V-a fost teamă vreodată de ceva, de cineva, de prezent sau
de viitor? Ei bine astăzi am să vă dau definiția cea mai completă a fricii. O
spune marele ascet și părinte bisericesc, Sfântul Ioan Scărarul:
”Frica este o însușire copilărească a sufletului care
îmbătrânește de slavă deșartă!
Frica este lipsa credinței
arătată în așteptarea plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute!
Frica este o presimțire a unor
primejdii închipuite, o cutremurare a inimii care se înspăimântă și se
împuținează pentru unele nenorociri îndoielnice.
Frica este lipsirea sufletului de
rugăciune, și de aceea el devine lipsit
de orice certitudine, chiar și în lucrurile cele mai sigure!”
Uneori ne este teamă și avem sentimentul irosirii vieții.
Semn că ne făcusem alte socoteli cu viața.
De ce ne este temă:
1.
Că vom îmbătrâni și murim
2.
Că vom rămâne singuri, fără familie, fără
prieteni.
3.
Că cei dragi într-o zi ne vor părăsi sau ne vor
minți în iubire.
4.
Că vom fi loviți, batjocoriți, umiliți și chiar
șantajați de cei din jur.
5.
Că vom duce boli incurabile pe un pat de spital.
6.
Că nu vom avem puterea financiară de a
supraviețui.
Acestea sunt temerile ”lumești” ale omului. Care sunt
cauzele?
1.
Lipsa de rugăciune.
2.
Lipsa de hrănire cu harul dat în slujbele
bisericii: Sfânta Liturghie și Sfântul Maslu.
3.
Lipsa unui duhovnic priceput de care să ascultăm
necondiționat. Repet, este nepotrivit să avem un duhovnic pe care să îl
condiționăm noi doar în funcție de capriciile firii noastre. Acea duhovnicie bate pasul pe loc.
4.
Lipsa de cuminecare cu Sfintele Taine.
5.
Lipsa zilelor de post.
6.
Dorința de a realiza încă o ”poziție socială”,
sau tentația de a depinde de ”ochii lumii”.
7.
Dorința de a sluji propriului orgoliu și de a-i
da satisfacție atunci când este rănit de cineva.
8.
Neîncrederea în existența lucrătoare a lui
Dumnezeu.
9.
Imaginația proastă despre cum ar arăta Dumnezeu,
pe care îl reducem la o ”energie budistă” și nu îl cunoaștem ca Persoană.
10.
Setea de a fi lăudați și suferința la cea mai
mică denigrare pe care o primim din partea aproapelui.
REMEDII:
1.
SPOVEDANIE COMPLETĂ, din copilărie până în
ceasul de acum, pe baza unui îndreptar de spovedanie mai actualizat.
2.
Ținerea unui CANON strict de rugăciune.
3.
Exerciții zilnice de smerenie.
4.
Respingerea laudelor.
5.
Bucuria la orice defăimare pe care o primim.
6.
Participare integrală la toată slujba Sfintei
Liturghii și a Sfântului Maslu.
7.
Milostenie continuă, fără însă ca să povestim nimănui ceea facem.
8.
Citirea zilnică a două-trei pagini din viețile
sfinților.
Evitarea locurilor publice unde sunt patimi.
O ținută smerită a feței noastre încă din fața oglinzii și un mod creștinesc de a ne îmbrăca.
Evitarea locurilor publice unde sunt patimi.
O ținută smerită a feței noastre încă din fața oglinzii și un mod creștinesc de a ne îmbrăca.
9.
Blândețe cu cei ce ne aduc supărări.
10.
Renunțarea la orice vis trecător omenesc, mărire deșartă, funcție socială și laudă publică.
11.
11. Spovedanie deasă, dacă se poate o perioadă
chiar săptămânal.
