La Schitul Albac |
Of Doamne! Ce frumos a fost la Valea Șesii, locul în care
parcă s-au spălat toate păcatele noastre și ale neamului românesc. Aud și acum cum au cântat moții: Doamne dă-i
tărie unei mâini să scrie/Biblia latinului ardeal/ sau incredibilul Trăiască
Duhului lui Iancu/ Trăiască moțul între moți/Câmpia Libertății spune/ că Avram
Iancu suntem toți/...și parcă simt un fior fierbinte străbătându-mă din creștet
și până în tălpile picioarelor.
Pătrundem în Mânstire Lupșa |
Cenaclul Lumină Lină, într-o distibuție de zile mari, după
două zile de pelrinaj pe ruta Alba Iulia-Câmpeni-Abrud-Vidra de Sus-Albac-Lupșa-Valea Șesii, a reușit cu
un efort considerabil să reabiliteze în inima românilor cântecul patriotic și pricesnele
de evlavie creștină. Iar moții ne-au primit cu dragoste. Pentru că, moții nu
vor putea uita nicodată că datoria de a fi români presupune mărturisire
permanentă a fiorului național.
Cu părintele Gheorghe Alb la Valea Șesii |
Nu ne-am așteptat ca la Valea Șesii să vină sute de români. Dar au venit cei ce trebuiau să
fie lângă noi. Oameni de toate vârstele, au primit cenaclul cu mult drag și au
plecat de la concert fericiți.Ei, moții, ne-au demonstrat că românismul nu a
murit. Ei, necăjiții de la Valea Șesii ne-au predicat prin lacrimi demnitatea
națională și evlavia față de Maica Domnului.
După ce am trăit Sfânta Liturghie la Mânăstirea Albac, am
poposit în pelerinaj și la Mânăstirea Lupșa într-un decor de poveste. Brazi,
ziduri de piatră frumoase și peste toate, am întâlnit chipurile plăpânde ale
monahilor care deschid cu rugăciunea lor cerul. Pe la ora 13.30 am ajuns la
Valea Șesii. Corturile erau deja pregătite de gazde pentru concertul în aer
liber. Părintele Gheorghe Alb ne-a primit cu masa și cu un deosebit cuvânt de
învățătură, în care a evidențiat nevoia de rugăciune.
La ora 16 a început concertul propriu-zis cu cântecul O Măicuță
Sfântă-interpretat de Nelu Ivan.
Cenaclul și moții |
Cenaclul și puritate copiilor săi |
grupul consistent de prieteni care ne-au însoțit în acest pelerinaj.
La această oră ne întoarcem spre casă. Soarele a asfințit de
mult dar aminitirile noastre, sunt atîât de puternice, încât parcă simt că
orice am spune nu le putem transmite pe deplin. Nu știu ce veți spune dumneavoastră, citind astfel de rânduri.
Poate ne veți înțelege sau poate nu. Poate ne veți iubi sau poate ne veți
ignora. Dar, noi asta știm, asta credem, asta am trăit și așa semnăm: