luni, 31 decembrie 2018

MESAJUL DE ANUL NOU AL PĂRINTELUI CĂTĂLIN!

Imagini pentru revelion sibiu 2019Oare se schimbă ceva în această noapte, dincolo de încă o filă caldă de calendar, care cade, cade și nu se mai întoarce? Oare are Revelionul ceva magic în sine, sau e doar setea noastră de a ne minți frumos, la o masă cu roade bogate, cu prieteni de circumstanță, care ne dau impresia că viața ar fi mai frumosă?
Oare cum ne vom trezi mâine. După ”chef”, după dans și după plată? Oare veți arăta ca îngerii sau altfel? A, mă iertați, că vă tulbur visul, dar toată viața v-ați mințit frumos. Iertați! Nu strigați acum la mine, nu mă contraziceți că nu am vrut să vă tulbur ”reveliunea” La urma urmei aveți personalitate, aveți libertate și  oricum nici măcar Iisus Hristos de s-ar întoarce pe pământ nu v-ar putea urni din consecvență.De aceea v-ați și obișnuit să triți fără el, sau să-l folosiți doar la ocazii. ca și creștinismul pe care vă închipuiți unii că îl aveți. E treaba voastră ce faceți cu banii și datoriile voastre. Da, sunteți liberi... Știu! Liberi să vă distrați, liberi să protestați, liberi să ne înjurați pe paginile de socializare când vă tulburăm ”liniștea” patimilor... Și cine oare poate să vă interzică strigarea? Ceaușescu? L-ați omorât și de atunci sunteți LIBERI! Democrați, părinți ai justiției și ai dreptului murdar la replică! 

Ce spuneți? E Revelionul? Al cui? Al vostru, al meu? Dar cine vă oprește din dans și din aruncarea de artificii? Eu? v-am spus și vă repet, că nici măcar Iisus nu se mai bagă peste voi. V-a lăsat liberi să nu veniți la Biserică, să beți și să fumați până la descompunere, să vă tatuați pieile albe, și să vă educați copii după noua ”politică corectă”...Imagini pentru la mulÈ›i ani 2019
Știți, mă gândeam la săracii aceia de la Azilul de Noapte! Primăria le ia 5 lei pe noapte ca să doarmă în staulu ei. Și pe ei îi taxează, și pe morți când intră la Cimitir! Dar pe cântăreții aceia din Piața Mare care vor striga de Revelion, de ce nu-i taxăm? De ce le dăm mii de euro. A, ei nu sunt săraci. da, v-am înțeles logica. Vă place cu ei. Cu bogații, cu vedetele, cu VIP-urile faceți poze, iar cu ei niciodată... Da, v-am înțeles. Sunteți creștini autentici. Mari creștini. Să vă țină Dumnezeu ”harul”... Diar că acest creștinism e unul original, inventat de voi și nu de  EL...

Hai să vă spun LA MULȚI ANI! Noi ”ăștia” cu credința, cu morala, habar nu avem ce e viața. și uite cum ne trece și ni ne distrăm. Ba vă mai stricăm și vouă noaptea. Știu, o să-mi spuneți că sunt trist, că sigur am ceva, că nu e bine să fiu așa. Dar cum? Așa  ca voi? Doamne ferește! Pentru mine a ÎNVIAT HRISTOS!!!

sâmbătă, 29 decembrie 2018

Cronica Concertului de la Mihalț


„Colind frumos din cer ajuns!”

         Ziua de 27 decembrie, cea de a treia zi de Crăciun, fiind și ziua sfântului Ștefan, pe noi cei din cenaclu Lumină lină, ne-a aflat pe drum, la chemarea părintelui Cătălin Dumitrean, am urmat calea colindului ajungând în frumoasa comuna Mihalț din județul Alba, în componența căreia intră satele: Mihalț, Obreja, Cistei și Zărieș.  Pornind precum Magii de la Răsărit urmând steaua ce li s-a arătat spre peștera unde s-a născut ”cel fără de început”, Domnul nostru Iisus Hristos – logosul întrupat al omenirii și întregului univers. Cenaclul Lumină lină, în cei 9 ani de existență are la activ mai bine de 460 de spectacole devenite prin cronicile alcătuite,  istoria unui timp dedicat redeșteptării năzuințelor de mândrie națională, libertate și neaplecare de grumazuri, iubindu-ne țara mai presus de orice altă iubire, având acea neostoită dorință să ajungă la inimile românilor. 

