joi, 15 noiembrie 2018

SPRE SLATINA...HĂRMAN...BRAȘOV...

Existăm!

PĂRINTELE CĂTĂLIN:
Noi, cei care mergem astăzi la Slatina, punem început de bun turneu. Apoi duminică două concerte mari, toate într-o singură zi. La Hărman și la Brașov în Sala Reduta. Incredibil ce grup frumos și ce misiune divină. Nu am mai scris pe blog pentru că am încercat să nu ne mai lăudăm cu o misiune care a devenit vitală pentru România. RECUPERAREA PATRIOTISMULUI!
Din păcate anul 2018 aproape că a ucis patriotismul. Doar festivități fade și goale de conținut. Toate pe bani și pe iluzii. Nimic misionar. Bani de la Primărie, bani de la culte, bani de la adversarii patriotismului... Cântecele patriotice au fost pe preluate acum de toți, dar nu-i simțim pe atiști că o fac din suflet atunci când le intonează.  Și de aceea lumea e cum o vedeți, cu ie românească deasupra unui suflet gol de lucruri sfinte. Și vai de noi, niciun pic de demnitate și naționalism... Ne temem să nu-i supărăm pe unguri, pe masoni și pe ”protestatarii cu diez și bemol... Lașitate... Dar, treaba lor ce fac alții...
Așadar plecăm iar la drum. Nu vă mai spun numărul  concertelor  noastre că acum chiar nu vreau să obosim nici noi și nici voi de prea multe laude. Noi oricum mergem până la capăt. Noi? Șiți cine suntem? Cenaclul lumină Lină!!!!! 
PROGRAM:

16 NOIEMBRIE.ORA 16- SLATINA-OLT

18 NOIEMBRIE. ORA 11 HĂRMAN-BISERICĂ

18 NOIMEBRIE.ORA 16 BRAȘOV-SALA REDUTA

22 NOIEMBRIE MEDIAȘ-SALA TRAUBE -ORA 16

25 NOIEMBRIE- BUCUREȘTI - PĂRINTELE DORU GHEAJA reprezintă cenaclul la Gala Sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului la Sala Palatului.-ora 19
30 NOIEMBRIE- SEBEȘ
1 DECEMBRIE- CRISTEȘI-MUREȘ- ORA 14
2 DECEMBRIE - HOGHILAC-ORA 16
7 NOIMEBRIE-LUPENI-Casa de Cultură -ora 17
9 NOIEMBRIE- CRĂCIUNELU DE JOS- ORA 16
16 NOIEMBRIE- RÂȘNOV -CATEDRALĂ ORA 17 

joi, 8 noiembrie 2018

Bucuria rugăciunii


    Pe 8 noiembrie sunt prăznuiți Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, împreună cu soborul tuturor puterilor cerești. Astfel, ziua de 8 noiembrie este închinată tuturor cetelor netrupești. Sărbătoarea de pe 8 noiembrie a fost la început doar o prăznuire a Sfântului Arhanghel Mihail. Mai târziu a fost cinstit împreună cu el și Sfântul Arhanghel Gavriil, ca în cele din urmă să devină o zi de cinstire a tuturor cetelor cerești. Cu prilejul sărbătorii de azi a Sfinţilor Arhangheli, avem șansa să vedem cum vieţuiesc îngerii, cum se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu şi cum se arată oamenilor.
    Noi, ortodocşii, avem privilegiul unic să cunoaştem din cărţile liturgice conţinutul aghiologic, dogmatic şi moral al sărbătorii de azi. Intr-adevăr, avem în cultul nostru şi cerul, şi pământul. Biserica din curtea spitalului TBC a fost plină de credincioși în această zi de mare sărbatoare. Pe lângă prăznuirea  Sfinţilor Arhangheli, oamenii au venit să se roage și săse închine la cele două icoane făcătoare de minuni, icoane ce au ajuns la Sibiu în cursul zilei de luni. 
   
Icoana Sfântului Nectarie a vindecat mii de bolnavi de cancer. Icoana a fost dăruită țării noastre de către Mitropolitul Efrem de Eghina, este recunoscută ca luminătoare a minților pruncilor, ea având darul de a reda copiilor puterea de a învăța. A doua icoană făcătoare de minuni, cea a Sfântului Efrem Cel Nou, este adusă de la Mănăstirea cu același nume din Nea Makri, Grecia. Icoanele vor rămâne la Sibiu timp de nouă zile iar credincioșii se vor putea închina la ele zilnic între orele 8 și 20.










miercuri, 7 noiembrie 2018

O zi binecuvântată - vă rugăm distribuiți

Încă o zi binecuvântată de Dumnezeu. Sute de credincioși au venit și astăzi la frumoasa biserică din curtea spitalului TBC pentru a se ruga și închina la icoanele făcătoare de minuni ale Sfântului Nectarie si a Sfântului Efrem Cel Nou. Sfinţii sunt adevărata măsură a omului. Atunci când noi vom invoca, la Judecată, înaintea lui Dumnezeu, diverse motive pentru care nu am lucrat la mântuirea sufletului nostru, îi vom vedea alături pe sfinţi, pe aceia care, în condiţii mai grele decât ale noastre, au dobândit harul sfinţeniei. Dar înfăţişarea înaintea sfinţilor, faptul că ei au un cuvânt care contează la Judecată este şi o mare şansă, e un lucru dătător de nădejde. Demonii vor căuta, cu siguranţă, să ne tragă în jos, să scoată în evidenţă toate păcatele noastre, să revendice sufletul nostru, chiar mințind. Sfinţii, dimpotrivă, vor mijloci pentru noi înaintea lui Dumnezeu, spre a ne ajuta să intrăm în Împărăţie. Sfinții ajută atunci când trebuie să ajute, nu atunci când credem noi că trebuie să ajute. Adică ajută atunci când aceasta ne foloseşte. Credincioșii se vor putea închina la cele două icoane aduse spre închinare la Sibiu, zilnic între orele 8 și 20.






