sâmbătă, 30 iulie 2016

TESTAMENT
(POEM SCRIS DE PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN, ASTĂZI, SÂMBĂTĂ, 30 IULIE 2016)
Și după atâta trudă și suferință sfântă,
Ardealul meu rămâne spre ceruri un pridvor,
Păcat că moții astăzi nimic numai cuvântă,
Stă țara resemnată și  plângem mut de dor.

Iar dorul e durere, căci noi n-avem o lege,
Să ne păstrăm ființa și bruma de avere,
Mereu umili în toate, tradiția se șterge,
Păcat, păcat că de țara în care curge miere.

Imagini pentru MOARTEA LUI AVRAM IANCU
Mă uit și văd colina, îmi vine să fac larmă,
Cum să o împart cu alții, cu venetici hoinari,
Dar nimeni nu mi-aude a pătimirii zarvă,
Și-n timp ce cânt de țară, sporesc toți cei avari.

Și-am fost și în Moldova,și- în Țara Muntenească,
Am spus că nu e simplă problema de Ardeal,
Că vai, de toți depinde problema românească,
Aceea de a răspunde de cel din urmă deal.

Știm aurul e aur, dar nu mai are suflet,
Când munții noștri ageri stau arendați la hoți,
Iar Bucureștiul minte și are un nod pe cuget,
Trăgând din nou Ardealul pe alte mii de roți.

Și m-am pornit prin țară cu zece inimi bune,
Colegii mei de cântec, și ei sătui de toți,
Și ce-am avut pe suflet noi am putut am spune,
Că ne-ajuns cuțitul la piele și la os.

Of frații de oriunde, nimic nu vor să audă,
Să nu le stric odihna și traiul de omizi,
Spun ei, că soarta țării nu e așa de crudă,
Probleme sunt simple, soluțiile sunt mici.

Putem să vindem totul, ne va rămâne apa,
Apoi vom da și apa, și aerul din munți,
Ne va rămâne focul, apoi vom stinge vatra,
Și vom pleca prin lume, să redeschidem punți.

Condiție umană și totuși românească,
O sfântă lașitate profundă de Carpați,
Cine ți-a dat un nume și haină omenească,
De ce ai frânt iubirea și pacea dintre frați?

Vedeți, eu cânt Ardealul, ca stare mea de spirit,
În care în durere vorbește Dumnezeu,
Și plâng pe cei ce uită de liniile unirii,
Când nimeni nu ne-ajută și  am ajuns la greu.

Cenaclul meu respiră, pe muribunzi nostalgici,
Iar oxigenul nostru vi-l punem în plămâni,
Să vă treziți din noaptea în care stați amarnici,
Voi ce ați pierdut lumina, voi, frații mei români.

Și dacă mâine poate, așa va fi să fie,
Să beau paharul luptei până la fund, amar,
Aș vrea ca a mea minte, nimic să nu mai știe,
Precum Avram Iancu să înnebunesc în har.

Și-n Apuseni pe o prispă, cu fluierul pe tâmplă,
Să-mi curgă sânge tragic, de om și de român,
Să nu mai știu în lume nimic din ce se întâmplă,
Dar cu Hristos în lacrimi de țară, să rămân.

joi, 28 iulie 2016

INFORMAȚII DE ULTIMĂ ORĂ DESPRE CENACLUL NOSTRU...SÂMBĂTĂ ORA 12.30 O EMISIUNE INCENDIARĂ LA RADIO TRINITAS: ”CINE DOREȘTE CENACLUL!”


