Mai țineți minte dragi colegi? Acum o săptămâna, sâmbăta trecută eram la sihăstria și treceam pe lângă niște oameni, vreo sută care așteptau la ușa unui părinte. erau fii duhovnicești ai duhovnicului Ciprian, omul despre care vreau să știți și voi, și cititorii acestui blog câteva adevăruri.
PARINTELE CIPRIAN, duhovnicul de la Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului si SALVAREA CONTINUA DE VIETI PRIN DONAREA DE SANGE. Urmand pildei lui Hristos si in cele omenesti, BISERICA ISI DA SANGELE SAU INCLUSIV CELOR CARE O HULESC SI O BATJOCORESC. Mai vretispitale fara catedrale, tovarasi propagandisti #Colectiv?
Mulţi au fost cei care s-au grăbit şi nu contenesc să atace Biserica Ortodoxă Română şi pe slujitorii săi, după tragedia de la Colectiv. Şi puţini au fost, şi sunt, cei care au ştiut că mare parte din cei salvaţi de acolo au primit sânge tocmai de la cei huliţi. În ultimii doi ani şi jumătate, la iniţativa unui călugăr, 14.637 de oameni au donat sânge. Mare parte din ei fiind seminarişti, studenţi la Teologie, preoţi de mir şi călugări. Iar părintele Ciprian Grădinaru, de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, a fost cel care i-a adunat şi îndrumat, către centrele de donare din toată ţara, atât pe simplii credincioşi, cât şi pe slujitorii Bisericii. A sosit şi momentul recunoştinţei. Iar povestea sa este frumoasă şi fascinantă, prin simplitatea ei.
Fiu de țărani din Hlipiceni, județul Botoșani
Părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, călugăr la mânăstirea Sihăstria, din judeţul Neamţ, a venit la Bucureşti în 2011, odată cu demararea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului. Să stai de vorbă cu dânsul nu e greu, dar trebuie răbdare că, zilnic, sute de credincioşi vin să i se spovedească şi să-i ceară îndrumare şi binecuvântare. „Am venit la «ascultare» față de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și, de cinci ani de zile, slujesc trei săptămâni pe lună la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului”, vorbeşte blând părintele Ciprian. În cea de-a patra săptămână a lunii, părintele Ciprian se întoarce la Sihăstria, mânăstirea sa de „metanie”, locul său de închinăciune, unde a fost tuns în călugărie, pe 19 noiembrie 1992. Are acolo, credincioşi săi, care îl aşteaptă.
Ciprian Grădinaru avea 18 ani în 1989, când a simțit că locul său e la mânăstire. De loc din Hlipiceni, judeţul Botoşani, un sat mititel, la o aruncătură de băţ de Basarabia, tânărul moldovean doar ce terminase un liceu cu profil auto, din oraşul Siret.
7.000 de preoți și seminariști au donat sânge, în 30 de luni
„Campania de donare de sânge, din cadrul Patriarhiei Române, am iniţiat-o în octombrie 2013, cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel. În doi ani și jumătate, din toată țara, s-au strâns peste șapte tone și jumătate de sânge, atât din rândul clericilor: seminariști, studenți la Teologie, preoți de mir sau călugări, cât și de la simpli credincioși. De mare ajutor au fost poliţiştii, jandarmii şi militarii”, povesteşte părintele arhimandrit de unde s-a adunat atâta sânge. În total, arată datele sale, peste 7.000 de preoţi şi seminarişti au donat sânge, voluntari. Dar el, părintele Ciprian a donat şi el? Călugărul mai că se intimidează. Roșește un pic: „Eu am dat sânge odată la șase luni. Adică de cinci ori în doi ani și jumătate. Atât se poate…”.
Inima părintelui Ciprian de la mânăstirea Sihăstria
Despre prezenţa preoţilor alături de rudele victimelor de la Colectiv sunt alte dovezi. Apa şi hrana caldă a fost asigurată tot de Paraclisul Catedralei. Părintele Grădinaru a primit un card cu 50.000 de lei, de la Patriarhul Daniel, cu scopul declarat să ajute cu medicamente, transport, alimente şi cu tot ce mai e nevoie. „I-am cheltuit pe toți! Să fi fost vreo 30 de răniți…, și au trăit toți! Pe 15 dintre ei, cu binecuvântarea Patriarhului Daniel, i-am dus la o clinică hiperbară (terapie cu oxigen) din Constanţa. Noi, de la Paraclis, le-am asigurat transportul şi tratamentul”, spune părintele lucruri neştiute până astăzi.
În Paraclis, credincioşii îşi aşteaptă duhovnicul. Părintele Ciprian conchide:„Donarea sângelui e o binefacere, o faptă bună. Uşurăm suferinţa celor în nevoie şi salvăm vieţi! Gândiți doar la un transplant de inimă… Atunci, practic, tot sângele pacientului trebuie înlocuit!”. Părintele Ciprian Grădinaru are o inimă mare.