De la înființarea cenaclului și până în prezent, în fiecare an sunt organizate în jur de 50-60 de spectacole pe întreg cuprinsul țării. Timp  în care membri cenaclului într-o frățietate creștinească demnă de urmat, preamăresc pe Dumnezeu, a Lui Fiu și Preacurată Maică iubitoare și plinitoare de rugăciune, neuitând nicio clipă despre menirea noastră, aceea de a preamării slava puterii și bunătății puterilor cerești. Cântecul patriotic,  iubirea de neam și de glie, aducerea aminte atâtor știuți și neștiuți eroi ai neamului nostru românesc întregește setea de dăinuire a tot ce avem noi românii mai curat și mai scump. Prin cântec ”ne-aducem aminte” de neuitații de-a pururi eroi, cei care prin eroismul de care au dat dovadă de-a lungul istoriei au devenit stâlpi de nădejde pe care se sprijină cu tare multă nădejde întreg neamul românesc. Așa se face, pe unde mergem în țară cât și în comunitățile de români din străinătate suntem primiți cu dragoste și multă iubire, sutele, uneori miile de oameni aflați în incinta unor stadioane cu ocazia Zilelor  orașului sau comunei, fie că suntem în sfintele biserici, fie concertând în aer liber, urcând pe scenele atâtor spectacole, fără înregistrări prealabile în care să fi pus să dai din gură ca pitpalacul, avem acea trăire lăuntrică prin care  ajungem la inima celor ce ne ascultă, prin cântec, prin poezie, frumoasele pricesne de o încărcătură emoțională aparte, prin adresare directă și nemijlocită, ne cuminecăm deopotrivă sufletele precum o sfântă rugăciune îndreptată spre naltul ceresc. Având moto pe frontispiciu spectacolelor enunțul părintelui Cătălin –coordonatorul cenaclului ”Ducem lacrimile Maicii Domnului în inimile oamenilor purtăm în căușul inimilor dorurile românilor înspre cer, doar, doar, doar, vom simți din nou Învierea poporului Român!” Ultimul popas din anul acesta l-am făcut în comuna Mihalț, unde în fața unui impresionant număr de localnici, înainte de urcarea noastră pe scena căminului cultural, am avut prilejul să  ascultăm  o seamă de colinde interpretate de preoții ce alcătuiesc corul protopopiatului Ortodox din Blaj, urmat de corul elevilor Școlii gimnaziale ”Ion Breazu” din localitate, având posibilitatea să-i  ascultăm interpretând colindele: Bună seara gazdă aleasă, E ajun de Crăciun, Dalbe flori, Vin colindătorii, Strălucește o stea frumoasă, duiosul colind ”Afară ninge liniștit, pe versurile poetului George Coșbuc, admirând mai apoi jocul tinerilor din Ansamblul ”Banul Mihalcea” din Mihalț condus de mai tânărul instructor Rareș Bobițan Locuitorii Mihalțului avându-l în mijlocul lor pe ing. Ioan  Mihălțan – președintele Asociațiunii ASTRA ”Timotei Cipariu” Blaj.  Programul artistic al cenaclului Lumină lină, s-a pliat în mare parte pe colind,  preamărind  Nașterea pruncului Iisus. Versul armonios al colindului, poezia, cântecul patriotic au fost la ele acasă, avându-l aproape de inimă pe neobositul părinte Doru Gheaja, cel care, ca de fiecare dată întregește în mod fericit o sfântă zi de Sfânt Ștefan, dedicată iubirii de Hristos și de țară. Pentru noi părintele Doru Gheaja, ca membru deplin și incontestabil a cenaclului Lumină lină,, este istoria noastră, viața noastră, identitatea noastră prezența domniei sale în concerte, este covârșitoare, fiind așteptat și primit cu drag și respect în toate locurile unde ne purtăm pașii. Părintele Doru Gheaja este depozitarul tezaurului muzicii bisericești, a cântecului patriotic, dar  și cel folcloric, înainte de preoție și-a început activitatea pe tărâmul artistic, încă de tânăr, a făcut parte din ansamblul Regiunii Brașov, iar ulterior a intrat în Ansamblul profesionist de cântece și jocuri ”Mureșul” din Tg Mureș.
 Așa cum părintele Cătălin, nu rareori amintește ”cântecele patriotice sunt soluțiile naționale la problemele de astăzi a României ”de-românizate”, o Românie dezbinată, sperând că măcar cu aceste cântece dacă rămânem, sufletul nostru și liniștea pe care o căutăm să ne inunde precum lumina soarelui pe cereasca boltă a lumii” Dând glas colindelor;

„Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând
Păstori cu har pe culmi apar
Albi miei în dar ducând…
magistral interpretat de Romică Harsany – prietenul nostru al fiecăruia dintre cei ce compunem cenaclu, având sprijinul la refren a spectatorilor Mai apoi cântecul „Rugă pentru părinți” poem scris de regretatul poet Adrian Păunescu, omagiu  adus părinților plecați prea-devreme în lumea dincolo de necuprinderi
„Enigmatici și cuminți
Terminându-și rostul lor
Lângă noi se sting și mor
Dragii noștri, dragi părinți
Cheamă-i Doamne înapoi
Că și-așa au dus-o prost
Și fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decât noi…
 Cântec  interpretat de Marius Catalan, cum numai el știe să o facă. Mai apoi prietenul nostru al tuturora Sorin Popa cu a lui colind  cunoscut:
 ”Oile toate-o zbieratuu
Florile sunt dalbe
Păstorii le-or auzitu
Florile sunt dalbe
Jos la ele-or coborâtu
 Florile sunt dalbe…”
 Urmat de colindul ”Sculați gazde nu durniți”
 „Sculați gazde nu durniți
Vremea e să vă treziți.
 Casa să vi-o aranjați
Flori de măr,
 Și masa s-o încărcați
Flori de măr…”
 Iar colindul ”Sara Crăciunului nost” a venit precum o aripă de înger cuminecând aerul sărbătoresc prin glasul impetuos a părintelui Cătălin Dumitrean, completat atât de armonios de glasul  părintelui Alexandru Dănilă:, prin colindul ”La căsuța unde neaua-i până-n tindă”
„La căsuța unde neaua-i până-n tindă
Vine Fiul dulce, singur și colindă
Leru-i, Doamne ler, Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger,lângă cel stingher
Leru-i, Doamne ler…
Lângă gemul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde…”
Așa cum ne spune părintele Cătălin, ”noi vorbim despre România noastră, despre măreția ei din păcate  doar în cântece, pe când astăzi 70% din ce aveam odată ca bogății, ca pământuri mănoase, le-am risipit străinilor, iar bieții noștri eroi, în frunte cu Ștefan Cel Mare și Sfânt și până la Eminescu, încep să moară odată cu noi” amintind despre poemul prin care ne cântăm limba  Doina Lui Eminescu, poem ce a văzut lumina preacurată a zorilor redeșteptării noastre în anul 1984  odată cu acel spectacol memorabil al Cenaclului Flacăra, la Reghin,  aprobarea obținută de Adrian Păunescu ca această poezie să-și afle loc în inimile oricărui român.  De atunci acest poem precum o rugăciune, a putut să-și recapete strălucirea, aura-i nepieritoare. Martor ocular acelei întâmplări fericite a fost însuși părintele Doru Gheaja. Știind, astăzi tinerii noștri, nu rareori mamele atâtor copii pleacă în bejenie în țările altora, făcând asistență socială pe când, copiii rămași acasă le duc dorul, iar părinții noștri în vârstă cuprinși de boli și neputință, ne mor cu zilele uitați de cei ce ar trebui să le fie aproape, și acest lucru nu din vina lor, ci din indolența acelor politicieni ce ne mint cu nerușinare, aducându-și aminte de noi, în pre-lunile și zilele dinainte de alegeri. În rest tristețe și neputință cât cuprinde strigătul disperat și neauzit atâtor nevoiași. În timpul acesta sărbătorim, ne risipim bruma de bani ”cămătăruiți” din impozite, accize și biruri, pe tot felul de lucrări,  la cine știe ce proiecte de autostrăzi care dau bine pe hârtie, dar neterminate vreodată. Ce centenar fără Basarabia?  O sărbătoare bezmetică  în care banul public a făcut ca spectacolele ținute în lanț cât și alte proiecte hilare dedicate acestei zile istorice a ”păpat bani” cât o autostradă între Tg. Mureș și Iași. Dar cui îi mai pasă, punându-ne fireasca întrebare, cum să sărbătorești ceva, ce nu mai este? Mai este România ”Dodoloață”, năzuință împlinită în acea zi de 1 Decembrie din anul 1918. Basarabia soră, frumoasa Bucovina, mai este a noastră? Lacrimile acestor provincii curg pe obrazul atâtor români risipiți în Siberii. Și noi tăcem , să nu se supere vecinii noștri, să nu se supere rusul, sau  vreo altă țară vecină cu veleități hegemoniale unor, de tristă amintire, imperii apuse. Avem parte de o Europă în care unii stau la masa bogaților iar alții adunând firimituri căzute de la masa acestora, mulțumindu-se și cu atât. Ajută-ne Doamne și dezlipește de pe retina minții atâtora ce spun că ne vreau binele și ne arată calea spre lumina adevărului prin însăși generația nouă de copii, de tineri ce bat din pacate la porți închise, nu ne lăsa pe mâna risipitorilor și-a  vânzătorilor de țară, ajută-ne să ne recăpătăm demnitatea și mândria de altădată. E singura noastră șansă, văzând cât de pregnant se abat stihiile răului peste întreg neamul românesc. Astfel se duce ”de-a râpa” toată lucrarea acestor părinți care lucrează și numai ei știu cum și în ce condiții, să-și întrețină rostuirea familiei. Bisericile, locașurile de cult ridicate, nu le ducem cu noi în mormânt, ele rămân ca mărturie dând slavă Lui Dumnezeu, sunt făcute să întărească credința, să întărească comunitatea,  ducem cu noi faptele noaste, acelea vor fi vama cerută la porțile împărăției Lui Dumnezeu. Am ascultat poemul dedicat limbi noaste române ”Pentru ea”a poetului Grigore Vieru, pus pe muzică de regretatul  Aldea Teodorovici
 „Pentru ea, la Putna clopot bate
Pentru ea, mi-i teamă de păcate
Pentru ea, mi-e bolta mai albastră
- Pentru limba, pentru limba noastră…”

 La Mihalț, am avut parte de o zi binecuvântată, nu ar fi fost așa de frumoasă fără inițiativa părintelui paroh Adrian Popârlan, fără sprijinul primăriei, a consilierilor locali, dascălilor și nu în ultimului rând a domnului primar Flavius  Breaz, cel ce poartă destinele întregii comune, în calitatea sa de primar aflat la al treilea mandat, odată cu alegerile din 2008 și până în prezent. Cel care pe tot parcursul concertului alături de locuitorii comunei ne-au fost aproape, au trăit  emoția iubirii de neam și de țară, pregustând din frumusețea înălțătoare a colindului. Legat de lucrările avute în plan și cele finalizate sau în curs de finalizare este vorba de infrastructura localității cu satele arondate, cu mândrie ne spune, aproape de 90 % sunt finalizate lucrările la: apă, canalizare, stația de epurare, cămine culturale. Este vorba de un proiect în derulare pe fonduri europene axat pe dotarea căminelor culturale, dotarea acestora,  cât și, construcția unei noi grădinițe pentru aproape 100 de copii, cu masă asigurată și program prelungit. Potrivit primarului Flavius mai sunt de realizat unele lucră la finisaje, de construit  unele rigole , poduri, podețe, ba chiar s-a construit și o biserică, lucruri de care o comunitate bine închegată are nevoie. Așa se face, la Mihalț, am întâlnit oameni harnici și inimoși puși pe fapte mari,  care duc mai departe tradițiile , obiceiurile, o comună în plină dezvoltare și afirmare ceea ce poate face cinste oricărui edil.
                                                                                                         Vasile Luca

vineri, 28 decembrie 2018

Un concert ca o lumină lină

Joi 27 decembrie,  în a treia zi de Crăciun, Cenaclul Lumină Lină a susținut un extraordinar concert  în localitatea Mihalț, județul Alba, un eveniment de excepție, cum toate concertele cenaclului sibian sunt.  În prezența membriilor cenaclului Lumină lină condus de părintele Cătălin Dumitrean toți cei prezenți la eveniment am avut senzația că în după-masa zilei de 27 decembrie, centrul țării s-a mutat la Mihalț. Cele mai frumoase cântece religioase, urmate de cântecele patriotice au impresionat cele câteva sute de spectatori prezenți la concert. 



