luni, 29 februarie 2016

DE CE IISUS HRISTOS NU SE UITĂ LA BUDA, LA KANT ȘI LA DIGI T.V.


Imagini pentru IISUS HRISTOS
 VINO DOAMNE!


Bărbi crescute peste noapte. Bărbații au devenit cu toții macho. Inele în urechile lor, precum homosexualii de altădată... Acum nu mai e însă o rușine... Vine și legea PRO.... Conturi pe facebook, bere , cât mai multă bere... Și peste toate, de cele mai multe ori, uite și moda ”a la Kojak”- care, cică este un atu de ”virilitate” pentru portretul bărbatului de astăzi...

Imagini pentru ANTI BISERICAImagini pentru BARBA MACHOMă întreb uneori de ce sunt așa de pornit să spun: TE IUBESC!-propriei mele biserici? De ce ortodoxia mă face sensibil și plin de incandescență? De ce sunt ”victima” unui Ioan Gură de Aur, a unui Maxim Mărturisitorul și trebuie să suport non-stop mândriile unor ”bărboși” care au citit cel mult ”CODUL LUI DA VINCI”?  De ce sfinții părinți, în fața cărora scriitori gen Kafka,  Malroux, Umberto Eco etc sunt doar mici copii, nu sunt niciodată căutați și citiți, dar lumea are tupeul de a face ”pe interesanta” și ”lecturata”, vezi- Doamne, în fața mediocrităților teologilor din biserică... De ce preoții, care au o cultură generală uriașă, sunt complexați de buletinele de știri de la televizor, în care domnișoare spoite cu euro, stau și te ridiculizează că ești practicant al ortodoxiei... De ce trebuie să mă simt vinovat că fac parte dintr-o instituție publică, BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, și că ceea ce a făcut Constantin cel Mare și alți voievozi ai țării, construind și dând bani bisericilor, înseamnă astăzi jignire a fiscalității populației...? 
Imagini pentru TOLONTAN LA BEREImagini pentru PRIETENI LA O BERE




De ce domnul Tolontan de la Gazeta Sporturilor, nu spune nimic de Iisus Hristos, dar plânge pe umerii campionului olimpic de tir Moldoveanu, care, chipurile a ratat prezența la olimpiadă, pentru că nu a cunoscut cei 1000 de ani de liniște budistă...? Oare de isihie, de Rugăciunea Inimii, de Sfintele Masluri, nu a auzit nimic? De faptul că sufletul se liniștește doar în Hristos, și că Buda este doar o ficțiune a necuratului? De ce trebuie să vorbim mereu de ”energii pozitive” și niciodată de HAR? De ce la Digi TV, știrile de la opt încep cu prezentarea comemorării victimelor de la COLECTIV, dar pe burtieră scrie ”BISERICA PRIMEȘTE MAI MULȚI BANI E LA STAT DECÂT SPITALELE”? Și, dacă e așa, ce are COLECTIVUL CU DUHUL SFÂNTA, sau ”dracul” nu iarăși vrea să spună că focul de la CLUB s-a aprins din folosirea neigienică a tămâiei ”popilor”? Oare așteaptă domnii de la televizor, documente că în Spitalul T.B.C din Sibiu în urma sfintelor slujbe, anul trecut sau vindecat sute de oameni, pe care statul îi trimisese cu ”acte în regulă” acasă ca să moară?
Imagini pentru MASLU
Imagini pentru APARATORII ORTODOXIEI

De ce ne abandonăm Hristosul? De ce nu îl apărăm cu prețul propriului botez? De ce nu ne adunăm o mie de oameni să facem și noi o televiziune de știri și să oprim manipularea? De fiecare visează doar la ”liniștea de acasă”, la ”plăpumioarele calde ale mamei” sau la ”grătărelul din curte” și nicidecum la misiunea sacră și la datoria urgentă de a scoate neamul din robia patimilor? De ce injură tata câteodată... nu știu ce domn... și nu știu ce străin...?... De ce...? De ce...? De ce...? 

duminică, 28 februarie 2016

LA FĂGĂRAȘ AM VĂZUT ROMÂNI FERICIȚI!


