Cu părintele Iulian din Veseud m-am întâlnit adeseori. Și
de fiecare dată am găsit bucurie. La dânsul și în famila sfinție sale. La
Veseud acolo unde acum puțin timp am fost prezenți împreună cu cenaclul. Vă
prezint astăzi un mic dialog de suflet cu Părintele Iulian, realizat chiar
astăzi când am avut oportunitatea de a sta mai mult de vorbă. Vă redau doar un
scurt fragment din convorbirea noastră.. Un dialog sincer, frumos și plin de
speranță. Citiți și veți găsi un mic ajutor.
-
Părinte Iulian de ce crezi că este necesară
existență cenaclului?
-
Pentru întărirea credinței noastre și a
credincioșilor.
-
Să ne reamintim de concertele de la Veseud și
Râșnov, acolo unde ați participat. Ce ați simțit în acele momente?
-
Bucurie! O bucurie mare, pentru că acele cântece
sunt închinate marea majoritate Maicii Domnului: Iar Născătoarea de Dumnezeu nu
poate să aducă decât bucurie în sufletele oamenilor.
-
Noi cântăm însă și cântece patriotice. Mai e
nevoie de ele?
-
E nevoie mare, pentru că suntem români și
românii tot timpul și-au cântat sincer neamul. Ele ne-au dat putere ca să
mergem înainte prin negura istoriei.
-
Unii însă le contestă mesajul...
-
Ei nu înțeleg îndeajuns nevoia de
patriotism. S-au cosmopolitizat, s-au internaționalizat
prea tare și atunci nu mai aunevoie de acele cântece.
-
Deci, să le mai cântăm sau nu?
-
Da, pentru că ele aduc dragoste mai multă de
neam și rugăciune. Merită cântate orice ar fi, chiar dacă nu le ascultă toți...
-
Credincioșii din Veseud ce au avut de spus după
concert?
-
Au fost foarte entuziasmați și întăriți în
credința în Maica Domnului. Au prins mai multă nădejde. Maica Domnului e absolut totul... Mântuirea,
scăparea, alinarea, bucuria...
În ea găsim liniștea cei mai
mulți dintre noi.
-
Îi plac și ei pricesnele?
-
Da! Orice rugăciune sau cântare Maica Domnului o
primește cu bucurie...
ÎNCĂ VREI SĂ MAI CÂNTĂM?
Cenaclul merge la Cluj-Chinteni. Cu forța inimii sale. Care bate
și se aprinde divin. Mi-e frumos să plec la Cluj “în templul Ardealului”. Nu ne-am pregătit în
mod deosebit. Dar mergem. Pelerinilor le stă bine cu drumul. Urcăm pe încă un
munte. Lăsăm griji, case, urgențe,
dureri și mergem ca să cântăm. Poate mai
mulți, poate mai puțini, poate mai tineri, poate mai îmbătârniți. Ca un foc
care nu vrea să se stingă.
Cenaclul
merge la Cluj. Oare de ce? Oare mai e nevoie de cântec? Fie voia însă voia ta.
Văd că încă ne dorești a cânta. Bine, venim… Vom veni Măicuță să ne mai vedem…
Și ca un nou început, iată ți-am mai scris un cântec. Primește-l ca și când l-ar fi scris toți:
Nu lăsa Măicuță
Refren:
Nu te lăsa, orice ar fi,
Te cheamă iar Hristos cu dor,
Lângă Măicuța tu vei ști,
Că îți va fi mereu ușor.
La Măicuța ta cea sfântă,
Spune-i tot ce te te frământă,
Nu te teme, orice ar
fi,
Ea mereu te va iubi.
Plânge suflete, mereu,
Plânge lângă Dumnezeu,
Maica va fi lângă tine,
Și-ți va fi cu mult mai bine.
Maică, Maică minunată,
Fă-mi și inima curată,
Crucea să mi-o pot purta,
Chiar de este tare grea.,
Hai ridică-te, nu
sta,
Suflete, nu aștepta,
Astăzi cerul ți-e deschis,
După cum ți-a fost promis.
