CUM S-A ÎMPRIETENIT FEMEIA CU DIAVOLUL (I)

Suntem oare cu toții sinceri atunci când spunem că îl iubim pe Hristos? Și oare, ce este mai de preț lucru acela pe care îl spunem că îl săvârșim sau chiar ceea ce facem? Căci minciuna a pătruns astăzi până în măduva femeii, care într-un fel se comportă în fața lui Hristos și în alt fel în fața lumii. Femeia se plămădește în minciuna mândriei și se schimbă la față precum cameleonul, și tot dânsa este aceea care acuză lumea de infamie și discriminare. Evident că nu generalizăm, dar puține femei mai sunt astăzi cu adevărat evlavioase. Măștile au devenit lucru de actualitatea și sunt socotite chiar virtute. 

Antichitatea a inventat vopsele de față, sau un fel ciudat de a-i spune lui Dumnezeu: ”Tu, n-ai știut cum să-l faci pe om!” Iată noi punem negreală peste ochi, gene și sprâncene și-ți colorăm creația cu otrăvuri. Iar această otrăvire o numim frumusețe, căci Tu, nu ai știut că pui negrul pe fața oamenilor!” 

Dracii au fost primii care au inventat vopselele de față, apoi au spus oamenilor că așa este estetic, că numai așa ne punem în evidență trupul. De atunci trupul se află în prim plan și nicidecum sufletul. Și așa de mult ne-am obișnuit cu păcatul, că socotim virtutea drept slăbiciune și lipsă de frumusețe. Femeia atunci când stă în fața oglinzii, și din ce în ce mai mult și bărbatul, nu se mai vede decât pe sine și imaginea pe care și-o propune lumii. Pe polița din toaleta femeii este plină de lucruri trecătoare, bani aruncați pentru a plăcea lumii și nu lu Dumnezeu. Se cheltuie averi pe farduri, creme și sunt mii de saloane estetice în fiecare oraș. În acest timp, săracii stau la porțile caselor, dorm pe bănci în jurul blocurilor și uneori chiar în canale. Iar de toți aceștia noi vom da cu toții socoteală mare în ziua judecății. Milioanele investite în estetică vor fi milioanele de batjocuri ale dracilor în ghena focului veșnic. 

Vă întrebați de ce vor fi satisfăcuți dracii la vederea sulemenirii și a purtării femeii în straie de bărbat? Vă răspund simplu: pentru că voi ați nesocotit creația lui Dumnezeu. Una a spus Dumnezeu, altceva a făcut omul! Într-un fel a dat culoare buzelor  și ochilor Dumnezeu, în alt fel a făcut omul. Omul a retușat cu mândrie opera dumnezeiască. iar diavolul a fost pe deplin satisfăcut... 

DE CE ATRAG FEMEILE MACHIATE CURVIA ATENȚIEI BĂRBATULUI?

Sfinții Părinți spun că în ruj și în vopselele de ochi este un drac al deochiului. Evident că vopseaua este stridentă și ca orice vopsea care schimbă natura lucrurilor crează la început o atenție oarecare. imediat cum ochiul s-a uitat spre vopseaua din jurul ochilor, dracul vopselei sare pe bărbat și îi instigă mădularele. dedate păcatului. Diavolul intră în minte, apoi în epidermă, în sânge și dezlănțuie scurgerea umorilor din trup. 
Dar, paradoxul abia acum începe. În loc ca femeile creștine trăitoare să înceapă o luptă hotărâtă contra acestei sminteli, să fie primele beligerante contra a ceea ce le strică viața și rânduielile fericirii, ele, cad la rândul lor în fața diavolului și își doresc să fie asemenea femeilor îndrăcite de farduri. Ele nu văd că fondul problemei e demonizarea, ci cred că bărbatul s-a uitat la frumusețe văzând spoiala de pe ochii femeilor purtătoare de curvie. Așa că își doresc să fie ca ele și să devină ”atrăgătoare”, de fapt declanșatoare de curvie. 