E pentru prima dată în ultimii doi ani când, și nici nu acum nu îmi dau seama de ce, am avut mari emoții înaintea concertului din Catedrala Ortodoxă din Făgăraș. Știm că făgărășenii sunt oameni deosebiți, buni români, care încă mai păstrează tradițiile și ortodoxia, dar  o presimțire nedefinită se abătea încă de ieri seară pe inima mea. Mă întrebam în mod nefiresc dacă va fi bine, dacă scopul cenaclului se va împlini și la acest concert, dacă și dacă mai avem puterea de a ne face datoria...Și totul a început conform obiceiului nostru, cu pricesne închinate Maicii Domnului, cu Andreea care a recitat duios prologul de început de concert și cu Nelu Ivan propunând sfințenia tuturor LA UMBRA CRUCII TALE.

Și oamenii începeau încet-încet să cânte... Aproape o mie, poate chiar mai mulți în unele momente ale concertului, dar în orice caz parcă, o jumătate de oră la început, cuprinși de o mica stare de hipnoză, căci încă legătura dintre scenă și public nu atingea cotele concertului de la Hărman de săptămâna trecută. Câteva mici probleme tehnice, în contextul în care am cântat într-o imensă catedrală, și fără a face probe de sunet preliminare, ne-au dat sentimentul că ne facem greu înțeleși în fața publicului făgărășan și că trebuie să ne străduim să dăm mai mult din sufletul nostru. Iar acustica bisericii părea a stinge glasurile poporului,deși, noi vedeam că oamenii cântă și se uită fericiți spre noi. Dar, de fapt temerile noastre erau doar o mică înșelare. Făgărășenii înșiși erau atât de emoționați de desfășurarea spectacolului, încât parcă nu le venea să creadă ceea ce se întâmplă în fața lor, și de aici părerea că au rețineri în a se manifesta cu emulație. Dar, în partea a doua a concertului, la recitalul Părintelui Doru Gheaja, susținut cu vocile de colegii din cenaclu, s-a simțit din nou că izvorul de iubire națională a făgărășenilor are debit și amplitudine. Iar le ieșirea din biserică, după concert, nu vedeam decât oameni fericiți, credincioși care ne îmbrățișau, ne mulțumeau din inimă și ne repetau că un astfel de program nu au văzut niciodată...

Stăteam de vorbă cu Nelu Ivan la ieșirea din biserică și ne miram de bucuria oamenilor. Făceam o evaluare a evoluției noastre și încă nu ne dădeam seama de ce Părintele Ciocan a fost așa de entuziast, mai ales când a mărturisit, tare la microfon: EXTRAORDINAR! Desigur că am venit spre casă cu un bun moral, mai ales că tot ceea ce facem noi, înseamnă un demers 100% sincer și dăruit poporului român. Cenaclul Lumină Lină este un colectiv de suflete care garantează eficacitatea luptei pentru valorile și tradițiile naționale. Altfel, totul a fost ca de obicei. Alina de la Căpâlna a revenit după o absență și a impresionat din nou publicul. Romică a fost la fel de convingător în a ne arăta că are un mare talent, iar Sorin Popa special în tot ceea ce face. La fel și colegii de la orgă, Ștefan Ion și Vai Rațiu, sau Mihai Doda de data aceasta cu mai multe atribuții de organizare a concursului concertului, o inițiativă nouă a pune o întrebare publicului și de a răsplăti pe câștigător cu un premiu special. Iar doamna Maria, care a câștigat premiul, o pernă cu înger brodat în atelierele de creație ale cenaclului, își va aduce aminte mereu de noi și de acest concert deosebit de frumos.  


Mulțumim Părinte Ioan Ciocan pentru tot ce ați făcut azi la Făgăraș. Mulțumim iubit oraș de bun români și promitem că vom reveni.  Maica Domnului să fie mereu cu noi!

vineri, 26 februarie 2016

LA MULȚI ANI SORIN POPA... NICIODATĂ NU E TÂRZIU...


