RESPECT PENTRU MISIUNEA CENACLULUI LUMINĂ LINĂ

Sămânţa semănată cu smerenie, cu nădejde în Domnul, aduce întotdeauna roada dorită,

iar roada aceasta, pârguită cu harul lui Dumnezeu, va întrece întotdeauna aşteptările semănătorului!

 Asemenea şi  cenaclul Lumină Lină, cu smerenie şi cu nădejde în Domnul a fost  înfiinţat de părintele Cătălin Dumitrean, de aceea a adus roada dorită; iar misiunea cenaclului pârguită cu harul lui Dumnezeu, chiar i-a întrecut de multe ori aşteptările creatorului său.

Haideţi dragi cititori, dragi prieteni ai cenaclului Lumină Lină şi ai părintelui din respect pentru munca depusă de aceşti bravi misionari, să răspundem sincer la 2 întrebări:

-         Cunoaşeţi  multe grupuri cu misiunea  cenaclului Lumină Lină, care să facă totul benevol  fără nici un fel de răsplată materială? 

-         Are ecou, are rezultate, misiunea cenaclului Lumină Lină?

Vă rog respectuos trimiteţi răspunsurile pe adresa de e-mail a părintelui Cătălin Dumitrean: dumitreancatalin@yahoo.com

        ,,Nimeni nu vede şi nu ştie cum se pârguieşte grăuntele în adâncul pământului, cum dintr-o sămânţă măruntă, umilă, ce ,,n-are chip, nici frumuseţe”, se trezeşte viaţa şi cum această viaţă creşte, răzbeşte prin întuneric la lumină şi se preface într-o mândreţe de floare bineîmiresmată.”

 Am preluat acest citat din cartea ,, Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu”  mi-a plăcut tare mult… sper să  vă placă şi dumneavoastră celor ce  citiţi. Aş îndrăzni din nou să spun

că,  asemenea a răzbit şi cenaclul Lumină Lină, a făcut faţă tuturor greutăţilor, a continuat munca cu tot mai mult sârg  transformându-se într-o misiune cel puţin importantă pentru Poporul Român!

        ,,Popor  românesc, nu uita niciodată, /Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi./ La tine acasă cât faci ochii roată,/ De dragul eroilor veşnic să arzi.”

Totul numai şi numai cu ajutorul şi sub protecţia Maicii Domnului!

Dumneavoastră  ce părere aveţi?  Părintele aşteaptă şi se bucură de fiecare răspuns.

Dumnezeu să fie cu noi şi noi cu El întotdeauna şi pretutindeni!        

PĂRINTELE CĂTĂLIN: Și pâinea mea trebuie împărțită...

CUVÂNT DE DUMINICĂ
Fraților!
Când viața se trăia după calendar și când încă mai aveam sinaxare pe acasă, precum calendarul de perete, omul se trezea și după ce se închina, primul lucru pe care îl făcea era acela de a vedea ce sfânt mai e astăzi. De duminici nici vorbă să mai studieze ce evanghelie era la rând, totul se știa pe de rost... Era un interes, era un bun simț, era o evlavie interesată de mântuire...
Astăzi prima întâlnire nu este cu calendarul ci cu oglinda... Ne uităm cum am mai îmbătrânit, ce creme ne mai trebuie sau vopsele ca să ascundem vârsta. Vrem să fim mereu și mereu ”alții”... Vrem să se uite lumea la noi și să ne zică ”ce bine se ține”... Și ce să faci, ce să spui, ce să mai insiști dacă acesta e ”visul” oamenilor...
M-am uitat de dimineață și eu în calendar... Cu bucuria că voi auzi la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică cu înmulțirea peștilor și a pâinilor, sau cum a săturat Domnul pe oameni... Of bieții oameni care veniseră pentru suflet, dar erau oameni și au flămânzit. Și m-am gândit când a fost ultima pâine albă pe care am împărțit-o săracilor. Căci uneori ”obsedați” că nu ne mai ajunge, că nu avem din ce trăi, că mâine se vor termina banii, că alte lucruri din casă sunt prioritare, am uitat să împărțim o pâine. Și de aici pleacă toate necazurile noastre... 
Părintele Cătălin

CE URMEAZĂ? Mică scrisoare de suflet din partea Părintelui Cătălin!