 DUMINICĂ LA AXENTE SEVER

Axente Sever este următoarea bornă de stațiionare a Cenaclului Lumină Lină. Duminică, în Căminul Cultural va fi o excelentă atmosferă, mai ales că spectacolul este pregătit cu mult entuziasm de organizatori. Așadar, ORA 17 LA AXENTE SEVER. Cenaclul ajunge la Cămin aproximativ în jurul orei 15.30.
...
SÂMBĂTĂ, ORA 12.30,LA RADIO TRINITAS:
PĂRINTELE CĂTĂLIN în dialog cu Cosmin Rus pe o temă de mare actualitate: CINE ARE INTERESUL SĂ INVITE CENACLUL LUMINĂ LINĂ...
O emisiune incendiară despre nașterea și supraviețuirea Cenaclului Lumină Lină. Alte teme discutate:
-          Cum nu am ajuns niciodată în Banat și Dobrogea;
-          Amintiri de la Cioceni;
-          Promisiuni și uitări despre cenaclul nostru;
-          Nimeni nu ne duce în Basarabia. De ce oare?
-          Ardealul, casa noastră veșnic deschisă, sau despre cum se țin preoții ardeleni de cuvânt.
-          In rest muzică cu membrii cenaclului. Veți auzi pe Nelu Ivan, Romică și toți ceilalți.
-          TOTUL: SÂMBĂTĂ LA 12.30. INTRĂ PE NET ȘI ASCULTĂ EMISIUNEA: ORTODOXIA PE ÎNȚELESUL TUTUROR!

...
REVENIM LA COPȘA MICĂ
În 14 August cântăm la Copșa Mică, la Biserica Adormirii Maicii Domnului,la invitația Părintelui Claudiu Cândea. Ora 11.30, Cenaclul la Copșa. Revenim în Copșa după doi ani...

...

SIBIU 4 AUGUST: DIN NOU O GALĂ
Nu uitați: 4 AUGUST LA SIBIU...CENACLUL ÎN GRĂDINA DE VARĂ DE PE STRADA DEALULUI...

Cu participarea Părintelui Doru Gheaja. Ora 18, un concert nemaipomenit... Veniți la noi, veniți la Sibiu! Concertul 370 din istoria Cenaclului Lumină Lină!

joi, 21 iulie 2016

INFORMĂM PUBLICUL IUBITOR DE CONCERTE...


Pe fondul unei excelente atmosfere în sânul Cenaclului Lumină Lină, cu refacerea unei formule clasice: Nelu Ivan, Părintele Alexandru, Sorin Popa, Romică, Andrei Lazăr, Andreea, Ștefan Ion, Vali Rațiu, Florin Loloiu și Părintele Cătălin, evident alături și de cei circa cinci sau șase membri care asigură cu mare spirit de jertfelnicie infrastructura concertelor, peste o săptămână, deci după 14 zile de pauză se vor relua turneele noastre.

-          -La întrebările cititorilor acestui blog de ce nu sporim numărul membrilor, vreau să vă asigur că nu depinde de noi acest lucru. În ceea ce mă privește și răspund public de această afirmație, mă simt foarte bine în această formulă deosebită. Suntem un grup frumos, unit și alcătuim o familie frumoasă. Nu ne închidem limitele într-un număr strict, dar orice formulă câștigătoare, și aici avem în vedere lucrurile deosebite realizate de acest grup, este greu de schimbat. Dar, evident, rămânem deschiși tuturor celor care doresc să facă un efort suplimentar în viața lor, iubind muzica misionară și dorind mântuirea sufletului prin dăruire.

-          -În general, încercările de a sta de vorbă cu alți tineri talentați, posibili membrii ai Cenaclului, s-au lovit de dorința lor de a sta în două bărci, adică de a cânta și pentru lume (aici avem în vedere și unele câștiguri financiare, nunți, spectacole artistice etc) și pentru Dumnezeu. Este motivul principal pentru care aceștia au pus mai întâi lumea pe locul întâi și apoi pe Dumnezeu. Deci, dacă ne întrebați de ce cutare sau cutare nu mai cântă în cenaclu, o să vă răspundem simplu: ”Ei au iubit mai mult lumea și o posibilă carieră artistică!”. Spun posibilă, pentru că sunt sigur că dânșii mai mult se înșeală, astăzi nemaiexistând o selecție a valorilor cum era altădată. Dacă dai 300 de lei, de exemplu, ajungi și cânți la FAVORIT TV, dar nu în fața unui public sincer,ci cu playback. Deci, al solicitările noastre, ca unii membrii mai noi să răspundă prezent la apelurile
concertelor ce le desfășurăm în România, ai bine, unii au adus tot felul de scuze inoportune, ba că nu pot veni prea departe în deplasări, ba că sâmbătă cântă la nu știu ce festival ( n.n. între noi fie vorba în atmosferă de bâlci unde 30 de oameni se uită la tine, și câteva sute trec nepăsători spre mici și bere), ba că sunt prea tineri, ba că nu plătim, ba că nu le oferim glorie etc.) Ori, Cenaclul Lumină Lină este un organism social serios, un proiect valid și plin de competență. Nu poți face parte din cenaclu fără a îi respecta proiectul, publicul și vocația. Pentru noi toți, actualii membrii ai cenaclului considerăm că este o mare onoare să fim protagoniști ai acestui organism social-cultural și misionar.

