PĂRINTELE CĂTĂLIN ȘI CENACLUL LUMINĂ LINĂ VĂ SPUN: HRISTOS A ÎNVIAT!

Așa începe bucuria! De la Cel care așteaptă pe mironosițe în grădină, lângă mormânt și plin de dor le spune: Bucurați-vă! Era chiar Domnul. Înviat! 

Nu era trist. Nu mai avea nici o stare de durere. Nu mai privea înapoi. Dar era dornic de a-și mărturisi învierea. Și s-a grăbit să iasă în întâmpinarea surioarelor sale, a acestor minunate femei, care, deși trăiau în lume, nu se smintiseră de lume. Și nici de spectacolul tragic la care asistaseră cu două zile înainte. 

Erau calme, nu judecau poporul de rătăcire, nici pe farisei, nici pe cărturari, nici pe romani. Opusul unor creștini din ziua de azi, care văd peste tot cădere, sminteală, răutate, degradare a religiei. Ce mai aveau ele de primit de la viață? Mai nimic. 

Dar împlineau regulile tradiției. RESEMNATE. Înțelegând că fuga nu aduce nici liniște și nici biruință. Deși, ar fi putut să fugă de lume, de toți acei oameni ciudați care strigaseră cu ură: Răstignește-L! 
Ar fi putut să se pustnicească și să termine cu viforul social. Să se liniștească. Să încerce să uite. Să înceapă o nouă viață. Așa cum fac mai toți contemporanii noștrii, când au o mică neîmplinire. Fug la mai bine. La așa zisul mai bine. Și nu mai ajung de fapt nicăieri, ci  doar își adâncesc labilitățile de suflet. Suferință modernă și poate chiar o deznădejde machiată în uitare...

Ar fi putut să se smintească de iudaism. Dar nu au făcut-o... Au crezut în el. Nu s-au  împiedicat de cei din jur. Ci l-au practicat din mijlocul necuvincioșilor...

Au mers la mormânt spre a plini tradiția. Cuvincioase, smerite, îndelung-răbdătoare...

Și cu ele a început ospățul credinței. Nunta cea aleasă. Învierea cea de obște. Vestea cea bună.
Pentru  că, așa e mereu. Când te aștepți mai puțin, atunci primești darul. Deși, mulți se îneacă mai mereu la mal. Și știți de ce? Pentru că le e greu să mai aștepte un ceas, o  zi, o eternitate. 
Mironosițele au așteptat. Își iubeau prea tare Mirele  ca să poată fi în stare să facă altceva și să creadă că totul a murit...

Și de aceea au auzit  deodată glasul celui care a poruncit: Bucurați-vă!
Și s-au bucurat...

Iubiții mei!

Vă doresc pace și multă iubire!

Adevărat a Înviat!

Părintele Cătălin