GALA 200! VA FI UN PRAZNIC!

O CONVORBIRE ÎNTRE DOI ROMÂNI! 

Sună telefonul. Număr necunoscut. Am o primă tentație de a nu răspunde. Apăs totuși pe tasta  verde:

-          -Da, poftiți!

-          -Părinte Cătălin. Părintele Ilie Bucur de la Sărmaș...

-          -Bucurie, bucurie părinte...

-          -Ne-ați arnucat provocarea minunată, pentru GALA 200. Ne pregătim intens. Va fi o sărbătoare mare...

-          -Cum?

-          -Cum vă doriți!

-          -A, da...și parcă în colțul ochilor încep să răzbată câteva lacrimi. Apoi, continui:

-          -Deci, rămâne valabil... La Sărmaș GALA 200!

-          -Pentru români! Prea multe îndurăm. În CUVÂNTUL LIBER de Târgu Mureș v-am publicat vineri o poezie... Noi ardem, fremătăm, așteptăm cenaclul...

-         - Vin și credincioși... Vreo 50, pe lângă cenaclu. Ajung pe la ora 14...

-          -Să vină! Îi ducem și la mânăstirea pe care am ctitorit-o aici... Îi primim cu rugăciune...și cu palincă ca în Ardeal...

-          -Cred că e bun și un sandwich...

-          -Cum să nu! Avem... facem pentru toți...

-          -Dar cenaclul?

-          -Să vină de sâmbătă... Vă cazăm... vă primim cu drag... ca pe eroi... Ne-ați umplut inima de har la Hădăreni... Nu vă mai uităm.

-          -Vin mai mulți... Și Părintele Mărcuș...

-          -Ce frumos... De sâmbătă... vă primim  cu drag...

-          Mai vorbim după 15 octombrie...

-          Mai vorbim. Abia așteptăm. Va fi un praznic al românilor!

-          Va fi!

-          Amin!

CONCERT FRUMOS PENTRU PĂRINTELE ARSENIE ȘI POPORUL ROMÂN!

PĂRINTELE MIHAI: „VOI, ASTĂZI AȚI REINVENTAT CÂNTECELE PATRIOTICE”

Sbiu-Vasile Aron-Biserica de pe Oncești

ATMOSFRĂ: 

Plină de suflet, dinamică și  de multe ori excepțională

PUBLICULUL: 

În condițiile vremii reci de afară, deosebit de fierbinte și bun iubitor al cântecelor naționale. Au fost implicați în atmosfera de cenaclu și ne-au lăsat o foarte frumoasă impresie. Printre ei, am remarcat și mulți credincioși de la Biserica de pe Dealului.

CALITATEA  ORGANIZĂRII: 

Părintele Mihai Petian este un român-maramureșean strașnic. Bun patriot și gazdă ospitalieră fără cusur. La fel și Comitetul Parohial merită evidențiat.

NOUTĂȚI: 

A revenit Nelu Ivan și ne-a ajutat foarte mult în succesul concertului. Dar, toți membrii cenaclului au fost de fapt la înălțime. Fetele, în trioul : Adina, Andreea, Cristina au repus în scenă piesa TRANSILVANIE FRUMOASĂ ȘI FRAȚI ROMÂNI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ. În mare formă micuța Ana și minunata noastră poetă Cassiana. Părintele Cătălin a scris și a recitat pe loc poezia DRAG DE ONCEȘTI.

MOMENTE SPECIALE: 

Am ajuns la ora 16 și ne gândeam că lumea nu va veni astăzi fiind duminică, fiind acasă, fiind mai

seral concertul. La ora 17.45 încă avem emoții, deoarece erau destul de puțini oameni. Apoi, biserica a început să se populeze, încet-încet, și uite așa am început să prindem curaj și să realizăm un frumos concert. Oamenii au fost, la rândul lor foarte emoționați, unii ne-au descoperit prima dată, alții ne-au revăzut și s-au bucurat din plin de mărturisirea noastră. Un concert frumos și vrednic de a fi repetat. 

La iarnă vom reveni cu siguranță. Am promis și ne vom ține de cuvânt. Noapte Bună Sibiu!

