vineri, 6 decembrie 2013

CENACLUL LA COPȘA MICĂ (concertul 212)

   NOI NU SUNTEM PATRIOȚI DE OCAZIE!
Pornim cronica acestui concert de la cuvintele domnului primar Tudorache:“Au fost multe, foarte multe concerte peste an, aici la
Copșa Mică, dar Cenaclul Lumină Lină adună atât de multă lume, că nimic nu îl poate egala ca popularitate”. La aceste vorbe să adăugăm și exclamațiile admirative de la finalul spectacolului, aparținând vice-primarului Comiza Cornel:”Cenaclul e inima mea. Am pus trei sute de scaune în sală și ați văzut că au fost atâția în afara sălii și pe margini. La anul o să fie plin până în strada…”
   
Entuziasm… Un dar obținut cu mari eforturi sufletești. Am ajuns totuși la Copșa Mică și am reinventat din lacrimi bucuria… Așa e mereu… Pornim greu și venim zburând spre casă… Nelu Ivan, Părintele Cândea, Alexandru, Ștefan, Mihai Doda, Romică, Nelu Domnaru, Dumitru Beu, Sorina Popa, Dalia, iată grupul de slujitori la altarul dăruirii totale…
  La un moment dat m-am dus la copiii din sală și le-am vorbit despre Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Horia și Avram Iancu... Păreau mirați. Parcă și nu știau nimic despre ei. Și acolo, spre mirarea publicului, le-am spus că trebuie să le urmăm exemplu, că noi nu suntem aici, la Copșa Mică doar pentru a colinda, că noi nu suntem niște venetici pe pământul românesc, ci acasă...acasă.... Iar copiii au înțeles lecția, au aplaudat și au cântat și mai însuflețit...
Noapte… Străbatem satele… Ce ușor curge drumul spre casă… Agârbiciu…Axente Sever… Șeica… Ruși…Slimnic… La volanul microbuzului Mihai. Vorbim de lumea care a fost atât de explozivă în fața noastră, de modul în care românii și-au cântat neamul și colinzile…
  Ce frumos a început cu LA NUNTA CE S-A ÎNTÂMPLAT… Și totul a fost ca la nuntă. I-am văzut fericiți și înlăcrimați pe oameni. La un moment dat m-am așezat la masă. Obosit. Adunasem povara ultimelor deplasări, a grijilor pentru oamenii mei, pentru reușita concertelor noastre… Mi-am dat abia atunci seama că orice ar fi noi… noi… câți om fi…noi nu putem rata transmiterea adevărului și a patriotismului pe care-l evocăm mereu în cântecele noastre. Pentru că, noi nu suntem patrioți din interes și de ocazie… Noi chiar credem în ceea ce facem. Și o facem mereu… Am vrut să închid ochii. M-am temut că bunii mei colegi se vor sminti și o să creadă că nu mai pot. Nu, trebuie să le spun că mai pot și că ei mai pot… Mult, foarte mult… Pentru România, pentru Ardeal, pentru dragul nostru Ardeal…