de pe Dealului. O fotografie firească la urma urmei… Nefiresc, e că puțin sesizează faptul că acești muncitori există, că există și un proiect pe care în îndeplinesc, cu banii sunt puțini, că lumea nu mai donează mai nimic, că toți știu de ce, că unii nu vor să se autodepășească, că încă sunt realist și îmi dau că părerea că oamenii pot mai mult, că mi se dau sugestii și nu e nimic rău în asta, că nu mi se dau soluții practice și e rău aceasta, că toți știm cum e Duhul Sfânt, că toți dăm lecții preoților, că vorbim cu patimă, că scriem și apoi rescriem, că ștergem adevărul, că avem impresia că schimbăm lumea, creștinismul, ortodoxia… Concret însă fiecare supraviețuim... Cu masonii, între masoni, între români vânduți, între străini ce ne dau "siguranța zilei de maine", cu mol-urile, cu cafeaua de import, cu euro, cu usturoi chinezesc, cu pâine turcească, cu biscuiți fini, cu unt de BILA,  cu sucuri protestante, cu ghete catolice, cu săpunuri străine, dar cine a căutat concret să fugă în munți, să facă rezistență Românească, să se ia la trântă cu IMPERIUL EUROPA, să mănânce numai produse românești, să vorbească numai limba română, să se ia la trântă cu masonii, cu dracii, cu dușmanii lui Hristos... Cine? Nimeni... pentru că numai vorbele sunt de noi... Faptele egal compromis...
În ziar scrie ceva și de cenaclu… Vorbe… “Hai să facem rost de un microbuz– sau ceva de genul acesta… Un refren pe  care vi-l cânt pe blog de ceva ani... Un refren-cerere-implorare inervant... Dar spus foarte des... Ca și cântecul CĂCIULA... Poate cel mai uzitat cântec al cenaclului... Voi citiți, ridicați din umeri, vă faceți calcule personale, vă e drag cenaclul, dar mai scumpă e viața, apoi închideți net-ul și spuneți că nu puteți face nimic... Iubirea rămâne totuși la nivel de cântec și de cuvinte... Cum a fost și va fi mereu... O tragică poezie... Ceea O ce e mai mult, ar fi foarte greu... Știu și înțeleg...         Părintele Cătălin

SCRIU
( încercare de poem)

Scriu cu mâna tremurândă,
Scriu și nu găsesc cuvinte,
Scriu, mi-e lacrima flămândă,
Scriu, ce inima nu minte.

Scriu, ce nu am scris vreodată,
Scriu, lumina arde lină,
Scriu, pe pagina curată,
Scriu, iertându-mi orice vină.

Scriu, poetul nu mai doarme,
Scriu, veghez, mi-e dor de milă,
Scriu, și vorbele nu-s arme,
Scriu, ca tancul pe șenilă.

Scriu și iert, așa e bine,
Scriu, cum nu am scris vreodată,
Scriu, curg lacrimile line,
Scriu, semnez cu viața toată.

marți, 11 martie 2014

SUȚINEȚI CONCRET


SUSȚINEȚI CONCRET CAMPANIA ELECTORALĂ

A SINGURULUI REPREZENTANT AL ORTODOXIEI ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN

IULIAN CAPSALI


http://iuliancapsali.ro/sustine/

DESCHIDETI LINK-UL SI LISTATI FORMULARUL DE STRANGERE SEMNATURI


PERSOANA CONTACT: PROF. SEBASTIAN MOLDOVAN 0762 861 037

luni, 10 martie 2014

PĂRINTELE CĂTĂLIN: CLUJUL ÎNCHEIE O ETAPĂ, BISTRIȚA VA FI UN INTERVAL, APOI AȘTEPTAREA VA FI POATE LUNGĂ...