marți, 6 noiembrie 2018

Minuni și mărturisiri

‘’Doamne ajuta. Vreau sa multumesc cu tot sufletul Sf Efrem cel Nou! A plecat sotul ieri. M-am chinuit ore intregi si am plans. Dupa multe si indelungate suferinte am pus mana pe acatistul Sf in clipa cand am atins cartea, m-a sunat sotul. Sf Efrem este pentru mine si mama si tata si nu pot eu un suflet atat de rau si pacatos sa gasesc cuvinte sa ii multumesc la cat de mult m-a ajutat. Cu copilul, cu studiile, cu sanatate cu tot. Iarta-ma Doamne!’’ Anamaria
‘’Mulțumesc din suflet Sf. Efrem, Sf. Nectarie si Măicuței Domnului pt ajutorul dat in multe situații. Citesc Paraclisul Maicii Domnului si Acatistul Sf Nectarie de mult timp. De Sf Efrem si minunile lui am aflat recent si i-am simtit si ii simt ajutorul grabnic de fiecare data. Sunt sigura ca ma vor ajuta in continuare. Doamne ajuta pe toata lumea!’’ Ileana
‘’Multumesc din suflet Bunului Dumnezeu si Sfintilor Nectarie, Sf. Efrem cel Nou Maicutei Fecioara Maria care m-au ajutat de fiecare data. M-am rugat pentru soacra mea care a fost suspecta de cancer la ficat .. Surprinzator si pentru medici la biopsie nu a mai esit nimic .. Deci numai minunile Sfintilor ne-au ajutat. Doamne ajuta-ne cu rugaciunile Sfintilor care stau de-a dreapta Ta si se roaga pentru noi pacatosii!’’ Nicolae
"Am o hernie de disc care îmi dă mari probleme. Timp de 2 ani am fost la toţi medicii posibili, am făcut tratamente foarte scumpe dar nici un rezultat. Pe lângă asta aveam şi o durere în sold care mă făcea să şchiopătez puţin. La un moment dat am renunţat la doctori şi am decis că numai Dumnezeu este scăparea. Cu greu m-am decis să citesc viaţa şi minunile sf Nectarie. Am luat cartea şi am citit-o, nu m-am oprit până nu am terminat-o. Vă spun că am plâns aproape tot timpul cât am citit-o. Când am terminat-o am decis să plec în Grecia pe insula Eghina la mănăstirea sfântului. A fost frumos, m-am rugat cum nu m-am rugat vreodată, am luat icoane, ulei, aghiazmă. M-am întors acasă şi m-am dat cu ulei - era seară - a doua zi s-a produs minunea: şoldul nu mă mai durea deloc. Înainte aveam ca şi un vârf de cuţit în şold. Acum durerea disparuse complet. Dar s-au întamplat şi altele: voiam să avem un copil dar nu se întâmpla nimic. Soţia a citit acatistul sf Nectarie şi după mai puţin de o lună mi-a dat vestea că este însărcinată; Îi mulţumesc sf Nectarie pentru toate lucrurile bune pe care le face pentru noi şi pentru toţi cei care îi cer ajutorul.’’ Timotei
Credincioșii se vor putea închina la cele două icoane zilnic între orele 8 și 20, la biserica din curtea spitalului TBC.

luni, 5 noiembrie 2018

Veniți la închinare!


    Cele două icoane făcătoare de minuni au sosit la Biserica din cadrul spitalului T.B.C. Icoana Sfântului Nectarie a vindecat mii de bolnavi de cancer. Icoana a fost dăruită țării noastre de către Mitropolitul Efrem de Eghina, este recunoscută ca luminătoare a minților pruncilor, ea având darul de a reda copiilor puterea de a învăța. În timp, cei ce au citit nouă acatiste la icoană au fost ascultați de Sfântul Nectarie în promisiunea sa de a aduce liniște în familiile învrăjbite. Icoana apără de blestem și alungă duhurile diavolești aduse prin farmece. 
    A doua icoană făcătoare de minuni, cea a Sfântului Efrem Cel Nou, este adusă de la Mănăstirea cu același nume din Nea Makri, Grecia. Icoanele vor rămâne la Sibiu timp de nouă zile, pentru a se împlini canonul celor nouă acatiste citite lângă icoană.          
    Credincioșii se vor putea închina la cele două icoane zilnic între orele 8 și 20.







joi, 1 noiembrie 2018

CUM POȚI APRINDE LUMÂNĂRI FĂRĂ DE HRISTOS, DAR ÎN FORMĂ DE INIMI...



