PĂRINTELE CĂTĂLIN VĂ TRANSMITE LA MULȚI ANI ȘI UN MIC PLUGUȘOR...

ANUL NOU. Iarna aceasta și-a trimis îngerii drept soli cu clopoței de argint să vestească gânduri bune Cenaclului Lumină Lină. Mi-era teamă la începutul lui 2016 că vom număra fulgii spectacolelor, în funcție de oala cu sarmale din bucătăria lui Romică. Dar cum Romică e un generos și oala sa cu sarmale e tot la fel de plină de fiecare dată, numai cel aud că veni cu Plugușorul vestirilor bune chiar mai mine la geam și numai ce am auzit următoarele:

  

Aho, aho, părinte drag

Stai puțin nu te agita,

Că sarmale sunt destule,

Și spectacole mai multe,

Că prindem și alte sute,

Cum am prins pe 400,

Și șorici îți voi aduce,

Să ungi sania în cruce,

Să plecăm prin alte zări,

Cu Cenaclul peste mări,

Bibione, Trilione,

Mai vedem și alte zone,

Ia mai mânați măi flăcăi,

Hăi, hăi, hăi!

Și nu apucă dragul și inimitabilul meu Romică, să-mi descrețeaască fruntea că văzui un munte de sarmale în față. Era vreo 500 sau 600 de se agitară colegii. Numai aud că unul îmi zice:

-          -Olelei Părinte, dar nu sunt cam multe. Eu nu mă dau înapoi, dar să mai schimbăm repertoriul că facem indigestie de la repetiții. Tot cu varza, tot cu carnea tocată, hai să mai facem și o supică sau o ciorbă de salată, așa verde, ca românul...

Ce să-i răspund mă fraților. Zic atunci:

-          -Bine măi frate, da la repetiții veniși? Că doar așa se face supa bună, mai pui un morcov nou, o găină veche, dar tăiețeii să fie de casă. Și lași și mai mult ca să fiarbă...

-          -Păi nu fusei la repetiții, că mi-am zis că ”merge și așa”. Asta e o vorbă de la tata, și tata o știe de la moșu, cu toții ”buni români”. Lasă că repetăm noi pe mașină până la Iași, uite că îmi veni gândul ăsta...

Nu am mai zis nimic mă fraților, că nu știi unde dai și unde crapă. Am mai zis eu o vorbă și am rămas cu mai puține instrumente tocmai atunci când era mai greu. Și, uite așa,continuai plugușorul în gând...

Dar, să fie sănătate. Spuneam acum trei zile că mi-e dor de colegi și am așteptat telefoanele lor că am zis că și lor le este dor. Cine apăru la mine? Domnul Sorin cu o plasă de cârnați și șorici. Cădragul de el, un om minunat, mi-a citit gândurile și mi-a adus cadoul de sărăbători. Și uite așa ne facem noi viața frumoasă, cu sufletele încălzite de gesturi fine de iubire...

Dincolo de zâmbet și de anecdotica cuvintelor de mai sus, vă spun sincer că Cenaclul Lumină Lină este o parte importantă din viața mea. Și nu am copiat vorba aceasta de la nimeni. Este sinceră, ca toată dragostea care o port lui Nelu Ivan, Părintelui Doru Gheaja, Părintelui Alexandru, lui Romică-favoritul meu, lui Sorin Popa, lui Ștefan și tuturor celor care sunt cu noi și lângă noi. Pentru astfel de prieteni fericirea nu are număr. Nici 400, nici 5000, nici 1000... Cu ei este pur și simplu dragoste. Și, credeți-mă nu pot stabilii cifre în calea iubirii. Cine iubește merge cu cel iubit până la capăt. Cu Dumnezeu și cu neamul românesc!

LA MULȚI ANI!

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN