Să fi fost întruna din zilele în care am pelerinaj pe
drumurile iubirii de Cenaclul Lumină Lină, acea oră în care am intrat în casa
Părintelui Doru Gheaja din Alba Iulia. O vecină ne-a zâmbit și ne-a spus:
”Sunați!”, înțelegând din privirea femeii că preotul albaiulean este foarte
popular în urbea sa. Părintele a deschis poarta cu o emoție aparte și după ce am simțit calda sa îmbrățișare am pătruns în sanctuarul casei sale de pe
strada Traian 72.
L-am abordat direct:
- -Părinte Doru , cum vă duceți viața aici, la Alba
Iulia?
Răspunsul a venit firesc:
- -Hai să-ți arăt casa. Uite aici locuiesc cu
familia uneia din cele trei fete. Și am pătruns ușor prin camerele locuinței,
mobilate cu mult bun simț. Nimic extravagant, nimic fără gust, totul arătând a ordine și bunătate. Apoi părintele
mi-a arătat câteva diplome ale nepotului, care fusese o tânără speranță a
înotului românesc, dar nu a mai pot continua cu sportul:
-
Ne-au închis bazinul de la Alba. Se ducea dragul
de el pe la Sibiu să facă antrenamente. Venea seara obosit. Și școală și sport,
și nu s-a mai putut. Am zis gata e timpul să ne vedem numai de școală...
- -Cu membrii Cenaclului Flacăra mai țineți
legătura?
- -O, și încă cum. Cu toți. Sâmbătă a fost Șeicaru
la Alba Iulia. El a devenit un om religios puternic, mai ales după moartea
soției sale. A murit asfixiată. Și are duhovnic la București. L-am trimis și la
P.S. Casian al Galațiului ca să-l mai întărească. Și sâmbătă am fost la Casa de
Cultură, că m-a chemat. Era un festival de folk. Și Vasile m-a văzut în sală și
a vorbit la microfon despre mine. A fost un moment teribil. Am fost invitat să urc pe scenă, dar nu m-am dus. Acolo era altă treabă, folk, eu cânt cu
Cenaclul Lumină Lină...
- -Părinte, vin la toate.Îmi place cu voi... Cu
Nelu Ivan, ce om fain, îmi plac dânșii, și voi toți, că sunteți un grup
echilibrat. I-am urmărit pe toți, fiecare are ceva aparte. Și Sorin, și Romică.
Mai rar să poți aduna asemenea oameni și Dumnezeu le dă putere, că văd că
muzica e viața lor.
Apoi i-am dăruit o Icoană pe sticlă cu
Sfânta Cuvioasă Paraschiva. Părintele o comandase cu ceva vreme în urmă pentru
a o dărui unei familii din Mălăncrav. Acum o privea cu admirație și ochii săi
păreau că se uită direct spre rai. A tăcut câteva clipe, a fost la un pas de a
lăcrima, iar apoi mulțumind m-a invitat în bibliotecă:
-
Hai să-ți arăt câteva cărți cu dedicație de la
Adrian Păunescu. Am avut mai multe, dar le-am tot dat... Și privirea mi-a căzut
pe o carte din anii 80, pe care semna cu dedicație marele poet:”Bărbatului teafăr la suflet și cuvânt, marii voci, Doru Gheaja, iubire!”
Am făcut câteva fotografii în fața cărților din frumoasa
bibliotecă. Și Părintele s-a oprit deodată brusc și a început să-mi zâmbească:
-
Ți-am dat oare vreo poză cu mine și cu Papa Ioan
Paul al II-lea, făcută la Vatican?
-
Nu, dar o doresc...
-
-I-am arătat-o și Patriarhului Teoctist. M-a
întrebat cum de am ajuns înaintea dânsului acolo- oarecum mirat. Și i-am zis că
am dat mâna cu Papa și nu m-am mai spălat după aceea o săptămână pe acea
mână... Glumesc...
Părintele îmi developează amintiri din
istoria cenaclului:
- -Cum era Păunescu ca om?
- -Cald, se învolbura repede din orice nimic,dar îi
trecea tot atât de repede. Un om deosebit. Un patriot, așa cum a zis și Vasile
Șeicaru duminică seara în Casa de Cultură. Trăia cu poporul în suflet.
- -Păi cine mai face așa ceva?
- -Nu mai avem astfel de oameni. El chiar așa
trăia. La Râmeț îi plăcea multă să stea la slujbă. Și îmi mărturisea, că acolo
la Râmeț, a reînvățat să fie creștin. Îl iubea mult pe P.S.Emilian Birdaș.
Multe fapte deosebite au realizat împreună. Hai să ne reamintim cum au salvat
de la dispariție Catedrala din Miercurea Ciuc și au edificat-o să existe
trainic. Ea există și astăzi ca document.
- -Emilian Birdaș?
- -Un episcop patriot. Păcat de toți ”copiii” lui
care l-au hulit după Revoluție. Nu se face. Când te duci pe un drum cu un om,
apoi mergi până la capăt. Nu că ți se face rău, etc... P.S. Emilian construia
biserici, în timpul în care alții le demolau...
- - Părinte drag, eu nu mă las. Mergem împreună mai
departe. Te ajut cât voi putea, că faci un lucru unic și frumos. Mie nu-mi este
greu, doar cu biserica să mă rânduiesc, pentru că îi ajut pe
Părintele Onișor Remus și pe Părintele Dumitru Vanca, amândoi preoți deosebiți... În rest, servim patria...
Am plecat din casa Părintelui Doru Gheaja
fericit, liniștit și chiar vesel. M-a condus până la poartă, m-a îmbrățișat și
mi-a spus că de abia așteaptă să se vadă cu noi... Cu Nelu Ivan, cu Părintele
Alexandru, cu Romică, cu Sorin Popa, cu Andrei, cu Ștefan... Până la capăt cu
Cenaclul Lumină Lină...
PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN: Ca un fercit post-scriptum, am scris și câteva versuri speciale pentru Părintele Doru Gheaja. Vă rog să le citiți și să puneți în inima dumneavoastră:
DORU GHEAJA
Dacă munții au o stâncă mai înaltă decât toate,
Dacă clopotul din Alba bate risipindu-și vraja,
Noi românii avem o taină și altceva nu se mai poate,
Căci în lacrimile noastre îl avem pe Doru Gheaja.
Hai să facem liturghia, drag părinte de iubire,
Să aruncăm în mări de lume și în amintire mreaja,
Iată brațele unirii ne devin de astăzi fire,
Căci te-avem liant de
suflet, drag Părinte, Doru Gheaja.
Cântă, despre Avram Iancu, despre moții care-și poartă,
Tulnicele suferinței,
neamul să nu-și piardă straja,
Bocetele prigonirii să le scoatem de sub roată,
Să ne spui că azi e bine, drag Părinte Doru Gheaja.
Cheamă pruncii, să se întoarcă la Iisus să învețe dorul,
Doina celor ce odată și-au lăsat în sânge viața,
Să îngenunchem cu morții și să înveșnicim fiorul,
De-a vorbi de Ștefan Vodă, drag Părinte Doru Gheaja.
Duce-m-aș în deal la
cruce, unde scrie simplu : Mama,
Într-o dimineață blândă când se risipește ceața,
Să-l mai văd lângă o coasă, ostenit, pe bietul tata,
Cum mereu ne cânți cu jale, drag Părinte Doru Gheaja.
Drumul către rai se face ca o dulce primăvară,
Întunericul din lume nu ne poate stinge vraja,
Binecuvântat să fie Cel ce-a spus întâia oara,
Noi românii avem lumină, îl avem pe Doru Gheaja!