-Anton. Pentru cei din răsărit un prieten bun...
-Și e ziua ta, 13 iunie 2013...
-Ziua mutării la cer. Ziua izbânzii când nu am văzut decât o
singură cale. Doamne, ce soare a mai fost în acea zi. Lumină,lumină, lumină...
Aveam 36 de ani și ceva... Parcă aud și acum glasurile sutelor de copii din
Padova, care alergau și lăcrimând strigau: A murit sfântul! A murit sfântul!
- Și tu ce le-ai răspuns?
- Eu le răspundeam: Nu am murit! Am înviat! Sunt viu!
Credeți-mă!... dar ei nu mă mai auzeau...
-Ți s-a mai luat un interviu?
-Scrisul rămâne. Mi-aduc aminte că un hoț a intrat odată în
casa mea și mi-a furat pergamentele cu Comentarii la Paslmi. M-am supărat.
-Ce ai făcut la supărare?
-Eu nu fac ca voi. Eu tăceam și mă rugam. Nu doream să
rănesc, pentru că lamentațiile la durere te lovesc doar pe tine însuți.
Niciodată pe cei la care te adresezi. Deci, m-am rugat...
-Și?
- De îndată a venit hoțul înapoi. Mi le-a restituit. Era
speriat. Pe drum, în fugă, când tocmai trecea peste un pod l-a oprit un cavaler
înfiorător. Avea o spadă mare în mână. I-a poruncit să ducă ceea ce a furat
înapoi la proprietar. Și omul era tare speriat... A fost îngerul meu păzitor.
Dar nu știam că poate fi și războinic.
- Cred că ne seamănă. Precum stăpânul sau stăpâna. Dacă ne
duc spre bine o să fie și ei cu noi în rai. Dacă nu, vor fi judecați și își vor
pierde paradisul. O spune Pavel Apostolul...
-Cum te simți de ziua ta?
-Mai vesel, mai trist... Seamăn cu voi. Am învățat să tac.
Nu mă mai arăt așa de des. Minunile sunt argumentul vulgar al existenței mele.
Oamenii au nevoie de inimă.
- De ce suntem noi oamenii atât de răi?
-Vei mai face minuni?
- Nu știu. Dar nu știu. Dacă mai văd o inimă bună îmi place
să mă fac robul ei.
-Te-am cinstit și astăzi la Sibiu. Puțin, dar...
-Mulțumesc.
-Mai vrei să-ți pun vreo întrebare?
- Da, de ce nu îmi ceri nimic?
-E singura dată când nu m-am gândit la aceasta. Pur și
simplu vroiam să ști că mă gândesc la tine.
- Atunci e bine. Un prieten bun e mai de folos decât un
înger. Oare cine a spus aceasta?...
