CÂNTEC ÎN RITM ANCESTRAL ÎN ORAȘUL VICTORIA

Soare, ardeleni frumoși, o biserică deosebită și doi preoți ospitalieri au fost datele preliminare cu care a debutat concertul de astăzi al Cenaclului Lumină Lină.

Încerc să scriu o cronică. Poate e bine să citiți și să vă dați seama că acest cenaclu e atât de frumos, cum numai el știe să fie. Și e frumos pentru că Dumnezeu îl face frumos. Fără câțiva membrii, totuși grupul a strălucit și în orașul Victoria. Și aceasta datorită unui secret pe care nu știu dacă e bine să vi-l spun, dar când mă uit în ochii colegilor și le văd abnegația din concert am impresia că trăiesc vremuri de demult. Totuși, să mă ierte colegii, dar nu înțeleg cum de est e posibil să fim mereu la datorie. Of, Doamne, ce minunat!

Și acum despre concertul de astăzi. Viu, cald și o participare emoționantă a celor aproape trei sute de oameni. La început mai puțini, apoi numărul s-a dublat și uite așa am ajuns să simțim din nou fericirea marilor concerte.

Au fost la datorie: Nelu Ivan, Ștefan Ion, Mihai Doda, Sorin Popa, Andreea și Vlad Părău. Și au pus suflet, fapt remarcat de publicul care ne-a susținut la refrene și la aprofundarea unor teme majore așa cum este cea a ortodoxiei și a patriotismului. Părintele Octavian ne-a dăruit la sfârșit, printr-un fiu duhovnicesc un dar deosebit, o demonstrație de ”bătaie la toacă”, reamintindu-ne că aici, la Orașul Victoria, an de an există un minunat festival de toacă. Și ne-am simțit extraordinar. Închei cronică și păstrez amintirea unui frumos concert. Și nu uit, nu pot să uit, Doamne ferește, pe oamenii aceia, care la sfârșitul spectacolului plecau spre casă și se opreau la poarta bisericii ca să ne mulțumească. Oare există ceva mia frumos în lume? Poate că da, dar și aceste gesturi ne dă sentimentul că nu ne-am irosit viața... Slavă Ție Doamne!