Poate credeți că sunt un preot timorat de ultimile evenimente din România. Poate credeți că pierderea ”referendumului” mi-a stopat ceva din energiile mărturisitoare. Poate credeți că la această oră, ”diplomatic” și ”smerit” m-am așezat într-o bancă, asemenea școlarilor după muștruluiala dascălilor și aștept ca să văd ”ce se mai întâmplă” prin lume. Poate credeți dumneavoastră, iubiților cititori, și de aceea îndrăznesc să vă rog, dacă cumva nu sunteți puternici la inimă, să nu contiunați mai departe lectura acestui articol. 
Dar să lăsăm ce credeți dumneavoastră, cu respect scriu acest lucru și să vă spun mai degrabă ce simt eu, căci numai niște lucruri hilare m-au determinat în zorii primei zile de noiembrie să nu fiu laș, să scriu pe internet și să-mi armez armele duhovnicești pentru o nouă ofensivă misionară. 
Ei bine, văd că aprindeți lumini în formă de inimă pentru morții de la ”Colectiv”. Nu știu dacă o faceți dintr-un sentiment creștinesc, dat fiind faptul că simbolismul lumânării aprinse înseamnă luminarea căii spre Rai a sufletului celui plecat dintre noi. Asta în eventualitatea evidentă că unele suflete pot fi și prin alte labirinturi ale vieții de dincolo. Da, cu siguranță că gestul dumneavoastră este fără doar și poate sensibil și cred că, dacă nu mă înșel, l-am văzut prima dată puternic făcut la moartea prințesei Diana. ”Prințesa inimilor” cum ați numit-o, pe cea care între două aventuri imorale, evident ”motivate” de infidelitatea soțului, se descătușa în brațele unui agent de pază. Și moartea a prins-o tocmai în proximitatea a ceea ce noi creștinii, iertați identitatea numim: ”moarte năpraznică”, ”desfrânare” sau ”accident banal”. Dar, dacă dumneavoastră sau mă rog lumea desacralizată a Angliei a dorit ca dânsa să fie de atunci simbolul ”inimilor” așa a rămas. Și de aceea la slujba ei de prohodire ați scurtat ”Evanghelia” ca domnul Elton, favoritul ”noii ordini mondiale” să cânte ceva despre trandafiri și iubire. Plus gestul ”fidel” de a aprinde lumânări roșii pe caldarâm. Evident că nu la morminte, că nu în sâmbăta morților sau în fața unei cruci.
Stau acum și mă gândesc, comparativ cu toate inițiativele voastre copiate din ateismul occidental, cu ce au greșit tinerii aceștia de la ”Colectiv”  ca să primească atâta derută în spatele sacrificiului lor. De ce vă este teamă să puneți lumânările roșii în formă de Cruce? De ce v-a fost ”silă” unora, ca să mergeți la Parastasul din Catedrală, când un preot, pe care am înțeles că  ar fi oarecum”acceptat” de voi, v-a invitat la pomenirea morților? Oare tot din cauza lui Dragnea pentru care fierbeți să-l vedeți în cătușe? Și mă întreb cum de a ajuns un singur om, ca să vă dea atâta ură? El să vă ia credința, el să vă dea motive să nu mai veniți la Biserică, el să vă facă să blestemați fiecare metru pătrat pe care a călcat, sau să acceptați sodomia, desfrâul și să vă facă să urâți preoții care trec pe stradă. Nu cumva exagerați? Nu cumva e prea mult pentru o viață trecătoare, în care am înțeles că vreți să fiți doar eroi și nu aveți niciun alt ”interes” în spate? Vedeți iubiți prieteni, că sunteți niște învinși, lași și fără principii. Ați dat și raiul morților, pe inițiative ”corecte politic”. Și vreți să faceți ordine prin stele, pe unde credeți că se odihnesc morții voștri, cu sentimente și lumânări de ocazie.
Nu, nu este așa. Vă anunț respectuos că acolo este ”altceva”. Și nu oricine intră în Împărăție. Și nu este anarhie și nici odihnă pe vârfuri de stea. Și nu oricine este martir. Depinde unde și pentru ce ideal a murit. Caci altfel, hai să facem o comparație, mă iertați că îndrăznesc, dar și ”sistemul bolșevic” a trimis milioane de  oameni nevinovați la moarte. Soldați care acum 70 de ani căutau ”Berlinul” prin curțile noastre și ne violau bunicile. Și au murit unii pe front pentru niciun ideal. Apoi, desigur protestele anticomuniste ce au urmat și la ei, începând cu acei ani și până la Gorbaciov, adică de curățire a sistemului și pedepsire a vinovaților, în frunte cu Stalin, nu le-a mai garantat raiul. Nici protestatarilor și nici morților. Că orice moarte fără cruce poate fi degeaba. Cât ar fi de vină sistemul sau monștrii care-l susțin.
Aș vrea ca morții de la ”Colectiv” să fie în rai și România să fie o țară corectă. Vreau și eu, și odată chiar mă luptam cu armele voastre trecătoare. Plin de furie protestam prin piețe crezând că sunt mai bun ca alții. Dar vă anunț cu respect, că ați uitat ceva important. 22 de milioane de copii avortați. Lor de ce nu le faceți inimi. De ei de ce nu pomeniți niciodată, că poate  unii au fost chiar copiii dumneavoastră. Pe ei unde să-i trecem, la moarte banală din pricina lui Dragnea, sau la mucenicie? Oare ei ce fac acum, că nu le-ați dat dreptul la nicio zi de viață? Ei nu s-au pregătit de Haloween ca să-și pună cornițe și să meargă să cinstească evenimentul în club. Ei nu au băut niciun cokteil, sau măcar un ”suc” acidulat. Ei nu au avut șansa să aibă justițiari care să iasă în stradă și să dea vina pe Biserică. Ei, bieții de ei, nu au știut nici măcar că există Dragnea și atâția ”cavaleri” ai dreptății în România. Da, ei oare pentru ce au murit? Și de ce în cazul lor tăceți?
Scriu aceste rânduri, într-o dimineață de după Haloween. La această oră copiii și-au stins lumânarea din bostănel și și-au dat cordeluțele cu coarne jos. Aseară ne demonstrau pe străzi că generația lor, are ”stil”,  urmând generației voastre ateizate,  și că sunt fericiți așa. Și mă întrebam dacă nu cumva, într-o zi, ei vor avea șansa să mă martirizeze pe mine, preotul lui Hristos, pentru dreptul meu de a-mi mărturisi credința. Mă întrebam doar... 