 La ora actuală, deși nu se vorbește deloc PUBLIC în România despre acest lucru, Cenaclul Lumină Lină este singurul organism din țară care adună săptămânal sute de oameni într-un scop nobil și se autofinanțează. Piața noastră artistică este sigură și publicul nostru este unul sincer și real. Dar, noi nu putem satisface dorințele de slavă deșartă ale unor copiii, care cred că azi sau mâine toată țara le va sta la picioare. Noi trudim pentru Hristos și pentru Măria Sa Poporul Român!

-          La sfârșitul lui iulie reîncepem la Axente Sever. Apoi Sibiu, apoi  Brateiu  etc. Începem ușor, în zonă și vom continua cu câteva mari concerte. Dar încă nu vă spunem numele localităților respective. Lăsam suspansul să existe și veți vedea de ce...


-          Acum ne rugăm, ne pregătim și ne odihnim. Cenaclul Lumină Lină EXISTĂ! Acest adevăr este cel mai important...

PĂRINTELE CĂTĂLIN

marți, 19 iulie 2016

POEME NOI DE LA PĂRINTELE CĂTĂLIN...SAU REVERENȚĂ ÎN FAȚA UNEI ICOANE...

Pentru prieteni, cu ocazia Sfântului Ilie, am revenit în poezie... O Icoană superbă și românească mi-a dat iarăși șansa scrisului... Priviți deci și Icoana...
Creație
 pentru autorul Icoanei

Lângă un brad, pe Dumnezeu să-l vezi,
Iar El să-ți pună fluturi peste rană,
Să-înveți să plângi, să crezi și să pictezi,
Chipul Măicuței Sfinte din icoană.

Culorile să curgă, blând izvor,
Și pensulă să-ți fie doar iubirea,
Din ochii Născătoarei, ca un dor,
Să-ți primenești și lacrima și firea.

Numai aici, în munții sfinți de har,
Mai trece Dumnezeu ca pe o hartă,
Pe o cărare, pasul Său cel rar,
Pășește blând și toate ni le iartă.

Ușor, ușor, Icoana prinde chip,
Maica și Pruncul se privesc cu milă,
Nimic sfârșit, e totul infinit,
Pământul s-a desprins din orice silă.

Că lumea se pictează însăși ea,
În fiecare zi sub vis de munte,
O știm și o aflăm în vreme grea,
Icoanele ne fac spre cer o punte.

Și dacă boala vieții are leac,
Vă scriu pe rețetar un sfat de cuget,
Oricând pictați sau vă rugați prin veac,

Icoana Născătoarei  prinde suflet.


De la noi

pentru colegii din Cenaclul Lumină Lină

Fir de iarbă, dulcele meu dor,
Mamă, tată, frate de iubire,
În Ardeal mi-e ultimul fior,
Și din deal eu mi-m făcut o fire.

Făt-Frumos se întoarce între noi,
Și vreo Cosânzeană îi coase ia,
Neamul nostru a început din doi,
Dumnezeu și mama, România.

Caii din coline prin a grai,
Lângă garofițe spun poeme,
Oile ne cântă pe la nai,
Stihuri ancestrale- pământene.

Bivolii cei leneși ne privesc,
Ochii lor sunt stele căzătoare,
Vitele a inimă doinesc,
Lacrima iubirii ce ne doare.

Firul meu de iarbă, pui stingher,
Ocrotit de palme risipite,
Îmi întinzi o scară către cer,
Din speranțe viu înveșnicite.

Iar cum toate pleacă și rămân,
Și mai regăsim un dor pe masă,
Vă salută pașnic, un român,
Ce-a iubit doar iarba de acasă.

luni, 18 iulie 2016

LA PRDEAL ȘI RÂȘNOV CU UN PAS MAI APROAPE DE CER!

