CU MAICA DOMNULUI LA CLUJ!
Poate că mi-e dat mai mult să am dreptul și vocația de
colindător român. Să mă autodefinesc pe un drum și de fiecare dată când îmi
spun că e cazul să mă așez într-un loc, o iau iarăși la un alt drum și să
merg mai departe.
Ce a fost azi nu pot descrie în simple cuvinte. M-au miluit
ardelenii cu blândețea evlaviei lor și m-au blagoslovit cu vorbe molcome: “No, că noi am avut azi o zi
de Paște! Mai veniți pe la noi, că tare dragă ne e Măicuța Domnului. Doamne, fain o fost, ca la o minune! ” Am tăcut ,am lăcrimat și am repetat în inima mea:
Ca la o minune! Și minune a fost Liturghia cântată de întreaga biserică, pricesnele pe care le-am intonat la unison cu toți credincioșii, dialogul spontan pe care l-am avut cu ei, mulțumirile de la sfârșitul slujbei, zâmbetele a zeci, zeci și zeci de oameni care au dorit să-mi devină prieteni.
În concluzie, am inima plină de har. Și vă mai spun ceva. În Floreștii Clujului, am înțeles că se fac câteva biserici noi, că mai există altele, că nu doar
modernitatea a pătruns urbanismul, că există preoți devotați care se luptă să
zidească altare și inimi frumoase.
Clujul are
ceva special în credincioșia oamenilor săi, o anume smerenie simplă și
nedisimulată, care altfel e atât de greu de trăit sincer de către toți
credincioșii. Clujenii sunt oameni plăpânzi și fragili. Îi poți înduioșa
imediat, dar sunt fermi în atitudini atunci când nu au încotro. Și, poate de
aceea, cei ce mai trăiesc și practică ortodoxia, mai ales aici la Cluj, o fac cu
dragoste și din inimă. Iar Maica Domnului, cunoscând acest lucru m-a îndemnat
să le vorbesc lor, clujenilor, tocmai de modul în care și dânsa, Crăiasa Luminilor,
răspunde de îndată tuturor celor ce o cheamă în ajutor.
Binecuvântare
ție, cea mai sfântă între femei!
