Și totuși cum a fost? ... Ce să vă spun?... Emoționant...
Puțini dar buni... Suflete curate...
Carte Poștală din Slimnic...
Ora 17. Am ajuns cu soarele. Și el cu noi. Căminul arată în
condiții excelente. Deocamdată doar noi și cele peste 600 de scaune. Oboseala
de ieri a dispărut. Numai noi putem face așa ceva, să o ținem una întruna cu
aceste minunate concerte...
Slimnic, sat românesc din proximitatea Sibiului pare la
această oră un colț blând de sihăstrie îngerească. Și primul român care intră
în Cămin, are haine tradiționale. Deci, portul e aici la el acasă... Și parcă
inima noastră se înfierbîntă deja. Of, ce puțin ne trebuie spre a vibra. Simpla
apariție a unui costum național aprinde lumina lină... și noi ardem...
Concertul în sine a fost uimitor de simplu și de frumos. Un
dialog viu între Corul Bisericii aflat în fața scenei și membrii cenaclului.
Cântece superbe, non-conformiste, în sensul patriotic... Atmosfera chiar a fost
încinsă și la un moment dat apoteotică... Ce oameni faini! Nu pot acum să redau întrega atmosferă, dar noi ne-am simțit foarte bine. Și am cântat de toate, cu un plus pentru Sorin Popa, care a adus o piesă mai veche, da nouă la Cenaclul nostru: Constantin și Veronică. La fel și ceilalți colegi au cântat cu har... Har peste har și am încheiat cu dorul de părinți: RUGĂ PENTRU PĂRINȚI...că așa se cuvenea... Mulțumim Slimnic... Nici pe tine nu te vom uita!