DE LA DUMINCA LUNATICULUI LA PRIMARUL SULEYMAN MAGNIFICUL
Duminica vindecării lunaticului. O duminică a celor care vor să scape de demonism. Nu doar de demoni, ci și de demonism. A victimelor incendiului diabolic al veacului.Știți, cum ar putea fi portretul unui lunatic în secolul XXI?
Un ins, care fie că are sau nu darul botezului, se trezește dimineața și constată că este închis într-o cămașă de forță rutinată. De la ceașca cotidiană de cafea, băută în grabădimineața, continuâtă cu fuga nebună spre servici și terminând noaptea în brațele lui Bachus, sau a mult mai incisivului Dionisos. Zeul acela pe care un primar de pe Litoral îl imita cu inocneța măscăriciului prost și plin de slavă deșartă.
Lunatic este și primarul care imită generali, sultani, dictatori, dar și victimele sale, copile de 18-21 de ani, gata să se sărute cu el în fața tuturor camerelor de luat vederi. Lunatic este și cel ce privește din fața televizorului, cu îngăduință, sau cu acel: “Lasă dragă, că ăsta măcar a dat pachete la pensionari”. Cutii cu mazăre, sticle de ulei și tot ceea ce altădată am fi primit numai pe cartel…
Lunatică a fost și declarația domnului primar, imediat după evenimentul în care l-a imitate pe Suleyman Magnificul: “A ieșit pe sufletul meu și pe sufletul meu”. Ce să fie ieșit nu știu, poate vreun duh sau altceva oare ce? În orice caz, definiția cuvântului suflet e cu siguranță ceva mai complicate din punct de vedere creștin-ortodox…
Lunatic este cel ce nu iartă. Lunatic este cel ce merge cu aproapele său prin tribunal. Lunatici sunt oamenii care s-au iubit și acum sunt geloși. Lunatici sunt creștinii care urăsc pe păcătoși, și păctoșii care-i consideră “exagerați” pe creștini.
Lunatică îmi este chiar neputința mea de a îndrăzni să spun ceva, de a crede că sunt altfel, de a spune ceva mai mult. Pur și simplu, cred că trăim într-o lume ciudată. Și, oare ce e de făcut…?
