Despre concertul de la Slimnic vă pot spune azi, la două
zile după desfășurarea sa, că a semănat cu o carte poștală scurtă, frumoasă și
nesemnată... Părintele Piț, un om strașnic, deși a vorbit sătenilor de concert,
nu a adus prea multă lume, dar a adus lume bună. Români de treabă... Și ne-a
promis că la următorul concert , în septembrie vor fi cu sutele și concertul va
fi de astă dată mediatizat...
Și totuși cum a fost? ... Ce să vă spun?... Emoționant...
Puțini dar buni... Suflete curate...
Carte Poștală din Slimnic...
Ora 17. Am ajuns cu soarele. Și el cu noi. Căminul arată în
condiții excelente. Deocamdată doar noi și cele peste 600 de scaune. Oboseala
de ieri a dispărut. Numai noi putem face așa ceva, să o ținem una întruna cu
aceste minunate concerte...
Mă întrebați cum e să fi din nou în Ardeal?... Vă răspund
imediat, fug puțin afară din Cămin pentru a realiza o poză de grup. Peisaj
excelent, în spate o cetate veche și casele pline de istorie ale românilor...
Iată deci și răspunsul, așa e în Ardeal. Istorie, taină și speranță. Totul
peste un munte de durere, căci rănile trecutului nu se pot șterge niciodată. De
aceea, cenaclul nostru cântă ceea ce cântă. Noi, avem totuși o memorie...
Slimnic, sat românesc din proximitatea Sibiului pare la
această oră un colț blând de sihăstrie îngerească. Și primul român care intră
în Cămin, are haine tradiționale. Deci, portul e aici la el acasă... Și parcă
inima noastră se înfierbîntă deja. Of, ce puțin ne trebuie spre a vibra. Simpla
apariție a unui costum național aprinde lumina lină... și noi ardem...
Concertul în sine a fost uimitor de simplu și de frumos. Un
dialog viu între Corul Bisericii aflat în fața scenei și membrii cenaclului.
Cântece superbe, non-conformiste, în sensul patriotic... Atmosfera chiar a fost
încinsă și la un moment dat apoteotică... Ce oameni faini! Nu pot acum să redau întrega atmosferă, dar noi ne-am simțit foarte bine. Și am cântat de toate, cu un plus pentru Sorin Popa, care a adus o piesă mai veche, da nouă la Cenaclul nostru: Constantin și Veronică. La fel și ceilalți colegi au cântat cu har... Har peste har și am încheiat cu dorul de părinți: RUGĂ PENTRU PĂRINȚI...că așa se cuvenea... Mulțumim Slimnic... Nici pe tine nu te vom uita!