CUVÂNT DE SÂMBĂTĂ

Nu știu dacă mi-am slăbit puțin exercițiul scrisului, dar cu siguranță că am inima la fel de viguroasă pentru a vă scrie două rânduri, pentru a iubi cenaclul nostru și pentru a pregăti în tihnă viitoarele concerte. Dacă am scris mai puțin, dacă ați intrat mai rar pe acest blog, nu e un capăt de țară, dar tare mult mi-aș dori ca, să mai scrie și alții pe acest ziar virtual, care întreține un mit, un ideal, un reper de viață jertfitoare. Pe unii colegi și prieteni i-am mai rugat să o facă, pe alții îi rog chiar acum, să mai caute un text frumos, un sfat, o pildă, un gând etc.... Totul e să luați legătura cu Ștefan și să postați cum vă învață el, altfel popularitatea paginii scade, lumea intră o zi, două, trei și dacă nu găsește ceva a patra zi nu mai intră...

Cred că blogul e mai firesc decât facebookul și are mai multă esență morală. Iar cenaclul nostru nu înseamnă numai scenă, el există datorită iubirii, prieteniei și credinței în Iisus Hristos. Acest cenaclul e lăsat de sus să fie așa de frumos cum este și de aceea puneți fiecare umărul ”la greu”, ca să îl facem strălucitor. Un coleg îmi spunea că el nu poate intra pe blog niciodată de pe telefon și cred că avea dreptate, dar hai să ne învăță unii pe alții să intrăm pe blog pentru că este cartea noastră de vizită, ecoul pe care misiunea noastră îl lasă dincolo de concerte și fundația care uneori poate da temeinicie viitoarelor acțiuni... Când vrei ceva nimic nu e imposibil...

Hristos spunea că ”cine mă iubește păzește poruncile mele”. Îmi permit în smerenie să-l parafrazez și să spun că \cine va citi aceste rânduri va face ceva concret ca dorința să-mi fie auzită... Cine...

Acum mă pregătesc pentru un drum lung în străinătate. Necesar și firesc. Voi încerca să mai scriu și eu, poate că aveți nevoie și poate că vă face bine. Maica Domnului să nu vă lase să cădeți în ispite și să vă dăruiască multă credință! Amin!

Părintele Cătălin

UN CONCERT DE AUR CURAT LA BAIA DE ARIEȘ!

Baia de Arieș. Locul: Biserica din localitate. Spectatori: circa 500. Atmosferă: Incredibil de frumoasă, plină de entuziasm patriotic și pe alocuri excepțională. Organizare: Foarte bună. Noutăți: Domnul Vasile Luca, poet, ziarist și scriitor a făcut prima deplasare mai lungă cu echipa cenaclului și a recitat un poem superb despre soarta actuală a moților.

Cum toate trebuiau să fie bune, cum în Țara Moților pașii pelerinului sunt altfel, cum trecând de ajungând la Baia de Arieș am simțit puternic urma carelor lui Iancu, iată că și noi, Cenaclul Lumină Lină, am primit dulcea binecuvântare a revenirii în acest ținut de basm, simțind că însuși Dumnezeu ne-a dat porunca ostenelii și făptuirii concertului pe care l-am desfășurat. Și din nou a fost superb. Oameni frumoși, Părintele Protopop Radu un suflet minunat, o atmosferă dulce și blajină la început de program, apoi furtunoasă  pe măsură ce a au intervenit și cântecele naționale și recitalul absolut genial al Părintelui Doru Gheaja.
Eu unul am avut sentimentul colindătorului. Emoționat, sfios și plin de bucurie. Cântam laolaltă cu moții și cât de mult mi-am dorit întotdeauna să ascult glasul acestor îngeri naționali. I-am văzut duminică efectiv transfigurați la față și am înțeles de ce ”pe aici” a fost greu pentru cei ce au venit cu gânduri dușmane. Efectiv acești oameni sunt cu totul și cu totul altfel decât toți ardelenii. Ospitalieri, săritori cu oaspeții, dar asemenea torpilelor când vine vorba de ideea națională și de iubirea de moșie. Și am cântat cu ei ca și cum aș fi fost acolo de o viață, ca și cum eu însumi aș fi moț din tată în fiu, ca și cum însuși Horea ar fi fost prezent la concert și ar fi binecuvântat spusele noastre.
PĂRINTELE CĂTĂLIN