Părintele cătălin dumitrean

joi, 25 octombrie 2018

Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir


Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-311) şi era fiul dregătorului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de frica prigoanei împotriva creştinilor. Şi îl învăţau părinţii, în cămara cea ascunsă a casei lor, toate tainele sfintei credinţe, cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci. Şi, aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar mai ales, a început a lucra în el harul lui Dumnezeu. Şi tânărul creştea cu anii şi cu înţelepciunea, urcând scara virtuţilor, din putere în putere. Ajungând la vârsta cea desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume. Deci, împăratul Maximian, auzind de moartea dregătorului Tesalonicului, l-a chemat pe Dimitrie şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut dregător în locul tatălui său. Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos. Dar, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că dregătorul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, în anul 306, Maximian a poruncit să se facă praznic în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi în Tesalonic. Iar Dimitrie, fiind întrebat de sunt adevărate cele auzite despre el, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin, şi a defăimat închinarea cea păgânească. Atunci împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă până la încheierea jocurilor în cinstea biruinţei sale. Şi se bucura împăratul, văzând mai ales pe un luptător vestit, Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe. Deci, era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seamă pe creştini, s-a aprins de râvnă. Şi, vrând să se lupte cu Lie, a alergat mai întâi la Sfântul Dimitrie, în temniţă, cerând de la el rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Şi, însemnându-l cu semnul Crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: „Du-te! Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!”. Deci, intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Şi îndată, aruncându-l pe Lie în ascuţişul suliţelor, acela şi-a dat sufletul. Şi s-a întristat împăratul de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşii, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, pentru că a fost pricina morţii lui Lie. Ostaşii au mers la temniţă, unde l-au găsit pe Sfânt rugându-se, iar când s-au apropiat să-l străpungă cu suliţele, Sfântul şi-a ridicat mâna dreaptă, primind prima însuliţare în coastă, asemenea Mântuitorului. Ucis de ostaşi, marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. A doua zi, din porunca împăratului, s-a tăiat capul şi Sfântului Nestor. Moaştele Sfântului Dimitrie, izvorâtoare de mir, au săvârşit multe minuni şi preaslăvite tămăduiri. Ele se află şi astăzi în biserica sa din Tesalonic, în Grecia.

miercuri, 24 octombrie 2018

UN PRIETEN PENTRU VEȘNICIE: CRISTIAN ROMAN

Imagini pentru cristian roman sibiu
DE CE ACEST ARTICOL  
   Nu-mi place să ridic statui și nici să construiesc lirisme ieftine, de dragul curentului reformator snobist care domină astăzi lumea. Europa mea nu este una a norocului, ci aceea a icoanelor pe sticlă, a bisericilor de lemn și a clopului maramureșan sub care a supraviețuit întotdeauna demnitatea românească. Iar ca să pot înțelege cugetul respingător al ”domnilor fără de țară”, mă gândesc întotdeauna la bunicii mei care stau cuminți și nerăzboinici în cimitirul din sat, așteptând cu candoare, sub o cruce smerită mireasma sfântă a veacului ce va să fie. Așadar, apolitic, fără nostalgii de columne, nu mă pot abține totuși de a evidenția exemplul viu al unui om care de câtva timp mi-a mișcat amplu existența, e vorba de prietenul și fratele întru Hristos, pe numele său frumos: Cristian Vasile Roman.

CUM L-AM CUNOSCUT PE CRISTIAN ROMAN
Personal l-am cunoscut destul de târziu. Fusese prefect de Sibiu, și spre rușinea mea, nu știam exact între ce perioadă de timp a fost reprezentantul guvernului în județul nostru.
Avusesem o perioadă în care, mâhnit de atâta minciună la nivel politic, am preferat să mă dedic ”muncii de jos”, făcând bine oamenilor  în Biserică sau în spitalele din orașul Sibiu. De abia la o masă, după o filmare cu Televiziunea Trinitas, mi-a povestit de incidentele șocante în care a fost alungat de la conducerea Prefecturii Sibiu, de altfel printr-un concurs de ocultisme incredibile și imposibile de povestit în acest articol. Ceea ce este însă de reținut, referindu-mă la prima noastră întâlnire efectivă, este faptul că ea s-a petrecut în Biserică. La o seară duhovnicească cu monahul Alexandru Niță de la Mânăstirea Brâncoveanu, într-un context liniștitor și pedagogic duhovnicesc. Din acel moment mi-am dat seama după felul în care vorbea, se mișca și participa la sacra reuniune, că am în față un om extrem de jovial, frumos în gândire și plin de libertate mărturisitoare.
Dumnezeu l-a voit însă manager chiar în Spitalul de Pneumologie, locul unde de două decenii particip, în calitate de preot misionar, la lupta pentru viață. Venirea sa în acest locaș de tămăduire m-a bucurat profund, mai ales că acolo era nevoie de multe schimbări. Ceea ce s-a și întâmplat. Nu a trecut mult și cum omul sfințește locul am văzut un Cristian Roman animat de verva schimbărilor în bine, transformând un spital rutinat, sau mai degrabă stereotip, într-un modern centru de tămăduire trupească și sufletească. Pavilioane refăcute la standarde moderne, aparatură medicală adăugată unui personal înnoit, o curte în care totul mustește a nou și mai nou o bisericuță care s-a renovat frumos.

OMUL IDEAL IDENTIFICAT CU MUNCA SA
   Dar nu mică mi-a fost mirarea, mai ales când l-am văzut pe Cristian Roman trebăluind prin
spital, îmbrăcat în halat alb de muncă, printre oameni, participând efectiv la tot ceea ce însemna munca serioasă și plină de responsabilitate a echipei manageriale. L-am zărit, cu timp și fără timp, sfătuind personalul despre cum este bine ca noi angajații să fim serioși în tot ceea ce săvârșim minut de minut. L-am ascultat dând sfaturi ”tehnice” riguroase și competente începând de la ordinea din spital, până la găsirea unor resurse economice pentru echilibrarea bugetului spitalului. O torță vie, arzând efectiv neîncetat pentru idealul în care s-a angajat, sau a fost responsabilizat de Dumnezeu.
   Ceea ce m-a detreminat însă să scriu aceste rânduri nu este numai impresia sincer deosebită pe care mi-am făcut-o față de acest Om, ci mai ales demnitatea cu care-și duce zilnic existența. Căci da, se știe faptul că domnul Cristian Roman este un creștin practicant, ceea ce la urma urmei poate fi și o harismă și o chestiune de bună educație. Dânsul provine dintr-o familie de creștini cuminți, crescut prin prejama Mânăstirii Frăsinei, dar mai ales, educat în arta respectului față de om și valorile morale ale propriei credințe. Ceva însă m-a făcut să-l admir și mai ales să mi-l ofer, îndrăznesc cu mâna pe inimă să spun, chiar ca exemplu de urmat al propriei mele mărturisiri, și anume modul onest și demn în care se comportă de vreo câteva luni încoace, mai ales de când în România lucrurile au început să se tulbure și lumea să se respingă politic, cu ură și aprioric. Și ca să fiu mai clar înțeles am să vă ofer o explicație.Fotografia postată de Cristian Roman.
OMUL CARE LUPTĂ PENTRU DREPTATE
Fotografia postată de Cristian Roman.
De vreo câțiva ani încoace, Cristian Roman este un simbol al luptei pentru adevăr. Un om care a ieșit în stradă pentru ca să-și strige dorul de dreptate, cerând oprirea corupției din România. Mi-a spus odată simplu, că face aceasta pentru copiii săi, el fiind un familist convins, cu o soție minunată și două fete extraordinar de bine crescute. Așadar, l-am văzut în fața sediului unui partid cerând demisia ”penalilor”, apoi la marșuri anti-comuniste și mai ales la marile proteste din București, inclusiv la acel teribil și de neuitat 10 August, când doar cei puternici au avut curajul de spune ”NU” ticăloșiei guvernabililor. Repet, un om corect, onest, fără a sări într-o extremă, fără a generaliza situații, fără a acuza pe nedrept oameni, bresle sau entități sociale. Toate acestea urmare a educație sale, a edificării intelectuale și a bunului simț plămădit în vatra culturii sale creștine. De aceea, tovarășii de proteste, ”unii” de obicei mai radicali în vehemență, l-au primit cu respect în rândurile lor și l-au considerat un om inegalabil.

