sâmbătă, 28 februarie 2015

VĂ ADUC UN SEMN DE PRIMĂVARĂ...

Nu pot decât să fiu copil și să mă frământ la gândul fericit că la noapte se face primăvară... E din nou timp de slavă și înviere. Drum spre Hristos. Drum cu soare și har blând... Ce oare altceva...
Acum am terminat poemul... Un nou poem...asemeni cântecul de mai jos, pe care vă rog să-l mai ascultați măcar o dată... Nu de alta, dar aveți nevoie de el, de primăvară și de Maica Domnului... Iată deci dorul...
Părintele CĂTĂLIN

DOR DE PRIMĂVARĂ

Dați-mi un dor de primăvară,
Buchet de clopote și mir,
Să ies cu ele pe afară,
Să le presar fir peste fir.

Dați-mi ceva din lumea veche,
Un zid, un turn de cavaler,
Batista fără de pereche,
Și-o lacrimă născută în cer.

Dați-mi icoane cât de multe,
Să le sărut, să le cer har,
Din ele Maica să mă asculte,
Cel mai frumos dar peste har.

Dați-mi și crinul cel mai dulce,
Potir cu slava Domnului,
Și calea care mă va duce,
Milos la ușa cerului.

Dați-mi frumoasa primăvară,
Dați-mi, vă rog frumos, pe ea,
Așa a fost întâia oară,
Era doar ea, și numai ea.

joi, 26 februarie 2015

Pentru o lacrimă-poem scris și melodie compusă astăzi de Părintele Cătălin


Poemul a fost scris astăzi de părintele Cătălin Dumitrean...(vezi articolul de mai jos... La ora 17.15, în Studioul Radio Trinitas, a fost compusă și melodia, iar apoi înregistrată cu ajutorul tehnic și orgă de colegul Ștefan Ion. La chitară a participat Mihai Doda...

PENTRU O LACRIMĂ

Cenaclul Lumină Lină este ocrotit de Maica Domnului. Toți cei ce cântă sau fac parte din acest grup misionar, pot să facă ceva frumos pentru mântuirea oamenilor. Pot oferi frumosul versurilor din cântece, pentru a trezi dorul după patria cerească. Maica Domnului îi ferește de rele pe toți cei se oferă voluntari acestui proiect cu conotații binecuvântate. Duminică vom cânta la Rășnov...
Părintele Cătălin Dumitrean

Iată și o nouă creație...Scrisă azi, joi, în casa mea...

PENTRU O LACRIMĂ

De unde ai aceste lacrimi,
De ce sunt ochii Tăi mărunți,
De ce smerită stai în datini,
Măicuță, oare mă asculți?

Și ce să-ți spun mai mult de-o șoaptă,
Mai bine m-ai lăsa să plâng,
De moartea care mă așteaptă,
Când peste ape o să mă strâng.

De ce frămânți a mea iubire,
Și o primești cum este ea,
Fecioară de lumine line,
Cum ai aprins inima mea?

Eram firav, trăind în lume,
Pe drumuri pribegind mereu,
Și nici acum nu știu a spune,
Cum m-ai chemat la Dumnezeu.

Ce mi-ai lăsat din milă blândă,
Ce dar mi-ai pus pe ochi, pe gând,
Pe jalea mea așa plăpândă,
De visul meu de rai flămând.

Și-acum îți mulțumesc, de toate,
Și iartă-mi tot ce-i omenesc,
Și-atât cât încă se mai poate,

Arată-mi drumul cel ceresc.

duminică, 22 februarie 2015

LA FĂGĂRAȘ A FOST ZIUA ÎNVIERII!


