duminică, 25 august 2013

PĂRINTELE CĂTĂLIN: JURNAL DE DUMINCĂ FRUMOASĂ


CU MAICA DOMNULUI LA CLUJ!
    Poate că mi-e dat mai mult să am dreptul și vocația de colindător român. Să mă autodefinesc pe un drum și de fiecare dată când îmi spun că e cazul să mă așez într-un loc, o iau iarăși la un alt drum și să merg mai departe.
Neavând programat niciun concert cu cenaclul meu, conform unei promisiuni că în a patra duminică a fiecărei luni voi lăsa membrii cenaclului la vetrele caselor lor, am plecat cu Icoana  Maica Domnului Îndrumătoarea la Cluj-Napoca, spre a vorbi despre Maica Domnului. Într-o biserică a Floreștiului și într-un  impuls spontan de cărăușie a tuturor splendorilor duhovnicești cu care mă înconjor atât de des în ultima vreme. Căci, eu însumi par parcă a fi nu doar un preot misionar, nu doar un om căruia Dumnezeu i-a dat destul de frumoase ascultări, ci purtătorul unei Icoane, sau a lacrimilor minunate dintr-o icoană și, evident,  că și a viselor pe care mii și mii de inimi le-au așezat pe obrazul Maicii Domnului din această icoană. 
   Ce a fost azi nu pot descrie în simple cuvinte. M-au miluit ardelenii cu blândețea evlaviei lor și m-au blagoslovit cu vorbe molcome: No, că noi am avut azi o zi de Paște! Mai veniți pe la noi, că tare dragă ne e Măicuța Domnului. Doamne, fain o fost, ca la o minune! ” Am tăcut ,am lăcrimat și am repetat în inima mea:
Ca la o minune! Și minune a fost Liturghia cântată de întreaga biserică, pricesnele pe care le-am intonat la unison cu toți credincioșii, dialogul spontan pe care l-am avut cu ei, mulțumirile de la sfârșitul slujbei, zâmbetele a zeci, zeci și zeci de oameni care au dorit să-mi devină prieteni.
În concluzie, am inima plină de har. Și vă mai spun ceva. În Floreștii Clujului, am înțeles că se fac câteva biserici noi, că mai există altele, că nu doar modernitatea a pătruns urbanismul, că există preoți devotați care se luptă să zidească altare și inimi frumoase.
   Clujul are ceva special în credincioșia oamenilor săi, o anume smerenie simplă și nedisimulată, care altfel e atât de greu de trăit sincer de către toți credincioșii. Clujenii sunt oameni plăpânzi și fragili. Îi poți înduioșa imediat, dar sunt fermi în atitudini atunci când nu au încotro. Și, poate de aceea, cei ce mai trăiesc și practică ortodoxia, mai ales aici la Cluj, o fac cu dragoste și din inimă. Iar Maica Domnului, cunoscând acest lucru m-a îndemnat să le vorbesc lor, clujenilor, tocmai de modul în care și dânsa, Crăiasa Luminilor, răspunde de îndată tuturor celor ce o cheamă în ajutor.

   Binecuvântare ție, cea mai sfântă între femei!