”OF-UL MEU”
Fotografia postată de Cristian Roman.
Dar, aici începe of-ul meu și al său, și vă rog să mă credeți că am meditat mult dacă să scriu sau să fiu ”laș” trecând sub obroc durerea mea personală. Deci, venind și momentul ”referendumului pro-familie” o cumpănă mare a apăsat pe umerii săi. Pentru prima dată Cristian Roman a trebuit să opteze în favoarea chemării Bisericii sale dragi, sau să îngroașe rândul celor care, fără a enunța, seduși de umanisme de import, au apucat să se ia la trântă cu valorile morale ale acestei nații. Și dilema a fost grea. Pentru că, între noi vorbind, partea ”protestatară, de data aceasta fără aceeași lumină a nunanțelor intelectuale, a intrat necinstit într-un joc ocult, punând pe Biserică, de fapt la cei mai mulți pe ”propria lor Biserică” stigmatul incompetenței și al delațiunii. De la fermitatea cu care au luptat în era ”Ordonanței 13” s-a ajuns la un fel de miting prolecultist, anti-orice ni se pare greșit, semănând foarte mult cu elanurile revoluționare franceze de la 1879 sau cu efuziunile stalinisite, anti-dogmatice de la 1947. În fapt, de la Dragnea, s-a sărit la ”credință”. Iar vinovații erau aceeași, Biserica, preoții, tradițiile, poruncile divine, Biblia, Adam și Eva, ca să nu mai vorbim de Hristos. Ciudat, ca și atunci când, după ”Colectiv”, deodată nu ”discotecile” sau ”prea marea încredere în distracție” a ucis pe acei tineri, ci Biserica trebuia să plătească ”în sfârșit” pentru toate „durerile” poporului. Iar ca sofismele să le fie credibile, reformatorii și-au ascuns ca de obicei, frustrarea, ranchiuna și ura sub lozinci sentimentaliste, gen, noi dorim un sistem ”umanist”, ”dreptate”, ”egalitate” și ”un viitor de aur” pentru țara fără de identitate... Evident, și fără ”corupți”. Toate pe un fond de ură, prin exprimări ”facebook” pline de ranchiună, de revanșă și lipsite de cel mai elementar bun simț.
   Deși, Cristian Roman știa la ce se expune,  dincolo de orice ”prietenii Facebook”, cu riscul de a-și dezamăgi chiar unii tovarăși de luptă, a riscat totul și s-a declarat public înaintea referendumului ca fiind categoric Pro-familie și Pro-credință. Toate acestea, repet, fără a-și schimba clarele opțiuni democratice și pro-dreptate pentru România. De acum însă ce a urmat a fost destul de previzibil. În loc să-i respecte omului opțiunea și credința, corifeii ”noi corectitudini politice”, foști ”admiratori”, de data asta incorecți cu opiniile sincere și libere ale unui creștin adevărat, sau pur și simplu dovedindu-se ei înșiși în mare dezacord cu regulile de bază ale democrației, au început prin ”sindromul Facebook” atacuri mânioase la adresa domniei sale, în fapt o nazistă epurare verbală. Deodată i s-a uitat domnului Roman tot trecutul și a fost considerat ”întunecat la minte”, ”ocultat de popi” (observați că neo-marxiștii mai tot timpul generalizează, ei neavând calificarea în nuanțe), până la a fi făcut ”fanatic religios”. Și mi-am adus aminte de regretatul Petre Țuțea, care spunea că în democrație prostul îi spune geniului: ”Ce mai faci frate?”, ca și cum le știe pe toate și le face pe toate.  
   