Nici nu știu ce vârstă a împlinit. Sorin Popa însă este un coleg, prieten și familist deosebit. Acum câteva zile, nemaifiind prezent pe Facebook de o bună bucată de timp, am aflat abia spre seară că e ziua domnului Sorin. M-am simțit imediat dator să îl sun, să îl felicit și să regret că nu am organizat o sărbătoare sau o masă meritată de bunul nostru coleg. E adevărat că, discret, Sorin Popa nu are veleitarisme nici măcar atunci când vine vorba de sărbătorile vieții. E un om blând și minunat. Cuminte, muncitor și deosebit de sensibil. Cântă cu pasiune, și nu se dă niciodată înapoi de la vocația sa. Unde îl chemi acolo vine cu drag. nu-și numără anii, nu se pune pe plâns că nu mai este așa de tânăr, nu caută doftorii spre a-i da fiori vieții, ci pur și simplu există. Un suflet la fel de mare ca și Părintele Doru, ca și Nelu Ivan, oameni care au practicat în viață arta de a fi onorabili, durabili și altruiști. O generație care este mult mai vie decât toate efuziunile clocotitoare ale tinerei generații de astăzi...
Sorin Popa există frumos. Chiar regret că nu am făcut mai mult de ziua dânsului... Dar încă nu e târziu... O masă, un prieten, o rugăciune sau un cântec, veți găsi mereu în Cenaclul nostru... Pentru că știm să ne întreținem frumos... Și nu murim niciodată...

ÎN SFÂRȘIT, FOTOGRAFII UNICE DE LA HĂRMAN!

Cu o întârziere de aproape cinci zile, iată că până la urmă am reușit să repun în funcție singurul telefon care a surprins atmosfera fantastică a concertului de duminică de la Hărman. Imaginile sunt  grăitoare, astfel că vă las să le admirați în liniște și astfel să refacem cumva istoria unei manifestări incredibil de frumoase... Ca dovadă că noi nu am uitat...


joi, 25 februarie 2016

AVEM PRIMUL MONITOR DE SCENĂ!

Pentru mine este o biruință. Am cumpărat de la București primul monitor de scenă autentic din viața Cenaclului Lumină Lină... Are 300 W și este performant. Plus că a costat destul de mult. dar merita... Iar acum să nu vă întrebați, că ce rost are pe pagina de blog să scriu despre acest lucru, că nu e decât treaba mea în calitate de coordonator al acțiunilor Cenaclului Lumină Lină, ca să pun la dispoziție toate condițiile necesare bunei desfășurări a concertelor. Că rostul altora este să aplaude sau să mă sprijine atât cât pot. Vorba unui fost coleg de cenaclu: ”Părinte, să vă mulțumiți că vin la concerte! Restul nu e treaba mea...!” Și, într-adevăr după vreo încă trei-patru concerte nu a mia fost deloc treaba lui. Rămăsese doar o vorbă aruncată pe la spate: ”Hai, că m-am săturat. Sunt obosit cu atâta misiune. Mă duc mai bine să mă rog. Există căi mai scurte către Dumnezeu...”

Da, există nenumărate căi către suflet și către Dumnezeu. dar aceasta a fost calea mea. Să pornesc în România plictisului un mic sistem  misionar care să țină mai bine de șase ani și jumătate... În România proiectelor veșnic începute și veșnic abandonate, mi-aduc aminte de primul microfon al Cenaclului, cumpărat cu vreo 100 de lei de la ELECTROSIB... ”Chinezerii” cum ziceau ”specialiștii”... Un microfon mic, ciudat și cu cablu care intra într-un fel de stație. Și cu el am reușit să realizez primul concert în aer liber... Era bun... Eram noi mai buni... Unii entuziaști, pentru că știam ce vrem, alții doar interesați de a umple cumva timpul propriei istorii personale... Și de atunci anii au trecut, iar lucrurile s-au schimbat foarte mult... Fapt pentru care mă bucur la fiecare nouă apariție în structura tehnică a bazei noastre materiale... O biruință de care nu mă dezic... 

miercuri, 24 februarie 2016

PĂRINTELE CĂTĂLIN VĂ TRIMITE GÂNDURI ȘI SFATURI DE SEARĂ! (I)

-Rugăciunea -spunea Părintele Cleopa, practicată în casă și în biserică, îți deschide orizontul cunoașterii lui Dumnezeu și îți dezvoltă simțul cunoașterii evenimentelor viitoare din viața ta. De aceea premonițiile sfinților sunt atât de limpezi și de clare.

- Rugăciunea particulară îți oferă somn liniștit și o trezire, a doua zi, plină de optimism.

