UN POEM MAI VECHI AL PĂRINTELUI CĂTĂLIN CARE MERITĂ SĂ REVINĂ ÎN ACTUALITE, ÎN ACESTE ZILE PLINE DE HARUL SFINTEI TREIMI
Cerul iubirii
La-nceput au fost Trei
Într-o singură viaţă
Şi sublimul din ei
Luminat-a prin ceaţă.
Pe pământ s-au plecat,
În veşminte de
plângeri,
Într-un foc minunat
Arătatu-s-au îngeri.
La stejarul frumos
Au cerut ospeţie,
La acel om duios,
Patriarh de iubire.
Şi i-au spus într-un cor,
Cu tandreţe deplină,
Că o pâine ei vor
Şi-un pocal de lumină.
Avraam s-a sfiit
Şi a plâns fără silă:
Doamne, har am primit
Şi-am aflat multă milă!
Iar pe masă a pus
Apă, vin şi o
pâine,
Contemplând parcă dus,
Sacrificiul
ce vine.