”EU NU SUNT UN LAȘ!”
Cristian Roman a trecut însă cu demnitate acest test al democrației. Și-a asumat credința, și-a
asumat libertatea propriei religiozități și a dat dovadă că nu este un laș. Înainte de referendum, și Dumnezeu mi-e martor că așa a fost, ținând foarte mult l-a dânsul, neștiind ceea ce dorește practic să facă, aproape că am evitat, ca să îl întâlnesc. Știam că prezența unui preot în orice spațiu public, în acele zile, putea fi socotită de ”rău-voitori” ca un semn de ”manipulare”, mai ales că ”libera cugetare” anti-referendum, aproape că băgase spaima în eventualii ”manipulați”, cerându-le violent ca să nu-și facă de lucru cu ”popii” și cu interesele lor ”obscurantiste”. 
  Așadar, m-am ferit ca să-l ”influențez” pe Cristian Roman (lucru oricum practic imposibil, pentru că domnia sa are o personalitate uriașă) sau de a-l pune indirect în situația de a se ”certa” cu prietenii, sau chiar de a-l obliga de a face un gest ”mărturisitor” nedorit.
Dar hai să vedeți  cum lucrează Dumnezeu prin oamenii săi dragi, căci chiar domnia sa m-a chemat la sine, în biroul de manager, și fără nicio introducere, mi-a spus direct: ”Părinte eu nu sunt un laș! Sunt unul din inițiatorii acestui referendum, și chiar dacă Dragnea ( de altfel un om anti-Biserică) a ”târât” pe nedrept  Sfânta Biserică în acest joc, cu scop de a aprinde antipatii publice anti-cler, amânând până în acest moment ținerea alegerilor, eu nu pot să-mi neg convingerile pro-familie. Sunt deschis la toate valorile umane și europene, dar toate le doresc într-o Românie morală. Pentru că Dumnezeu e viu și eu cred în morala pe care El a dat-o!”. Am rămas mut de uimire și de fericire. M-a pătruns până în inimă cuvântul său și n-am apucat să mai întreb decât atât: ”Dar cu prietenii dumenavoastră cum rămâne?” Și dânsul mi-a răspuns: ”Nu s-a schimbat nimic în opțiunile mele politice și în prieteniile mele. Dacă sunt prieteni adevărați îmi vor respecta decizia și vom lupta împreună în continuare. Prietenia nu presupune jignire și anulare a gândirii aproapelui. Dacă ești ”democrat” atunci să ne comportăm toți ca niște ”lorzi” și să respectăm credința și morala fiecărui om.  Deci, inclusiv pe a mea!”

AM CÂȘTIGAT UN PRIETEN ADEVĂRAT
Din acea zi, pot spune că am câștigat nu doar un prieten curat la suflet, ci un model de viață și de luptă. Nu am scris aceste rânduri pentru a-l flata pe prietenul Cristian Roman. Nu am nimic de câștigat din laude nesincere. Sunt un om care din 1990 am luptat în toate Piețele Universității posibile împotriva neo-comunismului. Am fost în luptă atunci când era greu să fi în luptă și am strâns poate mai multe mitinguri decât protestatarii sibieni de astăzi. Am fost lovit de mineri, am fost linșat de pesediști în Sala Sporturilor din Cluj, am luptat pentru monarhie, am dorit o țară frumoasă și democrată. Am devenit preot din convingere, am ridicat locașuri sfinte, am trudit două decenii la capătâiul bolnavilor din spitale în care mi-am donat banii pentru înnoirea lor, am hrănit săracii, am îngropat morții nimănui și mi-am dăruit destinul neamului în care am avut onoarea ca să mă nasc. Am pus ”pe picioare” mii de oameni aflați în suferință și care m-au asumat ”pe viață”ca părintele lor duhovnicesc. Sunt un om cu trecut, prezent și viitor. Și de aceea știu să iubesc, chiar și pe cei care nu știu să iubească. Iar pe domnul Cristian Roman, de acum îl așez în blânda mea inimă, într-o cămăruță specială a speranței, pentru că, spun sigur, de renumele acestui om în viitor vor fi legate multe din schimbările în bine ale acestui neam. Cristian Roman este omul care la ceas de încercare nu s-a lăsat de Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu uită niciodată...

PREOT CĂTĂLIN DUMITREAN

sâmbătă, 20 octombrie 2018

PROGRAMUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ

CONCERTLE CENACLULUI VOR FI URMĂTOARELE:

SEBIȘ-BISTRIȚA- 28 OCTOMBRIE ORA 15

BUCUREȘTI -PAROHIA ȘERBAN-VODĂ ORA 16 4 NOIEMBRIE

8 NOIEMBRIE-PERȘANI ORA 13

12 NOIEMBRIE-REGHIN în discuții.

16 NOIEMBRIE SLATINA-OLT ORA 16

18 NOIEMBRIE HĂRMAN  ORA 11
BRAȘOV - ORA 17 SALA REDUTA

30 NOIEMBRIE-REGHIN 

1 DECEMBRIE -CRISTEȘTI-MUREȘ ORA 13

2 DECEMBRIE HOHILAC

7 DECEMBRIE LUPENI-VALEA JIULUI ORA 17

9 DECEMBRIE CRĂCIUNELU DE SUS- ORA 12

vineri, 19 octombrie 2018

Alte mărturisiri despre minunile făcute de Maica Domnului

Este a treia zi când credincioșii din Sibiu se închină la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului adusă la bisericuța de lemn dinn cadrul spitalului TBC. Vă redăm mai jos câteva marturisi făcute de cei cărora Maica Domnului le-a venit grabnic în ajutor.


“ Am citit Acatistul Buneivestiri timp de 2 luni, pt ca-mi doream sa trec peste o perioada foarte grea, plina de singuratate si nefericire, punandu-mi o dorinta in care am crezut cu toata fiinta, iar la fix 2 luni dupa ce am inceput sa-l citesc, am intalnit pe cineva si este un om minunat, pe care-l iubesc mult si ma face foarte fericita. Singura mea speranta de a iesi din situatia urata in care eram a fost Dumnezeu si Maica Domnului, iar Ei mi-au indeplinit dorinta. Cred cu tarie ca datorita acatistului si credintei mele mi s-a schimbat viata total si ca in tot ce fac Dumnezeu m-a indrumat si a avut grija sa primesc numai ce imi facea bine, chiar daca eu imi doream uneori altceva. Sa credeti si sigur Dumnezeu va avea grija de voi! “Nadia

“Maica Domnului mi-a salvat copilul de la moarte! Tot timpul ma rog Maicutei sa-l pazeasca si a facut asta de tare multe ori, dar acum cativa ani, fiul meu a cazut de la 3 metri inaltime si i s-au spart 2 dinti. Doar atat ! II multumesc Maicii Domnului!!!” Cristina

„N-a fost zi de la Dumnezeu să nu citesc acatistul Bunei Vestiri şi să nu mă rog la Fecioara Maria. Şi după ce am rămas însărcinată, zi de zi, timp de nouă luni, am continuat să citesc acatistul Bunei Vestiri, care îţi ia cam 45 de minute. Dumnezeu mi-a ascultat rugămintea şi sper că mă va ajuta încă o dată. Cred că a fost ceva mai presus de normal!” Simona