VASILE LUCA SCRIE O CRONICĂ INEDITĂ A DRUMULUI NOSTRU...
Din nou la drum…

Membrii cenaclului Lumină lină după cum se știe este constituit dintr-un grup de oameni misionari, de curând,  la invitația părintelui protopop Radu Culda  din protopopiatul Câmpeni,  au fost oaspeții bisericii ortodoxe române din orașul Baia de Arieș, a cărui părinte paroh este preotul Ștefan Godea. La un astfel de drum de obicei se pleacă sâmbăta, ceea ce s-a și întâmplat, după un drum pe o vreme de-a dreptul caniculară am ajuns în acest orășel aflat în rărunchii Munților Apuseni, cu o viață trepidantă la începutul anilor 1990, ca apoi ca peste tot în țară, lucrurile au involuat  încât și aici partea cu mineritul s-a încheiat, pădurile de brad și fag de asemenea au fost doborâte pe mari suprafețe, în orășel mai există câteva ateliere de confecții, prestații servicii, în rest liniște cât cuprinde Doar cei ajunși să se bucure de pensii nu mai au cât de cât grija zilei de mâine. Tinerii după absolvirea scolii generale, alții liceul, majoritatea din lipsa  locurilor de muncă au luat calea bejeniei, care pe unde au putut mulți au plecat în străinătate neavând altă alternativă. Seara de sâmbătă am fost oaspeții mănăstirii de maici  Muncelu cu hramul ”Martirii Neamului” aflată în construcție așezată, așezată   pe un pinten de de stâncă la poalele munților Macu și Mărgoaia, deschizându-ți ție ca privitor o priveliște de o frumusețe aparte, în față coamele munților împăduriți,  câteva stânci abrupte ce-și dezgolesc piatra asemuindu-le unor coloane ridicate spre cer. Făcând o plimbare înainte de culcare cu tot grupul, umbrele  serii încet, încet au cuprins văile, ne-am oprit pe o  băncuță la o margine de hotar, locul ne îmbia la un cântec, mai precis o priceasnă prin care să Preamărim bunătatea și iubirea lui Dumnezeu, din senin a apărut lângă noi o bunicuță purtând un șiștar cu lapte în mână, îmbiindu-ne să-i trece pragul curții, ceea ce am și făcut, moțul Niculae Popa din neamul  lui Cula lui Macavei din Valea Lupșii la cei mai optzeci de ani  și maica Elisabeta din Dealul Șesi, aparținător de comuna Lupșa, ne-au ospătat  cu lapte, iar noi le-am răsplătit gestul prin cântec, două pricesne cântate făcând să  licărească în ochii bunicuței cât și moțului ei,  lacrimi străluminate precum o stelele licărinde .  Un gând curat la un ison cu cel al părintelui Doru Gheaja, ne-am îngemănat vocile și le-am dedicat celor doi venerabili  moți ai Munților Apuseni un cântec închinat Maicii Domnului, ”Prea sfântă Maică și Fecioară /Nădejdea sufletului meu/Tu ești a mea mijlocitoare/La milostivul Dumnezeu…      Duminică dimineața am plecat din acele binecuvântate locuri, lăsând liniștea să sălășluiască acele ținuturi în care glasurile,  rugăciunea celor 13 maici era întregită de dangătul clopotului, clopotind cerul și crestele munților a chemare la rugăciune. În biserica unde avea să se țină concertul sculele muzicale instalate cu o seară înainte a facilitat ca imediat după sfânta slujbă membri cenaclului să ia loc în fața sfântului altar pregătiți să susțină în fața unei biserici pline de credincioși un amplu spectacol în care pricesnele, poezia cântecul patriotic și-a aflat loc în sufletul și inima credincioșilor care și-au prelungit până la sfârșitul întregului program . Părintele Doru Gheaja, cu a lui glas  precum alinarea domoală peste crestele munților a adus parcă  susurul  izvoarelor cu a lui glas buciumat, uneori atât de răscolitor precum însăși glasul lui Horea sau a Avrămuțului crăișor întru luare aminte. Cu această ocazie a fost adusă spre închinare icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului izvorâtoare de mir, cu al ei Fiu în brațe, la care s-au închinat la final de concert  fiecare mirean. Apoi am luat drumul spre  casă, bucuroși că într-o sfântă și binecuvântată duminică am putut contribui aducând ca dar un crâmpei de frumos în care pricesnele, poezia cântece patriotice au avut slobozenie spre inimile credincioșilor, urmând o nouă cale, un nou drum spre inima altor Români iubitori de Hristos, de Neam și de Țară. De amintit tot cu acest prilej părintele Doru Gheaja a ținut să-i dăruiască părintelui Cătălin Ilie Dumitrean de ziua preacuvioșiei sale și a cenacliștilor ce constituie acest grup,  de ziua de nume,chiar dacă a fost pe data de 20 iulie ziua de sfânt Ilie,  dăruindu-i o carte socotită monument al literaturii religioase și transilvănene ”Noul Testament de la Bălgrad” o ediție critică ce a văzut lumina tiparului în anul 1988,  la care a contribuit și poetul Adrian Păunescu fiind scrisă pe o hârtie specială care nu putea să se procure din altă parte decât de la combinatul Letea – Bacău. Poetul Păunescu a fost cel care a procurat această hârtie pentru nu foarte multe exemplare. La final părintele protopop Radu Culda ne-a oferit volumul cuprinzând monografia  Băii de Arieș, spunând printre altele ”ceea ce faceți dumneavoastră înseamnă să fi patriot, să te bucuri de țara ta, ce altceva îți poate oferi mai prețios  un astfel de moment înălțător decât credința, dragoste și iubire de neam și de țară,  mulțumind tuturor din cenaclul Lumină Lină pentru jertfa prezenței lor în acest loc încărcat  de istorie și mândrie națională