Drumul de la Sibiu la Făgăraș, poate fi numit un drum al dorului. Depinde însă în ce condiție umană îl străbați.. În aceea de simplu cetățean al unei țări îmburghezite de modernități păcătoase, sau în condiția pelerinului care la fiecare metru pătrat îl binecuvintează pe Dumnezeu. Ei bine, așa a pornit de dimineață microbuzul cu Cenaclul Lumină Lină, ducând pe perimetrul celor aproape 80 de kilometrii dulcea iubire de Biserică și neam. La dreapta stăteau munții, încă pictați cu zăpadă ancestrală, iar la dreapta câmpul rostuit de palmele truditoare ale țăranilor români.

În microbuz tăcere, vorbe șoptite și lecturarea primului număr al ziarului Cenaclul Lumină Lină, număr apărut cu osteneala fiecărui membru al acestui grup misionar, dar mai ales datorită îngăduinței curate a bunului Dumnezeu. La volanul microbuzului Adrian, iar în față o țintă unică și limpezită de o grea istorie: Făgărașul...
Așa au început să curgă și cuvintele poetului, inspirație a drumului sau a Duhului, care suflă și MĂRTURISEȘTE:

De ți-ai pierdut  vreo clipă demnitatea,
Țăran de-ai fi sau om de la oraș,
Cu cerul regăsește-ți unitatea,
Trecând puțin prin blândul Făgăraș.

De lăcrimezi, căci nu mai ai repere,
Ca miorița plânsă pe imaș,
Hai să cunoști cuvânt de înviere,
În caldul și lucidul Făgăraș.

Și când în țară va porni delirul,
Când cei din urmă va fugi ca laș,
Să nu gândești că aici este pustiul,
Vei mai găsi români, la Făgăraș.

Și acest ținut înseamnă  loc idilic,
Un testament ce curge în urmaș,
Prin care Dumnezeu coboară zilnic,
Căci are un dor, pe nume Făgăraș.

Așa vorbea monahul lângă munte,
Arsenie, punându-se chezaș,
Să facem cruci, și către rai o punte,
La margine de drum, ca-n Făgăraș.

Iar astăzi când e țara grav bolnavă,
Și infractorii au făcut-o gaj,
S-o curățăm de hoți și de otravă,
Cu rugăciuni, din sfântul Făgăraș.

Să spunem că românul nu va piere,
Iar demnitatea are un  sălaș,
Și-n clopot ce rostește-a  înviere,
Treziți-vă români, la Făgăraș!


LUMEA AFARĂ DIN BISERICĂ
Liturghia de dimineață și pricesnele cântate la sfârșitul desfășurării ei, au fost punctul de plecare al unui mare concert. Sute și sute de oameni au venit încă de dimineață și au parafrazat cu lacrimile și entuziasmul lor coregrafia de suflet al concertului făgărășan. Au fost credincioși de toate categoriile, se vede că frumos crescuți în focul pravilelor duhovnicești ale poporului român, dar mai ales bine îndrumați de Părintele Lungoci Ioan... Cu plecăciune să spunem aici faptul că părintele a fost o gazdă desăvârșită, un om de mare simțire românească, un adevărat preot...

La ora 17 a început un concert absolut memorabil. Români adevărați, făgărășenii au știut să valorifice pe deplin emoția cântecelor cenaclului, cântând absolut magnific pe parcursul a două ore, cele mai frumoase piese ale noastre. Nu vă puteți închipui cum sute de români s-au înghesuit într-o superbă biserică, și alte sute și sute au stat afară încercând să surprindă frânturi din ceea ce se petrecea în concert. Așa ceva se vede și se aude foarte rar. În sine, oamenii au fost divini. S-au manifestat într-un mod unic. Au fost sensibili peste măsură la cântecele patriotice și au chemat parcă pe sfinți să coboare aici pe pământ și să simtă cum vibrează secția terestră a paradisului...

La ora când scriu aceste rânduri, chiar din biserică, în Făgăraș, sute de oameni sunt încă aici, iar colegii noștri încă cântă... Pentru Maica Domnului... Pentru România... Pentru Rai...

sâmbătă, 21 februarie 2015

FORȚA NOASTRĂ. NELU, ROMICĂ, ALEXANDRU, ANDREI, SORIN, ȘTEFAN, VALI...

   TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE FĂGĂRAȘUL... Parcă îi simt pe toți cum vor cânta mâine... La Făgăraș... și voi, parcă nu mă întrebați,  dar unde anume... În ce loc al mântuirii neamului românesc... 
  La ce pol al idealului fericirii... Căci Cenaclul, iată, e gata din nou ca să explodeze în furtuni de ideal.     Acest unic cenaclu sau mod de a face istorie contemporană... 

    VOI ÎNȚELEGEȚI MENIREA NOASTRĂ?
Voi oare îi înțelegeți menirea? Vă întreb direct și vă privesc în ochi. Chiar dacă acum nu mă vedeți și stați în fața unui laptop citind la repezeală astfel de cuvinte și vă întrebați dacă are vreun rost să le mai citiți.... Dar, vă spun, menirea acestui cenaclu e dumnezeiască. Ce a născut până acum el, înseamnă renașterea  demnității naționale. Și o să vedeți ce mai pune la cale Cenaclul Lumină Lină... Iar, peste ani, aceste cuvinte vor răsuna altfel... Să nu le uitați, când noi ne vom împlini menirea... Da, acum ele par vorbe... scris rebel de sâmbătă seara, dar peste ani... le veți copia în cartea de istorie a neamului românesc, ca pe ultimile pagini de strigăt a demnității naționale...
   Mâine la Făgăraș începe un nou parcurs frumos. Treziți-vă cei care ați adormit. Mai lăsați pelerinajele și dezlegările de blesteme, făcute de dragul de a vă cununa și a avea o viață căldicică. Păcat, că dezertăm de la chemarea misionară, fără ca măcar să ne punem problema dacă noi trebuie să facem ceva și pentru alți...Haideți lângă noi. E șansa voastră!... De a fi români și creștini altruiști... Ultima!
Părintele Cătălin

vineri, 20 februarie 2015

MÂINE, LA ORA 10 TIPĂRIM ZIARUL CENACLULUI...

Cenaclul are de mâine ziar... Nu vă dezvăluim conținutul, nici formatul, nici prima pagină... Dar faptul că existăm este cel mai important lucru... Și că de mâine va apare și un catalog color de prezentare în format A3 al Cenaclului Lumină Lină... La 287 de apariții cred că se impune acest lucru. Din respect pentru ceea ce suntem și vom fi...
Cenaclul Lumină Lină... Perseverență, seriozitate și dăruire... Nu vorbe mari, ci fapte concrete...
Așa suntem noi...

marți, 17 februarie 2015

UN POEM PENTRU ȚARA CRUCILOR INFINITE

   
Imagini pentru la masa tăranilor FĂGĂRĂȘENI Am scris acest poem ca și cum mi-aș trage obârșiile direct din Țara Făgărașului, deși mama e din Veștemul din depresiunea muntelui, iar tata de la Șardul Apusenilor...
Am scris gândindu-mă că sunt pe ducă ultimii țărani români, că românii, și ardelenii, și poate și făgărășenii autentici sunt din ce în ce mai puțini... Și poate că de aceea ni-i dorim foarte mult pe cei vechi... Pe aceia care mergeau cu carul la Mânăstirea Sâmbăta să-l audă pe Părintele Arsenie Boca, vorbind ca un profet din altarul de vară al schitului...
   Mi-e dor de făgărășenii care s-au dus să apere cu arma în mâini Munții Făgărașului... Nu pentru pătule, nu pentru pogoane-cum scria Radu Gyr-, sau pentru a face bani și a fi moderni... Nu...ci pentru văzduhul cel liber al României Eterne...
   Mi-e dor și știu că duminică voi fi pe urmele lor... Nu știu ce am să găsesc, dar știu că scriind poeme, eu stau de fapt laolaltă cu ei... Cu dușii și cu toți cei sfinți... Frumoșii noștri sfinți români...
Părintele Cătălin


CER ÎN FĂGĂRAȘ

Când nu mai ai ce cere, de la această lume,
Și-ai vrea să fi un pustnic de rugă și suspin,
Tu lasă-ți ce te leagă, de funcții și de nume,
Întoarce-te acasă, la Făgăraș, puțin.

Întoarce-te la mama, la tata, sau în sine,
Bunicii te așteaptă pe bancă, pe la porți,
Și cât e Făgărașul, mai e în țară bine,
Mai sunt povești de suflet, de milă și de dor.

Când vor pleca bătrânii, în patria cerească,
Tu vei ajunge singur, un lut ce zboară greu,
Atunci vei înțelege durerea omenească,
Și ce înseamnă totuși să fi cu Dumnezeu.

Dar Făgăraș nu este orașul cu himere,
Ci satele măiastre, stinghere la răscruci,
E locul unde veșnic credința nu va piere,
E țara de iubire și a sutelor de cruci.

Întoarce-te acasă și precum  se adună valul,
Aici la poarta casei se întorc cei mai cuminți,
Și sus, la Brâncoveanu, se adună tot Ardealul,
În Mânăstirea păcii și a rugilor fierbinți.

Bine-ai venit străine, pribeagule, române,
La Făgăraș, acasă, e bine și frumos,
Dar hai, că-i pusă masa, cu brânză de la stâne,
Poate în seara asta, sosește și Hristos.

luni, 16 februarie 2015

SUNĂM DIN SUFLET ADUNAREA! FĂGĂRAȘ!

  
    După o perioadă inactivă de două săptămâni de zile, CENACLUL LUMINĂ LINĂ revine în actualitate cu o serie de concerte, marea majoritate in locuri inedite, cum ar fi Făgăraș, Blaj sau Târgu Mureș. Ne readunăm cu toții, ne recunoaștem dacă mai e cazul ( ochii care nu se văd se uită), ne mai spunem ce a mai fost în timpul în care nu ne-am văzut și mergem din nou la drum.
  
 Ultima experiență, cea de la Bogatu Român, cu un concert perfect din punctul de vedere al stilului misionar-ortodox, mai ales dacă ținem seama de efectul produs de cântecele noastre în inimile copiilor, ne-a făcut să ne simțim bine, să știm că urmăm un drum bun și plăcut Maicii Domnului. Echipa cenaclului, frumos închegată, are darul de a produce viață liniștită celor ce vin la concerte. Ba mai mult, se întâmplă și extraordinarul fenomen de a mai face ceva ordine în sentimentele românești, într-o vreme în care unii cred că a fi român e o fatalitate. Și, din păcate, foarte mulți ortodocși activi în câmpul rugăciunii au renunțat la a mai propovădui patriotismul.        
    Dar, cenaclul nostru e încă sigur de linia sa. Mergem pe drumul jertfei naționale și o facem prin cântec. Le spunem românilor ce îi doare și o le spunem cu credința în înviere.
Vă mulțumesc tuturor celor care ați continuat să țineți legătura cu această pagină a cenaclului. Voi aveți suflet și dor de rostul nostru. Voi, prietenii linei lumini...
PROGRAM CENACLUL LUMINĂ LINĂ:
22 FEBRUARIE -FĂGĂRAȘ ORA 17
1 MARTIE - BLAJ
8 MARTIE SIBIU-BISERICĂ CONSTITUȚIEI
15 MARTIE -TÂRGU MUREȘ

