Cui să mulțumim pentru concerte?
 |
| Cenaclul pleacă sin Sibiu... |
 |
| Popas la Brașov |
Ieri seară am ajuns acasă. Scrisesem cu greu pe blog doar câteva cuvinte
lângă fotografii, deși cei mai mulți și-ar fi dorit, și pe bună dreptate, cronici
cât mai rapide, cuprinzătoare și în amănunt despre concertele de la Ploiești și Cioceni. Spectacole care
au fost infinit de frumoase și au meritat elogii nesfârșite. Dar tocmai măreția
lor m-a blocat în demersul de a scrie ceea ce se cuvenea. Pentru că, am rămas efectiv fără cuvinte. Și nu exagerez... M-am pierdut în misterul admirației și a bunei cuviințe, dar și în prudența gazetărească de a nu
spune cumva vorbe prea mici.
 |
| Sosirea la Ploiești. |
Mulțumim familiei Lazăr și mamei , îngerul din ceruri al
cenaclului!
 |
| Ora 17 Lumea vine la concert... |
Mai bine zis familiilor de preoți Lazăr. Părintelui Gherghe
cu doamna Lucica și Părintelui Dumitru cu doamna Adriana. Lor le datorăm energia
și sufletul acestor două zile.
 |
| Copiii se pregătesc pentru recital |
Și poate, mai eles mamei sfințiilor lor, părinților, care de acolo
din ceruri sunt sigur că le spune așa:
“ Copiii mei știu că ați ajuns slujitori fideli comunității, buni liturghisitori și chiar mai mult decât jertfelnici în misiunea voastră. Dar să nu uitați că eu am iubit OASTEA DOMNULUI și noi ostașii am avut întodeauna și o LITURGHIE DE DUPĂ LITURGHIE. Această liturghie a fost cântecul, adunarea, poezia, neamul. Eu sunt aceea care v-am îndemnat să continuați să faceți ceea ce am făcut eu. Să realizați cât mai dese astfel de momente, cât mai multe, și să treceți peste orice piedici materiale pentru ca să le oferiți oamenilor ceva în plus. Deci, nu vă opriți aici. Acesta este însuși testamentul meu!”
“ Copiii mei știu că ați ajuns slujitori fideli comunității, buni liturghisitori și chiar mai mult decât jertfelnici în misiunea voastră. Dar să nu uitați că eu am iubit OASTEA DOMNULUI și noi ostașii am avut întodeauna și o LITURGHIE DE DUPĂ LITURGHIE. Această liturghie a fost cântecul, adunarea, poezia, neamul. Eu sunt aceea care v-am îndemnat să continuați să faceți ceea ce am făcut eu. Să realizați cât mai dese astfel de momente, cât mai multe, și să treceți peste orice piedici materiale pentru ca să le oferiți oamenilor ceva în plus. Deci, nu vă opriți aici. Acesta este însuși testamentul meu!”
 |
| Începe concertul |
Primar,
senatori, preoți, consilieri…
 |
| Atmosferă minunată |
Cu cine să
continuăm oare? Să vorbim de energia domnului primar Popescu Nicolae, omul care
iubește atât de mult comunitatea din Cioceni încât e mereu alături de preot la
toate acțiunile bisericii. Sau de eleganța și cuviința deosebită a domnului
senator Dr. Luchian Ioan?
 |
| Se acordă autografe |
Sau de consilierii locali din Cioceni, de consilierii
celor două biserici care ne-au primit? De domnul general, inspector al
educației acestor minuanți copiii. De copiii din Ploiești? De pașnicii și
fantasticii copii din Cioceni? Ne-ar
trebui tone de hârtie ca să trimitem epistole de mulțumire acestor oameni
minunați. Ne-ar trebui poate o viață și de ce nu o eternitate ca să le mulțumim
tuturor. 
Educatoarelor care au lucrat cu copiii din Ploiești, doamnelor de la
bucătărie din ambele locații, care asemenea albinuțelor sfinte și-au făcut loc
și timp pentru a se preocupa de noi, de hrănirea noastră, de odihna noastră.
Oameni extraordinar, oameni pe care greu îi poți întâlni, oameni la care țin și
pentru binele cărora ne vom ruga însă
mereu.
A fost
Ploiești! A fost Cioceni! A fost incredibil de frumos!
Să mă ierte
acum toți aceia pe care i-am uitat. Să mă ierte preacucernici părinți colegi
că nu scriu mai mult. Sunt încă blocat de minunile pe care le-am trait. O să
revin cât de curând cu o nouă cronică. Știu, sunt sigur că o să revin. Nu ar
putea fi altfel, mai ales pentru că la Ploiești, la Cioceni, cerul și pământul
s-au unit, în sfârșit…