Piața Mare. Ora 21. S-a sfârșit de mai mult timp, un concert
etalon al cenaclului nostru. A fost divin... Iar lângă noi au fost credincioșii
noștri, prietenii noștrii (grup consistent al celor cu care astă-vară am
protestat pentru a slava aurul țării și Roșia Montană) și sute de sibieni
dornici de colind, de frumoS și de o seară cu totul și cu totul specială...
Gerul ne-a întrat până în prăsele, dar nimeni nu s-a
clintit. Nici cei de pe scenă, nici cei din fața scenei. Copii, oamenii
bătrâni, necunoscuți, cu toții cântau: TRĂIASCĂ ROMÂNIA! Și parcă aveam cu
toții numai o singură inimă.
Au fost mai întâi copiii bisericii. Au fost și corurile de
pe Dealului și Oncești. Au fost colegii care au dus greu spectacolelor noastre
în sezonul ce a trecut: Nelu Ivan, Ștefan Ion, Mihai, Alexandru, Romică,
Andrei... Și scumpele noastre Cassiana și Ana... Și Adina și Dalia... Toți la
unison, fără veleități și plini de entuziasm...
Am cerut demnitate pentru români și slavarea Roșiei Montana.
Și am primit susținerea acestor oameni într-un entuziasm greu de descris în
cuvinte. Am cântat TU ARDEAL, CÂNTEC PENTRU ROMÂNI și alte piese binecunoscute
din repertoriul cenaclului...
Frigul nu a mai contat... L-am ignorat, așa cum ignorăm pe
toți cei ce fac rău României. Am colindat cu publicul pe texte binecunoscute. Oamenii și-au dat drumul... Au fost eroici și
uniți... Căci numai uniți putem realiza ceva...
Piața Mare poate fi un model de unitate. Așa cum a arătat ea
astăzi... Cu un cenaclu care-și duce înainte misiunea de a sluji poporului
român, limbii române și credinței strămoșești...
