CUM O SLUJEȘTE DIAVOLUL RUJULUI PE FEMEIA MONDENĂ (II)

RUJUL ȘI EXCITAȚIA CENTRILOR NERVOȘI   
   Rujul, o altă înșelare diavolească este semn de trufie și un afront adus postului. Femeile care se rujează, în naivitatea lor, se socotesc mai frumoase și mai luminoase, dar acest lucru nu este posibil decât în mintea unui bărbat bolnav, sau a unei lumi care slujește păcatului. un creștin adevărat disprețuiește rujul și femeia rujată, socotind-o victimă a lucrării dracilor. Diavolii intră în creierul femeii și îi șoptesc să se rujeze, pentru a fi identificate de oameni că sunt frumoase. Ajuns în creier, după ce străbate cutia craniană, diavolul se face una cu creierul și începe să vorbească ”în taină” femeii: ”Rujează-te! Fi frumoasă ca alte femei!” În acel moment femeia simte o ușoară stare de excitație nervoasă, la fel cum o simte și în momentul în care se fardează. Ceva nu e în regulă în corpul ei, dar ea săraca nu știe de unde îi vine această stare. O consideră simplă emoție și atâta tot.
  
 La fel și bărbatul care privește spre femeia rujată. El nu mai este sedus de naturalețe, pentru că diavolul care intrase în femeie  intră acum și în el. Mai întâi în creier, apoi în mădularele sale. În momentul acela și el resimte o stare ușoară de emoționalitate, pe care o consideră firească, când de fapt în trupul său tocmai a pătruns diavolul. Starea  aceasta de emoție se face tot mai puternică pe măsură ce mintea gândește că această admirație ar ține de latura estetică a vieții. Adică, omul chiar e în stare să jure în acel moment că se află în fața unei făpturi înfrumusețate, când de fapt și el, dar și femeia, nu sunt nimic altceva decât victimele înșelăciunii celui necurat. De aici, încep păcatele și toate celelalte consecințe care decug din practicarea lor.

PĂRINTELE ARGATU: RUJUL PÂNGĂREȘTE ICOANELE!

 IATĂ CE NE SPUNE MARELE DUHOVNIC ILARION ARGATU:
Nu pot lua Sfânta  Împărtăşanie  femeile  cu  ruj  pe buze. Rujul fiind fabricat din grăsimi animale, rămâne pe linguriţa de împărtăşanie, se introduce în Sfântul Potir şi se amestecă cu Sfânta Împărtăşanie, fiind această o greşeală de moarte, făcându-te vinovat de Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos şi se scârbeşte de el Duhul Sfânt din Sfânta Împărtăşanie. Ţinuta aceasta îl jigneşte pe Dumnezeu care te-a creat şi ţi-a dat frumuseţe fizică, de care tu te faci nemulţumită. Pângărirea pe care o fac femeile fardate şi cu ruj pe buze se extinde batjocorind toată Biserica, lăsând rujul de pe buze pe icoane, pe Sfânta Evanghelie, pe Sfânta Cruce, pe care le sărută. De geaba săruţi şi te închini la Sfintele Icoane cu rujul pe buze, pentru că nu laşi pe ele „căldura buzelor tale, iubindu-L pe Dumnezeu” ci laşi grăsimea de pe buze, murdărind icoana. Femeia care se rujează pe buze, nu poate posti curat, pentru că de fiecare dată când mănâncă sau bea ceva, odată cu mâncarea de post ia şi rujul, acesta fiind din grăsimi animale cu el pângăreşte postul pe care-l face, se înfruptă. Faptul că se rujează în post nu este semn de smerenie, ci de trufie, deci nu face un post smerit.

DRACII CEREAU CA FEMEIA SĂ SE MACHEZE, DAR FEMEILE DIN ANTICHITATE SE RUJEAU ȘI SE FARDAU PENTRU CĂ NU-L CUNOȘTEAU PE ADEVĂRATUL DUMNEZEU!

