Drum spre Gorj. Plecăm din Sibiu, cu mașinile. Mă așez lângă
Nelu Ivan și doamna Mirela și povestim de proiectele Cenaclului. Mi se cere să
scriu o poezie despre salvarea lemnului din pădurile românești și exact la
intrarea în Târgu Jiu poezia e gata. Efectul pare că este unul bun, căci Nelu
Ivan îmi spune că vrea numaidecât să îi dau poezia spre a face un cântec de
generație...
În tot acest timp țin strâns legătura telefonică cu familia
Părintelui Ioan Bucur... Pe unde o luăm? Mai avem? Cum sunt oamenii pe acolo...
Și răspunsul ne vine fix la ora 15 când ajungem în Bâltișoara. Suntem primiți
acolo regește. Poliția, autoritățile, sătenii, părintele Ioan cu cădelnița și
clopotele care bat puternic a bun venit. Rămânem uimiți și ne dezmorțim greu,
dar ne revenim în cele din urmă... Și vorba ardeleanului: Doamne, tare fain e!
La ora 16 a început slujba de maslu. Biserica e arhiplină.
Preoți și săteni veniți din multe locuri. Predic și le spun oamenilor că însuși
Maica Domnului ne-a trimis la ei. Oltenii zâmbesc și apoi lăcrimează. Mai ales
că încerc să leg un dialog spontan cu ei și cu necazurile lor. Le propun să
mergem și la Cămin spre a realiza concertul cenaclului și la ora 18 ne
îndreptăm agale spre centru satului. Acolo totul este pregătit. Scena ne
așteaptă. Andrei, Nelu Ivan, Sorin, Ștefan deocamdată... iar Alexandru și
Romică sunt încă pe drum, ei plecând
ceva mai târziu din Mediaș.
La 18.30 concertul începe. Cântăm pentru Maica Domnului.
Apoi, Mama și în sfârșit atmosfera se încinge. La RUGĂ PENTRU PĂRINȚI toată lumea cântă și lăcrimează. Recităm
poezii din cartea cea nouă pe care am scris-o și punem pricesnele direct pe
inima spectatorilor. Sunt vii, frenetici, calzi și se antrenează în
cursivitatea momentului. Încerc să-i aduc în stare de apogeu, și reușim la
cântecele patriotice: ÎN MUNȚII ABRUDULUI, DIN ȚARA MOȚILOR, TRECEȚI BATALIOANE
ROMÂNE CARPAȚII... Propun și alte cântece și toate prind foc. Sosesc și Romică
cu Alexandru și scena se întregește de inimi. Deci: SĂRACĂ-I INIMA MEA ȘI LA INIMA CEA BOGATĂ par să fie piesele
serii, atât de sublim sunt cântate de public...
Sorin Popa este în vervă și declanșează zâmbetul cu a a sa
piesă: CONSTANTIN ȘI VERONICA. Nelu Ivan intervine și el delicat în cântec, iar
apoi ne reîntoarcem la cântecele patriotice: NE-AU CĂLCAT STRĂINII. Sună divin
și lumea se ridică în picioare. Toată sala cântă. Un succes nemaipomenit. Nu
putem deci rata momentul de glorie, așa că le oferim: CÂNTEC PENTRU OLTENIA...
HAI UNIVERSITATEA, HAI CRAIOVA, TU, CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI...
Încheiem seara cu NOAPTEA E STĂPÂNĂ-N VALE, la microfonul
principal venind Părintele Ioan, cel de la care am învățat de fapt cântecul,
acum 12 ani. Imnul ne găsește mai uniți cu publicul ca niciodată și seara se încheie
minunat... Iar eu adaug doar atât:
Aceasta este Oltenia și aceștia sunt pandurii lui Tudor!
Azi, duminică, am ținut un al doilea recital la Biserică.
Frumos și la fel de înălțător. Nu avem practic timp de respiro. La ora 18 cântăm
în Bârda... La Cămin...Suntem în Oltenia, la datorie... Cu Dumnezeu pe buze și
în inima noastră!