În răstimpul în care nu am mai scris pe blog, Cenaclul Lumină Lină a fost protagonistul a încă două momente deosebite, o manifestare de suflet la Predeal, cu preoți și oameni apropiați Bisericii lui Hristos și la Râșnov unde am avut parte de o duminică unicat, adică în nota blândă și fericită a duminicilor noastre.
Predeal. Părintele Dumitru Lazăr, binecunoscuta noastră gazdă de Cioceni, din anii în care cenaclul entuziasma mica dar inimoasa comunitate prahoveană, a avut dorință și inspirația de a chema Cenaclul Lumină Lină, joi 14 iulie, la o seară culturală și frățească, undeva lângă Pârâul Rece, loc de frumusețe absolută și poate chiar unicat în spectrul splendorilor noastre naționale. Au fost prezenți preoți, preotese, familiile acestor neobosiți ostenitori ai Sfintelor Altare, dar mai ales ne-am bucurat de prezența P.S. Iustin Sigheteanul, Episcop-Vicar al Maramureșului și Sătmarului.
Noi am venit cu cea mai bună și mai clasică formulă, adică: Nelu Ivan, Părintele Alexandru, Romică, Andrei Lazăr, Sorin Popa, Florin Loloiu și Vali Rațiu. Au urmat patru ore incredibile de cântec și hrană spirituală, cenaclul entuziasmând mai ales prin coeziune, dinamică melodică și forță sentimentală. Noi înșine ne-am simțit bine împreună, astfel că drumul în noapte înapoi spre casă, a fost pentru colegii noștri încă un motiv de fericire, pentru că așa e în Cenaclul Lumină Lină, drumurile ne onesc tocmai atunci când părem că am fi mai obosiți.
Noi nu cădem nicodată. Maica Domnului ne dă mereu și mereu forțe proaspete, și cred că Predealul, cu aerul său curat și liniștitor, a fost o nouă scânteie care a reaprins flacăra de pasiune a grupului nostru. De aceea, îi mulțumesc special Părintelui Lazăr și poate cine știe când, ne vom revedea și cu minunatul public prahovean. În drum spre București, trecem totuși prin Ploiești...


Râșnov. A fost să fie Râșnovul la numai trei zile după Predeal. Și a fost să fie un concert delicat, sfințitor și deosebit al cenaclului nostru. Nu foarte multă lume, dea suficienți cât să creeze un mare spectacol. Și cred că toți colegii din cenaclu au rămas frumos surprinși de bucuria acestor râșnoveni, de blândețea și vorbele de dor cu care ne-au gratulat și înainte  și după desfășurarea concertului.
La Râșnov, la Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, Părintele Adrian a fost o gazdă fericită. Ne văzuse și la începuturi, în 6 decembrie 2010 la Moeciu, dar acum se minuna de transformările în bine ale echipei noastre. A cântat alături de oameni și de Părintele radu Bogdan, preot de la parohia vecină, a simțit fericirea propriilor enoriași și a ținut să ne spună cuvinte calde și meritoase.

Oamenii din Râșnov, care au venit la concert, la concurență cu un o manifestare muzical-laică

din oraș, ne-au dăruit două ceasuri și jumătate de dragoste infinită. Au cântat mai tot timpul, s-au atașat de versurile noastre și de propunerile noastre patriotice, simțindu-ne sinceritatea și dragostea de Hristos. Noi am răspuns cu  multe pricesne și ne-am bucurat de lacrimile recunoștinței lor. Și, oare ce poate fi mai frumos, mai dulce și mai împlinitor pentru membrii cenaclului nostru? Un astfel de public te face mai tânăr, mai bun și mai aproape de Dumnezeu. Mulțumim Râșnov! Slavă Ție Doamne!





miercuri, 13 iulie 2016

PĂRINTELE CĂTĂLIN: CUM SĂ NE SCHIMBĂM VIAȚA (I)

Imagini pentru CREŞTINUL LA SERVICI”Cel mai mărunt gând ce nu este întemeiat pe iubire nimicește pacea”- spunea odinioară Starețul Tadei, om cu viață sfântă și plină de râvnă către cele cerești. Și mi-am adus aminte de acest cuvânt vrând să devin mai bun, adică să vă conving și pe voi de faptul că dacă devenim mai religioși vom fi altfel. mai calmi, mai sănătoși, mai fericiți... Și cum am putea arăta altfel? Haideți să presupunem simplu, că într-o dimineață de vară, vom deschide ochii și ne vom hotărâ să facem altceva în această zi... Desigur, ne vom vedea și de obligațiile muncii și ale vieții. Vom merge la servici, vom face cumpărăturile pentru familie și ne vom strădui să nu le lipsească nimic celor dragi. Dar vom fi altfel. Așadar...