-REFLEXIILE LA CALD DESPRE MISIUNEA NOASTRĂ- 

Concertul de la Cluj-Napoca a însemnat în primul rând efortul organizatoric deosebit al unor oameni: Părintele Ilie Răduț (fostul meu coleg de Seminar Teologic), al doamnei preotese Ramona Răduț și al inimosului domn Ielciu, români cu mare har, dornici de o oferi credincioșilor clujeni momente de adevărat patriotism și de bun simț creator.
Mai rețin, lacrimile unor oameni, clujenii, destul de mulțumiți de prezenența noastră, felul în care dânșii au cântat, au vibrat și ne-au ascultat cu sinceritate. Concertul nostru a însemnat o exprimare pozitivă a unor idei,o reflexie la rece a realităților crude prin care trece țara, un fel de gând îndrăzneț pentru a retrezi amorțirea cotidiană a românilor.
 Aerul de semipirmăvară, îngândurarea propriilor noastre probleme, micile veleități camuflate sub ideea de dăruire, poate și păcatele personale la care reflectăm cel mai puțin acum în post, nu ne-au adus într-o formă de excepție. Dar totuși am reținut, firescul cântecelor despre mamă, curajul de a spune că sub o „căciulă” de țăran se ascunde poate mai multă demnitate și seriozitate decât după cine știe ce haine moderne, puterea exprimată de
glasul viu a lui Nelu Ivan care mărturisea prin cântec că nu putem avea „decât un drum înainte”...
Pe viitor, cenaclul își propune o echipă mai mică, mai misionară și mai compactă, sau reîntoarcerea la valorile pentru care a fost creat, acelea ale misiunii prin locuri austere, prin parohii de țară, prin cătune și munți, acolo unde mai putem găsi “căciula” bunului simț, a seriozității, a iubirii de neam. Sătui de tipologia modelelor europene, Cenaclul Lumină Lină, cred că mai poate contribui, prin artă și argument patriotic, la nașterea unui om nou, un produs românesc 100%, cu reacții blânde, cu creații personale,  cu mai multă jertfă (atât pe scenele imaginare pe care stăm, dar și în fața acestor scene), cu oameni care să creadă mai mult în România, cu prieteni care să ne ajute mai viu în încercarea de a supraviețui cu acest cenaclul.
La această oră suntem puși în imposibilitatea de a ne dărui cu totul.  Necazurile personale și emotivitățiile incurabile nu ne lasă ca să zburăm așa cum desigur că toți ne-am dori.
Material nu putem merge prea departe, doar de dragul unei excursii și fără un microbuz al nostru.  
  Moral însă,  e nevoie să căutăm ca să facem mai multă pregătire, ascultare și lumină în propriile suflete.  Fapt pentru care, la următoarele concerte,  informăm pe organizatori că, deși,  vom fi mai puțini la număr ( pentru a evita cheltuielile de organizare inutile puse la dspoziția unor misionari), vom fi mai aprinși în idealuri, dar poate că și pentru a fi mai măreți în speranțe. Suntem foarte datori lui Dumnezeu, oamenilor și propriei noastre conștiințe.  Rămâne să ne plătim datoriile cu ce ne-a mai rămas și cu ajutorul celor ce mai cred în oportunitatea noastră.  Clujul înseamnă sfârșitul unei etape, Bistrița va fi un interval de tranzit, apoi va veni reflexia, încercarea de a găsi soluțiile supraviețuirii sau pur și simplu o așteptarea mai lungă a unui alt început…

joi, 6 martie 2014

DE AZI EXISTĂ COMPACT DISCUL: LA CRINII ICOANEI!

BUCURIE!

Da, ceea ce s-a promis s-a făcut . O faptă frumoasă care înseamnă viață. Și lumină lină. Mulțumesc mult colegilor mei Ștefan Ion ( omul care a trudit din plin la înregistrări și grafica albumului) și lui Mihai Doda. Cântecele au însemnat ore importante de muncă, și  primele trei cântece de pe album au fost scrise și compuse spontan, adică chiar în fața microfonului de înregistrare.
Mulțumim lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru blânda inspirație. Audiție plăcută.
Părintele Cătălin

miercuri, 5 martie 2014

La crinii Icoanei! Un cântec nou!

- Părinte Cătălin, când ați scris acest cântec?
 - Istoria acestui cântec este frumoasă. Am simțit nevoia să-i fiu recunoscător Maicii Domnului pentru tot ceea ce mi-a dat. Pare o afirmație banală? Nu cred. Cântecul e făcut spontan, în studio...pe o linie melodică pe care o fredonam în minte de mult timp. Și care îmi reprezintă sufletul, poate că tot ceea ce este mai sensibil în el. Un amestec de lirism și evlavie. Eu așa îl trăiesc pe Dumnezeu. Într-un mod mai liric. Teologic, ascetic, știu cine este Dumnezeu. Și Îl laud și după tipicul strict, evident cel ortodox. Dar nu cred că mă depărtez de adevăr, cântând în felul meu. Așa sunt mai sincer. Prefer să fiu sincer, decât să mă nevoiesc după standarde pe care nu le înțeleg. 
- O iubiți mult pe Maica Domnului? 
- Eu zic că da. Dar ceea ce fac pentru ea nu e o obligație. Dacă m-aș simți obligat să fac ceva, că TREBUIE să o fac într-un anumit fel, după un standard greoi, nu aș mai da același randament de sinceritate. Scriu, cânt, pun suflet pentru Măicuța... E firesc să fie așa. Pentru că și ea mă iubește. Pe mine știu că dânsa m-a răsfățat foarte tare. Dar nu mi-am luat nasul la purtare. Maica Domnului m-a luat așa cum sunt, de fapt a știut cum să mă ia. Și iată-mă productiv... Dar din dar... Din darul și ocrotirea ei...   
  - Mâine apare și cd-ul cu titlul LA CRINII ICOANEI?   
- Da, sunt trei piese de ultimă oră... Slavă lui Dumnezeu pentru toate... Sper să simțiți iubire ascultând acest cântec. Și pentru mine, că să-l parafrazez pe marele Ioan Alexandru, iubirea înseamnă o frumoasă împăcare pe pământ, un om se dă cu grijă la o parte să poată trece trandafirul sfânt... Eu am ales crinii... Sunt albi, miloși și nu se tulbură niciodată. Când se usucă rămân la fel de frumoși...
a consemnat Claudia Nemeș

