luni, 20 mai 2013

PĂRINTELE CĂTĂLIN: MULȚUMIRI, CERULUI, GAZDELOR ȘI ACESTUI MINUNAT PUBLIC!

Cui să mulțumim pentru concerte?
Cenaclul pleacă sin Sibiu...
Popas la Brașov
Ieri seară am ajuns acasă. Scrisesem cu greu pe blog doar câteva cuvinte lângă fotografii, deși cei mai mulți și-ar fi dorit, și pe bună dreptate, cronici cât mai rapide, cuprinzătoare și în amănunt despre concertele de la Ploiești și Cioceni. Spectacole care au fost infinit de frumoase și au meritat elogii nesfârșite. Dar tocmai măreția lor m-a blocat în demersul de a scrie ceea ce se cuvenea. Pentru  că, am rămas efectiv fără cuvinte. Și nu exagerez... M-am pierdut în misterul admirației și a bunei cuviințe, dar și în prudența gazetărească de a nu spune cumva vorbe prea mici.
In sfârșit…
Sosirea la Ploiești.

Mulțumim familiei Lazăr și mamei , îngerul din ceruri al cenaclului!
Ora 17 Lumea vine la concert...
Mai bine zis familiilor de preoți Lazăr. Părintelui Gherghe cu doamna Lucica și Părintelui Dumitru cu doamna Adriana. Lor le datorăm energia și sufletul acestor două zile. 
Copiii se pregătesc pentru recital


Și poate, mai eles mamei sfințiilor lor, părinților, care de acolo din ceruri sunt sigur că le spune așa: 
“ Copiii mei știu că ați ajuns slujitori fideli comunității, buni liturghisitori și chiar mai mult decât jertfelnici în misiunea voastră. Dar să nu uitați că eu am iubit OASTEA DOMNULUI și noi ostașii am avut întodeauna și o LITURGHIE DE DUPĂ LITURGHIE. Această liturghie a fost cântecul, adunarea, poezia, neamul. Eu sunt aceea care v-am îndemnat să continuați să faceți ceea ce am făcut eu. Să realizați cât mai dese astfel de momente, cât mai multe, și să treceți peste orice piedici materiale pentru ca să le oferiți oamenilor ceva în plus. Deci, nu vă opriți aici. Acesta este însuși testamentul meu!”
Începe concertul
Primar, senatori, preoți, consilieri…
Atmosferă minunată
Cu cine să continuăm oare? Să vorbim de energia domnului primar Popescu Nicolae, omul care iubește atât de mult comunitatea din Cioceni încât e mereu alături de preot la toate acțiunile bisericii. Sau de eleganța și cuviința deosebită a domnului senator Dr. Luchian Ioan? 
Se acordă autografe
Sau de consilierii locali din Cioceni, de consilierii celor două biserici care ne-au primit? De domnul general, inspector al educației acestor minuanți copiii. De copiii din Ploiești? De pașnicii și fantasticii copii din Cioceni?  Ne-ar trebui tone de hârtie ca să trimitem epistole de mulțumire acestor oameni minunați. Ne-ar trebui poate o viață și de ce nu o eternitate ca să le mulțumim tuturor. 

Educatoarelor care au lucrat cu copiii din Ploiești, doamnelor de la bucătărie din ambele locații, care asemenea albinuțelor sfinte și-au făcut loc și timp pentru a se preocupa de noi, de hrănirea noastră, de odihna noastră. Oameni extraordinar, oameni pe care greu îi poți întâlni, oameni la care țin și pentru binele cărora ne vom  ruga însă mereu.
A fost Ploiești! A fost Cioceni! A fost incredibil de frumos!
Să mă ierte acum toți aceia pe care i-am uitat. Să mă ierte preacucernici părinți colegi că nu scriu mai mult. Sunt încă blocat de minunile pe care le-am trait. O să revin cât de curând cu o nouă cronică. Știu, sunt sigur că o să revin. Nu ar putea fi altfel, mai ales pentru că la Ploiești, la Cioceni, cerul și pământul s-au unit, în sfârșit…