TEXT PRIMIT DE LA PĂRINTELE CĂTĂLIN
Cu Părintele Ioanichie de la Frăsinei nu poți sta doar de
vorbă, așa cum stai cu orice om. Cu el trăiești o stare de iubire și ai
sentimentul că raiul este undeva foarte aproape de tine. Ieri, urcând la
Frăsinei, nu am mai avut gândul la nimic trecător, ci doar dorința de a sta cât
mai mult alături de această comunitate de monahi, care, paradoxal, zâmbeau cu
drag la orice pelerin și ne invitau să stăm cât mai aproape de inima lor. Ne-au
poftit la masă, iar Părintele Ioanichie ne dăruia, cu mânuța sa fină, bucățele
de pâine blândă, ca un fel de anaforă sau ca un fel de arvună pentru mântuire.
Nu mai era un simplu prânz, era banchet de iubire și sălaș fericit al Sfântului
Duh.
Împreună cu Părintele Radu de la Șirioara, mersesem acolo
pentru ceva probleme. Dar, la vederea acestor oameni minunați, și mai ales a
Părintelui Ioanichie, aproape că am uitat pentru ce venisem. Desigur, am
discutat toate problemele, dar noi deja eram plini de răspunsuri. M-am spovedit
din nou, deși o făcusem iarăși în urmă cu o săptămână, numai de dragul de a sta
din nou îngenunchiat în fața cuviosului părinte Ioanichie. Dânsul zâmbea și ne
aflam vorbind amândoi de lumina din ochii Maicii Domnului, de bisericile din
Sibiu unde păstoresc, de încercările pe care ni le trimite vrăjmașul împotriva
mântuirii. Și uite așa am ajuns să ne simțim din nou la Poarta Cerului...
De Părintele Ioanichie îmi este mereu și mereu dor. M-aș
duce zilnic la dânsul dacă aș putea. Și aș aspira din inima sa tot harul milei
cerești. De la ușă, de când mă vede, Părintele îmi zâmbește. Și așa simt
adevărata ortodoxie. Nu teologie... Ortodoxie... Adică, iubire, iubire și
iarăși iubire... Iar Părintele Ioanichie este un copil curat al ortodxiei. O are
în sânge și în fiecare celulă a alcătuirii sale. De acolo varsă mereu spre
alții... Ce anume? Totul... Și de aici începem și noi, fii săi duhovnicești să
înțelegem că nu avem decât un sigur drum... Drumul spre RAI!