 Vasile Luca

ICOANA RAIULUI CU 33 DE SF. MOAŞTE ŞI MAICA DOMNULUI PANTANASSA DE ZIUA SF. PROOROC ILIE LA T.B.C.

În lucrarea sa de  mântuire, părintele Cătălin Ilie Dumitrean, alături de părintele Petru

Vamvulescu, de părintele Iosif Toma,  cu un fel de, radicalism în vieţuire,  care aduce a nebunie pentru Hristos, cu puterea de a înfrunta orice greutăţi, cu rugăciunea în gând  şi tăria de a răzbi în orice condiţii, chiar astăzi de ziua Sf. Ilie al cărui nume îl poartă a înfrumuseţat Sfânta Biserica cu Icoana Raiului! Da, o putem numi aşa cum s-a exprimat chiar sfinţia sa în cuvântul de învăţătură. Ea poartă pe lângă Sf.Acoperământ al Maicii Domnului, 33 de Sfinte Moaşte: Sf. Teodosie cel Mare, Sf.Ierarh Ioan Maximovici, Sf.Pantelimon, Sf. Ciprian, Sf.Ierarh Spiridon, Sf.Eferm cel Nou, Sf. Ierarh Nicolae, Sf.Ioan Rusul, Sf.Xenia, Sf. Cuv.Filofteia si mulţi alţii. Toate acestea sunt daruri de la Domnul pentru aleşii săi cei hotărâţi să meargă pe calea cea anevoioasă. La loc de cinste aşa cum se cuvine este Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Pantanassa”  care mai stă câteva zile la noi. Mulţumim din suflet părinte

Cătălin, pentru toate Sfintele Icoane aduse în semn de recunoaştere a tradiţiei bimilenare a Ortodoxiei, anul 2017 fiind declarat Anul Omagial al Sfintelor Icoane.

       Poate ca în drumul său spre Cer, în carul cu foc, Sfântul Prooroc  Ilie,  a atins cu haina sa această  Biserica de lemn din curtea spitalului T.B.C.  din  Sibiu,  atât de dragă nouă, celor ce participăm aici la Sfintele slujbe;  lăsând şi aici, o parte a harului său….

       Astfel înfrumuseţată  biserica, ca o mireasă a lui Hristos, a fost plină de credincioşi. Ne-am încărcat din nou cu bucurie, i-am cântat cu toţii părintelui  Ilie Cătălin  “La mulţi ani”, l-am ascultat cu drag pe

părintele Petru mărturisindu-ne despre asemănarea dintre Părintele Arsenie şi Sf. Ilie,  afirmaţie pe care a auzit-o părintele Petru de la părintele Arsenie Boca de la Prislop.

Dăm Slavă Lui Dumnezeu pentru toate! Şi de aici, din lucrarea harului, vin şi celelalte daruri, cele aşteptate de nevoitorii care vin la închinare.