Evenimentul a fost încununat de cel mai de seamă tribun al cântecului istoric din frumosul Ardeal, părintele Doru Gheaja, unul dintre componenții cenaclului Flacăra, a regretatului poet Adrian Păunescu. El a interpretat cântece patriotice naționale de mare vibrație pentru orice român, aducându-ne aminte de cântecul Așa-i românul, de cântecul Tu Ardeal scris împreună cu Adrian Pănescu, Hai să-ntindem hora mare cât și alte și alte cântece devenite peste timp cântece ale întregii națiuni. Se cuvine să remarcăm prestația extraordinară a tuturor membrilor cenaclului, veșnic tineri și neobosiți. Cenaclul Lumină Lină își continuă menirea și în 2019, iar în curând vă vom transmite și programul următoarelor concerte.





Cum se „petrece“ un adevărat Revelion

Parcă mai ieri am păşit în anul mântuirii 2018 şi iată, prin bunăvrerea Cerescului Tată, ne pregătim să desluşim tainele noului an, pe care ni-l dorim cu toţii aducător de roade îmbelşugate. Peste tot se vorbeşte în aceste zile de multe bilanţuri; cu ce ne-am îmbogăţit în anul ce tocmai îl petrecem, ce fapte bune, ce împliniri am izbutit să înscriem în cartea vieţii şi ce a mai rămas de împlinit în anul ale cărui zori mijesc la orizontul timpului. Cugetând adânc la sensurile vieţii, la faptul că timpul tace şi se scurge, este firesc să fim cuprinşi de simţăminte contradictorii în prag de an nou. Ne bucurăm că se sfârşeşte cel vechi, dar deopotrivă suntem cuprinşi şi de tristeţe, căci ni s-a mai scurs un an din viaţă. La fel, ne bucurăm că îl întâmpinăm pe cel nou, dar suntem cuprinşi de nelinişti legate de problemele, greutăţile presărate pe parcursul lui. Numai gândul la Creatorul cerului şi al pământului ne face să privim cu bune nădejdi la răsăritul noului an. Eminescu a surprins genial aceste prefaceri şi gânduri care ne încearcă pe toţi la cumpăna dintre ani: „Cu mâine zilele-ţi adaogi/ Cu ieri viaţa ta o scazi/ Şi ai cu toate astea-n faţă/ De-a pururi ziua cea de azi.“ Îndeobşte lumea modernă nu mai are timp la astfel de cugete la cumpăna dintre ani, înlocuind priveghiul ce se făcea odinioară în sfintele noastre aşezăminte, biserici şi mănăstiri, ori chiar în casele bunilor creştini, cu mult trâmbiţatele revelioane. Însăşi etimologia cuvântului din latină ne arată că la origini „revelionul“ însemna veghe, deşteptare. Ca în cazul multor sărbători, societatea consumistă, care pare a pune stăpânire tot mai mult pe vieţile noastre, a transformat veghea, rugăciunea din noaptea Anului Nou într-o petrecere, care „ajută“ oamenii prin euforia momentului şi aburii bahici să uite că timpul este dar al Cerului şi că fiecare clipă a existenţei noastre trebuie pusă în slujba dobândirii timpului veşnic în comuniune cu Dumnezeu şi sfinţii Lui. Cu mult timp în urmă, Sfântul Ioan Gură de Aur a glăsuit: „Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte“. Cât de actuale sunt cuvintele dumnezeiescului părinte! Având în vedere toate acestea, unde ar fi, credeţi, mai potrivit să ne aflăm în noaptea dintre ani? „Petrecând în restaurante, pensiuni, cabane, ori pe la casele fiecăruia“, vor răspunde unii. Alţii vor fi de părere că alăturându-se mulţimilor citadine la petrecerile organizate în aer liber cu muzică devenită zgomot asurzitor şi multă şampanie risipită ar fi mai potrivit. De câţiva ani încoace, sfânta noastră Biserică face apel să petrecem un autentic revelion; să priveghem, să ne rugăm aflându-ne în compania lui Dumnezeu, Cel care a pus vremile şi stăpâneşte veacurile. De ce în biserică? „Ne-am putea ruga şi acasă“, vor răspunde cei mai comozi. Lor şi nu numai le răspundem că doar în biserică înţelegem cel mai bine cum timpul se întâlneşte cu veşnicia, fapt împlinit mai întâi în Persoana divino-umană a Mântuitorului Hristos. El, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel veşnic de zile, a coborât printre noi, nu din curiozitate de a fi om, ci ca să ne arate nouă calea la ceruri; El, Mântuitorul lumii, ne-a învăţat să împlinim fiecare în parte această simbioză dintre eternitate şi timpul creat, căci în măsura în care petrecem cu şi în Dumnezeu deja pregustăm din veşnicie, ne obişnuim cum e să fii în compania lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui. Aşa înţelegem slova Sfintei Evanghelii: „Împărăţia Cerurilor este în voi“. Veşnicia începe din această lume în măsura în care ne facem timp în efemera noastră existenţă pământească să ne întâlnim cu Nemurirea. Ce petrecere lumească îţi poate oferi o astfel de experienţă unică? Nici cele mai exclusiviste restaurante şi hoteluri, nici grandioasele concerte organizate în noaptea dintre ani nu pot dărui oamenilor această şansă. De aceea, să ne îndreptăm paşii către sfintele locaşuri, unde Hristos ne aşteaptă să ne binecuvânteze noul an, 2019, cu sănătate şi cu belşug de har care să rodească în noi spor în credinţă şi în năzuinţa de mai bine, umplându-ne casele cu grâu, vin şi untdelemn. Noi, mulţumindu-I cu nesfârşită recunoştinţă şi neuitând că timpul este „intervalul în care Dumnezeu aşteaptă răspunsul nostru la oferta iubirii Sale“, să avem bune nădejdi că în 2019 vom reuşi fiecare în parte să dăm mărturia şi răspunsul iubirii noastre la iubirea nemărginită pe care ne-o arată Dumnezeu, Cel în Treime închinat.

