 |
| PĂRINTELE ȚIFREA |
 |
| PĂRINTELE PĂDURARU |
Poate vă este greu să vă imaginați câte
lucruri sfinte stau în spatele organizării unui concert. În orice caz, am
sentimentul că suntem foarte iubiți, noi membrii cenaclului Lumină Lină, organism spiritual care
se bucură de respect, de popularitate și de mare iubire. Vreau neapărat ca să
știți că acest itinerariu în Moldova a fost facilitat de implicarea
organizatorică a câtorva preoți minunați: Părintele Bogdan Țifrea, Părintele
Păcuraru, părintele Apostol, domnul Chivulescu și mai ales prietenul absolut
Ciprian Olinici. Zeci de telefoane cu temă organizatorică au premers drumului
nostru. Închipuiți-vă aceste convorbiri, amănunte care par la prima vedere
simple, dar foarte importante ca totul să iasă
bine, frământările celui ce vă scrie, ajutorul celor menționați mai sus,
ei bine un concert simfonic de iubire și competență organizatorică....
De fapt așa se desfășoară toate
călătoriile noastre. Și de aceea ori unde mergem în urma noastră rămân
speranțe, zâmbete, lacrimi de recunoștință și multă credință. Deci, mulțumire
acestor oameni minunați... Moldovenii....
DRUM SPRE MOLDOVA
Toamna curge din sânge către cer și
înapoi,
Aș porni și spre nord, sau spre sud,
încotrova,
Dar precum o albină se întoarce spre
roi,
De frumos vreau să plec către rai,
spre Moldova.
Și de Sântă Mărie, fie ”Mică”, nu
știu,
Parcă îngerii vin să mă întoarcă în
fire,
Tot așa îmi doresc doar o floare să
fiu,
Să-înfloresc în Moldova, ca un vis în
iubire.
Frunze cad, frunze ard, ce miros de
vecie,
Cerbii albi se întorc în a milei
veșmânt,
Ce a fost doar a fost, ce va fi o să
fie,
Dar tânjesc spre Moldova și ca un dor
spre decânt.
Ardelean de neam blând, mă prefac în
țărână,
Vreau să fiu doar pământ românesc, lut
de cer,
Sau un simplu oier ce se roagă la
stână,
Să pornesc spre Moldova ca un sfânt
spre mister.
Și de acum, zic așa: Doamne ajută,
spre bine!
Tu Moldovă primește-mi pasul meu
frământat,
Și așa mi-aș dori, după dorul de tine,
Să mă întorc în Ardeal, mai milos, mai
curat.