Imagini pentru FAMILIA LA BISERICĂVom începe ziua închinându-ne cu fața spre răsărit. Vom spune rugăciunea Tatăl Nostru cu voce domoală și apoi ne vom strădui să nune mai gândim la nimic rău. Vom evita să aprindem televizorul ca să mai vedem știrile rele ale lumii, crimele, bombele căzute în Indonezia sau chiar propunerile exagerate ale matinalelor de a petrece vacanțele pe Coasta de Azur, în Brazilia sau pe o insulă pustie de lângă țărmul croat. Ne vom gândi că banii din buzunar ar putea astăzi să facă fericiți mai mult de doi oameni, adică un prieten căruia să-i luăm o cruciuliță pentru mașină sau un sărac pe care să-l miluim cu ceva mai mult de o pâine... Și ziua ar continua fericită... 
Imagini pentru LA SERVICI LA CALCULATORÎn timp ce șeful sau colegii de servici ar începe să discute despre ultimile incursiuni ale D.N.A.-ului prin memoriile colective ale unor iluzii, ne luând atenția la bârfă cu ”opinia publică” ne-am ruga cu mintea astfel: ”Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul și mă mântueiște!” Și această superbă rugăciune am repeta-o mereu. O dată, de două ori, de trei, ori, de zeci de ori, până când bârfele ar înceta și liniștea se va așeza în birou și pe sufletele noastre. Căci vorba aceluiași stareț Tadei: ” Îi certăm mereu pe politicieni, dar ei sunt copiii noștri. Noi cei bătrâni suntem vinovați,  și nu ei, căci noi le-am dat pilda pe care o urmează în viață”


Imagini pentru FAMILIA LA BISERICĂImagini pentru SHOPPING ÎN MOLSpre seară vom veni acasă. Poate înainte vom trece pe la un mic magazin de cartier sau pe la piață, evitând forfota marilor MOL-URI unde nu atât ”prețul” mai lesnicios contează, ci mentalitatea păcătoasă care ne constrânge a crede că, o plimbare printr-un mare hipermarket te relaxează și-ți dă sentimentul modernității. Așadar, după ce cumpărăm pâinea de la un mic magazin, ne retragem în casa noastră, mai schimbăm o vorbă cu cei dragi, mai cântăm un cântec, mai citim o carte de folos sufletesc, ne punem la rugăciune și citim un acatist frumos înainte de a dormi. Vom simți o flacără de pace că se joacă plăcut pe inima noastră. Vom fi calmi și optimiști. Vom începe a trăi altfel și în sfârșit vom înțelege că viața în Hristos este singura care merită trăită. Atât de frumoasă și simplă este ea...

duminică, 10 iulie 2016

AZI LA GHIMBAV, FAMILIA CENACLULUI REUNITĂ ÎN FAȚA UNOR ROMÂNI ADEVĂRAȚI!

PĂRINTELE CĂTĂLIN: 

Ce oare ar putea fi în sufletul meu după acest concert de la Ghimbav? Sau vă întrebați oare cum a fost? Dacă a fost frumos sau dincolo de frumos? Și, oare cum aș putea să vă răspund de unul singur, dat fiind faptul că mai întotdeauna îmi revine duioasa sarcină de a scrie cronicile cenaclurilor noastre, deși sunt sigur că toți colegii mei ar scrie lucruri absolut remarcabile, referitor la starea lor de spirit din timpul concertelor.  Mai ales că fiecare are inima lui, trăirea lui, bunătatea și dăruirea lui.

