CENACLUL LA PRIBOIENII DE JOS!

 

Priboienii de Jos... Valuri, valuri de oameni... De unde or fi venind atâția? Părintele Stelian, om de inimă și înaltă condiție românească, ne spune că nu sunt numai din această localitate, că au venit românii de pretutindeni...

Plânge Icoana... Cântă poporul... DOAMNE OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI... Liviu Ureche aduce direct în inimă un cântec smerit: 1907. Sună frumos. Și, apoi surpriza, imnul nostru FILOFTEIA ROMÂNA, compus chiar zilele trecute.

Lumea nu mai are loc în biserică. Observăm că deși are dimensiunile Catedralei din Sărmașu, locația este de-a dreptul arhiplină... Sunt aproape 15 preoți. Marea majoritate tineri și neindiferenți la patriotism... Colindăm. Echipa, care părea doar în aparență subțire, capătă acum contur deplin. Dan Podoleanu așează JURĂMÂNTULUL LA PUTNA pe flăcările dorului de etenitate...Și, AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM pare un foc aprins peste întreaga ROMÂNIE...

  Colindăm din nou... CE FRUMOS E OMUL... Lumea nu mai mișcă. Toți cântă, e uluitor, chiar toți cântă... Sute și sute de oameni. Unde om fi? În ce sferă cerească? Sunt inimi unite la maxim aici la Priboieni. Și, ce candoare, ce palpitații divine, dar mai ales multă duhovnicie. Cineva, îmi spune, că așa ceva nu s-a mai văzut aici... Mă uit însă la Măicuța. Numai și numai ea este totul, autoarea supraviețuirii noastre. În orice condiții. Și câți au lăsat-o.... Pentru un of... Pentru un om... Pentru... Și ea decide reușitele acestor sublime întâlniri ale Cenaclului Lumină Lină cu publicul de pretutindeni. Ce fericiți sunt cei ce o slujesc. Smerenia lor înseamnă devotament. Și iată, iată răsplata. Nu au apostat din calea misiunii. Sunt efervescenți și învăluiți în rai. Măicuța e numai iubire.

 

Plecăm greu... Mâine suntem la Topoloveni.  Obsesia oboselii ne fărmântă. Tragem greu bagajele spre mașină. Hai să mai facem un efort... Hai să nu ne lăsăm. Toți dau din cap că da. Și acum odihnă. Dimineață o luăm d ela capăt. Noapte bună!