Concertul de la Brateiu a trecut de patru zile și cronicarul nu-și găsește timp pentru două trei fraze. Dar inima lui este în aceeași vâltoare ca și la primul concert, adică angajată, entuziastă, implicată și posesiv de luminată. Pentru că acest cenaclu mi se pare mai mult decât o minune. El este un adevăr divin și luați vă rog frumos drept exemplu tocmai concertul de la Brateiu...Adică cum, nu știți ce a fost acolo? Dar cei care au fost nu v-au povestit? Of, of, păcat că nu ne povestim legendele și miturile le ascundem sub obroc. Boală simplă românească. Păi, hai să o luăm așa, deci, dacă după un asemenea concert nu îți vine să mai trăiești 100 de nai pe Terra, înseamnă că nici nu ști pentru ce te-ai născut. sau ești un blazat care aștepți cuminte securile tăioase destinului... |
| Aici a avut loc petrecerea după trădare, la Zlatna... |
Hai să vă mai spun ceva... Câteodată îmi vine să mor așa puțin, ca nu cumva să mă prindă moartea fără Cenaclul Lumină Lină. Sau să asist eu la uciderea sa. Știți că tot ce avem noi mai bun piere datorită trădării. Pe ION ȘI GHEORGHE NUȚU, trădătorii lui Horea, i-a cuprins ”oboseala” de atâta ”revoluțiune” fără rost, mai ales că nevestele îi certau să mai stea și pe ”acasă”. Iar după trădare, au făcut ospăț mare la Zlatna, vă și arăt poza ca să credeți că viața poate avea și lașitate. Și ei, trădătorii, își ziceau ”eroi”... Păi,zic unii, nu neapărat eroii, de ce să tot mergi, ce să tot cânți, ce să schimbi poporul acesta la creier. Vorba unui fost deținut politic, nenea Zamfiroiu, pe care l-am cunoscut la Lyon: ”Auzi Părinte, m-am căsătorit după pușcărie, cu o securistă. Lucra la Miliție și aveam microfoane în casă. Mă trăgea de limbă ce cred eu despre Ceaușescu. Iar eu, care eram mai deștept decât ea, ziceam: Dragă nu vezi că frigiderul e plin! Avem tihnă, salam, unt și ”libertate”. Apoi, am plecat cu ea, păi tot cu ea că altfel cum, în occident, am lăsat-o în cameră la hotel și dus am fost... Cu frigider cu tot... De atunci sunt liber...” Așa și noi, avem frigidere pline, bere, prieteni, excursii prin străinătate când vrem, telefoane scumpe, facebook, deci de ce să ne mai punem sufletul pentru Roșia Montană, pentru țărani, pentru concerte, pentru țară, pentru viitroul acestui pământ,pentru politică, pentru biserică...? Dacă noi o ducem bine, de restul ce ne mai pasă?DESPRE COLEGI...
Și totuși NOI, ăștia zece- doisprezece, ne punem tot sufletul în concerte... Nebuni de legat. Așa ca oamenii aceia de la Brateiu care duminică au făcut o atmosferă de senzație. Și pe noi ne-au stimulat să ne comportăm excelent. Iar colegii, oameni de mare caracter chiar au dat totul ca să realizăm ceva deosebit... Deci: NOTA 10 PENTRU COLEGI!
DESPRE PUBLIC...
Și cum nu mai am FACEBOOK, și cum nu am am mai intrat deloc pe el, nici nu mai știu dacă s-a scris ”pe acolo” ceva pozitiv despre ceea ce a fost acolo.... Chiar dacă spectatorii au fost săteni, români șii de alte naționalități... Mulți aveau telefoane moderne la dânșii și au filmat mai tot timpul... Deci, după un asemenea concert-impact merita o explozie și pe internet... Sau FACEBOOKUL a rămas tot la nivelul e care-l știam, adică mai scrieți un banc, mai dați o poză cu pisica, mai cu nevasta și copilul fericiți că sunt o ”familie” unită, mai cu echipa de fotbal sau cu cafeluța aburindă de dimineață. Mă rog, nu vreau să-mi dau tranșant cu părerea, dar dacă cineva nu a scris chiar nimic după acest concert superb, sau chiar nu a postat măcar o mică poză despre ceea ce a fost acolo, înseamnă că nu e bine... Pentru că, oglinda demnității, de fapt s-a spart de mult... Dar cred că nu și la Brateiu... Unde a foat ceva UNICAT....
Brateiu a fost un exemplu de biruință... Și iată că, după patru zile de tăcere, uite că eu însumi rup tăcerea... Și, stiți oare de ce? Ca să nu mă tai în cioburi...
