La Geacăș, sat blând din Transilvania dorului, ne-am dus tare liniștiți și dornici de cântec. Avusesem o mică pauză cu cenaclul, deși membrii acestui grup continuă să se caute și în timpul liber și să se întâlnească în diverse ocazii fericite ale vieții. Dar acum mergeam ca să ne facem din nou datoria...
Și iată-ne pe drumul de la Alma spre Geacăș... intrăm în
sat și avem în față un ținut d epoveste. Căminul e renovat și oamenii au început
să sosească zâmbindu-ne... Unii ne strâng mâna și ne mulțumesc că am venit.
Cineva îmi șoptește: ”Sunt oameni buni la Geacăș! Cei mai buni la suflet!” Și
totul pare ireal...
Nelu Ivan dă tonul iubirii de Maica Domnului și alege trei
piese ”maxime”: O MĂICUȚĂ SFÂNTĂ; LA TINE VIN MĂICUȚĂ ȘI PREASFÂNTĂ MAICĂ ȘI
FECIOARĂ... Lacrimile se așează pe fețele tuturor oamenilor. Căminul e plin și
șiroaie de lacrimi curg pe podea... Oamenii cântă. Toți, în frunte că Părintele
Doru Gheaja. Și când dânsul dă tonul nu te mai opri. Mai ales că el reprezintă
istoria demnității cântecelor naționale...
Conducătorul cenaclului se simte bine pe scenă. De la masa
sa de prezentare privește spre lume și intră în dialog cu acești țărani
frumoși. Se propun piese de suflet, se cântă spontan, din inimă și cu
entuziasm... Superb concert!
Romică are din nou o strălucire aparte. Părintele Alexandru
e captivant, iar Andrei nu obosește în a da totul pentru Cenaclul său. Sorin
Popa ne ridică în picioare cu o nouă piesă pentru Basarabia. Parcă îl aud: ȘI AM
VENIT SĂ TE SALUT/FRATELE MEU, DE PESTE PRUT! Ca de obicei finalul îi aparține
părintelui Doru Gheaja. Și nu e puțin, și nu e mult, și nu ne ajunge parcă ca
să-l ascultăm. Plângem, râdem, ne ridicăm din nou în picioare, ne simțim mândri
că suntem români și ne unim vocile într-o horă incredibilă a mărturisirii sufletești.
Avem și de ce, pentru că suntem CENACLUL LUMINĂ LINĂ...
Așa s-a scris mica istorie a concertului 384 și a
începutului de drum către Basarabia... Mai avem câteva zile și mergem la ”sora
noastră” basarabă... Of, ce dor ne e de dânsa!