RUCĂR, un nou popas al Cenaclului Lumină Lină



         De curând membrii cenaclului Lumină lină, au fost oaspeții satului Rucăr, (Rucăr de Făgăraș) localitate aparținătoare comunei Viștea, așezare aflată la poalele impetuoșilor munți ai Făgărașului. Cenaclul Lumină a fost invitat cu ocazia celei de a VII-a ediții a sărbătorii Zilei Recoltei. De fapt în organizarea  evenimentului cultural, așa cum ne spune Florin Ioani – Primarul acestei comune,  se pornește în organizarea lui încă de cu primăvară, când întreaga comunitate ia parte la un binecuvântat Maslu de Obște, unde preoții din zonă invocă prin rugăciune, bunătatea și puterea lui Dumnezeu pentru sămânța pusă în pământ să  rodească. Normal ca toamna,  odată cu strângerea recoltei, să fie o zi dedicată  mulțumirii adresate cerescului Tată, celui care înlesnește să se reverse peste întreaga comunitate, bunăstarea, bogăția atâtor recolte.  Comuna Viștea este formată din cinci sate și anume: satul Rucăr aflat în dreapta râului Olt, face parte din Podișul Hârtibaciului. Comuna Viștea mai are în componență satele: Olteț, Viștea de Jos, Viștea de Sus, Viștișoara și bineînțeles satul Rucăr.  
      Din spusele primarului,  om al locului, ne spune,  preponderent locuitorii satelor arondate comunei se ocupă cu agricultura, știind pe aceste pământuri, pe lângă culturile tradiționale  de grâu și porumb, se cultivă cu rezultate bune cartoful devenind un sector agricol bine reprezentat al aceste părți de țară. 
De  asemenea sectorul cultivării legumelor,  livezile, creșterea oilor, vitelor cât și cel al abinăritului - apiculturii, dă localității acel aer rural gospodăresc ce vorbește de statornicie, știind câți tineri iau drumul străinătățurilor. Din spusele primarului, lucru îmbucurător peste 60 de tineri s-au  hotărât să rămână în sat, creându-se acea concurență bazată pe hărnicie, pe bunăstare, începând  de la animale, să fie cât mai bine întreținute, unii cultivă terenul iar produsele le valorifică prin vânzare, alții se ocupă de animale, lucruri pozitive care scot în evidență, oameni, îndeletniciri gospodărești ce vor duce la prosperitate și ridicare economică întregii comune, cu participarea întregii comunități. Pe parte de  infrastructură comuna are utilitățile publice necesare, toate satele sunt racordate la sistemul de iluminat, de gaze, rețeaua de apă, telefonie digitală,se lucrează intens  la finalizarea canalizării pe întreaga comună. 
         De remarcat în arealul comunei Viștea poți întâlnii forme de relief condensate în 15 km,  cum ar fi: goluri de munte, gol alpin știind că muntele are cultura lui, întâlnim cel mai înalt vârf de munte din România, Vârful Moldoveanu, Vârfu ”Viștea Mare”mai apoi râurile de munte fapt știut Munții Făgărașului, sunt munți cu însemnate izvoare de ape, așa se face datorită climei, reliefului, văile sunt adevărate grădini botanice. Mai jos spre vatra Oltului, este zona de câmpie, cunoscută ca luncile Oltului știute foarte roditoare, cu salba satelor pe o parte și alta a malurilor impetuosului râu, unde tradițiile obiceiurile particularizează fiecare așezare. Evenimentul cultural de la Rucăr se înscrie în multe alte rânduieli și sărbători întregii comunități dintr-o  nevoie de comunicare de apropiere binevenită. La Viștea de sus, dăinuie de câțiva ani un festival de pricesne ajuns la a XIV- ediție,  singurul festival de o așa mare anvergură din Țara Făgărașului, se înscrie ca mare sărbătoare  creștinească  de ziua ”Buna vestire” ce mai veche sărbătoare a preamăririi Maicii Domnului din chiar postul sfintelor Paște,   unde iau parte peste 1000 de participanți, dintre care 400-500 sunt componenții multor coruri invitate. 
Omenii din acest colț de Românie sunt apropiați de biserică ca parte importantă a comunității funcționează asemenea unui triumvirat bine definit în care intră „Biserica, Primăria și Școala” structură    bine  fundamentat ca statornicie și dăinuire, în toate așezările de pe întreg pământul românesc  Programul cenaclului a îmbogățit în mod plenar această sărbătoare a satului, aducând prin cântec și poezie acel frumos primenit cu cele mai alese flori ale iubirii de Hristos și de  țară dedicat sufletului, deși spectacolul s-a ținut  în sala căminului cultural, atmosfera degajată a fost generoasă unor momente de trăire spirituală bine gustată de publicul spectator, public care la rându-i, a participat cu sufletul unindu-și vocile cu cei ce compun acest merituos misionar cenaclu. Prin cântec s-a evocat marii noștri eroi ai neamului românesc ce-și dorm somnul de veci sub crucile atâtor cimitire, dar și pe toate câmpurile de bătălie atâtor războaie, amintind despre batalioanele armatei române prin trecerea munților la eliberarea sfântului Ardeal, de fapt sub sceptru acestui înălțător  cântec a început desfășurarea concertului la Rucăr. Andreea Tecar prin glasu-i de o gingășie aparte a adus imn de închinare Preacuratei Marii. 

O Măicuță Sfântă
te rugăm fierbinte: 
să ne-asculți de-a pururi
marea rugăminte
Nu lăsa Măicuță,
să pierim pe cale, 
căci noi suntem fiii
lacrimilor Tale.