joi, 27 decembrie 2018

Sf. Ștefan

Sfantul Stefan este praznuit de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 27 decembrie. Conform Noului Testament, Stefan se tragea din Ierusalim si avea origini iudeice. De asemenea, Sfantul Stefan este recunoscut ca fiind primul martir crestin care a fost condamnat de catre autoritatile Iudaice. Iisus Hristos l-a luat sub aripa sa, sa il urmeze pretutindeni si sa ia parte la faptele si minunile sale. Sfantul Stefan a fost numit Arhidiacon, functie care prevedea ca el sa ii conduca pe diaconi. Dat fiind faptul ca rolul diaconului in biserica de odata era mult mai important decat cel din zilele noastre, Stefan a starnit atentia fariseilor. Acestia erau nemultumiti de faptul ca el incearca sa aduca oamenii de partea sa si sa ii converteasca la crestinism prin predicile despre invataturile lui Hristos. La putin timp dupa ce a devenit diacon, Stefan a fost dus inaintea Sinedriului, sub acuzatia de blasfemie la adresa lui Moise si a lui Dumnezeu. Interogat de catre Caiafa, cel care il judecase si pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Stefan ii acuza pe cei care doreau ca el sa piara. Gasit vinovat de blasfemie, Sfantul Stefan este condamnat la moarte prin lapidare. Odata ce afla sentinta, sfantul a avut o teofanie si le-a spus iudeilor: „Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. A fost scos inafara cetatii si a fost ucis prin lapidare, devenind si primul martir care a fost ucis pentru ca a marturisit in fata tuturor credinta pe care o avea in Iisus. Inainte sa isi dea duhul si sa mearga la ceruri cere iertare pentru cei ce il omoara. Locul unde era ingropat Sfantul Stefan a fost descoperit in anul 415, iar din anul 560 moastele sale se afla in cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma impreuna cu moastele arhidiaconului roman Laurentius. Potrivit unei traditii stravechi, de Sfantul Stefan este bine sa aducem in casa icoana Sfantului, ajutandu-i astfel pe crestinii care sufera probleme de sanatate si pe cei care se judeca de foarte mult timp cu persoanele orgolioase. In unele locuri din Muntenia gospodinele pregatesc asa-numitele Painici ale lui Stefan, facute in forme rotunde, dintr-un aluat foarte asemanator cu cel de cozonac. Se obisnuieste ca aceste painici sa se unga cu miere. De asemenea, painicile amintesc crestinilor de pietrele cu care a fost ucis Sfantul Stefan. Odata ce sunt sfintite de preot la biserica, painicile se impart copiilor sarmani. Tot in aceasta zi este bine sa daruim icoana Sfantului nostru Stefan sau o candela noua aprinsa pentru sanatatea rudelor bolnave dar si pentru sporul casei. Tot ca un semn al iubirii, pretuirii si respectului pe care i-l purtam Sfantului martir Stefan este bine ca in aceasta zi persoanele certate sa se impace.

vineri, 21 decembrie 2018

E vremea colindelor


" E vremea colindelor, e vremea colindelor
Veniti cantati si va bucurati Craciunul in casa asteptati
Prieteni in prag de Craciun acasa ma intorc
Mi'e dor sa va vad, mi' dor sa va aud pe mama sa o sarut 
Cerul de stele e plin, colindatorii vin
Sa fim mai buni sa ne iubim cu Dumnezeu sa fim."

Veche tradiţie la români, colindatul dă mărturie despre felul cum înţelepciunea populară a ştiut să vestească, prin versuri, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Colindele româneşti sunt încărcate de frumuseţe şi duioşie, dar au, totodată, şi un puternic mesaj teologic. Prin vechimea lor, ele sunt un tezaur valoros al culturii şi spiritualităţii româneşti. Perioada pregătitoare Sărbătorii Naşterii Domnului este marcată de cântatul colindelor, ca modalitate de a vesti Întruparea Mântuitorului. 


Această veste a fost adusă astăzi de Cenaclul Lumină Lină. Dis de dimineață membri cenacluluii-au colindat de bolnavii și angajații spitalului TBC. A urmat un frumos concert la cele două spitale de PEDIATRIE din strada Maternității și strada Trasnsilvaniei. În  fiecare an, la 25 decembrie, Îl aşteptăm pe Hristos Domnul, aşa cum L-au aşteptat strămoşii noştri, retrăind prin viersuirea colindelor bucuria celor care au fost martori ai Naşterii Sale.













joi, 20 decembrie 2018

Am plecat să colindăm!

Un grup de colindători de la biserica Sf Ioan Iacob Românul din municipiul Sibiu i-a colindat pe pacientii internați în cadrul spitalului de pediatrie. Colindătorii le-au adus celor mici si personalului medical, vestea Nașterii Domnului. Timp de o oră colindele au răsunat și i-au făcut pe cei mici să uite de suferința în care se află. La final, colindătorii au primit mulțumiri din partea pacientilor și cadrelor medicale, alături de invitația de a le fi alături în fiecare an, în perioada sărbătorilor de iarnă. Mini-concertul a urmărit să trezească în sufletul fiecărui creștin participant la eveniment sentimentul de dragoste și apreciere pentru bogatele tradiții românești de Crăciun, în special prin frumoasele colinde străbune, şi să aducă bucuria şi nerăbdarea venirii sărbătorilor de iarnă, atât de mult iubite de către copii și nu numai. 



marți, 18 decembrie 2018

Primiți colindul?