CÂNTECUL E RECOMANABIL SĂ SE ASCULTE CU CĂȘTILE.. SE AUDE MAI BINE...

luni, 3 martie 2014

Predica Părintelui Cătălin Dumitrean din prima zi a Postului Mare

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

     Duminică, în cadrul Sfântei Liturghii, care a avut loc la Biserica „Sf. Ioan Iacob” de pe strada Dealului, Părintele Cătălin a vorbit despre post și despre neatenția oamenilor la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
Vă redăm mai jos un fragment din această predică:

... Interesant este ce s-a citit astăzi la Apostol, și mă întrebam dacă dumneavoastră mai rețineți cuvintele pe care le-a citit cântărețul. Pentru că, în încercarea noastră de a ne așeza la Liturghie, poate venind cu gânduri, cu atâtea și atâtea probleme, Liturghia trece peste noi, dar nu prin noi, sau trec prin gândire cuvintele, fără ca noi să le luăm și să le așezăm în inima noastră. Cum poate să treacă pe lângă noi Sfânta Liturghie care este atât de importantă? Așa ajungi să nu-ți cunoști, să nu-ți înțelegi propria doctrină, propia învățătură, propria Liturghie. Culmea. Tocmai Liturghia, de care te folosești atât de mult, cu care te împărtășești din totdeauna, să nu o ști și să nu o poți apăra în fața necredincioșilor și a sectarilor. E un lucru foarte grav. De fapt, cred că este un păcat specific secolului XXI, și anume păcatul formalismului, formalismul în credință. ”

duminică, 2 martie 2014

CENACLUL LUMINĂ LINĂ LA CISNĂDIE (226)

A fost frumos... Poate cel mai frumos concert din cele opt susținute de Cenaclul Lumină Lină la Cisnădie. Lume multă, entuziastă, piese noi, atmosferă deschisă, multe cântece de mamă, de frumos, de țară...
Publicul a avut ritm și implicare. Practic încă de la intonarea imnului liturgic LUMINĂ LINĂ, biserica s-a unit într-un singur sens: drumul spre bucurie.   
Au cântat și au recitat minunat și copiii bisericii, bine pregătiți de doamna preoteasă Ucă. La înălțime a fost și Corul Bisericii. Piese noi, oameni noi, coeziune mai bună. Felicitări!
Cenaclul a fost la datorie. Fetițele Ana, Cassiana și Rafaela au deschis cuferele simplității și ale purității, stârnind mare entuzism.Nelu Ivan a propus trei piese noi de excepție. Una dintre ele îmi răsună și acum cu lirism în minte: "Mamă, ochii tăi au iarbă". S-a
trecut și la partea de istorie: "Poporul român, opere complete" "Noi românii nu pierim" și explozia din final, cu cele două cântece de aur: "Treceți batalioane române Carpații"și "Să fie pace în lume". Imnul "Noi" și la final piesa "Căciula"au strânit regretul tuturor celor ce, în număr mare, au făcut din Cisnădie o vatră sigură de ardere a linei noastre lumini. A debutat în Cenaclul Lumină Lină și tănărul Nicolae, cel care a vorbit despre evenghelia zilei și despre iubirea pentru Maica Domnului. Nicolae rămâne de azi membru permanent al cenaclului, având această misiune de a se adresa prin cuvânt frumos oamenilor care ne vor asculta în concertele noastre. Doamne ajută!
Părintele Marius Ucă merită nu doar felicitări, ci și tot respectul nostru. Iar promisiunea că trebuie să ne revedem și a noua oară, cât de curând, sperăm să o onorăm în toamnă. Până atunci, mulțumim Cisnădie!