PĂRINTELE CĂTĂLIN: CAIETELE DE TOAMNĂ (I)

RĂBDAREA, MEA, A TEOLOGILOR ȘI A VOASTRĂ

Toată lumea ne cere răbdare. Politicienii spun că nu avem. Teologii ne mustră că nu suferim suficient de mult pentru păcate. Străinii ne spun că să ne mulțumim cu ce ne e dat...
Deci? Ce este răbdarea?
Un proverb românesc spune că “răbdarea este cea mai bună doctorie”, iar un altul ne arată că “răbdarea e ca mierea”. Un cântec ne spune: “rabdă inimă și taci/că tot tu le faci”, și unii bătrâni înțelepți ne mai atrag câteodată atenția, prin vorbele “să nu dea Domnul omului cât poate răbda”.

Am văzut nenumărați oameni cuprinși de cancer, pe alții paralizați, pe alții suferind incurabil și mi-am dat seama că omul suferă mult, mult, de tot… Povestea cu crucea noastră care e de fapt foarte mica, e totuși numai o poveste, lipsită de realism. Nu, crucea noastră e grea, e foarte grea… Mergeți la muribunzi și vedeți cum își duc această cruce. Majoritatea împăcați cu realitatea. Fără scrâșnet, poate doar uimiți de fragilitatea vieții, de modul în care ne consumăm imediat puterile.

Și totuși, văd că lumea rabdă. Că fără a fi mari asceți, oamenii rabdă mult. În lume, în mânăstire, în apartamentul unui bloc, pe patul dintr-un salon de reanimare. Rabdă cu stoicism și așteaptă sfârșitul. Iar glasul teologilor: “Așa ne trebuie dacă am păcătuit”, deși știu că este unul real, este totuși un glas în pustiu, fără a convinge,fără a seduce, fără a transforma viețile în mai bine.,. Pentru că, totuși omul rabdă, adică stă pe cruce. Forțat de împrejurări, dar aproape de mântuire. Așadar, domnilor și doamnelor, fraților și surorilor nu-I mai judecați pe cei aflați în suferințe. Trăiți-le durerea și atâta tot… Poate ei ajung mai repede decât voi în rai...

MI-A ZÂMBIT SFÂNTA VARVARA...

   Mi-a zâmbit Sfânta Varvara... Ca acum 20 de ani când absolveam Seminarul Teologic din Cluj. Atunci o iubeam, pe cea care este protectoarea minerilor. Era frumoasă și zăboveam minute în șir, în Capela Seminarului ca să-i spun dorurile... Nu m-a respins niciodată. Iar azi am revăzut-o... O iubesc la fel de mult...

DUPĂ 20 DE ANI

Cluj-Napoca. Mi-au prins dorurile urma, și iată-mă la Cluj, în fața unui eveniment pe care acum mai bine de două decenii îl credeam imposibil, dacă nu foarte departe: 20 de ani de la absolvirea

CAPELA SEMINRAULUI

Seminarului Teologic...

Pașii mi-au tremurat efectiv când, la ora 19 am intrat în curtea școlii, spre a anticipa festivitățile de mâine, când ne vom revedea prietenii de clasă, dascălii și ne vom îmbălsăma cu parfumul sfintelor amintiri. 

Intrând în Capela Seminarului, m-am îndreptat direct spre Icoana Maicii Domnului, locul în care altădată mă rugam cu ardoare să pot ajunge “ajutător” de oameni, preot, patriot, bun cetățean al patriei mele. În capelă era liniște. Sfânta Varvara, pe care o sorbeam adeseori cu drag din ochi, parcă mă aștepta. La fel și Măicuța și celelalte sfinte maici. Le-am fotografiat instantaneu cu telefonul, gest modern, care mi-a descoperit faptul că timpul ne-a schimbat mult. Astăzi mânuim un laptop, un telefon mobil performant, în orice caz suntem mai complicați și mai sofisticați. Ceea ce uneori e bine, iată că prin aceasta eu vă pot împărtăși o bucurie, dar pe de altă parte nu e bine, pentru că ne pierdem simplitatea.