Femeile, nu toate, doar cele stăpânite de mândrie, fiind invidioase între ele, văzând așa zisul ”succes” adică ”sminteala dătătoare de draci” de la femeile rujate și spoite,  culmea că vor să facă tot la fel. Atunci ele trec peste Evanghelie, peste Hristos,peste chipul Maicii Domnului peste porunci, la fel cum Eva a trecut cu mare îndrăzneală peste porunca lui Dumnezeu, îndemnându-și bărbatul la călcare postului. Sunt pline de cerbicie și nu mai au limpezime în gândire. Durerea că nu sunt ”atractive”, vă rog să rețineți ghilimelele, le fac să se facă surori cu dracii. Este atât de mare invidia dintre femeile care atrag cu dracii pe bărbați și cele care vor să facă la fel, că nesăbuința este socotită cale și adevăr. Atunci femeia nu mai ține nicio rânduială, se schimbă la față și face loc dracilor. Dracii se urcă pe părul lor și le sărută fața spoită. Un sfânt din pustie a văzut cum dracii se rujau și ei la rândul lor, evident și cum miroseau cu mare satisfacție fardurile de pe masa unei prostituate. 

ȘI ACUM, DESPRE ȚINUTA FEMEII ÎN BISERICĂ

Dupa ce i-a invatat pe barbati cum sa se roage,Sfantul Apostol Pavel s-a adresat femeilor zicand:

 ,,Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu". 

Referindu-se la acest pasaj Sfantul loan Gura de Aur spune: 

"Hainele sa fie bine potrivite pe trup din toate partile, cu randuiala si nu cu mesterugiri spre a atrage curiozitatea. Aceea este podoaba adevarata, pe cand aceasta este o podoaba falsa. Ce spui? Te apropii sa te rogi lui Dumnezeu, si te infasori cu aurarii si cu impletituri si carlionti in par? Nu cumva ai venit poate sa joci? Nu cumva poate sa iei parte la vreo nunta? Nu cumva sa iei parte la vreo parada? Acolo-si au locul aurariile, impletiturile si carliontii, acolo luxul, iar aici nu este nevoie de nimic din acestea".

FEMEIA RIDICOLĂ

 Sfantul Ioan arata ca o femeie astfel imbracata si impodobita este ridicola, venind in biserica si rugandu-se pentru iertare de pacate. EI intreba: 

"Ai venit ca sa te rogi lui Dumnezeu pentru pacate, sa-L rogi pentru acelea cu care L-ai maniat, sa-I ceri iertare, sa-L faci cu indurare pentru tine. Si atunci de ce te impopotonezi? Momitariile acestea nu sunt ale unei femei ce se roaga. Cum vei putea ofta, cum vei putea plange, cum vei putea sa te rogi cu staruinta fiind impopotonata cu astfel de momitarii? De vei plange, lacrimile tale vor provoca rasul celor ce il vad, fiindca cea care lacrimeaza nu trebuie sa fie impopotonata in aurarii. Este o adevarata scena teatrala si ipocrizie, ca din acelasi cuget de unde ambitia ta a zamislit acel lux de pe tine, sa versi lacrimi. Arunca la o parte acea ipocrizie, fiindca Dumnezeu nu poate fi amagit! Asemenea papusarii sunt ale mimicilor, si ale celor din orchestra, ale celor de pe scena teatrului; unei femei cu randuiala insa, nu se potrivesc."

RUGĂCIUNEA ACASĂ ȘI ÎN BISERICĂ, NUMAI CU CAPUL ACOPERIT!

Sfantul Apostol Pavel porunceste femeilor sa se roage cu capul acoperit, asa dupa cum s-a aratat mai inainte. El spune:

 "Orice femeie care se roaga sau prooroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul; caci tot una este ca si cum ar fi rasa. Caci daca o femeie nu-si pune val pe cap, atunci sa se si tunda. Iar daca este lucru de rusine pentru femeie ca sa se tunda ori sa se rada, sa-si puna val". Cu alte cuvinte: "Acoperamantul capului si parul lung este una si aceeasi, precum cea rasa pe cap este una cu cea care are capul descoperit si dezvelit".

VA URMA