Cu părintele Gheorghe Alb, la capăt de stradă... |
Ne-a rănit. A vorbit de noi, adică de lene, de neiubirea noastră fudulă, de lecțiile pe care le dăm la alții, de incapacitatea "practicanților" credinței de a se ruga mai mult... Doamne, ce ne-a făcut... Ne-a smerit și am meritat.
Acum știu,, știu, de ce vrem să cităm așa de mult din Părintele Arsenie. Ca să ne ascundem după citate... Că noi, oricum nu putem trăi ce zice dânsul...
Știu, știu, de ce îl cităm așa de mult pe părintele... Ca să ne folosim de asprimea lui și să punem la punct pe cei ce îi disprețuim. Pe cei ce ne contrazic. Pe cei ce au ceva cu noi. Pe cei ce ne descoperă slăbiciunile. Pe cei ce ne fură visele.
Da, de mâine propun să fim și mai aspri, că să ne camuflăm mai bine slăbiciunile. Să cităm și din alți Sfinți Părinți. Vă pot da și o listă. Să cităm enorm, să învățăm teologie, să scriem cărți, să facem forumuri pe net... Aspre, evident, cu toți"păcătoșii" pământului înfierați la stâlpul infamiei. Să nu iertăm nimic... Să arătam că iubirea lui Hristos e de fapt criza noastră psihologică și morală.
Of... Of...Bieți lampagii. Bieți bolnavi ai propiei noastre deznădejdi!
CREȘTINISMUL ARE DOAR TREI CUVINTE IMPORTANTE: IUBIRE, IERTARE, RUGĂCIUNE!
Nu-i așa părinte Arsenie?