Chipul care trebuie urmat d eo femeie creștină este cel al Maicii Domnului. Dar din păcate, dracii fac astăzi mult mai îndrăgit modelul chipului femeii ce se închina acum câteva mii de ani la idoli. Sulemenirile au fost răspândite în lume mai ales de egipteni, pentru că în țara lor zeii, adică dracii, vorbeau și cereau că femeia să se macheze...
  Dorinta celor mai multe femei si fete din ziua de astazi de a placea si de a incanta prin alte mijloace decat cele firesti au criticat-o toti Sfintii Parinti. Si nu numai ei, ci chiar si inteleptii greci si latini din antichitate. Acestia, desi erau pagani si nu-L cunosteau pe Dumnezeu, aveau totusi sadite in sufletele lor constiinta morala – pe care o avem cu totii, insa prea multi dintre noi am inabusit-o, i-am sugrumat glasul, facandu-l sa se auda tot mai slab, pana cand am ajuns sa nu mai auzim deloc acest glas al constiintei…
Astfel, de exemplu marele filosof latin Seneca o lauda pe o anume Helvia ca nu a ravnit „imbracamintea confectionata doar pentru a arata goliciunea” – iata cat de modern in gandire poate fi acest invatat care a trait acum 2000 de ani!

UNDE SCRIE ÎN BIBLIE?

Mai sunt și oameni care sincer își pun problema mântuirii, dar pe undeva ar vrea să rămână și lumești. Și atunci, bieții de ei, se reped pe preot și îl întreabă: ”Bine, bine, dar unde scrie în Biblie despre ținuta femeii, despre cum trebuie să umblăm, despr efust eși pantaloni?” Desigur că în Biblie se atrage atenția asupra acestor aspecte păcătoase din ținuta de astăzi a femeii, deși dacă stăm să ne gândim în urmă cu două mii de ani, când s-au scris cărțile Noului Testament cine oare putea îndrăzni a crede că vor veni timpuri când nu vei mai putea scoate femeia din pantaloni și când bărbații se vor epila și machia... dar diavolul și-a făcut treaba și a întors mințile oamenilor, adică a adus nebunie pe suflete, astfel că nebunia pare astăzi normalitate...
De asemenea, Sfanta Scriptura condamna acest pacat in pasaje care pe alocuri sunt adevarate invective, folosind „fraze tari” si expresii adeseori socante. Un astfel de fragment, devenit clasic, putem intalni in cartea profetului Isaia, in portretul pe care acesta il face „fiicelor Sionului” care, „pentru ca sunt mandre si umbla tantose si cu priviri galese si cu pasi alintati si zanganind lantujele de la picioarele lor“, Domnul le va pedepsi dezvelindu-le goliciunea, dandu-le „in loc de miresme, putreziciune, in loc de cosite impletite, chelie…” Desi pasajul se refera mai ales la lux si impodobiri, observam ca pedeapsa acestor femei de a fi dezgolite in fata tuturor este in zilele noastre un lucru pe care ele insele il cauta, din care isi fac un motiv de trufie in loc de plangere, de slava desarta in loc de rusine…

FEMEIA CARE UMBLĂ INDECENT ESTE UCIGAȘĂ!

Sfantul Ioan Gura de Aur scria de ase­menea despre femeile si fetele ce se impodobeau sau umblau prin oras imbracate indecent. Parintele afirma ca acestea sunt cu mult mai pacatoase decat femeile desfranate, deoarece acestea din urma isi practica meseria lor imorala in case si in locuri ascunse, in vreme ce acele femei care umbla imbracate indecent isi arata imoralitatea in public. Sfantul Ioan le aseamana cu ucigasii, care omoara barbatii atat trupeste, cat si sufleteste.

CE I-A SPUS SFÂNTUL AMBROZIE UNEI FEMEI MONDENE
   O astfel de femeie a vazut odata sfantul Ambrozie venind fara rusine la sfanta Biserica, fara sa-i pese catusi de putin de raul pe care il producea celor care, chiar si fara voie, o vedeau.

„Privindu-ti hainele – i se adreseaza sfantul Ambrozie – si felul in care arati, oricine ar crede ca te grabesti la joc ori la teatru. […] Pleaca si plange-ti pacatele si desfraul tau, nu mai veni aici sa-ti bati joc de Dumnezeu, de sfanta Biserica, si prin nerusinatul tau suflet sa duci in pieire si in iad si alte suflete nevinovate…” (Calea sufletelor in vesnicie, Editura Lumina din Lumina, 1992, vol. II, p. 573).
Sper sa nu se inteleaga din acestea ca sfantul Ambrozie ar fi dat-o afara din biserica, refuzandu-i o posibila pocainta. Nicidecum! Dimpotriva, sfantul Ambrozie tocmai aceasta i-a spus: sa plece sa isi planga pacatele, pentru a reveni in Biserica cu un alt chip, atat interior cat si exterior, cu alte ganduri si dorinte…

VA URMA