- Am spus și repet că nu există energii pozitive în oameni. Sub influența falselor religiozități hinduse(gen yoga) oamenii au preluat un tic verbal deosebit de fals: ”Cutare lucru sau cutare om îmi dă energie pozitivă!”- Aici este vorba doar de o înșelare terminologică, care atrage însă și înșelarea faptică. Doar harul Sfântului Duh, la modul cel mai concret care vine numai prin rugăciune și slujbe mai poate da pământenilor ”energii pozitive”. Iar noi, creștinii ortodocși, trebuie să începem să vorbim corect, HARUL - așa se numește energia pozitivă. Tot ceea ce însă încearcă omul autonom să trăiască și să afirme, că ar face ceva fără Sfântul Duh, înseamnă luciferism, adică primul păcat din istoria creației.

- Fără rugăciune somnul este obositor. Fără rugăciunile de seara organismul nu își operează funcțiunile lăsate de creator. Fără rugăciune adormim obosiți și ne trezim cu frică. 

-Omul fără rugăciune are tot timpul sentimentul că va pierde ceva, că a doua zi la serviciu îl așteaptă o veste tristă, că pe strada se va întâmpla ceva rău, că bolile au pus stăpânire pe el. În fap, omul este slăbit mintal, neavând harul Sfântului Duh.

-Rugăciunea înseamnă convorbire cu Dumnezeu. În urma ”discuției”cu Creatorul primești pace pe inimă. Pacea inimii înseamnă și pacea minții. Așa se dobândește îndelunga răbdare în fața oricărei situații grele din viață.

- Cel ce se roagă seara și la Biserică va primi mereu asistența Duhului. Niciodată nu vei rămâne fără ajutor din partea Duhului Sfânt. El se va îngriji de tine oriunde mergi și la orice trebuință ai.

Canonul de rugăciune e bine să:
- Fie stabilit de un duhovnic.
- Se pot citi Rugăciunile de seară sau un acatist.
Noaptea să te așezi în pat, să te închini, să faci semnul crucii pe pernă și până adormi să repeți în minte Rugăciunea lui Iisus! Cu siguranță că, a doua zi, te vei trezi puternic și fericit.

luni, 22 februarie 2016

ADEVĂRAT A ÎNVIAT NEAMUL ROMÂNESC LA HĂRMAN! UN CONCERT SUPERB! URMĂTORUL PE STADION!

”Am 86 de ani, dar de când trăiesc nu am simțit așa ceva!”- este declarația unui om bătrân care la sfârșitul concertului s-a apropiat stingher de mine:
-          Părinte Cătălin, eu nu știu dacă  să mai trăiesc așa ceva. Vă mulțumesc! Să le spuneți aceasta și colegilor dumneavoastră, să știe că fac lucruri extraordinare...
HĂRMAN ORA 14
Concertul se sfârșise. Nelu Ivan zâmbea. Un amestec de mulțumire sufletească și uimire. Mă apropiu de dânsul și îi spun: - A fost extraordinar! Oamenii nu aceștia nu ne lasă să murim!- și nu mă întrebați ce-am vrut să spun prin astfel de vorbe. Zeci de bărbați vin să ne strângă mâna. Par fericiți. Nu știu când a mai fost așa ceva... Chiar peste Sibiu, acum o săptămână... Mă rog, ineditul, uimirea, dar și o flacără mare de românism...  iată ce au simțit acești oameni... Îi văd bătând ritmat din palme. Nu s-au oprit timp de două ore și... Energii, entuziasm și multă fericire... Emoție cât cuprinde...
SIBIU-AZI..ORA 13...
Mă sună părintele din Hărman:
-          Alo! Părinte, ce ecouri minunate. Lumea freamătă, e mare entuziasm... M-a sunat primarul, și el sunat de oameni... Să facem în august un concert pe stadion!
-          Unde?
-          Pe stadion... Duminica primă de după Sfântă Mărie... Să vedeți ce vorbește lumea... Mulți regretă că nu au fost... Alțiii, nici nu știu ce să mai zic... Sunt șocați de acest concert. Am reînceput să trăim românește...
Convorbirea curge spre alte superlative... Și, într-adevăr totul a fost nespus de frumos. Incendiu la propriu și al figurat... Nu, nu incendiul COLECTIV, ci acela al bunului simț, al onoarei, al demnității românești, al ortodoxiei... Cu cei din Hărman în stare de sfințenie și har autentic... Nu, nu cred că pot scrie mai mult... Concertul de la Hărman va rămâne o biruință a iubirii de neam! Acum și pururea...