sâmbătă, 14 februarie 2015

SUFLETUL CARE CÂNTĂ


Pe peretele unui vechi castel, spune o legendă, stătea atârnat în cui un


instrument muzical vechi, prăfuit, dezacordat. Nimeni nu se pricepea să cânte la el, şi în pofida tuturor strădaniilor, nimeni nu izbutea să scoată din el nici măcar un sunet. Odată, un călător a ajuns la castel şi, văzând acel obiect atârnat în cui, l-a luat, l-a şters cu grijă de praf şi l-a acordat cu delicateţe. Strunele care tăcuseră atâta amar de ani au prins din nou glas, şi de sub degetele străinului s-au revărsat sunete răpitoare, care pătrundeau până în adâncul sufletului. Străinul era de fapt stăpânul castelului, care se întorsese acasă după o lungă absenţă.
Sufletul omului este ca instrumentul acela. El rămâne dezacordat, prăfuit, tăcut atâta timp cât nu se atinge de el mâna Ziditorului.(Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu)
Să deschidem larg în faţa lui Hristos uşile inimii, primindu-L la noi, iar El, cu mâna Sa iubitoare, va curăţa strunele sufletului nostru de orice colb al păcatului, va reface tot ce a fost stricat în inima noastră. Sunetele altădată false se vor contopi atunci într-o minunată armonie, iar din sufletul nostru înnoit va răsuna fără contenire o cântare de bucurie, de biruinţă, de laudă.
Asemenea şi blogul, articolele scrise de mâna creatorului său, pătrund până în adâncul sufletelor celor care le citesc. Şi poeziile sfinţiei sale..

                       “ Şi plec că să devin un zbor,
                         Iar voi, când veţi privi spre mine,
                         Să nu  vedeţi decât un dor,
                         Şi-un Cer pe care Domnul vine.”


Vă sărutăm dreapta, părinte şi vă aşteptăm cu drag.

duminică, 8 februarie 2015

CENACLUL LUMINĂ LINĂ ŞI VALORILE NAŢIONALE


Privind spre viitor, cântă eroii neamului, promovează valorile naţionale vorbind lumii despre tradiţie, stimulează interesul tinerilor pentru adevăratele valori, acest minunat Cenaclu Lumină  Lină ca o familie apostolică misionară, are conştiinţa unei trimiteri speciale pentru cei binecredincioşi, dar şi pentru ceilalţi care vin să îi asculte doar din anumite considerente, şi se întorc la Dumnezeu.

Sute şi sute de tineri şi mai puţin tineri, care poate s-ar fi pierdut, s-au întors la Hristos ascultând  Cenaclul Lumină  Lină. Sunt mărturii vii ale preoţilor în ale căror parohii a crescut considerabil numărul celor care veneau la biserică, până la venirea cenaclului. Pur şi simplu s-au întors de la valorile trecătoare ale acestei lumi; chiar dacă nu în totalitate… treptat se întorc la valorile supreme spirituale.


Asta face Cenaclul Lumină  Lină, singurul cenaclu spiritual misionar din România, aşa cum l-a prezentat şi Cosmin Rus la Radio Trinitas în emisiunea de joi 05.02.2015, am ascultat mărturia Părintelui Cătălin Dumitrean, care descoperă astfel, mereu copii care trăiesc fantastic mesajul cenaclului aşa cum a fost de curând şi la Bogatu Român.

Modul în care cântă şi trăiesc Pricesnele închinate Maicii Domnului, cântecele naţionale, se crează o atmosferă minunată! Pentru că Cenaclul Lumină  Lină propune prin cântec un dialog direct cu oamenii, se ajunge la acea stare de trăire spirituală sublimă.


Personal cred, că trebuie să-i sprijinim pe aceşti oameni minunaţi care sunt membrii Cenaclului Lumină  Lină, încurajându-i să continue misiunea lor, prin mesajele dumneavoastră, ale celor ce iubiţi acest popor şi valorile lui naţionale, pe adresa părintelui sau a cenaclului, să-i susţinem moral şi bineînţeles material cei care pot să contribuie cu ceva… ştim bine că jertfa lor este pentru Hristos, dar combustibilul costă...