 ”Întoarce-mi-te cruce-n masă
Cum se-ntoarce gazda-n casă
Ca un fir de busuioc 
Ca un fir de nintă creață
Dă-i Doamne gazdei viață!
La Anul și la Mulți Ani!
     Duminică 16 Decembrie cum de fapt fiecare zi ce ne apropie de binecuvântata sărbătoare înspre sfârșit de decembrie cenaclu Lumină lină a plecat la colindat aducând prin colind acea revărsare de lumină peste sufletele noastre dornice de, bunătate, sfințenie și puritate sufletească, prin acele cântece dragi ce vin din ”vechile cazanii” preamărind prin vers alintat, vestea ce mare a Nașterii pruncului Iisus.  Așa se face, după recentele concerte de o intensă trăire, de la Cristești și Prejmer, am luat drumul orașului Râșnov, chiar dacă fulgii de nea, zăpada pe alocuri viscolită lăsa să se întrevadă că, în sfârșit iarna încet, încet va îmbrac în haina-i albă zările necuprinderilor.  Nelu Ivan, Marius Catalan cât și Romică Harșany de la Mediaș, părintele Alexandru Dănilă Florin de la Hoghilag, Vasile Luca - Sighișoara, părintele Doru Gheaja, tocmai de la Alba Iulia, Sorin Popa, Andreea Tecar, și nu în ultimul rând  părintele Cătălin Dumitrean purtătorul nostru de grijă.  Ne-am dat întâlnire la  Râșnov în impunătoarea și frumoasa  biserică Sf. Nicolae. 
Pe toată perioada  concertului am avut parte de aportul credincioșilor, multe din cântecele naționale, colindele, pricesnele au fost susținute la unison cu membri  cenaclului, glasuri reunite într-un imens cor dând slavă lui Dumnezeu și a Lui Fiu, odată cu vestea Nașterii Lui.  Colindele, O ce veste minunată, Trei păstori, mai apoi acel cântec doinitor al moților strâmtorați de nevoi, plecați în țară  ”cu donițe și ciubară” interpretat magistral de părinții  Doru Gheaja și Cătălin Dumitrean,  intercalându-și vocile melodioase pline de trăire cu fiecare vers,  mai apoi cântecul de căpătâi al Arealului ”Tu Ardeal, Tu Ardeal, îți suntem oșteni” acel crescendo  impetuos a umplut sfânta biserică de glasurile celor prezenți.  Așa cum ne spune părintele Doru Gheaja, text scris de poetul Adrian Păunescu, la mănăstirea Râmeț, în anul 1981, pe o melodie a unei pricesne a maicilor de la acea mănăstire,  poemul având în toată  cuprinderea lui acel vers care ne amintește  de sacrificiul lui Horea, cel ”risipit pe roți” Părintele Doru Gheaja aducând în lumina adevărului un crâmpei de poveste, cum a ajuns la Alba Iulia să slujească la o biserică construită de  duhovnicul lui Horea, este vorba de  părintele Nicolae - cel care, înainte de execuție a fost dus la celula unde se afla Horea închis, și l-a spovedit. 
După ce l-a spovedit, autoritățile locale, erau obligate să participe la execuția  tragerii pe roată a lui Horea printre cei care  au asistat la execuția lui Horea se afla și părintele duhovnic în persoana părintelui Nicolae – protopop al Albei Iuliei, parohul bisericii ”Buna Vestire” din Alba Iulia  Când l-au scos pe Horea din celulă, cu greutățile la picioare, și atunci mai marilor zilei le era frică de acest moț dârz, protopopul al Albei Iuliei, Nicolae, s-a desprins dintre autoritățile locale  s-a apropiat de Horea, l-a sărutat strigând să-l audă cei prezenți ”Prin mine te sărută un neam întreg!” Biserica în toată măreția și râvnitoarea ei aplecare spre rugăciune, smerenie și osârdie  întru cuvânt mântuire, de-a lungul vremurilor a avut parte de asemenea drept-măritori slujitori. Jertfa, iubirea de Hristos,  devoțiunea față de cuvântul și credința nestrămutată în Dumnezeu, multora ne stau mărturie ca mucenici pe altarul neamului românesc, acești iubitori de credință, rămânându-ne pildă de purtare întru iubire,  demnitate și neaplecare de grumazuri în fața atâtor stihii ce ne-au vrut și ne vor risipirea Surpriza părintelui protopop de Râșnov, Gheorghe Colțea, cu a lui cântec, ne duce cu gândul la apropiatul eveniment istoric marcat la 24 ianuarie – Unirea Mică, cel care  ne-a surprins plăcut prin interpretarea de excepție a cântecului ”Moș Ion Roată și Unirea  ”Cobora cerul pe ape/Ion Roată când vorbea, /Se trăgeau munții aproape/Dunărea vorbea și ea…”    

Mai apoi , acel omagiu adus părinților trecuți în lumea dincolo de umbre, lăsând în urmă-le semnul trecerii lor pe pământ, cum acel cântec unde se vorbește de o fântână săpată de un tată,  a cărei apă stâmpără setea atâtor trecători. Așa cum din izvoarele noastre, a ceea ce lăsăm bun și nepieritor în urmă, vor sorbi alții din ele, liant al iubirii noastre a tot ceea ce este nepieritor  românesc.  La concert am avut cinstea pe lângă mulți credincioși să-l avem alături pe domnul Liviu Botnariu - Primarul acestui tot mai frumos oraș, mulțumind și urând locuitorilor orașului Râșnov sărbători fericite, nu înainte de a-l asigura pe părintele Pușcariu Ionel Cornel, nou preot instalat la această biserică ortodoxă, de tot sprijinul lui.  Întâlnirea de la Râșnov fără să greșim, asemui, una de excepție, bucuria colindului, a versului, mesajul transmis, comuniunea prin rugăciune cu Dumnezeu, a găsit în sufletele noastre cât și celor care i-am avut  spectatori ecoul unui timp peste timp, binecuvântat. 
                                                           
                                                                                                                                       Vasile Luca

vineri, 14 decembrie 2018

DE CE A VENIT DUMNEZEU LA NOI?