SINGURĂTATEA DINTR-O CAPELĂ

Uneori iubeam această singurătate. Îmi venea bine, îmi era pe măsură, sau era un fel de fugă de neputință... Fugim de lume pentru că nu suntem iubiți și pentru că nu iubim destul. Ne retragem pe locul umbrei noastre și ne pierdem autenticul. Vorbim cu sfinții, neputând vorbi liber cu oamenii. Le spunem lor, ceea ce trebuie să spunem lumii... Le spunem slăbicunile, fără a fi considerați vinovați... Le spunem și virtuțile, fără a fi considerați mândrii și plini de slavă deșartă... Plângem și nu ne este teamă că vom fi considerați slabi. Iubim și nimeni nu ne respinge emoția. Da...pentru că sfântul este omul riscului. Și mai mult decât căldicelul, cel fierbinte și cel rece se mântuiește...

ERAM MAI TÂNĂR... ERAM LA FEL...

În fapt nu m-am schimbat. Sunt aproape la fel. Puțin mai preocupat, dar tot așa de repede trec de la copilării la atitudin grave. Ca acum 20 de ani... Aceeași bucurie de a vedea viața, de a crede în fericire, de a crede că totuși oamenii sunt în esență buni... Cei mai buni... Cei mai minunați...

Mâine, împreună cu colegii din Cenaclu, Mihai-e ziua sa de naștere și Ștefan Ion-poimâine e și ziua lui, vom cânta în fața a zeci de preoți, și oameni minunați... Cenaclul e la Cluj. Cu buchetul amintirilor și cu rozele frumosului prezent...

Părintele Cătălin

PĂRINTELE CĂTĂLIN: ÎN PRAGUL GALEI 200, E NEVIOE DE ALTCEVA...

  

DRAGI CENACLIȘTI, DRAGI PRIETENI, VĂ ROG:

SMERENIE!

 Cenaclul seamănă cu neamul românesc. Mai are mult de luptat până la biruință. Cu propriile sale limite. Mi-e greu să scriu după triumful de

duminică seara, dar hai să vă smeresc, așa cum la Hădăreni am ținut pe Maica Domnului în mână, și să vă spun că mai avem mult de luptat...   

La Șărmașu va fi GALA 2OO. Eveniment unic și iată posibil. Dar, ca să nu ne mândrim și ca să vă mai smeresc  aș dori să vă simt altfel entuziasmul. Evident mai mult, Maica Domnului vă vrea mai activi. Să trăiți viața de cenaclu și mai aprins. Și după concerte... 



ÎN CONTROL...

   Am controlat aseară puțin modul în care membrii cenaclului își scriu impresiile pe rețelele lor de socializare. Impresii despre concerte, așa cum încerc să fac eu. Observ, ceva ce mă neliniștește...tăcerea... Și nu că nu ar face treabă minunată dânșii la concerte, dar nu înțeleg de ce sunt totuși, ulterior, sunt reținuți în a-și povesti bucuriile celor dragi...

   Ori pe cei dragi (părinți, frați, surori, cumnați, prieteni) nu-i interesează, și atunci e gravă problema, ori noi îi "menajăm" prea mult în a reține câte ceva din fericirile noastre duminicale. Dacă doriți o opinie de duhovnic, ei bine eu cred că foarte mulți, vă protejați familia vizavi de problema aceasta cu cenaclul... Și de aceea, rudele nu le vedem mai deloc alături. Poate, cu excepția unora...

UNDE NE E NEAMUL?

Unde e soția, soțul, copiii ? De ce nu le spuneți, de ce nu insistați să se implice mai mult alături de noi? În loc de 15 am fi 55... De ce nu intați în inima lor? De ce?... Iar voi...?  

FACEBOOK? UNDE E CENACLUL LA VOI?

 Pe FACEBOOK, doar un like stingher, mai trimit unul-doi comentarii frumoase, de obicei colegele noastre Monica Armenciu și Claudia. Dar e, prea puțin.