RUGĂMINTE!
Am văzut că mulți ați filmat și ați făcut fotografii ieri. Telefonul meu s-a blocat și nu am posibilitatea să arăt sutelor de prieteni de pe blog cum a fost ieri... Rog  pe colegi, sau pe spectatori, să îmi trimită fotografii pe adresa de email, sau să postați direct ăn pagina de facebook a cenaclului, luați legătura între voi unii cu alții și hai să fim promovăm mai bine propriului nostru cenaclu... 



vineri, 19 februarie 2016


Cuvânt, din cuvântul lui Dumnezeu

   

PLECĂM LA HĂRMAN! DUMINICĂ LA ORA 11 CONCERT CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

Nimic nu e mai frumos decât atunci când suntem cu toții împreună. E primul sentiment uman și ceresc cu care mă pun în legătură cu voi. La această oră aceste cuvinte nu spun mare lucru, dar mâine sau peste ani, ele vor însemna un barometru de iubire, aducându-vă aminte cât de mult v-am purtat dorurile.
Mâine plecăm la Hărman. Fără Părintele Doru, învoit din motive independente de voința sa, dar cu o echipă competitivă și gata de jertfă. Vom fi împreună din nou. Cu AOD-UL sau Microbuzul Oastei Domnului, care ne-a dus mulți ani pe drumurile grele ale
misiunii noastre. A îmbătrânit mașina, am întinerit noi... Mihai, Romică, Nelu Ivan, Sorin Popa, Florin Loloiu, Andreea- iată echipa gata de sacrificiu. Plus colegii din infrastructură și tânărul Gabriel-aspirant la integrare în echipa noastră, pe instrumentul cu clape...
Așa de emoționante sunt serile dinaintea plecării că nici nu știu ce să mai scriu. Rar îmi pierd cuvintele, dar acum parcă nu le găsesc. Sunt sigur că va fi bine... Și existăm. Așa cum suntem noi... Cu Maica Domnului în suflet... Înainte!

joi, 18 februarie 2016

Cenaclului Lumină Lină și Grupul Folcloric Căpâlna de Sebeș Alba

la Biblioteca Astra Sibiu - Duminică, 14 Februarie 2016


miercuri, 17 februarie 2016

...

21.15...SIBIU... 17 FEBRUARIE...
Amintiri din Țara Sfântă... La 30. Citesc un 
Postez câteva cuvinte scrise aseară... Pe Malul Dunării... Așadar:

Totul devine și mai serios. Stau pe malul Dunării la Cernavodă și încerc să fac față la ședința Comitetului Director Radio Trinitas, dar nu e chip să mă concentrez la problemele de servici. Gândul meu e la Cenaclul Lumină Lină. La ultimul concert și mai ales la ceea ce devine un duh al speranței neamului românesc, felul în care noi ne facem datoria față de poporul român. Câteva argumente:
Cu gândul la Cenaclul Lumină Lină...Tot la Sf.Sava...
-          Am primit invitație de la Dej, oraș important al țării pentru două concerte în 5 și 6 martie, având drept scop strângerea de fonduri pentru o fetiță bolnavă de inima, ce are nevoie de un transplant. Totul cu binecuvântarea I.P.S. Andrei- Mitropolitul Clujului. Nu am putut refuza...
-          Doi preoți din Iași, colegii din conducerea Radio Trinitas, m-au rugat insistent ca în a 4-a duminică a postului să ajungem la Iași. Evident pentru două concerte. Mi-a fost greu să le spun că nu e chip, am zis că o să găsesc o soluție, să formez o echipă și să ne ostenim pentru Hristos ca să ajungem și la frații noștri moldoveni. Care, repet, ne cheamă insistent... Nu știu ce să zic... Vedem...
-          Sunt mulți preoți care ne cer concerte. Pun oridine în invitații, triez atât cât pot, mai las câte-o săptămână de pauză, mai pun un concert mai aproape de casă și sper să pot să fac față la chemarea neamului. Mă gândesc cum să nu-i ostenesc prea tare și pe colegii mei. Îi știu minunați și entuziaști, dar trebuie să am grijă și de ei. Sunt partea cea mai frumoasă a sufletului meu. Așadar, caut soluții, mă frământ și mă rog Maicii Domnului să mă lumineze la minte ca să fac cum e mai bine. Și pentru ei, și pentru neam și pentru răspunsul cel vom da cu toții în sfânta zi a judecății sufletului. Doamne ajută!


