Jurnalul turneului italian ar fi trebuit să fie scris zi de
zi, dar ne-am oprit lunea trecută la câteva considerații generale și mai ales
la așteptarea unor zile frumoase, pline de
X
Au fost trei concerte frumoase. Unul la San Dona di Piave-
miercuri, un altul indeidt la Camposampiero-unde am poposit prima dată și nu în
ultimul rând, dar nespus de frumos, la Prata, în organziarea ideală a Părintelui
Constantin Pascariu. Trei manifestări pline de emoție și de reală efervescență
românească. Și, aici, am în vedere un mod comun al reprezentanților diasporei
românești, care s-au bucurat enorm de mult de cântecel naționale și de
pricesnele pe care le-am proppus.
X
PĂRINTELE FLORIN 100% PRO CENACLU
La San Dona di Piave în zi de miercuri, când marea
majoritate a românilor sunt la muncă, programul în Italia fiind cu totul altul
decât în România, ne-am făcut ușoare temeri că vor fi doar puțini compatrioți
la concert. Dar nu a fost să fie așa. Părintele Florin a organizat impecabil
această seară și am avut parte de o atmosferă caldă și deosebit de prietenoasă.
Concertul a început la ora 19.45 și a durat mai bine de două ore și jumătate.
A fost un mod firesc al românilor de a-și cânta dorurile și cântecele de
demnitate națională.
Părintele Florin merită felicitat pentru că a fost
consecvent în iubirea sa față de un astfel de gen de manifestări. Un
maramureșean de cuvânt și care nu s-a dat pe brazdă aunci când au existat mici
curente vecine mai puțin înțelegătoare cu bucuriile noastre. Consecvent în
credința sa, calm și hotărât s-a dovedit un bun prieten al credincioșilor pe
care-i păstorește cu multă destoinicie, iar enoriașii săi au plecat fericiți după
acest concert. Ba chiar entuziaști și mai uniți ca niciodată.
Trebuie să iubești mult parohia ca să poți trece peste
prejudecăți infantile și să oferi o seară aar, la sfârșitul concertului,,
văzându-mi oboseala, Părintele Florin m-a încurajat să merg mai departe cu
acest cenaclu și să revin la San Dona, poate într-o zi de duminică când pot fi la
concert sute și sute de români. Să nădăjduim că Dumnezeu ne va îngădui acest
lucru. Mulțumim Părinte Florin.
X
CAMPOSAMPIERO ȘI LECȚIA DE FRUMOS
La Camposampiero, sâmbătă seara a fost deosebit de frumos.
Iarăși am descoperit un preot adevărat, Părintele Niculai, un om de mare
noblețe și tandrețe sufletească. Concertul s-a desfășurat într-o biserică
extraordinar de aspectuoasă, amenajată cu bun simț duhovnicesc în interiorul
unei foste hale industriale. Ceva cu totul și cu totul deosebit, inclusiv un
muzeu tradițional românesc, semn că părintele, care este și poet, are mare
râvnă la tot ceea ce ține de ideea de artă și pace sufletească.
Public inimos la Camposampiero. Oameni calzi și deosebit de
receptivi la cântecele propuse de noi.
Iar echipa cenaclului s-a autodepășit din nou. Cântece mai vechi și mai
noi din repertoriul nostru au răsunat nespus de plăcut și fețele oamenilor au
fost mai tot timpul pline de lacrimi fierbinți. Nu uit nici acum RUGA PENTRU
PĂRINȚI-readusă pe scena cenaclului de Nelu Ivan, după aproape un an de când nu
am mai interpretat-o public. Și șocul care s-a produs în ochii românilor,
deveniți deodată niște minunați copii, care îndrăznesc să-i ceară lui Dumnezeu
cel mai imposibil posibil: DOAMNE FĂ-I NEMURITORI/PE PĂRINȚII CARE MOR!
Camposampiero ne este acum asemenea unui vis frumos. Cu
imaginea copiilor aceia, care în primele rânduri, nu s-au mișcat de loc, ci au
cântat alături de noi, mai tot timpul concertului. Iar părintele ne privea
extrem de fericit. La sfârșit a pus și dânsul o întrebare lumii: Ce faceți, mai
doriți să vină cenaclul la noi? Și lumea a erupt într-un torent febril de
aplauze entuziaste.
Cam așa a fost la Camposampiero. O seară de neuitat și un
românism incredibil de autentic. Căci, vă spun cu tot sufletul, aceste trei
concerte din Italia au fost foarte diferite de ultimile apariții ale cenaclului
prin țări străine. Și de aceea nu am regretat nicio clipă oboseala, deplasările
cu microbuzul și tot ceea ce am făcut cu efort pentru a împlini aceste
deziderate.
X
SECRETELE UNOR DEPLASĂRI
În spatele fiecărei deplasări, și acesta e purul adevăr, stă
o muncă incredibilă de organizare. Cheltuieli serioase pe care ni le-am asumat,
transpirație, efort colectiv, jertfe de care însă nu ne plângem, pentru că le
realizăm din entuziasm și pură conștiință de sine național-creștină. De la
banii cheltuiți pe drumuri și pe cazare, până la așezarea boxelor pe scenă,
totul presupune ceasuri de organizare, trudă și curaj. Iar această echipă a
Cenaclului Lumină Lină care a fost în Italia, inclusiv colegii care doar din
binecuvântate pricini nu au participat la aceste concerte, este formată din oameni buni care se străduiesc mult spre a da totul din ei...
M-am străduit foarte mult ca în acest turneu să las mai mult timp liber colegilor și să nu pun presiune e grup. Deși au fost câteva luni în care am drămuit fiecare efort ca să realizez această călătorie, cu ajutorul și al Părintelui Mihai, și nu am pretins drept recunoștință decât frumoasa dispoziție a grupului spre firesc și pace sufletească, iar acum, la sfârșit de turneu, deși nu am stat cu colegii de vorbă și nimeni nu mi-a mărturisit față către față, cred că fiecare membru al Cenaclului a simțit cât de mult îi iubesc și că sunt dispus la multe sacrificii pentru ca ei să fie oamenii lui Dumnezeu. Atât scriu și nimic mai mult...
Desigur, că nu suntem perfecți și că avem încă multe taine duhovnicești de descifrat, mai ales în ceea ce privește rugăciunea personală sau poate chiar și cea de grup, dar e foarte greu de luptat cu propriile inerții. Poate, pe viitor, în turneul ce urmează vom citi și mai multe acatiste împreună, vom avea mai multe discuții spirituale, vom profita mai mult de prezența a trei preoți în grup și vom fi mai entuziaști cu propria noastră mântuire. În rest, aplauze și recunoștință sinceră tuturor celor care în aceste zile au fost demni reprezentanți ai ortodoxiei. Și pe scenă și în afara ei.
PĂRINTELE PASCARIU ȘI BUCURIA SA
Am lăsat special la urmă concertul de la Prata di Pordenone.
Și nu doar pentru că în ordine cronologică, desfășurându-se duminică, a fost
cel de-al treilea, ci pentru că el a fost unul deosebit. Număr mare de
credincioși și o cadă primire din parte Părintelui Constantin Pascariu.O
parohie mică a făcut un concert mare. Un preot iubitor de sfinți, a realizat o
zi deosebită închinată Maicii Domnului și sfinților. Cu un grup de oameni
deosebit de atașați în jurul părintelui, care ne-au primit cu ospitalitate și
bucurie.
Noi ne-m simțit bine la Prata și în întreg sejurul italian.
Toate lucrurile au fost izbutite, iar concertul de duminică a avut un plus de
emulație. Deși, trebuie să fim obiectivi și să recunoaștem că toate cele trei
spectacole au fost totale. De aceea e foarte greu să dăm note de lumină lină
unor oameni care au ars ei înșiși ca cele mai nobile lumini de iubire. Mulțumim
Părinte frate Constantin pentru că ai făcut posibil acest unic turneu. Mulțumim
Italia! Venim acasă!
X
ULTIMĂ ORĂ!
Urmează, ca mâine sau poimâine să publicăm o analiză la rece a concluziilor duhovnicești a acestui turneu și câteva decizii foarte importante luate de cel ce vă scrie aceste rânduri. Sunt hotărâri luate în sfătuire comună cu părintele meu duhovnic și care vor influența foarte mult viitorul pozitiv al Cenaclului Lumină Lină!
PĂRINTELE CĂTĂLIN