   Unii mai fac  câte ceva. Deși, prezența lor pe FACEBOOK  e vizibilă foarte mult noaptea. Și totuși, orice ar posta, dar despre cenaclul lor puțin... Și revin, revin, revin cu această problemă... Da, scriu câte ceva, da numai când eu îi urechez, și imediat mai apare un LIKE... Oare chiar nu ne dăm seama?

VA FI O ZI...

Maica Domnului mă obligă să vorbesc. Să vă pun în situația de a nu reduce toată activitatea cenaclului la o prezență duminicală. Să luați exemplul celor care în fiecare seară se agită să promoveze cenaclul. 
Căci, dacă tăceți, e clar că vă gândiți și la o zi când voi vă veți retrage. Și aceasta e cel mai greu adevăr. Nu pentru că nu ar putea exista și o astfel de zi, dar atâta vreme cât ești într-un grup trebuie să te străduiești să dai totul pentru el... Altfel... Să susții un adevăr, pe care îl vei abandona, când vei găsi ceva mai bun de făcut... hm...e greu...

SOLO, SOLO, DAR GRUPUL SUNĂ MAI FRUMOS!

P.S. Ne luptăm cu mândria... Repet, în cenaclu nu conteză PERSOANA, ci GRUPUL! Să ne smerim! Cu toții!

PĂRINTELE CĂTĂLIN

A REÎNVIAT NEAMUL LA HĂDĂRENI!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ ÎN CONCERT:

Hădăreni

Ceas al redeșteptării naționale sau “Am aproape 80  de ani, dar acum pot să mor liniștită”. O astfel de afirmație, ca și multe altele asemenea s-au auzit astăzi la Hădăreni, locul în care parcă a fost rebotezat românismul cu aghiasma cântecelor patriotice și cu slujirea Cenaclului Lumină Lină.

LA SOSIRE...

Ora 9

Cenaclul intră în localitatea Hădăreni. Pe strada principală zeci de oameni se îndreaptă spre Biserică. Se simte o atmosferă de mare sărbătoare, de parcă am retrăi laolaltă,într-o singură zi,1Decembrie și Duminica Sfintelor Paști.

Ora 9.15 

   Intrăm în sfânta biserică. Unii colegi descarcă aparatura din dotarea tehnică,alții se așează în strană pentru a da răspunsurile liturgice. Părintele Nicolae și doamna preoteasă Rodica, doi români minunați, ne așteptau cu emoție, făcând mare risipă de ospitalitate pentru ca lucrurile să iasă bine. Au reușit, au fost la înălțime și le-am simțit fidelitatea față de ortodoxie.

Ora 10.30 

   Concertul începe cu ceva emoții. Pentru prima data în ultimii ani este luat curentul în comună, o ispită care însă nu are puterea ca să ne descurajeze. De fapt, intervenția domnului primar la Uzina Electrică face ca în curând situația să se remedieze.

CENACLUL, LA TREABA, PENTRU NEAM

   Așadar, pornim la treabă, fără sonorizare, dar plini de elan: PREASFÂNTĂ MAICĂ ȘI FECIOARĂ…și apar primele lacrimi. Sunt semn că va fi un mare concert.,,

      Fetele intră în rol, Adina, Andreea, Mihaela și noi intonăm cântecele: VINO ÎN RAI, CUVINE-SE SĂ TE FERICIM, MĂICUȚA E NUMAI IUBIRE... 
   Lumea adoră o astfel de prestație și valuri de voci vin peste noi. Simțim o mare iubire pentru Maica Domnului.

   În spatele nostru cântă Părintele Nicolae, Părintele Protopop Ilie Bucur, care a venit din Sîrmaș, lansându-și cu acestă ocazie și divina carte REFLECȚII SUFLETEȘTI. 
  Ana, mezina noastră înflăcărează atmosfera, cu dreptul de a spune mereu  “DA” speranței, iar Cristina cântă cu o siguranță deosebită “TREI SFERTURI ÎN CER”… 
La fel și Andreea, cu voce caldă, emoționează inimile și concertul prinde a avea aripi sublime…

PUBLIC MINUNAT, MULT ȘI FRUMOS

Ora 11.15 

Vine curentul… Și propunem spre înflăcărare cântecul TU ARDEAL! De acum totul devine ireal… Acel, acum pot să mor, e pe deplin justificat... Oamenii se ridică ca la un semnal în picioare, dar fără a fi provocați și cântă… 

Se cântă divin… Cântă pentru Ardeal… Cântă pentru toții morții și vii noștrii. Ce mai, e totul grandios. Părintele Ilie e fericit, Părintele Nicolae parcă e fascinat, iar lumea ne copleșește. Ne simțim acasă. În adevărata Românie...