Uneori învățăm mai mult din tăcere. Dar ”a tăcea” astăzi poate fi echivalentul lașității supreme. Un preot, un teolog, un catehet, nu are dreptul de a tăcea. El trebuie să explice lumii ce înseamnă ”Nașterea Domnului”. Adică supremul gest de iubire al Domnului nostru Iisus Hristos, faptul că Fiul lui Dumnezeu acceptă să vină între noi, să fie ca noi, să vorbească cu noi și să ne ofere o lecție de sacrificiu suprem..

Dumnezeu vedea din ”Cer” felul în care lumea păcătuiește. Din înălțimea ”Împărăției Cerurilor” lucrurile se văd altfel decât le vedem noi pe pământ. Ceea ce nouă ni se pare tolerabil (vezi anumite păcate), lui Dumnezeu i se părea ofensă adusă iubirii supreme. Și așa ne observă și astăzi Dumnezeu, așa cum greșim, cum ne certăm, cum ne ucidem între noi, cum ne abandonăm iubirile, cum ne înjurăm, cum ne ținem socoteala greșelilor, cum suntem puși pe ”dreptate”, cum ne sfâșiem unii cu alții. Asta vedea Dumnezeu atunci, asta se vede și astăzi. Așa că, ce i-a mai rămas lui Dumnezeu decât să ne iubească și să vină să ne predea lecția iubirii; și a venit. Pentru tine și pentru mine. Înțelegi?

LA COLINDAT!
ÎN SPITALE ȘI AZILE!
Cenaclul Lumină Lină împreună cu credincioșii parohiei Sibiu Spitale 1 au hotărât ca și anul acesta să-și orienteze colindatul spre spitale, azile și oameni săraci. Iată programul:
1 Vineri 14 Decembrie - ora 19.30 repetiții pe Dealului ( se așteaptă înscrieri la locul repetiției)
2. Miercuri- 19 Decembrie- ora 19.30 repetiții la Biserica T.B.C.
3. Joi ora 10.30 COLINDAT LA SPITALUL T.B.C. -2O DECEMBRIE
ORA 12.30 COLINDAT LA PEDIATRIE 1 -LUTHER 
ORA 17 CONCERT CU CENACLUL REUNIT LA FĂGĂRAȘ-GARĂ
4. VINERI 21 DECEMBRIE - ORA 11.30 COLINDAT LA PEDIATRIE (stradaMaternității)
13  ora 13-Colindat la PEDIATRIE (strada Trasnsilvaniei)
5. Colindat la Azilul de bătrâni (strada Azilului)- ora 16
Colindat la Azilul de la Pădurea Dumbrava- ora 17.30
ORA 19 Se duc pachetele cu ajutoare la Azilul de noapte, pentru cei săraci.
6. Luni- ora 12.30 Colindat la Azilul bătrâni - Strada George Coșbuc.
1

miercuri, 12 decembrie 2018

”Nașterea Domnului contra lui Moș Crăciun? sau CUM ESTE CORECT SĂ ROSTIM? ”Sărbătoarea Crăciunului?” sau ”Sărăbtoarea Nașterii Domnului”?

Imagini pentru ICOANA NASTERII
Nașterea Domnului contra lui Moș Crăciun? 

sau
CUM ESTE CORECT SĂ ROSTIM? 

”Sărbătoarea Crăciunului?” sau ”Sărbătoarea Nașterii Domnului”?
Corect este să spunem ”Sărbătoarea Nașterii Domnului!” 

De ce?

 Pentru că atunci s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a întrupat, adică a luat rup omenesc din Fecioara Maria.
Este nepotrivit să numim sărbătoarea Nașterii Domnului cu numele de Crăciun. 
De ce?
 Pentru că reducem marele eveniment al coborârii din Cer a Domnului nostru Iisus Hristos la o simplă poveste. Căci numele ”Crăciun” vine de la o destul de plauzibilă legendă conform căreia Maica Domnului și Dreptul Iosif s-ar fi adăpostit în Viflaem, în ieslea unui oarecare Crăciun. Iar despre acest Crăciun se spune că el însuși a fos tun om foarte rău la suflet, că nu a acceptat cazarea oaspeților în casa sa, ci doar în grajdul cu animale.

CUM APARE FALSUL!   
Imagini pentru JUCARII DE CRACIUNSocietatea a sentimentalizat la maxim sărbătoarea Nașterii Domnului, până la a scoate din ea orice semnificație teologică, eludând ideea principală pentru care a venit Iisus Hristos în lume, adică aceea de șterge păcatele noastre. Corifeii falsei inspirații au denaturat intenționat sărbătoarea creștină, folosindu-se de un artificiu sentimental, dar evident viclean. Au scos de sub obroc această legendă, care repet nu are documentariere clară istorică, deci poate fi doar o invenție a unui om, și de aici au exaltat ideea unui anumit Moș Crăciun care devine bun și generos, mai ales cu pruncii. Ceea ce nu este rău, în ideea de a dărui, dar distrage atenția de la ceea ce de fapt s-a întâmplar cu adevărat, faptul că Dumnezeu însuși devine om, ca să lupte cu firea noastră cuprinsă de patimi.