La Ghimbav, dragii mei, a fost concertul la care m-am uitat cel mai mult spre colegii mei.  Fără ca ei să mă observe, sau poate că observându-mă și-au văzut mai departe de treabă, realizând un recital unic și deosebit de fascinant. Am fost atent la colegii mei, deși tentația a fost mai mare de a urmări un public furtunos și incredibil de angajat în eveniment. Vorba Părintelui Călin, la început de spectacol: ” Nu vă uitați la timp, oamenii vor rămâne și se vor bucura. Îi cunosc foarte bine!” Și așa a fost...

După Tohanu, Dumnezeu a vrut să fim astăzi din nou în această zonă a Brașovului. La Ghimbav, iar joi la Predeal, iar duminica viitoare la Râșnov. Interesant, nu?  Un adevărat turneu brașovean, în fața unor români adevărați, cu suflete curate, cu doruri aprinse și strălucitor de românești. Și publicul c a publicul, cald, vioi, temperamental, savurând până la lacrimi cântecele noastre...

... Dar fascinați mea  a fost unitatea acestui grup frumos. Iarăși și iarăși împreună. Cu  Nelu Ivan, cu Romică, cu Sorin Popa, cu Andrei Lazăr, cu Andreea, cu Vali Rațiu, cu Paul și cu toți cei care au fost în echipa largă a cenaclului și în spiritul angajării noastre spre a face ceva pentru acest popor. Ei bine, iată că încă facem. Și facem așa cum ne știm NOI! Iar astăzi toți colegii noștri au fost jertfitori de iubire. Mi-era drag să-i văd că fac ceea ce fac și că oamenii se bucură atât de mult. Oare ce putem cere mai mult de la viață? Oare cum de ne iubește Dumnezeu și Maica Domnului atât de mult? Oare cum de ne reunim și de fiecare dată avem doruri și suflete comune? Ce taină poate să fie aceasta? Nu știu ce să mai scriu, dar e incredibil și sublim! De fapt, cred că așa arată veșnicia. Numai și numai așa... Iubire, iubire, iubire...

Părintele Cătălin

Azi,scris la Sibiu, ora 20. 

marți, 5 iulie 2016

PĂRINTELE CĂTĂLIN SCRIE UN POEM NOU

Vă trimit prin blog o poezie. Azi am fost cu aproape 40 de copii la Pelișor. Am vizitat stâna familiei Piloiu și ne-am bucurat de deosebită ospitalitate a celor cu care am încercat a ridica o mânăstire, sau două, cine mai știe... În orice caz, am fost și la mânăstire și a fost frumos. Împreună cu acești copii pe care încercăm a-i învăța lucruri bune. Pentru că ne pasă, altfel ce rost ar avea să umplem timpul cu ei. Sunt atâtea și atâtea alte ”urgențe”... Dar copiii... Ei sunt uneori totul și plecând de mult din copilărie i-am abandonat total. Pe copii și ideea de a fi lângă copii... Ne gândim numai la bani, la ce facem la pensie, la ce facem cu salariul și cu pensia, la boli, la rinichi, la stomac, la doctori, la somn, la odihnă, la mâncare, la regimuri aspre, la rețete naturiste, la trup, la trup, la trup... Ne este frică că murim și atâta tot... Asta e viața, o frică de moarte și o încercare de prelungire a ”agoniei” noastre... Și totuși mai există copiii... Și totuși mai există iubire... Vă binecuvântez și vă las o poezie... Nu e cine știe ce, dar e suflet...
 Părintele Cătălin
BALADĂ DE VARĂ
Turmele se sting și totuși nu,
Mai există azi câte-o mioară,
Ca un drum de la un Eu la Tu,
Când iubim frumos întâia oară.

Mor bătrânii satelor străvechi,
Porțile de lemn încep a plânge,
Dragostea nu poți nicicând s-o negi,
Ea în tine ca un prunc se strânge.

Vai mi-e dor de apa din fântâni,
De-o ulcică blândă, tăinuită.
Apă rece, hrană de stăpân,
Și de-o zi de rugă fericită.

Miorița, mamă de popor,
Tu care alini în somn oierul,
Mai adu-ne neamul și un dor,
De oftat să se plinească cerul.

Și când, vai ciobanul va dori,
Turme de mioare infinite,
Spune-i tu, tot ce-ar putea a ști,
Dragostea stă-în lucruri mai smerite.

luni, 4 iulie 2016

TOHANU VECHI- UN CONCERT ÎN INIMA CALDĂ A IUBIRII!