Urmeaă alte și alte cântece: CAPUL DE LA TORDA-cântat în lacrimi, CÂNTECUL LUI ȘTEFAN CEL MARE, TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII etc. Andrei și Alexandru îi simt transfigurați. Nu știu nici eu de unde găsesc atâtea resurse umane sau supraumane pentru a se dărui idealului national.

Părintele Nicolae, Părintele Ilie și un primar iubitor de neeam!

   Ora 12,30 

Concertul se încheie. Lumea vine să se închine la Icoană. Mai cântăm totuși câteva pricesne. Pentru Maica Domnului… Numai și numai pentru ea. 
   Urmează despărțirea de oameni, mulțumirile calde ale Părintelui Nicolae, inima bătând cu putere a doamnei preotese Rodica, care a și filmat tot concertul, vorbele înălțătoare ale Părintelui Ilie Bucur, un om care ne-a cerut să continuam, să nu oprim niciodată această legendă reală, Cenaclul Lumină Lină.

GALA 200 A CENACLULUI LA SĂRMAȘ!

ACESTA  E CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

   Și, ca un prolog, la invitația Părintelui Ilie Bucur, GALA 200 al Cenaclului va avea loc la ȘĂRMAȘ ÎN 10 NOIEMBRIE. 

DECI, MINUNAT, REȚINEȚI: GALA 200 LA ȘĂRMAȘU!  VA FI O SPLENDOARE!

Minunat, ne-am dorit să mergem într-un loc încercat de istorie și plin de românism. Iată că visul ni se va împlini. Din mila și ocrotirea Maicii Domnului!

MÂINE, ORA 10,30 CONCERT LA HĂDĂRENI-MUREȘ!

ULTIMĂ ORĂ:

PĂRINTELE CĂTĂLIN ȘI VISUL CU CENACLUL MARE...

Sunt deja pe drum... Spre Hădăreni... Mâine vine și cenaclul... La 10,3o, după Sfânta Liturghie cântăm... Unicatul, Cenaclul Lumină Lină... Îl sun pe Andrei: “Notează cântecele pentru mâine”… 
Andrei: “Desigur, părinte”

Îi spun: Scrie așa... Preasfântă Maică și Fecioară, apoi intră fetele, cu purpuriul pentru Maica Domnului... Cântecele acelea scrise de mine... Ana... Uite, mă sună chiar acum Alexandru... Sper că nu s-a răzgândit... Vine..?
Andrei: A, nu o mică problemă, cum ajunge la Mediaș... Îl luăm din Mediaș... Da?
Părintele: Da... rezolv  orice...
Mă gândesc că ne lipsește Nelu Ivan, Dan Podoleanu... Oameni buni... Ce mult mi i-aș dori mai des... Așa mi-a fost dat să visez un Cenaclu Mare... Dar, e greu... Fac comparația cu Cenaclul Flacăra, dar e riscant...acolo erau bani, UTC-ul, public mare,... Noi construim totul cu migală... De aproape patru ani lupt...Lupt... Când formez o echipă se rupe...Intervin probleme, prejudecăți umane, plictisuri, socoteli...neputințe, deznădejde... Adun doi, pleacă unul... Adun unul, pleacă doi...
Îi spun lui Andrei: Hai scrie. TREI SFERTURI ÎN CER...
Andrei: Cum? A, da...
Părintele: Cântă Cristina...  Apoi Andrea cu priceasna pentru Maica Domnului, Alexandru cu ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE... Apoi trecem la cântece patriotice... 