E foarte necesar mai ales în vremurile pe care le trăim, cu toţii ştim că trebuie menţinut un echilibru între progresul ştiinţific şi cel spiritual al omului.

Membrii  cenaclului sunt smeriţi, de aceea Dumnezeu desăvârşeşte lucrarea lor; pentru că se uită pe ei şi ale lor, astfel Dumnezeu devine lucrător în ei.

Se dăruiesc neîncetat tuturor, trăind bucuria de a fi împreună cu Maica Domnului, printre  cei care au nevoie să simtă bucuria că există cenaclu şi pentru ei, bucuria de a fi români adevăraţi; da, se ridică lumea în picioare, vibrează cu toată fiinţa la cântecele naţionale, cântă la unison:”Tu Ardeal, tu Ardeal, îţi suntem oşteni,/ Templu sfânt, templu sfânt, munţii Apuseni./ Că tu ne eşti vatră şi din piatră-n piatră,/ E tăria unui neam de moţi, / Asta-i ţara noastră, noi nu stăm în gazdă,/ Horea nostru-i risipit pe roţi…”

Da, evocând figurile eroilor noştrii alături de Părintele Cătălin Dumitrean şi toţi cei care cântă împreună cu sfinţia sa,



CU CENACLUL LUMINĂ LINĂ SE TRĂIEŞTE CURAT ROMÂNEŞTE!


Monica Armenciu

joi, 5 februarie 2015

AMINTIRI DE LA HRAM ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI LA BISERICA T.B.C. SIBIU


În aşteptarea veştilor de la părintele, vă invit, dragi prieteni ai Cenaclului Lumină Lină, pe voi cei
ce iubiţi şi respectaţi misiunea acestuia, dar mult mai mult O iubiţi pe Maica Domnului, pe Domnul Nostru Iisus Hristos, să ne amintim bucuria trăită la scumpa şi draga noastră Biserică T.B.C. din Sibiu, al cărei hram “Întâmpinarea Domnului” l-am prăznuit. Iar pe cei ce sunteţi departe, sau din alte binecuvântate pricini nu aţi fost alături de noi, să trăiţi citind…   


 Începând de duminică seara cu slujba Vecerniei Mari cu Litie şi continuând cu ziua Hramului 2 februarie, cu Slujba Utreniei şi Sfânta Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur; am trăit din nou ceasuri multe de Rai. Închipuind cum Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi dreptul Iosif împlineau Legea Vechiului Testament, conform căreia întâiul născut de parte bărbătească, trebuia afierosit Domnului în a 40 a zi de la naştere.



Ce taină măreaţă, prieteni dragi, Măicuţa Domnului deşi Fecioară fiind, că nu a născut cu lehuzie, a mers să ducă jertfă de curăţie la templu. Unde dreptul Simeon şi proorociţa  Ana îl primesc pe pruncul Iisus şi atât de fericiţi sunt de împlinirea proorocilor .    


Ce trăire! Câtă binecuvântare! Cum răsuna biserica de glasurile credincioşilor alături de preoţii noştrii pr.Petru Vamvulescu, pr.Cătălin Dumitrean, pr.Iosif Toma pr.Antonio“Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul  Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care o ai gătit înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău, Israel”(Luca 2.29.32).

Cum străluceau de bucurie feţele credincioşilor, la vederea părintelui Petru, care prin glasul sfinţiei sale ne face să simţim cum se apropie de noi Dumnezeu să ne mântuiască.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru toată dragostea Lui cu care ne  binecuvântează prin glasul preoţilor.

Fericiţi cei ce cred! Fericiţi cei ce trăiesc întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt şi mărturisesc că Acesta este Fiul  lui Dumnezeu cel întrupat să mântuiască lumea.