Sâmbătă ora 16. Drum duios di Mediaș spre Tohan Vechi. Alături de mine Romică, inimă caldă și prietenoasă. Ne spunem dorurile, durerile, bucuriile. Căutăm soluții pentru a duce mai departe
drapelul de iubire al Cenaclului Lumină Lină. Romică este ca de obicei un bun coleg și spumos tovarăș de drum. Debordează de optimism și am sentimentul că lumea începe de la el să fie mult mai bună. Timpul trece repede. O barieră de tren la Voila, o oprire cu radarul tot acolo, un popas la Făgăraș, unde facem joncțiunea și cu ceilalți colegi și iată-ne la Tohanu Vechi.

Revedere frumoasă cu Părintele Prodea și minunata sa familie. Toți sunt deosebiți de ospitalieri. Fac orice ca noi să ne simțim bine. Ne dăruiesc inima și vorbele lor curate. Parcă suntem răsfățați și îmi dau seama că acest cenaclu spune mai mult decât știm noi. La intrarea în Biserică ni se face o primire de mare cinste. Credincioșii, care ne știu de la primul nostru concert ne așteaptă cu emoție. Clopotele bat, îmbrățișările sunt fierbinți și liniștea se așterne peste sufletele noastre:
-          V-am așteptat de doi ani, cu nerăbdare!- spune o bătrânică și iarăși ne sărută mâna. Mă fâstâcesc, aș vrea să-i spun că mi-a fost și mie dor de dânșii dar nu am cuvinte. Ce greu ne vin uneori cuvintele. Oamenii ne privesc fiecare gest, de parcă noi am fi eroii lor. Și, într-un fel suntem pentru ei o speranță de mai bine. 
Totul este o lecție de ospitalitate. Iar noi ne simțim datori să facem un concert deosebit. Lângă noi sunt Gelu și Mihai- Grupul Psaltic, care se sufocă de emoție. Gelu mă întreabă de zeci de ori ce
au de cântat, unde să ne ajute la cântece patriotice, cum să stea pe scenă. Le explic ce au de făcut și apoi facem o repetiție. Se încadrează perfect în dispozitiv. Sunt gata de luptă, gata de jertfă...
Noaptea se lasă blândă și misterioasă. Părintele Colțea ne primește în casa sa și ne oferă sfaturi generoase. Colegii se simt bine lângă vorbele sale. Nici nu știu cum am ajuns și la dânsul la Moeciu de Jos, dar am ajuns... Și apoi ne retragem spre odihnă. Dulcea și necesara odihnă...


... Vine și duminica. Clopotele bat în ritm furibund și sublim. Se anunță o zi minunată. Lumea, vine, vine, vine în valuri spre biserică. Sfânta Liturghie ne trimite în sferele cele mai profunde ale simțirii binelui uman și dumnezeiesc. Grupul nostru psaltic, alături de Romică este parcă un mic cor de îngeri. Totul sună minunat. Simțim rugăciunea, simțim pacea în inimă și simțim speranța. Suntem liniștiți, frumoși și plini de energii. Parcă ne-am pregăti d eun mare zbor printre stele.
Începe și concertul . Romică, Florin, Andreea, Sorin Popa, Mihai Doda, Grupul Psaltic, Paul  se autodepășesc. Pun suflet mult și întregesc cu succes lucrarea misionară a cenaclului. Totul pentru Maica Domnului. Pe care parcă o vedem stând lângă noi. Concertul are un ritm excepțional, iar lumea se implică incredibil. De la primul om până la ultimul, toți cântă. Îi lăsăm să se exprime și noi ne oprim. Iar ei, cu mai mult har spun așa de frumos: AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM/SĂ NE SPUNEM DORUL PE CARE-L AVEM!

Pricesnele sunt odoare de nădejde, iar la cântecele patriotice avem sentimentul reîntoarcerii printre noi a vechilor eroi... Și două ore se scurg ca trei secunde de iubire...
Ne despărțim de Tohanu cu mare regret. Suntem invitați în oraș să vedem o sală deosebit de frumoasă, în car eîn octombrie se va organiza un mare concert la Cenaclului. Le promitem solemn revederea. Prietenii știu de ce...

PĂRINTELE CĂTĂLIN