Apoi mă gândesc la alte piese... Andrei notează totul șieste numai ochi și urechi. Parcă simte că va fi un concert deosebit... E calm ÎN VOCE, și îmi transimite siguranță... Presimt un concert deosebit...
Mi-e însă totuși teamă că într-o zi va fi și mai greu... Alții vor pleca, te miri de ce. Mă rog în gând la Dumnezeu: O, Doamne, dar numai Tu singur, cred că m-ai înțeles pe deplin. Și până la capăt... Da, până la capăt... Ce cuvinte grele... Deocamdată mâine la Hădăreni... 
Părintele

SEARĂ ROMÂNEASCĂ ÎN CENTRUL SIBIULUI! CENACLUL ÎN RECITAL!

PENTRU ROȘIA MONTANA!

ORA 18.30 
Plouă imens. Mă gândesc că vom fi puțini la rugăciune. Intru în Biserică pe Dealului. Sunt acolo câțiva din cei dragi... Membrii cenaclului (nu toți), prieteni ai cenaclului, credincioși... O mână de oameni inimoși. 
18 35. 
La Propunerea Părintelui Gheorghe Alb facem ACATISTUL SFINȚILOR ARHANGHELI. E un

moment frumos, de adâncă pietate. Voci tremurânde, dar inimoase... Ortodoxia în simplitatea măreției sale...
19.10 
Ca prin minune ploaia încetează. Luăm Icoana, două drapele tricolore și pornim voioși spre Piața Mare. Ne grăbim. Trecem prin centru, și simțim cum oamenii ne privesc întrebători...

19.30
 Ajungem în Piață. Din nou vedem emoția celor ce demonstrează. Sunt deosebiți. Parcă ne așteaptă. Se bucură la apariția noastră. Strigă, agită pancarte și ne salută cu bucurie...
19.50. 
Coloana traversează centrul. Ne oprim în capăt, aproape de FARMACIA 24. Suntem rugați să cântăm. Începe un recital minunat, susținut din toată inima de toți cei prezenți. De fapt, un adevărat spectacol patriotic. Piesele curg: DIN BĂTRÂNI, TRECEȚI BATLIOANE ROMÂNE CARPAȚII, CAPUL DE LA TORDA, TU ARDEAL... Oamenii se adună în jurul nostru uimiți... O familie de bucureșteni, care lua masa la o terasă, renunță pur și simplu la ospăț și vin lângă noi. Vor să ne ofere bani ca să cumpărăm 20 de steaguri tricolore. Superb... Cântecele atrag, parcă mai mult ca orice... Alți trecători intră în rândul nostru... Numărul nostru crește... Putem spune, fără să greșim că este cel de al 192 recital al cenaclului... Și ce valoare morală extraordinară are el... Chiar în Centrul Sibiului. Cine ar fi crezut vreodată?
ORA 20.45 
Rostesc în Piața Mare un discurs. Înflăcărat, îndemnând la, tradiție, la credință, la luptă continuă pe toți cei prezenți. Rostim TATĂL NOSTRU, ne închinăm cu mulțumire și plecăm acasă...
A fost o nouă biruință nu-iașa?
PĂRINTELE CĂTĂLIN

CENACLUL A CÂNTAT ÎN PIAȚA MARE DIN SIBIU!

TRĂIASCĂ DUHUL LUI IANCU!!!

   Nu ne lăsăm. Chiar dacă lăcomia candaienilor și unele suflete nevinovate, cele ale minerilor din Roșia Montană vor bani și locuri de muncă.
   Cenaclul Lumină Lină în formula: Părintele Cătălin, Dan Podoleanu, Mihai Doda, Andrei Lazăr, Adina și Cosmina, împreună cu mulți suporteri ai cenaclului, au fost azi în Piața Mare și au realizat un religios-patriotic deosebit de emoționant. Cântece ca : TU ARDEAL, TRĂIASCĂ DUHULUI LUI IANCU și TRĂIASCĂ ROMÂNIA au fost primite cu sute de aplauze cu entuziasm și bucurie de toți cei prezenți

CENACLUL MERITĂ FELICITAT!