           Sighișoreanul  Nicu Cismaș, precum un ”Păunaș al codrilor” aflat la început de drum, primit cu dragoste de membrii cenaclului a adus ca dar un înduioșător cântec dedicat părinților, dragostei de mamă, nu, să ne ne amintim de ei, atunci când nu mai sunt printre noi,  ducându-le flori la morminte, ci să-i iubim, să-i respectăm cât îi avem în mijlocul nostru dedicând cântecul celor ce astăzi mai au părinți.
 
Dacă ai harul și-ți trăiește mama
S-o prețuiești și vei fi fericit
Dacă ai harul  și-ți trăiesc părinții
Ai, cui să-i spui, atunci când ești lovit.


          În anii ”Centenarului” așa cum ne spune părintele Cătălin Dumitrean, România ne este mare în inimă,la graniță încă Prutul curge printre noi,  nădăjduim că într-o zi Prutul va curge în atca lui așa cum Oltul făcând parte cum este firesc din trupul țării ne-sfârtecate de vrerile hulpavnice atâtor imperii” pentru ea, pentru LIMBA ROMÂNĂ, care este și  aici cât și în Basarabia  și-n Bucovina, clopotul Putnei încă bate și  cântecele  frumoase, pline doruri ale Basarabiei trebuie cântate de noi ca o obligație a redeșteptare mai ales acum, cu fiecare zi de apropiere de marea și istorica zi a Unirii. Cântecul regretaților  Ion și Doina  Aldea  Teodorovici, ne-a adus în prezent nevoia de apropiere mai mult ca oricând avându-l ca mesager pe medieșanul Marius Catalan  

Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-e teamă de păcate 
Pentru ea e bolta mai albastră 
Pentru limba, pentru limba noastră.



           Avem istorie, avem aceste cântece  dătătoare de mândrie națională, au harul și darul să răscolească inimi doritoare de frățietate, de trezvie spirituală, mai presus de vrerea atâtora defăimători ce le stăm stavilă, opunându-ne răului ce le întunecă judecățile,  la ceea ce nu este de negociat și nici de vândut sau de înstrăinat, însăși țara. Cântecele celorlalți membri ai cenaclului ce și-au făcut din această misie datorie de onoare pusă în slujba binelui, în slujba mândriei de a fi ROMÂN,  aportul semnificativ adus organizării unor astfel de spectacole avându-l port drapel pe  părintele Cătălin Dumitrean, a părintelui Doru Gheaja,  ne întărește cugetul, prin dăruirea fără de opreliști pusă în slujba neamului românesc, ne înalță, conștienți prin fărâma de iubire și dragoste pusă în pocalul curat, doritor de adevăr și smerenie  ne facem părtași la însăși înălțarea mai presus de orice a  iubirii de neam și de țară, fiind  la rându-ne mesagerii acelui perpetuu dor nestăvilit de a fi acolo unde țara și bunul Dumnezeu  vrea să ajungem. 
Vasile Luca

joi, 18 octombrie 2018

Maica Domnului - Mărturisiri

“Maica Domnului imi este cea mai draga dintre sfinti si o simt ca si cum ar fi mamica mea. Am fost pusa sub ocrotirea ei de cand m-am nascut (medicii credeau ca am sa fiu baiat, dar mama mea a visat ca va naste o fata si ca va trebui sa ii puna numele Fecioarei) si mai mereu m-a ajutat, de fiecare data cand m-am rugat ei, fie pentru lucruri lumesti (note la scoala, tot felul de examene, mai mult sau mai putin importante) fie duhovnicesti (vindecarea cuiva drag, mijlocire pentru iertarea pacatelor bunicii mele). Maica Domnului este mereu grabnica ajutatoare si bine ar fi sa o avem mereu in sufletul nostru, caci de mare, mare – as spune chiar indispensabil – folos pentru mantuire ne este.” Ana.

“Am fost in strainatate si am lucrat acolo 4 ani.
La un moment dat nu am mai rezistat stresului la primul loc de munca. Nu aveam dreptul sa intrerup contractul de munca deoarece era impotriva legii. M-am rugat cu lacrimi fierbinti la Maica Domnului si la Mantuitorul nostru Iisus Hristos si am fost ajutat dezinteresat de un localnic in a gasi alt loc de munca mai convenabil.Rugati-va fierbinte si veti fi ajutat de Dumnezeu.” Ioan

“Adevar spuneti fratilor. Aflata pe buza prapastiei, Maicuta Domnului m-a salvat in ultima clipa. Chinul prin care am trecut s-a oprit brusc cand m-am rugat la ea. Rugati-va sincer si ajutorul nu va intarzia sa apara. Pe mine m-a ajutat mereu dar acum ultima data a fost chiar o minune” Elena.

miercuri, 17 octombrie 2018

Dragoste și smerenie!




Cu dragoste și cu smerenie, așa a fost întâmpinată la Sibiu, Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Sihăstria Putnei. Curtea si mica biserică din cadrul spitalului TBC a fost plină de credincioși veniți din tot municipiul pentu a se închina și ruga Maicii Domnului. Această Icoană veche, care a scăpat de furia turcilor și care păstrează și astăzi urmele unei tăieturi de sabie, este cunoscută mai ales pentru puterea ei de a izbăvi de patimi, precum fumatul și beția și de a vindeca boli grele. 

                                                  
Ea a fost dăruită Mănăstirii Sihăstria Putnei de către o familie evlavioasă din localitatea Putna și se află la închinare în partea stângă a naosului Bisericii „Bunavestire” a acestei Mănăstiri. Icoana Maicii Domnului de la Sihăstria Putnei va fi găzduită timp de o săptămână la Sibiu cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a  Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților și din purtarea de grijă a Presfințitului Damaschin Dorneanul, episcop vicar al acestei Arhiepiscopii. Credincioșii din Sibiu se vor putea închina la Icoana Maicii Domnului timp de 7 zile, până pe data de 24 octombrie în intervalul orar 8-21.


















SPRE SLATINA...HĂRMAN...BRAȘOV...

Existăm! PĂRINTELE CĂTĂLIN: Noi, cei care mergem astăzi la Slatina, punem început de bun turneu. Apoi duminică două concerte mari, toat...