Ne-am străduit să-L întâmpinăm pe Domnul Nostru Iisus Hristos cu pocăinţă, să fim curaţi, cuminecaţi, împăcaţi cu toţi, dând SLAVĂ LUI DUMNEZEU cel ai cărui fii, dorim cu toţii să fim.                                                                            

Câtă bucurie am trăit Doamne, alături de Sfinţii preoţi…. Am simţit aşa, că Domnul Iisus ne iartă păcatele, ne curăţă sufletele, ne împlineşte rugăciunile, ne hrăneşte cu Trupul şi Sfînt Sângele Său, apărându-ne, ocrotindu-ne, corectându-ne…

Doamne ce bine ne este cu Tine!
                             

Monica Armenciu

marți, 3 februarie 2015

De la Sibiu, în Italia şi înapoi- scrie Părintele Cătălin

Plec din ţara mea... Ce greu sună această propoziţie. Dar mâine chiar o să plec. Şi o fac cu autoturismul personal, ca de fiecare dată, ca să nu schimb tradiţia şi  ca să mi se pară drumul cât mai greu...
Când plec din România parcă plec din Eden. Simt că las în spate sfinţii din iconostase şi mă reped spre litografii... Mai ales că Occidentul a pierdut de aproape o mie de ani ICOANA...
Plec cu treabă, plec din anumite rosturi, plec spre a-mi spori dorul...
Plec spre a visa zii şi noapte la concertul de la Făgăraş. Cel din 22 februarie, acolo unde vreau să reîntâlnesc pe urmaşii marilor români de altădată... Concertul pe care îl las drept testament de viitor colegilor mei... Ca să se pregătească serios pentru el şi să fie la înălţime atunci când vor cânta lângă creştini...
Plec gândindu-mă la voi... La creaţiile lui Nelu Ivan...la Alex, la Romi, la Andrei, la Ştefan... la cei ce vor rămâne acasă... Poate şi ei se vor gândi la drumul meu...
Vă daţi seama ce e acum în sufletul meu? Vă daţi seama că plec spre a reveni altfel? Mai bun, mai român, mai aproape de Cenaclul meu şi de misiunea mea... O să-mi fie dor de voi şi de concerte. Nu mă întrebaţi de ce... Nu vă pot spune cât de dor îmi e de NEAM...Mai ales atunci când plec...
Părintele 

PLEC

Şi plec spre dor, şi plec mereu,
Şi plec cu voi, cu fiecare,
Şi martor mi-este Dumnezeu,
Nu plec spre a fi ceva mai mare.

Şi plec ducând Cenaclul lin,
Pe inimă, pe gând, pe suflet,
Şi aş vrea să vă găsesc senin,
Căci plec cu lacrime pe cuget.

Şi plec spre a vă întreba,
Dacă lipseşte cel ce pleacă,
Şi să mă ascund, pe undeva,
Ca un pistol tăcut în teacă.

Şi plec spre a fi mai mult umil,
Căci sunt dator în dăruire,
Şi poate o să vin fitil,
Într-un opaiţ de mânăstire. 

Şi plec că să devin un zbor,
Iar voi, când veţi privi spre mine,
Să nu  vedeţi decât un  dor,
Şi-un Cer pe care Domnul vine.

Şi, nu mă aşteptaţi vă rog,
Eu sunt o umbră de iubire,
Un necuvânt, sau un olog,
Şi poate nici o amintire.

marţi seara 22.30

luni, 2 februarie 2015

Nu sunt încă stinse emoţiile concertului de ieri de la Bogatu. Suntem şi noi mai bogaţi, mai uniţi, mai altfel. Dar iată câteva marginalii de după concert:

NELU IVAN
- Membrii Cenaclului Lumină Lină au venit destul de motivaţi la această întâlnire de muzică şi poezie naţional-creştină. Nelu Ivan a fost extraordinar de degajat sufleteşte, a vibrat şi a trăit tot concertul cu o mare încărcătură emoţională. A fost baciul nostru de echilibru, adică exact ceea ce trebuie să fie. Minunat...
- Alexandru şi Romică au simţit concertul din firescul frumos al inimii lor. Blajini, veseli, cumpătaţi şi dornici de dăruire. Iar Romică mereu la fel. Veselia noastră langa el e inimitabilă, fapt pentru care îi mulţumim.


