SE AFLĂ ÎN TIPAR PRIMA CARTE DE PREDICI A PĂRINTELUI CĂTĂLIN!

LUNI, 27 MAI, ORA 10, DE HRAMUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL O SĂ AVEM LANSAREA CĂRȚII

‘’Părinte Cătălin, să știți că m-am regăsit foarte mult în predica dumneavoastră de duminică! Parcă numai și numai despre mine ați vorbit tot timpul! Cum de ați știu?” Aud adeseori, pe unul și pe altul dintre credincioșii mei, venind și spunându-mi astfel de cuvinte. Și mă întreb, la rândul meu, cum de este posibil, ca fără să doresc într-un mod anume și premeditat ca să intru în sufletul unui om, Duhul Sfânt mă împinge totuși cu atâta putere ca să o fac. Căci, fără doar și poate, Duhul lui Hristos este cel care, tainic și discret, mă inspiră în rostirea tuturor predicilor mele, dăruindu-le putere, credibilitate și eficiență.

Vreau însă ca să fac și o mică dezvăluire, ce ține de nașterea acestor predici. Mărturisesc că, de la începutul preoției mele și până astăzi, niciodată eu nu le-am premeditat. Sunt oarecum nepregătite, absolut spontane și marea majoritate sunt izvorâte din suflet în momentul rostirii lor. Făcute și cu ajutorul privitorilor, adică  „ din ochii oamenilor”. Le presimt  necazurile, tulburările, nedumeririle, și le intuiesc posibilele întrebări. Iar acest fapt, mă ajută ca să „improvizez” cateheza și să o fac de cele mai multe ori destul de folositoare.

Mă mai gândesc la un lucru, poate că rostirea acestor predici este uneori prea răscolitoare. Poate că mâhnesc prin veridicitate, prin observațiile făcute, poate că pun prea ușor degetul pe răni deschise sau pun în criză nepăsarea duhovnicească a unor vieți. Nu știu dacă este chiar așa. Dar, în cazul în care totuși se întâmplă și trăirea unor astfel de sentimente, nu pot decât să mă declar un simplu crainic al modului prin care Dumnezeu poate că vrea să vorbească vieților noastre. Pentru că, am uitat să adaug cel mai important adevăr, aceste predici sunt rostite și pentru mine, pentru corectarea neputințelor mele, așa cum sunt și pentru folosul sufletesc al auditorului.

   V-ați întrebat de la bun început, desigur, de ce cartea poartă acest titlu ciudat  ”De la ateism la Euharistie” și cred că e cazul să vă dau și o anumită explicație. Vă mărturisesc că m-am gândit destul de mult care să fie titlu acestui volum. Recitind însă, nu fără o oarecare precauție stenograma acestor predici, în momentul în care ele mi-au fost prima dată retransmise, m-am trezit cu o frământare puternică, tocmai când revedeam cuvântul spus în duminica de dinainte de Revelion, și pe care, dăcă veți citi integral cartea, îl veți regăsi redat integral, în cea de a doua predică din ordinea publicării lor în carte. Acolo atrăgeam atenția că oamenii au devenit astăzi destul de formaliști în practicarea credinței. Că uneori și eu și ei ne comportăm ca niște atei, și că trecem foarte ușor de la acte păgâne(distracții, nunți, revelioane, practicara patimilor) la cuminecarea liniștită cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Că noi, duhovnicii, purtăm integral vina acestor schizofrenii duhovnicești și suntem responsabili de modul slab în care le transmitem oamenilor fenomenul asumării Crucii lui Hristos.

   Predicile mele sunt și un fel de oglindă a lumii în care trăiesc. A posibilului meu “eșec” pastoral, pentru că, iată, după peste cinsprezece ani de preoție, am curajul de a mărturisi că nu sunt sigur că mi-am făcut prea bine lucrarea spirituală,  sfătuidu-i pe oameni ca să se cuminece uneori prea ușor și poate că în unele cazuri  fără de o adevărată pocăință a păcatelor. Și de aceea, într-o reîncercare responsabilă de a-mi corecta răspunsul ce-l voi da la Judecata lui Hristos, am început să predic cu și mai multă vehemență, cu și mai multă îndrăzneală, spunând lucrurilor pe nume, arătând care sunt defectele noastre personale și încercând să găsesc soluții de salvare.

  

A predica nu este un lucru ușor. Ba mărturisesc că, uneori o fac destul de stingherit, gândindu-mă că și mie îmi este greu ca să trăiesc un creștinism curat și autentic. Dar, nici nu mă pot opri, nici nu pot tăcea și ar fi absurd ca acum, când trec în partea secundă a vieții să mai fac rabat de la efortul amănuntului duhovnicesc  spunând predici doar după poftele oamenilor. De aceea predic deschis, mărturisesc  înflăcărat  adevărul, caut soluții adeseori extrem de practice prin difuzarea cuvântului duhovnicesc și simt că, nu de puține ori, rezultatele încep să se vadă. Astfel, că de cele mai multe ori aud și astfel de cuvinte: “Vă mulțumesc părinte. Predica spusă duminică m-a ajutat să depășesc o situație dificilă și să merg mai departe pe drumul cel viu al speranței în mântuire…”

MULȚUMIRI PENTRU CLAUDIA NEMEȘ, ȘTEFAN ȘI CRISTINA

P.S Există un om care merită să-i mulțumesc pentru efortul deosebit de a înregistra aceste predici și a le transcrie cuvânt cu cuvânt. Se numește Claudia Nemeș. Dacă nu era ea aceste predici ar fi fost date uitării, ca și miile de predici pe care le-am spus în cei 15 ani de preoție. Mulți le-au apreciat la timpul lor, dar ce folos dacă ele s-au dus pe apa sâmbetei. Mulți îmi spun vorbe minunate în față, dar prea puțini se gândesc și la alții. Claudia s-a gândit nu numai la fericirea ei, la interesul ei, la urgențele vieții sale de familie( pentru că este o familistă adevărată, având alături și un soț  tot la fel de serios și minunat), dar iată că s-a gândit și la voi. M-a înregistrat cu răbdare și a pus începutul unei necesare lucrări. De aceea există astăzi cartea...
Mulțumesc, de asemenea și lui Ștefan Ion care a trudit o noapte întreagă și o zi pentru realizarea tehnoredactării acestei cărți, deși avea și alte "urgențe" în programul de muncă, și de asemenea Cristinei Raicea, care timp de câteva zile a ostenit la corectura volumului. Tuturor le sunt sincer recunoscător!

DEOARECE CARTEA SE TIPĂREȘTE ÎN TIRAJ LIMITAT, COMANDA PENTRU CARTE SE POATE FACE ANTICIPAT ȘI PRIN INTERMEDIUL ACESTUI BLOG SAU A EMAILULUI MEU. VĂ AȘTEPTĂM ȘI LECTURĂ PLINĂ DE FOLOS!