SENTIMENTALISMUL ÎNVINGE ADEVĂRUL!
Imagini pentru legenda cu craciun cel rauDornici de bucurii, avizi după sentimente, oamenii nu mai cred în realitatea ”Întrupări”. Sau nu-i mai acordă atenția cuvenită și se mulțumesc cu ”povești” dulci și drăguțe la vedere. De aceea sărăbătoarea din 25 decembrie a devenit doar o grilă comericală, bine exploatată mai ales de patonii magazinelor de jucării, în general necreștini. ”Moșul” a devenit un pretext de a sărbători ”ceva”, adică un înlocuitor al adevărului, fără drept de apel. Căci cine se poate azi lua la trântă cu ”Moș Crăciun”? Cine poate azi trăi Nașterea Domnului fără pom, fără daruri, fără ideea de Moș Crăciun? Omul poate trăi Nașterea Domnului fără rugăciune, fără Sfânta Liturghie din ziua praznicului, dar nu poate trăi fără aceste surogate sentimentale. Pentru că însăși viața omului nu mai este o căutare a veșniciei, ci doar o supraviețuire ”dulce” și ”sentimentală”.

CUM M-AM BUCURAT FĂRĂ ”Moș”
Imagini pentru COLINDATORIDesigur, am fost și eu copil și m-am bucurat foarte mult de acest frumos ”Moș Crăciun”. Pe care nu-l reneg atâta vrem cât el rămâne în limitele sale. Dar nu l-am socotit prioritar și esențial în trăirea sărbătorii. L-am considerat cel mult o anexă idilică, de care este câteodată nevoie, la ceea ce ar putea fi numit ”decorul sărbătorii”. Și atunci când ”Moșul” nu a fost prea ”generos” cu mine sau cu cei dragi, am considerat că Sfânta Biserică îmi oferă adevăratul dar al sărbătorii: Sfânta Liturghie, colindele, etc.

”MOȘUL” TRANSFERAT DIN ȚARA SFÂNTĂ ÎN ALASKA
Imagini pentru legenda cu craciun cel rauMai nou ”Moșului” i s-a luat și dreptul de a fi fost posibil locuitor al Țării Sfinte. Americanii l-au transferat cu ”sediu” cu tot prin Alaska, păstor de reni, tocmai ca să desacralizeze total semnificația sărbătorii. Ei vor să se uite de Iisus că ar fi Dumnezeu, că ar fi fost Mesia. Cum se știe evreii nici astăzi nu acceptă faptul că Mesia a venit. Evreii practicanți, atât cât mai sunt și ei, încă îl așteaptă, iar despre Iisus Hristos spun că a fost doar un simplu profet. De aceeal-au și răstignit acum 2000 de ani, tocmai pentru că s-a numit Mesia. Astăzi, nu i se neagă lui Iisus existența istorică, dar despre el se spune că a fost doar un ”om” cu ceva calități mai deosebite. Dar nu Dumnezeu. Cum marea majoritatea a evreilor sunt patroni ai marilor fabrici și magazine de jucării, este de la sine înțeles că promovarea unui mit fals vizavi de Nașterea Domnului înseamnă o apologie mozaică de demonstra că Mesia încă nu a venit. Și atunci, cu viclenie, profitând de faptul că omul culege din ”marile sărbători creștine” doar aspectele sentimentale, adică o masă îmbelșugată, un dar etc, promovarea lui ”Moș Crăciun” este esențială pentru teologia lor. Și deci, pentru a lupta împotriva dumnezeirii lui Isus Hristos.

CE A MAI RĂMAS DIN ”CRĂCIUN”?
Imagini pentru COLINDATORI CU COVRIGI SI CARNATICe este astăzi se cunoaște. ”Crăciunul” este orice numai sărăbtoare creștinească nu e. La colindat nu mai merg copiii, dat adulții colindă la ”chefuri”, alcolizați de un sentiment ”pro-creștin”.   Ajunul, zi altfel sfântă în care se ține post negru, a devenit un fel de praznic gastronomic, rupând curățenia postirii tocmai pe malul ei, adică cu câteva ore înainte de Sfânta Liturghie de sărăbătoare. Pentru că, de fapt doar la sfârșitul Liturghiei din 25 decembrie, conforma canoanelor noastre, se dezleagă postul. Din păcate, unele tradiții neliturgice românești, admise de un sacerdoțiu nepregătit teologic, a cultivat idea că la colindat să se mănânce în ”Ajun” htrană ”de dulce”. o găselniță diavolească, care-l face ferict pe Satan în fața lui Hristos, tocmai pentru că îi face pe creștini, după săptămâni de post ca se înece la mal. Dersigur, colindele românești vorbesc că la colindat e o bucurie să primești ”colaci, covrigi, mere, cârnați” , dar aceste prinoase primite de colindători, să nu uităm că erau mai întâi sfințite la Sfânta Biserică în ziua Nașterii Domnului și abia apoi consumate.

Desigur, ceea ce scrieeu sunt adevăruri greu de înțeles pentru omul de astăzi, Desacralizat puternic, creștinul are tendința de a se inflama la orice adevăr, mai degrabă decât a face ordine în viața sa spirituală. Creștin doar cu numele, omul de azi alege doar ceea ce-i convinde din sărbători, adică ”efectul” practic al unor detalii siropoase legate de orice eveniment religios. Asistăm de fapt la o desfințare a sărbătorii, la negarea virtuților ei, la scoaterea lui Dumnezeu din istorie.

PARINTELE CATALIN