SIBIU: Pentru Cenaclul Lumină Lină, ziua de vineri a fost una a filantopiei prin muzică, așa numind recitalul nostru de la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu prezența noastră. După doi ani de absență, deoarece pensionarii nu sunt cu toții altoiți pe trunchiul ortodoxiei, lăsând de la sufletul nostru, am revenit totuși ca să le cântăm și să oferim o mică lecție de iubire.
În acest cămin, precum în toată lumea, există certuri între locatari, frustrări grave de viață și mai ales lipsă de iubire. Așa că nu ne-a trebuit foarte mult ca să-i convingem că numai dragostea este calea cea bună și prin ea ajungem la sfințenie. Iar ”bunicuții” u înțeles că trebuie să fie buni...
Am cântat cu Andreea, cu Andrei Lazăr și ne-am bucurat de revenirea la orgă a colegului Florin loloiu. A fost o oră de libertate în iubire. Și drăguții de pensionari au prins viață și au cântat cu pasiune toate melodiile noastre. Am plecat din Cămin împliniți și dornici de a repeta astfel de lecții pline de lumină lină...
ȘIRIOARA:
Articolul acesta se scrie”la cald”, adică la puțin timp după frumosul concert de la Șirioara. Și nu vrem să epatăm nicio virtute decât purul adevăr, acela că totul a fost la fel de frumos. Vă mărturisesc că m-am simțit bine, chiar nespus de liniștit, pe măsură ce Nelu Ivan, Andreea, Andrei Lazăr, Sorin Popa, Romică și toți ceilalți au cântat. Am recitat mai mult va altădată. Și Părintele Radu și Ana și toți ceilalți ne-au susținut cu lacrimi și aplauze inimoase.
Am început concertul cu PREASFÂNTĂ MAICĂ, am continuat cu A
BĂTUT LA UȘA TA CINEVA și am aprins doruri nebănuite când Andreea și Nelu Ivan
au rostit atât de frumos: CE S-AR FACE INIMA/DE N-AR ȘTI CE-I DRAGOSTEA... A
urmat Sorin Popa în mare formă și foarte bun la partea tehnică, iar Romică a
fost la înălțime... EMINESCU/EMINESCU SĂ NE JUDECE a fost parcă refrenul serii
și piesa MĂI SODAT DE GRĂNICERI a dus concertul la puntul culminant... Așadar,
momente într-adevăr unice...
Articolul acesta se scrie”la cald”, adică la puțin timp după frumosul concert de la Șirioara. Și nu vrem să epatăm nicio virtute decât purul adevăr, acela că totul a fost la fel de frumos. Vă mărturisesc că m-am simțit bine, chiar nespus de liniștit, pe măsură ce Nelu Ivan, Andreea, Andrei Lazăr, Sorin Popa, Romică și toți ceilalți au cântat. Am recitat mai mult va altădată. Și Părintele Radu și Ana și toți ceilalți ne-au susținut cu lacrimi și aplauze inimoase.
La Șirioara au fost și mulți preoți. Părintele Ioan,
părintele Ovidiu și alții... Prieteni sinceri ai Cenaclului Lumină Lină. Și un
public extraordinar de cald. Am spus
multe poezii din Traian Dorz pentru că am simțit o emoție puternică. Calmul
colegilor a înlesnit firescul meu. Și de aceea scriu despre ei cu recunoștință.
Ce să vă zic, un grup frumos și un concert incredibil de întregitor. Harul
cobora în biserica din Șirioara și nu știam de unde vine atât de mult. Căci
mult a fost...
Am început concertul cu PREASFÂNTĂ MAICĂ, am continuat cu A
BĂTUT LA UȘA TA CINEVA și am aprins doruri nebănuite când Andreea și Nelu Ivan
au rostit atât de frumos: CE S-AR FACE INIMA/DE N-AR ȘTI CE-I DRAGOSTEA... A
urmat Sorin Popa în mare formă și foarte bun la partea tehnică, iar Romică a
fost la înălțime... EMINESCU/EMINESCU SĂ NE JUDECE a fost parcă refrenul serii
și piesa MĂI SODAT DE GRĂNICERI a dus concertul la puntul culminant... Așadar,
momente într-adevăr unice...
A meritat să fim aici. Și atmosfera ospitalieră din jurul
concertului a fost una cu totul specială. Oamenii aceștia din Șirioara ne fac
să ne simțim excelent la dânșii acasă. Și când îi vezi cum cântă la
concerte te simți un creștin împlinit. Căci a fost un veritabil spectacol. Și
nu am cuvinte să vă descriu atmosfera...
Este puțin timp, câteva ore, de când s-a sfârșit concertul.
Parcă îl revăd integral și parcă m-aș reîntoarce la el. Mi-e dor de tot ceea ce
a trecut. Și cât de repede a trecut-vorba Anei. Dar mai venim și altădată, căci
prieteniile bune dau obiceiuri veșnice.
La Chiochiș s-a repetat concertul de acum un an. un public minunat și parcă nemaipomenit. De dimineață ne-au primit cu drag, ca pe nișt eprieteni vechi. O bătrânică ne-a spus încă de la
Deși fără orgă, dar cu Nelu Ivan, Andrei, Romică, Sorin Popa, Andreea și toți ceilalți în mare formă, pot spune că totul a fost perfect, chiar dacă pe alocuri mixerul ne-a mai făcut probleme. Dar, cum am putea să ne plângem de condiții atunci când o Întreagă biserică cântă atât de frumos, iar părintele paroh Ioan ne-a dedicat o poezie absolut frumoasă.
Sincer mi-era dor de Chiochiș și nu credeam că o să revenim anul acesta. Dar iată că Maica Domnului a făcut posibil acest concert și nu nimic nu a fost întâmplător. Într-un sat frumos și cald am întâlnitoameni prietenoși și ospitalieri. Vă mărturisesc sincer că ne-am simțit foarte bine și de aceea sper ca într-o zi să ne reîntoarcem aici, cine știe poate la anul sau cât mai repede.
Manic. o localitate bistrițeană unde Cenaclul Lumină Lină a scris istoria cu numărul 380. Așa a fost să fie duminică, la doar două ore după Chiochiș, noi să ne oprim în biserica din Manic și să cântăm cu foc dumnezeiesc. Părintele Vasile și toți enoriașii parohiei sale au trăit cu mare emoții o oră și jumătate de rugăciune și pricesne. la început au fost cântecele apoi s-a citit Acatistul Maicii Domnului, iar părintele Radu ne-a însoțit ca o veritabilă gazdă. am simțit har, emoție și iubire. Am văzut oameni curați la suflet și dornici de ortodoxie. Și parcă am trăit un vis.
La Manic parcă am rupt ceva din veșnicie, plecând acasă mai buni, mai liniștiți, mai fericiți. Satul mi s-a părut o poveste veche cu țărani buni și lacrimi ascunse între căpițele de fân... Lacrimi românești... lacrimi de pace și de sacrificiu... Și de aceea parcă acum, în ziua de luni, când vă scriu aceste rânduri, deși este o vreme mohorâtă la Sibiu, mă simt senin... Mergeți și voi la Manic și veți vedea de ce...
