În această Săptămână, a Sfintelor Patimi, am ascultat
un cor de îngeri, cântând taina suferințelor
sufletești și trupești ale Mântuitorului, am trăit o
stare de bucurie şi de împlinire spirituală aparte, a fost înălţător. Începând
cu Denia de
luni seară, de la Biserica Sf.Ioan Iacob Românul din Sibiu, și până vineri la Biserica din curtea Spitalului
T.B.C. aceste slujbe de priveghere vor rămâne în
sufletul credincioşilor, prin glasul acestor oameni ai Lui Dumnezeu, părintele
Cătălin, părintele Petru, părintele Iosif, părintele Ioan, al lui Radu, al lui Andrei, al doamnei Mirela,
ale căror voci neasemuit de frumoase, ne-au pătruns până în adâncul sufletului.
Prima Denie din Săptămâna Sfintelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos în
care, prin glasul preoţilor noştrii, a fost pomenit Iosif cel preafrumos
patriarhul din Vechiul Testament și smochinul
neroditor, care s-a uscat după ce Domnul l-a blestemat. Când am plecat acasă, încă îi auzeam cântând”Cămara
Ta Mântuitorule, o văd împodobită și
îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu,
Dătătorule de lumină şi mă mântuiește”. îmi venea să strig pe stradă: veniţi oameni buni la
biserică, pe Dealului, şi în serile următoare, veniţi cât mai mulţi, să aducem
împreună, recunoştinţă sfintelor pătimiri ale
Mântuitorului Hristos, care a suferit pentru noi din marea sa iubire pentru
omenirea întreagă.Apoi
marți la pomenirea celor zece
fecioare, miercuri pomenind ungerea Mântuitorului
în Betania și trădarea lui Iuda Iscarioteanul,
a cărui patimă a iubirii de arginti a fost pusă în
contrast cu pocăinta și dărnicia
femeii păcătoase. Joia Mare la citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și
scoaterea Sfintei Cruci în biserică, totul a fost divin! Participând cu credinţă, suntem asemenea
Fecioarei Preacurate şi Apostolului Ioan, care au stat în permanenţă,
alături de Iisus la pătimirile Sale. Aşa cum ne-a îndemnat atât de frumos, părintele Cătălin în cuvântul de învăţătură,
să fim vrednici de marele dar al Sfintei Învieri!
Denia de vineri seara săvârşită la Biserica din curtea Spitalului T.B.C. a fost cu adevărat deosebită, prin Cântarea Prohodului în trei stări, cât şi prin ritualul de înconjurare a bisericii cu Sfântul Epitaf. A fost cu adevărat divin. Am simtit că ne purificăm, că ne primenim sufletul cântând şi concentrându-ne la rugăciune, astfel vom putea trăi profund bucuria şi taina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Monica Armenciu
