Sărbătoare la Ațel. La intrarea în sat surpriză mare, sătenii și copiii din localitate așteptau Cenaclul Lumină Lină. Toți îmbrăcați în haine românești. Flori, cântece și zâmbete pline de iubire. Și parcă nu ne venea să credem. Oare merităm acest lucru? Și uite așa am pornit în procesiune spre biserică. Intonând pricesne și tropare închinate Maicii Domnului.
La bisericuța din sat nu am avut loc cu toții. Începem totuși o slujbă de mulțumire. Apoi cântăm primele trei pricesne și sunt nevoit să propun ca să oprim concertul, să ne mutăm afară din biserică și să realizăm o serată în aer liber. Zis și făcut. Punem mână de la mână, mutăm boxele, microfoanele, stația, mesele, scaunele și în 20 de minute concertul se reia cu entuziasm. Acum ne simțim extraordinar. Părintele Inocențiu, un excepțional păstor de suflete, se află în fruntea comunității. Cântă alături de noi și se oferă exemplu ideal de ospitalitate. Îl vedem cu murmură cântecele și ne simțim ocrotiți, înțeleși și chiar mai mult decât folositori.
Cântăm SUB O SALCIE PLETOASĂ și concertul ajunge la apogeu. Sunt faini acești oameni. Marea majoritate plâng. Nelu Ivan îi provoacă la duioșie cu lirismul glasului său. Ne facem luntre și punte și intrăm cu dorurile noastre de cer direct în inima lor. Romică zâmbește și este inegalabil la acest capitol de moral. Sorin poare transfigurat. Pune suflet la cântecul MAMA și iarăși curg lacrimi.
Vreți să știți cum a fost și în partea a doua? Vă spun că a fost extraordinar. Și vă fac o mărturisire sinceră. Nu îmi dau seama cum acest popor, care cântă atât de sincer cântecele patriotice, și ele unice în lume, a putut să-și vândă țara pe nimicuri... Mă roade greu această problemă. Cum de rătăcim prin lume, când locul nostru este numai și numai acasă? și să nu credeți că nu-i înțeleg pe cei ce pleacă, pentru că nu sunt dânșii de vină. Cum nici acești minunați țărani nu sunt de vină că am dat ”totul pe fereastră”... Dar povestea neamului nostru rămâne tristă, tristă, tristă...
Și totuși zâmbim în suferință. Și totuși există acest inimos Cenaclu Lumină Lină, rod al iubirii din iubirea de neam și de Sfânta Biserică. și totuși există comunitatea din Ațel, unde duminică seara, cu sufletul ales, niște români au îndrăznit să fie demni, frumoși și inegalabili. Doamne, ocrotește-i pe români!
Vă rog încă ceva. Să nu aveți vreo umbră de îndoială că tot ceea ce facem este de la Dumnezeu. Părintele Alexandru venise la concert obosit. Era după câteva zile de muncă grea, așa cum sunt mai toate zilele preoției, adică solicitante și tumultoase. Părea la început gânditor, dar nu uita să ne zâmbească. Dar mai apoi s-a petrecut o minune și pe scenă a înviat efectiv. A cântat superb ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE, Iar Nelu Ivan a avut strălucita inspirație de a transmite în direct pe FACEBOOK acest moment. Și i-am spus în gând fratelui Alexandru:
”Vezi, ce mult te răsplătește Dumnezeu pentru că ești preot. Cenaclul te-a adus la o dublă slujire și ești minunat. Oboseala aparține doar celor ce vor să fie obosiți, noi suntem păsări de iubire care zburăm numai și numai în cerul ÎNVIERII! Soldații adevărați ai lui Hristos, nu mor, nu obosesc și nu se îndoiesc niciodată!”
Mulțumim frate Alexandru! Mulțumim iubiți colegi! Mulțumim ție, neamule românesc! Așa să ne ajute Dumnezeu!
