duminică, 1 decembrie 2013

CENACLUL LA ALBA IULIA!

ȘI AM VENIT LA MECCA NOASTRĂ!
Și iar la  Alba Iulia ne e  flancul... Frig, dar ce mai contează... Important  e că suntem aici...Că  nu ne-am rătăcit pe drumurile rătăcitorilor naționali... Orașul Unirii ne primește cu drag, cu mii de lumini și steaguri tricolore... Parcă niciodată nu a fost așa de frumos... Dar, cred că e numai starea mea de spirit și a colegilor mei. Venim la Alba Iulia după trei zile superbe, pline de duh, pline de simțăminte naționale, cu trei concerte minunate... Și de aceea Alba Iulia pare și mai frumoasă... Pentru că venim de la români adevărați la românii minunați...


De-a pururi, de-a pururi la Alba... Cum a făcut Maica Domnului, ca noi să fim aici... Să ne îndrume calea, după ce cu greu ne-a adunat spre a pleca și pe acest drum... Ce drumuri pline de adevăr are Cenaclul nostru! Ce divin  este să fi membru al cenaclului și acum să fi aici, la Alba Iulia...
   Mă uit la colegi... Le citesc inima. Sunt calzi, jucăuși, gata să cânte, să cânte, să cânte... Ar vrea să nu se mai oprească. Aș vrea să nu se mai oprească... Ei vin la Alba ca în Templul Ardealului. Și vin închinându-se lui Dumnezeu, istoriei noastre sfinte și poporului român...
   Frigul pătrunde până în măduva oaselor. Suntem veseli. Ne dorim să fim mereu așa, să nu scoată vrăjmașul din linia întâi a dăruirii noastre. Suntem noi cu viața noastră atât de frumoasă. Suntem noi cu dorul nostru de România Mare. Suntem la Alba Iulia. Și asta înseamnă uneori totul...