Ninsorile vin să ne spele păcatele. Așa cum dărnicia și pocăința l-au spălat pe Zaheu. Noi avem însă nevoie de iarnă. De frig, de albul imaculat al unei singure speranțe. Ca să învățăm că totulse schimbă, că totul poate fi curat și veșnic... Zaheu e astăzi însuși chipul nostru. Mic, așa cum era el, dar dornic de a se urca spre locul de sus... Spre înălțimi...
Știam că o să ningă... Iarna e iarnă și nimic altceva. Așa cum soarele e soare, cum inima e inimă, cum lacrimile sunt lacrimi, cum zâmbetul e zâmbet.
Știam că o să ningă... Iarna e iarnă și nimic altceva. Așa cum soarele e soare, cum inima e inimă, cum lacrimile sunt lacrimi, cum zâmbetul e zâmbet.
Lângă cer
Și vai, Doamne ferește,
De-or să vorbească fulgii,
Iar corzile viorii vor coborî de sus,
O să înceapă iarăși să înflorească rugii,
Ca să pătrundă aspru, mânuța lui Iisus.
Și vai, Doamne ferește,
Ca trenul să revină,
Cu veterani de luptă și inimi fără cer,
În viscolul de noapte, prăpădul să devină,
O gară fără nume, și-un loc fără mister.
Și vai, Doamne ferește,
De fapt, mi-atâta teamă,
Că m-a ajuns sfiala la minus infinit,
Iar dacă ninge astăzi, și mâine vom da vamă,
Cer totul să se ierte,
și tot ce n-am iubit.
Iisuse, drag Iisuse,
copilule din lacrimi,
Tu lasă-ne ninsoarea, dar nu pleca din noi,
Și dacă din durere, ne vei iarta de patimi,
Să ști, că din iubire,
Vom plânge amândoi.
Mâine este duminica vameșului Zaheu. Personaj atipic, plin
de contradicții vitale și totuși apt de pocăință. Cum s-a pocăit Zaheu? S-a
urcat într-un dud și s-a mântuit. Masa, cina, festinul ce a urmat, nici nu au mai
contat. El era deja era mântuit... Mântuit... Și vai, era atât de mic...
Zaheu
Și-aproape niciodată,
Tu nu ai spus nimic,
Erai un fel de minte ce își adapă somnul,
Un vârf de spadă rece, un flutur greu și mic,
Zahee, te trezește,
Iată, sosește Domnul!
Și cred că niciodată,
Nu îți doreai nimic,
Păreai un fel de rege, c-așa trăiește omul,
Dar îngerul iubirii te-a înțepat un pic,
Trezește-te Zahee,
Iată sosește Domnul!
Și nu credeai vreodată,
Că cerul cheamă cerul,
Până în ziua aceea, când înflorit-a pomul,
Iar inima ce-aude:
Iată sosește Omul!
Iată sosește Omul!
Dar s-a vădit misterul:
Sosit-a însuși Domnul.
