Nu, nu pot să nu scriu aici și acum ceva... E aproape miezul nopții
și am trăit o zi de unică. Ziua concertului 300...la Alba Iulia în cel mai
frumos oraș din România... Maica Domnului mi-a făcut mie și prietenilor mei
acest favor... ea știa că iubesc mult Alba... Și a venit exact acum cota 300...
La Alba Iulia...
Ce zi! Minunată! Lăcrimez... Iertați! Nu știu ce să
zic...dar nu mai pot... de iubire... de bucurie pentru că am ajuns aici... La
300 de... recunoștință... Of ce greu îmi vin acum cuvintele... Nu, nu am
obosit... Să nu credeți dragii mei că nu mai pot. Sunt viu, proaspăt și nimic
nu o să mă încline... Dar a fost ziua în care Dumnezeu mi-a arătat că mă
iubește...
Ce ani... Până la acest Alba Iulia... Și ce concert a fost
astăzi... Unic... Am simțit harul. Cred că Maica Domnului era acolo... Da, da,
era acolo... de aceea am ajuns noi la 300 de fragmente de Rai... Măicuța!
Scumpa... Minunata!
E târziu... oare sunt frânt... Dar a meritat tot ce a
fost... Știți ceva, nu regret nimic... Cum pot să regret iubirea... Cenaclul
Lumină Lină! Alba Iulia... Răsplata unor zile inedite... 300 de biruințe și de
lacrimi de cer... Mulțumesc tuturor! Ați fost lângă mine... Și la bine și la
greu... Ce e de la Dumnezeu rămâne...