RUG ȘI LACRIMĂ
(poemul era scris exact aseară la ora 21.30, când nu aveam de unde să știu că colegii din Cenaclul Lumină Lină sunt în rugăciune. Și iată ce scriam...)

Cu mâna mea, un talisman,
Un fir de har care dezmiardă,
Ating un înger, spic în lan,
Și ochii vise vor să piardă.

Nu suntem decât gânduri vechi,
Iubim și ce iubim aprinde,
Poteci de lacrimi ce începi,
Să le străbați în simțăminte.

Toate au rost, dar dorul sfânt,
Mi-ar fi mai bun în rugăciune,
Potire de lumini să adun,
Ce pot nădejdile a spune.

Vedeți în taină noi poftim,
Urcușul treaptă după treaptă,
Și Doamne, doar atât să știm,
După dezgheț ce ne așteaptă.

Ce va fi când vom spune, noi,
Poemele ce-au fost uitate,
Cum vor zbura aripi în roi,
Pierzând vedenii blestemate.

Și sfinții cum se vor uni,
La zidul blând de după moarte,
Ce os pribeag va străluci,
Cum scris-a mila într-o carte.

Sunt întrebări, minuni, tăceri,
Sau profeții de mir fierbinte,
Șuvoi din line învieri,
Atât cât lacrima presimte.

Și dacă tot am așteptat,
Să vina ziua neînserată,
Trimite-mi Doamne, zbor curat,
Și crucea ce-ai purtat odată.

Să pot să simt, că mi-ai spălat,
Cuvintele de grea otravă,
Când te-am dorit și te-am cântat,

Prim mări de lacrimi și de salvă.
                                                                                                                                                      



duminică, 14 februarie 2016

LA SIBIU, RECORD DE SPECTATORI ȘI DE IUBIRE!


Cronica acestui spectacol ar trebui să înceapă tocmai de la această fotografie, în care membrii de bază ai Cenaclului Lumină Lină zâmbesc de pe terasa Sălii Bibliotecii A.S.T.R.A. Sunt frumoși și au ceva aparte în expresia dăruirii lor. Dar, oare cum ar trebui să scriu sau ce ar fi bine să vă spun acum, la ora 21.30 despre un concert care a avut public foarte numeros (nicicând parcă nu a fost atâta lume la Sibiu), un ansamblu  folcloric deosebit de atractiv, ca cel de la Căpâlna de Sebeș și o atmosferă deosebit de incitantă? Sincer nu prea știu ce să vă spun. Mi-e greu și sunt destul de obosit ca să mai redau obiectiv cronica acestui concert lung de aproape patru ore.

În orice caz, meritul aparține grupului de oameni calzi și buni care alcătuiesc cenaclul. Mă uit la dânșii în timpul concertelor și îi văd cu ochii pruncului care-și soarbe cu ochii părinții. Și, vreau să vă spun ceva sincer, dar să nu mă judecați, deși astăzi Ansamblul Căpâlna a avut momente unice și chiar superlative, totuși, colegii mei au fost inima și sufletul meu. Dar, despre tinerii din Căpâlna nu pot să spun decât: minunați!
Când îl văd pe Nelu  Ivan sau pe Părintele Doru Gheaja, acolo lângă mine, parcă simt că am ocrotire, sfat și iubire. Când îl văd pe Romică și pe Părintele Alexandru parcă îmi văd cei mai buni frați. Sorin Popa e unic și blând. Andreea aduce statornicie, Ștefan la fel, Vali și Florin sunt lumini de speranță, la fel și toți ceilalți...


 E seară și parcă acum aș pleca cu ei la drum... Undeva departe... Să stăm pe microbuz și să ne mai liniștim dorurile. Totul pentru acest neam binecuvântat de Dumnezeu cu iubire, nădejde și lină credință...