- Andrei creşte în jertfă pe zi ce trece. E motivat şi face tot posibilul să fie omul de care are nevoie Cenaclul Lumină Lină. 
Andreea
- Sorin Popa parcă îşi caută încă cântecul potrivit. Dă tot ceea ce poate în concert, dar cred că are dreptul la un cântec frumos, care să-l reprezinte. Spre să îl pot scrie chiar eu.
- Andreea a fost o surpriză frumoasă. Voce feminină caldă şi suflet mare. O simt în creştere pe zi ce trece. S-a integrat bine în formula aproape 90% masculină a actualului cenaclu. Şi bine face...

- Ştefan Ion e omul care face totul cu calm şi seriozitate. Bravo lui!
- Mihai Doda a revenit în echipă, deşi el lucrează acum în Germania şi e doar într-un mic concediu. E la fel, neschimbat şi duios...
- Vali Raţiu şi Florin Loloiu au ceva aparte. Profesionişti în muzică, aduc siguranţă şi bine misiunii creştine. Cu ei pe scenă te simţi şi tu mai performant. Sunt doi oameni corecţi şi cuminţi. 
Acum cenaclul se odihneşte. Dar în 22 februarie se anunţă un mare concert la Făgăraş. De abia aşteptăm cu toţii. Noapte bună!

duminică, 1 februarie 2015

AZI LA BOGATU, CU CEI MAI FRUMOȘI COPII DIN ROMÂNIA!

A nins la Bogatu Român cu Lumină Lină. O duminică mai frumoasă și mai de poveste cred că nici nu se putea. La ora 14 am intrat în Biserica satului, și parcă totul mirosea a pace patriarhală. Eram cu toții dornici de o reușită misiune: Nelu Ivan, Stefan Ion, Andrei Lazăr, Sorin Popa, Mihai Doda, Alexandru Dănilă, Romică Harșanyi, Vali Rațiu, Florin Loloiu, Andreea Tecar și subsemnatul, adică echipa maximă și fericită a Cenaclului Lumină Lină.

Părintele Sevastian era peste măsură de emoționat. Asista la un debut de frumos în parohia sa și făcea tot ce era omenește posibil pentru ca noi să avem tot ce ne trebuie. Am întins cabluri, am făcut proba microfoanelor, adică ceea ce facem de 285 de concerte, mereu cu același entuziasm și la fel de implicați sufletește.
La 14.30 eram aproape gata... și a început o ninsoare de pomină. În biserică doar câțiva oameni și temeri că lumea nu va veni. Dar încet-încet locașul de cult a prins animație, până la refuz... Mulți copii, poate ca niciodată de mulți. Și de aici începe delirul de sublim, pentru că ei, copiii, au realizat maximul de frumos în această după-amiază... S-au manifestat extraordinar timp de aproape două ore. Ne-au surprins prin excelenta receptivitate față de mesajele cântecelor. Au aplaudat, au cântat la unison cu maturii, s-au ridicat în picioare, s-au strâns de mână la Hora Unirii și au dat nota 10 unui concert început cu multă emoție...

La Bogatu a fost mai mult decât o reușită misionară. Aici am
 
simțit că Biserica Ortodoxă are viitor, tocmai acum când domnii de la orașe încearcă să-și protejeze odraslele de ORELE DE RELIGIE... La Bogatu Român, propaganda de tip Remus Cernea a fost înfrântă și istoria național-creștină a poporului român a devenit stare de drept și de fapt...

De la Bogatu am plecat altfel spre casă. Printre nămeți, cu ninsoarea căzând frenetic peste mașinile noastre și cu sete incredibilă de ideal... De abia așteptăm următoarea mărturisire a cenaclului. Pentru că, totul merită...